Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Ingineria Managementului Sistemelor Tehnologice

Student:COMAN Simona-Teodora

Grupa: 632 CB
 Activitatea cotidiană specifică oricărui domeniu de activitate, este legată din ce în
ce mai mult de deciziile bazate pe informaţii cantitative. În majoritatea cazurilor sursa
primară a acestor informaţii o constituie măsurarea. Măsurarea reprezintă in ansamblu
de procedee prin care se poate obţine o informare cantitativă asupra unei mărimi fizice.
Organizaţiile internaţionale definesc metrologia ca un domeniu de cunoştinţe
referitoare la măsurări, cuprinzând toate aspectele, atât teoretice cât şi practice ale
măsurărilor, oricare ar fi nivelul lor de precizie, mărimea măsurată, modalitatea şi scopul
efectuării, domeniul ştiinţei sau tehnicii în care intervin.
Metrologia sau ştiinţa măsurării este o ramură a ştiinţelor definită ca fiind
domeniul de cunoştinţe referitoare la măsurări, cuprinzând toate aspectele, atât
teoretice cât şi practice, oricare ar fi nivelul de exactitate, mărimea măsurată sau
modalitatea şi scopul efectuării operaţiilor specifice.
Obiectul metrologiei este constituit de mărimi şi unităţi de măsură, etaloane,
metode şi mijloace de măsurare, erori şi incertitudine de măsurare, condiţii de
măsurare, caracteristici ale mijloacelor de măsurare, relaţia om-aparat, etalonare,
norme şi prescripţii privind confirmarea metrologică.
Starea de agitaţie termică a moleculelor unui corp si energia internă a acestui
corp pot fi caracterizate printr-un parametru de stare ce poartă numele de temperatură.
Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea de incalzirea a unui
corp, care exprima daca sistemul respectiv este mai cald sau mai rece. O serie intreaga
de procese tehnologice din industria metalurgica, chimica, constructoare de masini
sunt puternic influentate de temperatura, de aceea masurarea cu precizie a acestui
parametru are o importanta deosebita.
Reusita unui tratament termic, depinde în primul rând de asigurarea unei
temperaturi precise. La alegerea aparatelor de masurat temperaturile trebuie sa se tina
seama de :
- valoarea maxima a temperaturii de masurat;
- precizia indicatiei aparatului;
- sensibilitatea aparatului la solicitari mecanice;
- sensibilitatea aparatului la actiunea chimica a mediului în care
lucreaza;
- distanta la care se face masurarea;
- daca temperatura trebuie numai citita, înregistrata sau eventual reglata
dupa un program, etc
În functie de modul cum sunt construite, adica pe baza dependentei dintre
temperatura si proprietatile fizico-chimice ale corpurilor, se cunosc :
- aparate care functioneaza pe baza fenomenului de dilatare a corpurilor cu
temperatura [termometre cu lichid ( mercur, alcool, etc.), termometre metalice,
termometre bimetalice, etc.];
- aparate care functioneaza pe baza variatiei rezistentei electrice cu temperatura
(termometre cu rezistenta electrica, termistoare);
- aparate care functioneaza pe baza efectului termoelectric (termocuple,
pirometre termoelectrice);
- aparate care functioneaza pe baza radiatiei corpurilor (pirometre cu radiatii);
 - aparate speciale (culori termoscopice, fototermometre, indicatoare piroscopice,
indicatoare fuzibile, etc).
În general, orice aparat pentru masurarea temperaturii se compune din doua
elemente distincte: traductorul de temperatura si aparatul indicator.
Prin traductor de temperatura se întelege elementul sensibil care transforma
variatia de temperatura în variatia unei alte marimi (lungime, presiune, rezistenta
electrica, tensiune electrica, etc).
Prin aparat indicator se întelege elementul care poseda o scara gradata si un
reper indicator.
În tratamente termice cele mai uzitate aparate pentru masurarea temperaturilor
sunt: termometrele metalice, termometrele cu rezistenta electrica, termocuplele si
pirometrele.

1. Termometre metalice

Principiul de functionare al termometrelor metalice se bazeaza pe variatia

dimensiunilor liniare ale corpurilor solide în functie de variatia temperaturii lor. Din
aceasta cauza ele se mai numesc si termometre metalice cu dilatare.
Termometrele bazate pe dilatarea corpurilor solide sunt folosite relativ rar la
masurare.
 Principiu de functionare- dilatarea unui lichid intr-un tub capilar sub actiunea
caldurii.
Constructie – Este format dintr-un tub capilar din sticla terminat la partea
inferioara cu un rezervor umplut cu lichid. Tubul capilar este inchis la capatul superior,
dupa ce a fost vidat.
Lichidul din termometre poate fi: mercur, alcool, toluen.
Termometrele cu mercur masoara temperature intre -35 si 300ºC.
Termometrele cu alcool masoara temperaturi joase pana la -70ºC.

Termometrele ce folosesc dilatarea solidelor pot folosi dilatarea unui singur metal
sau dilatarea a doua metale cu coeficienti de dilatare diferiti, sub forma de lamele
sudate pe toata lungimea. Aluminul, alama si otelul in aliaj cu 25% nichel au coeficienti
de dilatare mari, iar invarul are un coeficient de dilatare mic. Aceste aparate sunt
robuste, au ca dezavantaje oboseala materialului in timp, precum si dezlipirea partiala a
lamelelor in cazul bimetalelor.
 Termometrele ce folosesc dilatarea lichidelor sunt construite din sticla speciala,
fiind simplu de manevrat, precise si ieftine. Se remarca termometrele speciale cu
contacte electrice (cum ar fi termometrul Beckmann, termometrul cu contact fix si
termometrul Wertex), ce permit inchiderea unui circuit exterior, putand fi astfel utilizate
ca elemente de semnalizare, reglare sau actionare.

Termometrul Beckmann este un termometru cu scara variabila si rezervor

suplimentar si este destinat masurarilor diferentelor de temperatura. Intervalul de
temperaturi se poate modifica prin scurgerea unei cantitati de mercur din rezervorul
suplimentar in capilarul termometrului, astfel incat scara este gradata in sens invers.

Termometrul Wertex este un termometru cu contact deplasabil. Astfel, unul din

contacte este constituit dintr-un fir de platina ce se poate deplasa in interiorul capilarului
termometrului pana in dreptul reperului de temperatura dorit. Deplasarea are loc
datorita faptului ca firul de platina este legat de o piulita care se afla pe un surub ce se
poate roti prin intermediul unei chei magnetice plasate in partea de sus a termometrului.
Piulita se deplaseaza de-a lungul unei scari de temperatura auxiliara, identica cu prima,
pozitia piulitei corespunzand, pe aceasta scara, cu pozitia contactului mobil (capatul
liber al firului de platina).

2. Termometrele manometrice
Termometrele manometrice reprezinta aparate de masura ce folosesc drept
principiu de functionare variatia presiunii cu temperatura.
 Functionare- se bazeaza pe faptul ca variatia de temperatura a mediului pentru
care efectuam masurarea determina, in mod proportional, o modificare a presiunii
fluidului din interior.
Variatia de presiune produce deformarea elementului elastic, deformare care
este amplificata si transmisa la acul indicator.
 3. Termometre cu termoelement (sau termocupluri)

Functionarea termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. Acesta consta

în aceea ca, într-un circuit închis format din doua conductoare din metale sau aliaje
diferite, ia nastere un curent electric, daca cel putin doua puncte de sudura au
temperaturi diferite. Punctul de legatura numit sudura calda se amplaseaza în mediul
caruia in se masoara temperatura, iar celalalt punct numit sudura rece, este de fapt
înlocuit cu aparatul de masura.
Partea sensibila la temperatura a termocuplului, perechea de conductoare,
consta din doua fire sau benzi de metale diferite sudate la un capat.
Daca se încalzeste locul de sudura al acestora, la capetele lor libere apare o
tensiune continua, a carei valoare depinde de felul metalelor si de diferenta de
temperatura dintre punctul de sudura încalzit si capetele reci.
Materialele care servesc la fabricarea termocuplelor trebuie sa satisfaca
urmatoarele conditii :
- sa aiba o tensiune termoelectrica cât mai mare ;
- tensiunea termoelectrica sa fie proportionala cu temperatura si
invariabila în timp ;
- sa aiba o buna conductibilitate electrica ;
- proprietatile electrice ale materialului sa nu se modifice în urma oxidarii

Termoelectrozii (1) montati în vergeaua

izolatoare (3) sunt sudati la un capat, formând sudura
calda (2).
Bornele montate în izolatorul (4) servesc la
montarea în circuitul de masura. Termoelectrozii si
izolatorul sunt montati în teaca protectoare (5)
confectionata din oteluri refractare sau material ceramic.
Cutia metalica (6) serveste la fixarea tecii si a
capetelor libere ale termoelectrozilor. Circuitul mai
cuprinde cablurile de compensatie (7), o rezistenta (8),
cabluri de legatura (9) si milivoltmetrul (10).

Constructiv, cel mai raspandit termocuplu, are forma unui tub, in interiorul
caruia sunt introdusi electrozii (fire sau benzi izolate intre ele).
Bornele de legatura se gasesc la un capat al tubului, protejate si ele impotriva
prafului sau agentilor corozivi. Bornele sunt marcate cu “+” si cu “- “ pentru indicarea
polaritatii.
Avantajele principale ale termocuplurilor sunt:
- precizia masurarii;
- posibilitatea de masurare a unor temperaturi destul de ridicate;
- posibilitatea inregistrarii automate a temperaturii;
- posibilitatea conectarii la un singur aparat de masura a mai multor
termocupluri; - posibilitatea de a fi utilizate pentru reglaj si in comenzi la distanta.
 4. Termometre cu rezistenta electrica

Termometrele cu rezistenta electrica se utilizeaza pe scara larga la masurarea

temperaturilor cuprinse între -200 °C si +600 °C. Ele constau în esenta dintr-un rezistor
cu variatia rezistentei în functie de temperatura cunoscuta. Asadar, prin masurarea
valorii rezistentei se poate afla temperatura sa si deci aceea a mediului în care se afla.
Dependenta dintre temperatura si rezistenta se exprima prin cunoscuta relatie :

Cunoscându-se si , se poate calcula usor valoarea temperaturii, masurând

printr-o metoda oarecare rezistenta .
Materialele destinate confectionarii rezistoarelor pentru aceste termometre
trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii :
- coeficientul de temperatura al rezistentei sa aiba o valoare mare ;
- curba de variatie relativa a rezistentei cu temperatuta sa fie uniforma ;
- rezistivitate mare ;
- compozitia chimica si structura metalului sa fie constante, metalul nu trebuie sa se
oxideze sau sa reactioneze cu mediul înconjurator.
Metalele care satisfac cel mai bine aceste conditii sunt platina, cuprul, nichelul
si fierul.
Termometrul cu rezistenta (fig.6.2) se compune din: rezistorul termometrului
(traductorul propriu-zis) (1), conductoarele de legatura (2), sursa electrica (3), aparatul
electric de masurat variatia rezistentei (4).
 Termometrul cu rezistenta Forme constructive

ale rezistorului

Rezistorul este de fapt o bobina înfasurata pe un schelet oarecare. Materialul

scheletului trebuie sa fie un bun izolator electric (mica, cuart, portelan, sticla, mase
plastice).

Avantajele termometrelor cu rezistenta electrica:

- precizie ridicata;
- posibilitatea centralizarii controlului temperaturilor prin conectarea mai multor
termometre la un singur aparat de masura;
- posibilitatea inregistrarii automate a temperaturii.

5. Termometre cu radiatii infrarosii

Acestea sunt aparate moderne, cu precizii ridicate, concepute sa masoare

temperatura la suprafata diferitelor materiale cum ar fi : asfaltul, materiale ceramice,
suprafete vopsite, suprafete metalice oxidate, materiale de constructie, etc.
 Se aplica pentru masurarea temperaturii
pieselor in miscare sau a pieselor supuse
frecarii, precum si a distribuirii temperaturii pe
suprafetele intinse ale conductoarelor sau ale
carcaselor de motoare, si vopsele indicatoare
de temperatura .
Exista substante indicatoare reversibile
care isi modifica culoarea la incalzire, dar la
racire revin la culoarea initiala si substante
ireversibile care, la racire, nu revin la culoarea
initiala, ele aratind deci temperatura maxima
atinsa de piesa in timpul procesului de
incalzire.

6. Pirometre- aparate care utilizeaza fenomenul de radiaţie pentru măsurarea

temperaturii. Se bazeaza pe variatia intensitatii de radiatie a unui corp incalzit,
datorate schimbarii de temperatura a acelui corp.

Acest fenomen este aplicat în construcţia pirometrelor ce măsoară temperatura

corpurilor după radiaţia lor, atunci când valoarea acestuia trece de 700°C.
Principiul metodei constă în măsurarea energiei radiante emisă de sursă folosind fie
legea creşterii intensităţii radiaţiei monocromatice cu temperatura, fie legea radiaţiei
corpului negru.

 Clasificare:
- pirometre de radiaţie totală;
- pirometre optice cu dispariţia filamentului;
- pirometre fotoelectrice.

 Pirometre cu radiatie totala

Pirometrul de radiatie totala Principiul de functionare se bazeaza pe actiunea
termica a radiatiilor emise de corpul sursa (caruia ii masuram temperatura).
  Pirometre optice cu disparitia filamentului

Principiul de functionare a pirometrului consta in compararea stralucirii sursei cu

stralucirea filamentului unei lampi a aparatului, pentru radiatii cu o anumita lungime de
unda (λ = 0.65 µm), tinand cont ca stralucirea este direct proportionala cu intensitatea
radiatiei monocromatice.
Domeniul de utilizare al pirometrelor optice este de la 700 °C la 3000 °C. La
masurarea temperaturilor peste 800 °C, vizarea se face totdeauna prin filtrul rosu,
pentru temperaturi mai joase el poate fi scos din câmpul vizual.
Pentru ca un pirometrul sa poata fi utilizat în diferite domenii de temperatura,
cadranul aparatului are doua sau trei scari suprapuse.