4. ACREDITAREA.

NOŢIUNI GENERALE

Acreditarea, ca mijloc de stabilire a încrederii, îndeplineşte o

sarcină importantă pentru Piaţa Unică Europeană, menţinând o
infrastructură eficace şi competentă a încercărilor şi evaluării
conformităţii.

În contextul creării Pieţei Unice Europene, această măsură de

stabilire a încrederii a câştigat o mare importanţă. În cadrul
Abordării Globale, strategia dezvoltată pentru încercări şi
evaluarea produselor şi serviciilor şi având ca scop eliminarea
barierelor tehnice în comerţ, poate să-şi mărească eficienţa, doar
dacă există încredere în organismele care efectuează încercări şi
evaluarea conformităţii.

Standardele internaţionale utilizate în acreditare garantează că un

produs, serviciu sau organizaţie sunt evaluate sau testate prin
acelaşi mijloace la nivel mondial. Aceasta conferă încredere în
echivalenţa certificatelor sau rapoartelor atât în România cât şi în
lume.

Organismele naţionale de acreditare din Europa sunt membrii

plini, membrii asociaţi ai European Co-operation for Accreditation
(EA) şi cu contract de cooperare cu EA.

Acreditarea conferă încredere în imparţialitatea, independenţa şi

competenţa tehnică a organismelor acreditate care activează în
domeniul evaluării conformităţii. Prin organism se înţelege orice
laborator, organism de certificare, organism de inspecţie sau orice
alt tip de entitate juridică care poate face obiectul unei acreditări.

În economia de piaţă, este foarte importantă credibilitatea pe

piaţă a unui produs / serviciu, a furnizorului acestuia (mai ales
dacă el a implementat un sistem al calităţii !) şi chiar a unei
persoane. De exemplu, cu cât credibilitatea unui produs/ serviciu
este mai ridicată, cu atât acesta va circula mai uşor între
diferite ţări şi chiar se va vinde mai bine (va fi deci mai
competitiv), întrucât autorităţile publice şi consumatorii vor avea o
mai mare încredere în el. Iar dacă există şi o credibilitate

1
adecvată a furnizorului, se poate asigura astfel creşterea
competitivităţii şi a profitului acestuia ! ….

În contextul mondializării pieţei şi al diversificării şi înnoirii tot mai

rapide a produselor / serviciilor oferite pieţei, a apărut necesitatea
unor noi practici de dezvoltare a credibilităţii pe piaţă a
produselor/serviciilor, producătorilor/prestatorilor şi persoanelor.
Consiliul European salută crearea Consiliului European pentru
Cercetare, şi reiterează importanţa „circulaţiei creierelor” (brain
circulation) între economiile europene.

Simpla afirmaţie a unui producător/prestator cu privire la

presupusa calitate a produsului / serviciului său (de exemplu prin
publicitate în mass-media) nu mai poate fi astăzi suficientă - în
condiţiile menţionate mai sus – pentru a genera încrederea
consumatorilor şi a declanşa decizia acestora de-a achiziţiona un
anumit produs / serviciu, realizat de un anumit producător /
prestator…

Printre soluţiile practicate - în prezent, tot mai frecvent, mai ales în

ţările industrial dezvoltate - în scopul creşterii credibilităţii pe
piaţă sunt (în ordine crescătoare a costurilor şi dificultăţilor
implicate):
1. îmbunătăţirea continuă,
2. testările comparative de produse/servicii (cu publicarea
rezultatelor acestora şi a clasamentelor astfel obţinute),
3. certificarea produselor/serviciilor şi/sau a sistemelor
calităţii, mediului, sănătăţii şi securităţii în muncă, acreditarea
(a se vedea figura 1).

 Ce este “credibilitatea pe piaţă” ?

Credibilitatea unei persoane, a unei organizaţii sau a unui produs /

serviciu rezultă din predictibilitatea pe termen cât mai lung a
comportamentului acesteia / acestuia. Pe piaţă, această
credibilitate generează încrederea consumatorului în produsul /
serviciul respectiv sau în organizaţia / persoana avută în vedere.
Astfel, în timp, el ajunge să selecţioneze şi să achiziţioneze doar
acele produse / servicii în care poate avea încredere şi care

2
provin de la un producător / prestator în care, de asemenea,
poate avea încredere!!!

În statele membre ale Uniunii Europene se poate asigura

LIBERA CIRCULAŢIE A PRODUSELOR doar dacă acestea nu
pun în pericol sănătatea şi viaţa oamenilor şi nu afectează
calitatea mediului înconjurător !

În mod similar se pune problema şi pe piaţa forţei de muncă,

întrucât în tot mai multe locuri de muncă nu se mai pot angaja
decât persoane realmente credibile! De regulă, credibilitatea pe
piaţă se dobândeşte lent şi este costisitoare, dar se poate
pierde rapid şi…pe gratis !

3
 ORGANISME
ORGANISM DE COOPERAREA EUROPEANĂ EUROPENE DE ACREDITARE
PENTRU ACREDITARE
ACREDITARE
ACORDURI
INTERNAŢIONALE -
RECUNOAŞTERE
RECIPROCĂ

ORGANISM ORGANISM ORGANISM LABORATOR DE ORGANISM DE

DE DE DE ÎNCERCĂRI INSPECŢIE ORGANISME
CERTIFICARE CERTIFICARE CERTIFICARE (ISO/ CEI 17.025) (EN 45.004) EXTERNE
-SISTEMUL -PERSONAL -PRODUS/ DE CERTIFICARE
CALITĂŢII (EN 45.013 si SERVICIU
(EN 45 012) ISO 10011-2) ( EN 45.011)

ORGANISM DE
CERTIFICARE
-SISTEM DE
MEDIU
(ISO/ CEI 66)
FURNIZOR
PRODUS/ SERVICIU CLIENT
ORGANISM DE
CONSULTANŢĂ /
INSTRUIRE

Figura 1 Generarea încrederii în produs/ serviciu şi/ sau furnizorul lui prin certificare de terţă parte şi acreditare

4
În plus, finanţarea organizaţiilor bugetare ar trebui să se facă exclusiv în funcţie de
gradul de realizare a anumitor performanţe calitative şi cantitative. Altfel spus, toate
aceste organizaţii ar trebui să prezinte o anumită credibilitate (pentru a primi finanţarea)
şi să-şi asume o anumită responsabilitate financiară publică (“accountability”) pentru
banii publici primiţi şi cheltuiţi. Acordarea sau retragerea acreditării se poate face în funcţie
de existenţa sau inexistenţa credibilităţii …

 Ce înseamnă “acreditarea” ?

Prin definiţie, acreditarea este « o procedură prin care un organism de acreditare

recunoaşte oficial şi atestă în scris faptul că o anumită organizaţie este competentă să
efectueze anumite activităţi specifice ».

Acreditarea implică deci evaluarea prealabilă a conformităţii organizării şi funcţionării

acelei organizaţii, în raport cu un referenţial cunoscut şi acceptat. Ea nu se acordă în
absenţa conformităţii, iar solicitantul primeşte un termen rezonabil permiţându-i să obţină
conformitatea.

 Care sunt avantajele acreditării ?

Acreditarea unei organizaţii înseamnă de fapt o recunoaştere oficială atât a existenţei

unei anumite competenţe a acesteia (la un moment dat) cât şi a menţinerii în timp a
acestei competenţe (pe durata de valabilitate a acreditării). Ea este deci o dovadă a
credibilităţii de care beneficiază organizaţia respectivă. Dar este necesar ca - pe
parcursul duratei de valabilitate a acreditării - organismul de acreditare să evalueze
periodic şi/ sau să monitorizeze continuu modul de funcţionare a organizaţiei acreditate.

Acreditarea poate condiţiona anumite avantaje (acordarea de finanţări, în special

bugetare, obţinerea de noi clienţi, aprobări, colaborări, etc) şi facilitează considerabil
libera circulaţie a produselor/ mărfurilor.

În unele state ale Uniunii Europene, guvernele naţionale recunosc organizaţiile

acreditate de organismele naţionale de acreditare şi le notifică - pe plan internaţional
- altor guverne.

Pe ansamblul Europei, unele organisme naţionale de acreditare (de exemplu, cele

membre ale EA – European Co-operation for Accreditation) au încheiat acorduri de
recunoaştere multilaterală facilitate de existenţa unor referenţiale şi proceduri comune şi
care le permit să comunice în timp util acordarea şi retragerea acreditărilor. Ele
colaborează pe baze similare şi cu organisme de acreditare din state situate în afara
Europei.

De menţionat că - în scopul îmbunătăţirii propriei credibilităţi pe piaţă - pe lângă

acreditarea naţională, organismele de certificare şi laboratoarele de încercări din orice
stat pot participa la acorduri internaţionale multilaterale de recunoaştere reciprocă,
încheiate cu organisme similare din alte state.

 Este acreditarea obligatorie ?

De regulă, parlamentele, guvernele şi/ sau autorităţile publice din fiecare stat decid care
sunt categoriile de organizaţii ce necesită acreditare şi, uneori, aprobă referenţialele
şi procedurile aplicabile (stabilite, în prealabil, de comun acord cu cât mai multe din
părţile interesate) pentru fiecare categorie în parte.

5
În consecinţă, în asemenea situaţii, acreditarea este obligatorie (de ex. : pentru a
funcţiona oficial, a primi o finanţare, mai ales de la buget, a deveni partenerul altor
organizaţii, etc.)…

5. STANDARDE PENTRU CERTIFICARE

5.1 CERTIFICAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT

O analiză succintă a contextului economic mondial al ultimilor ani permite evidenţierea

unor trăsături definitorii incontestabile:
unor trăsături definitorii incontestabile:
 diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri şi servicii, sub impactul
dezvoltării rapide a pieţei libere;
 globalizarea economiei (dar şi a impactului negativ asupra mediului);
 creşterea exigenţelor consumatorilor.

Motivaţia principală a apariţiei, dar mai ales a utilizării standardelor din seria ISO 9000,
ISO 14000, OHSAS 18000, ISO 22000 şi ISO 16949 a fost şi este una de ordin economic.
Acest lucru este atestat de valoarea unui standard, valoare care este dată de performanţa
atinsă în afaceri de o firmă care utilizează unul sau mai multe standarde.

Cu alte cuvinte, valoarea standardelor din seriile mai sus amintite se reflectă în:
 Competitivitatea de preţ, de calitate şi de siguranţă ambientală a produselor
realizate în concordanţă cu prevederile acestor standarde;
 Reduceri ale costurilor de producţie datorită optimizării proceselor tehnologice;
 Reducerea externalităţilor de mediu datorită optimizării proceselor tehnologice şi
reciclării deşeurilor de execuţie;
 Reducerea numărului de evenimente nedorite legate de sănătate şi securitate în
muncă;
 Identificarea şi satisfacerea cerinţelor explicite şi implicite ale clienţilor (cu accent pe
indutria auto şi cea alimentară), cu tendinţa de anticipare a dorinţelor viitoare ale
acestora.

Presiunea pietei interne si internationale impune tot mai frecvent participarea la licitatii
publice numai a organizatiilor care au certificat unul sau mai multe sisteme de
management de catre un organism de certificare acreditat.

Având în vedere necesitatea atragerii investitorilor străini în ţara noastră, preluarea

standardelor europene şi internaţionale este o problemă de interes naţional. Nici un
investitor serios, obişnuit să lucreze după standardele internaţionale sau europene, nu va
risca să facă o investiţie acolo unde organismele de reglementare şi de supraveghere a
pieţei nu aplica aceleaşi standarde recunoscute pe plan internaţional sau european.

Privind cu atenţie aria de distribuţie a factorilor interesaţi în cadrul economiei naţionale

constatăm că nu există domeniu de activitate care să nu beneficieze de pe urma seriei de
standarde ISO 9000, ISO 14000 şi OHAS 18001. Aceste tipuri de standarde reprezintă
aşadar, un instrument economic şi comercial care poate aduce avantaje tuturor celor
pregătiţi să-l utilizeze în atingerea ţelurilor propuse.

5.1.1 STANDARDE CARE STAU LA BAZA CERTIFICĂRII SISTEMELOR DE

MANAGEMENT

Sistemele de management (calitate, mediu, calitate în domeniul auto, securitatea şi

sănătatea în muncă, siguranţa alimentului, securitatea informaţiei, responsabilitate socială

6
etc.) se pot certifica individual sau în formă integrată (de minim două categorii de sisteme
de management). Cele mai uzuale standarde în baza cărora se acordă certificate de
conformitate cu sistemele de management respective sunt:

- ISO 9001:2000 Sisteme de management al calitatii. Cerinte 1

Familia de standarde ISO 9000 a fost elaborată pentru a ajuta organizaţiile, indiferent de
tip, mărime şi produsul furnizat, să proiecteze, să implementeze şi să conducă eficace
sistemele de management al calităţii. ISO 9001 specifică cerinţele unui sistem de
management al calităţii care poate fi utilizat de organizaţii pentru aplicarea în scopuri
interne, pentru certificare, sau pentru scopuri contractuale. Standardul se concentrează
asupra eficacităţii sistemului de management al calităţii în satisfacerea cerinţelor clientului.

Acest Standard Internaţional stabileşte cerinţele pentru un sistem de management al

calităţii atunci când o organizaţie
a) are nevoie să demonstreze capabilitatea sa de a furniza consecvent produse care să
satisfacă cerinţele clientului şi cerinţele reglementărilor aplicabile şi
b) urmăreşte să crească satisfacţia clientului prin aplicarea eficace a sistemului, inclusiv a
proceselor de îmbunătăţire continuă a sistemului şi prin asigurarea conformităţii cu
cerinţele clientului şi cu cele ale reglementărilor aplicabile.

implicarea personala Siguranta

Calitate Siguranta
cultura organizatiei Calitate
Calitatea Etica
Calitatea Etica
Mediului
Mediului
Inconjurator
Inconjurator
Calitatea totala
Calitatea totala
TQM
TQM
Asigurarea
Asigurarea
calitatii
calitatii

Controlul
Controlul
statistic al imaginea firmei
statistic al
calitatii reducerea costurilor
calitatii
imbunatatire continua
Omologarea
Omologarea
finala
finala

1920 1940 1950/1980 1960/2010

Figura 2 Evolutia SMC de la controlul calităţii către managementul calităţii totale

Principiile ISO 9001:2000:

1.Orientarea catre client
2. Leadership
3. Implicarea personalului
4. Abordarea bazata pe proces
5. Abordarea managementului ca sistem
6. Imbunatatirea continua
7. Abordarea pe baza de fapte in luarea deciziilor
8. Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii

1
Acest standard este deja în curs de modificare, sub forma ISO/DIS 9001:2008

7
ABORDAREA BAZATA PE PROCES
Procesul = “un ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune
care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire”

Procesele cheie sunt procesele care au o influenta directa

asupra calitatii produsului si livrarii acestuia

Managementul calitatii se realizeaza prin trei (3) procese de

baza (Trilogia Juran) :
 Planificarea calitatii
 Controlul calitatii
 Imbunatatirea calitatii

STAREA FINALA
Transparenta
Flexibilitate
Utilizarea eficienta a
Transformare resurselor

5
Definirea fiecarui proces
4
Identificarea proceselor 3 Analiza punctelor slabe

STAREA INITIALA 1 Intocmirea hartilor de procese

Structura haotica
Avalansa de informatii

Figura 3 Evolutia unei organizatii cu SMC implemenatat

- ISO 14001:2004 Sisteme de management de mediu. Cerinte cu ghid de utilizare

Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la un SMM care permite unei organizaţii să-şi
formuleze şi să-şi implementeze politica şi obiectivele ţinând seama de cerinţele legale şi de
alte cerinţe la care organizaţia subscrie şi informaţii referitoare la impacturile semnificative
asupra mediului. Acest standard se aplică acelor aspecte de mediu pe care organizaţia le
identifică şi le poate controla şi pe care le poate influenţa. Standardul nu stabileşte criterii
specifice de performanţă în domeniul mediului. Acest Standard Internaţional este aplicabil
oricărei organizaţii care doreşte:
a) să stabilească, să implementeze, să menţină şi să îmbunătăţească un sistem de
management de mediu;
b) să se asigure de conformitatea cu politica de mediu declarată;
c) să demonstreze conformitatea cu acest standard internaţional

- Directiva 761/2001/EC (EMAS II)

Documentul european de referinta pentru implementarea si certificarea sistemelor de

management de mediu (SMM) este Directiva (EC) 761/2001 din 19 martie 2001 a
Parlamentului European si a Consiliului, stabilind participarea voluntara a organizatiilor la
schema comunitara de eco-management si audit (EMAS II). Aceasta directiva înlocuieste
Directiva 1836/93/EC din 29 iunie 1993 a Parlamentului European si a Consiliului stabilind
8
participarea voluntara a organizatiilor la schema comunitara de eco-management si audit
(EMAS I).

Principalele obiective de EMAS sunt:

 Crearea si functionarea SMM în cadrul organizatiilor;
 Evaluarea sistematica, obiectiva si periodica a SMM;
 Informarea publicului si a partilor interesate privind performanta de mediu a
organizatiilor
 Implicarea activa a angajatilor organizatiilor si instruirea si perfectionarea adecvata
a acestora.

Participarea la EMAS II este deschisa oricarei organizatii care doreste sa-si

îmbunatateasca performanta de mediu. Directiva EMAS a creat cadrul pentru:
 Pregatirea politicii de mediu;
 Realizarea analizei initiale de mediu;
 Stabilirea obiectivelor si programului de mediu;
 Implementarea sistemului de management de mediu, incluzând elementele:
 Politica de mediu, obiectivele si programul de mediu
 Organizarea si personalul
 Identificarea si evaluarea impacturilor de mediu
 Controlul implementarii si functionarii SMM
 Documentarea SMM
 Auditul de mediu

Cerinte pentru participarea la EMAS II:

 Ciclul auditurilor
 Realizarea auditurilor de mediu
 Stabilirea declaratiei de mediu
 Verificarea SMM prin intermediul expertilor de mediu
 Validarea declaratiei de mediu
 Înregistrarea (proceduri, registrul unitatilor si utilizarea declaratiei de participare)

Decizia Comisiei 2001/681/EC

Decizia Comisiei 2001/681/EC din 7 septembrie 2001 – ghid pentru implementarea

Directivei (EC) 761/2001 din 19 martie 2001 a Parlamentului European si a Consiliului,
stabilind participarea voluntara a organizatiilor la schema comunitara de eco-management
si audit (EMAS II), a fost adoptata pentru:
 A asigura ca Directiva (EC) 761/2001 este aplicata unitar de catre Statele Membre;
 A identifica situatiile particulare în care definirea entitatii care trebuie sa se
înregistreze ca organizatie EMAS poate fi dificila si pentru a furniza o abordare
unitara a acestor situatii, ca si pentru exceptiile când înregistrarea este permisa
pentru entitati mai mici decât un amplasament;
 Pentru stabilirea programelor de verificare ale organizatiilor incluse în EMAS,
pentru modul de realizare a procesului de validare a declaratiilor de mediu si a
actualizarilor anuale ale acestora, ca si pentru exceptarea de la principiul
actualizarilor validate anuale;
 Pentru a armoniza utilizarea practica a logo-ului EMAS si pentru a asigura ca lista
completa a exceptiilor de utilizare a logo-ului, în anumite conditii, este clar
întocmita.

Decizia Comisiei include trei anexe:

9
I. Ghid privind entitatile adecvate pentru înregistrarea EMAS;
II. Ghid pentru verificare, validare si frecventa a auditurilor;
III. Ghid pentru utilizarea logo-ului EMAS.

Relatia dintre EMAS II si ISO 14001

Verificarea organizatiilor care dispun de o certificare acreditata a EN ISO 14001 (sau a

oricarui alt standard de mediu), standard recunoscut conform procedurii stabilite în art.
9(1) al Directivei EMAS II, se adreseaza numai acelor elemente necuprinse de catre
standardul recunoscut. În astfel de cazuri, expertul de mediu ar trebui sa ia în considerare
programul de supraveghere EN ISO 14001, atunci când proiecteaza programul de
verificare si, daca este fezabil, sa alterneze vizitele de evaluare, pentru a reduce
cheltuielile financiare si de timp ale organizatiei.

- OHSAS 18001:2007 Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii în muncă.

Specificaţie

Aceasta specificatie a Seriei de Evaluari cu privire la Sanatatea si Siguranta ocupationala

(OHSAS) prezinta cerintele unui sistem de management al sanatatii si sigrantei
ocupationale (OH&S) pentru a permite unei organizatii sa-si controleze riscurile legate de
sanatatea si siguranta ocupationala si sa-si imbunatateasca performanta. El nu precizeaza
criterii de performanta specifice sanatatii si sigurantei ocupationale, nici nu ofera
specificatii detaliate cu privire la tipul de sistem de management.

OHSAS astfel prezentat este aplicabil in orice organizatie care doreste sa:
- Conceapa un sistem de management al sanatatii si sigurantei ocupationale pentru a
elimina sau minimiza riscul pentru angajati sau alte parti interesate care ar putea fi expuse
la riscuri legate de sanatatea si siguranta ocupationala asociate activitatilor desfasurate;
- Implementeze, mentina si imbunatateasca permanent un sistem de management al
sanatatii si sigurantei ocupationale;
- Sa se asigure de conformitatea acestuia cu politica sa in domeniul sanatatii si sigurantei
ocupationale;
- Demonstreze aceasta conformitate si altora;
- Caute certificarea/consemnarea sistemului sau de management al sanatatii si sigurantei
ocupationale de un organism extern sau
- Faca o autodeterminare si declaratie de conformitate cu specificatiile OHSAS;

- ISO/CEI 27001:2006 Tehnologia informaţiei. Tehnici de securitate.Sisteme de

management al securităţii informaţiei. Cerinţe

Acest standard a fost elaborat pentru a furniza un model pentru stabilirea, implementarea,
funcţionarea, monitorizarea, actualizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea unui sistem de
management pentru securitatea informaţiilor, indiferent de tipul de organizaţie (comercială,
bancară, învăţământ etc.)

- ISO 22000:2007- Cerinte pentru organizatiile din cadrul lantului alimentar

Cerintele de siguranta alimentului pentru toate organizatiile care produc, prelucreaza,

manipuleaza sau furnizeaza alimente sunt cele mai inalte. De aceea, toate aceste
organizatii recunosc o nevoie crescuta de a demonstra si a furniza dovezi
corespunzatoare privind abilitatea lor de a identifica si controla pericolele de siguranta
alimentului si multiple conditii care afecteaza siguranta alimentului.

10
Aceste cerinte se pot aplica tuturor tipurilor de organizatii din cadrul lantului alimentar, de
la producatorii de nutreturi, producatorii de materii prime, pana la fabricantii de alimente,
operatorii de transport si depozitare si subcontractantii pietei de servicii alimentare si
desfacere cu amanuntul – impreuna cu organizatiile conexe, cum ar fi producatorii de
utilaje, de ambalaje, agenti de curatare, aditivi si ingrediente. Siguranta alimentului este
pusa in legatura cu prezenta si nivelul pericolelor alimentare din alimente la punctele de
consum (prin inghitirea de catre consumator). Intrucat pericolele sigurantei alimentelor pot
fi introduse in orice etapa a lantului alimentar, este esential controlul corespunzator de-a
lungul lantului alimentar. Astfel, siguranta alimentului este o responsabilitate comuna, care
este sigurata in principal prin eforturile combinate ale tuturor partilor participante in lantul
alimentar.

- ISO/TS 16949:2001 Sisteme de Management al Calităţii - Cerinţe specifice în

aplicarea standardului ISO 9001:2000 pentru producţia în serie şi a pieselor de
schimb în industria automobilelor

Acest Standard Internaţional stabileşte cerinţele pentru un sistem de management al

calităţii atunci când o organizaţie:
- are nevoie să demonstreze capabilitatea sa de a furniza consecvent produse care
să satisfacă cerinţele clientului şi cerinţele reglementărilor aplicabile şi
- urmăreşte să crească satisfacţia clientului prin aplicarea eficace a sistemului,
inclusiv a proceselor de îmbunătăţire continuă a sistemului şi prin asigurarea
conformităţii cu cerinţele clientului şi cu cele ale reglementărilor aplicabile.

Această Specificaţie Tehnică, în acord cu ISO 9001:2000, stabileşte cerinţele SMC pentru
proiectare şi dezvoltare, producţie şi, când este relevant, pentru instalarea şi service-ul
pieselor de automobile. Această Specificaţie Tehnică este aplicabilă pentru puncte le
lucrule organizaţiei unde sunt realizate piesele cerute de client, pentru producţie şi/sau
service. Funcţiile auxiliare, fie din departament, fie din exterior (precum centre de
proiectare, sedii încorporate sau centre de distribuţie), fac parte din auditul de
departament pentru susţinerea acestuia, nu pot obţine certificatul separat pentru această
Specificaţie Tehnică.

Poate fi aplicat în lanţul de aprovizionare a pieselor de schimb pentru automobile.

- ISO 26000:2006 Responsabilitatea socială a organizaţiilor

Acest standard ajută orice tip de organizaţie să:

a) dezvolte, menţină şi îmbunătăţească politicile şi procedurile proprii în scopul protejării
grupurilor sociale dezavantajate (femei, tineri, gravide etc.) sau a propriilor angajaţi (în
general), în masura în care ele pot controla aceste aspecte sau le influenţează;

c) demonstreze părţilor interesate că politicile, procedurile şi practicile proprii sunt în

conformitate cu cerinţele legale de profil şi cu cerinţele acestui standard.

 De unde achizitionam standardalele?

Organismul interational de elaborare a standardelor este ISO (www.iso.org.com) – care

furnizeaza standadele varianta europeana (engleza)

Nu toate standardele elaborate de ISO sunt adoptate in Romania

11
Varianta in limba romana a standardelor ISO (adoptate de Romania) este furnizata de
ASRO – Asociatia Romana de Standardizare (www.asro.ro), organism acreditat RENAR
(Asociatia Romana de Acreditare) si Camera de comert si industrie.

12