UNIVERSITATEA DIN BACĂU

Facultatea de ŞtiinŃe
Departamentul de Studii Postuniversitare
Specializarea: ProtecŃia şi valorificarea resurselor biologice
Forma de învăŃământ: Master

ANUL DE STUDIU: II

Monitorizarea populaŃiilor algale din râuri şi lacuri

Ioan Cărăuş

Anul universitar 2007 - 2008

1
 Cuprins:

Note de curs

Introducere [pag. 3]

1. Monitoringul ecologic – aspecte de conŃinut [7]

2. Monitorizarea comunităŃilor de alge din apele continentale [9]

2.1 Tipuri de formaŃiuni algale din râuri şi lacuri; caracteristicile lor ecologice [10]
2.2 RelaŃii funcŃionale între componentele ecosistemelor acvatice şi rolul formaŃiunilor algale
[15]
2.3.ImplicaŃii practice, de interes economic, ale dezvoltării algelor în apele de suprafaŃă [18]
2.4 Obiective ale monitorizării algelor din ecosistemele acvatice [20]
2.5 Indici structurali utilizabili în monitorizarea algocenozelor [22]
2.6 Metode practice de monitorizare a populaŃiilor de alge [30]
2.7 Metode experimentale bazate pe utilizarea testelor cu alge [35]
2.8 Biomonitoringul metalelor din ape [38]
2.9 Evaluarea semnificaŃiei de bioindicatori a populaŃiilor de alge din râuri şi lacuri [38]
3. Concluzii [42]

Lucrări practice

1. Examinarea unor comunităŃi naturale de alge din ecosisteme de diferite tipuri,

inclusiv din râuri şi lacuri din judeŃul Bacău [43]

2 Determinarea unor parametri ecologici semnificativi pentru formaŃiunile de alge din

râuri şi lacuri (frecventa, constanŃa, fidelitatea, abundenŃa, diversitatea, similaritatea)
[43]

3 Evaluarea caracteristicilor calitative ale apei (saprobitate, troficitate) pe baza

cunoaşterii structurii formaŃiunilor de alge Exemple de calcul, grile de calcul de catre
studenti [50]

Surse de informare bibliografică în domeniul abordat [51]

Anexe

1. Diatomee – indicatori de saprobitate [52]

2. Diatomee – indicatori ai salinităŃii apei [54]
3. Determinarea densităŃii numerice a fitoplanctonului prin metoda generalizată
actualmente în laboratoarele sistemului naŃional “APELE ROMÂNE” [55]
4. Planşe (1-6) : alge de interes în monitoring – imagini color [57]
5. Specii de alge cu valoare de bioindicatori, conform Ord.MMGA nr.161/2006 [69-87]

2
 Note de curs

Introducere

In perioada actuală, dezvoltarea rapidă a societăŃii umane, creşterea numerică

accelerată a populaŃiei au ridicat problema evaluării resurselor naturale care
condiŃionează susŃinerea în continuare a dezvoltării. S-a constatat astfel că unele resurse
majore (hidrocarburile, de ex.) sunt strict limitate, finite, ceea ce implică în mod necesar
identificarea unor resurse alternative. Alte categorii de resurse naturale devin deficitare,
putând determina limitarea dezvoltării societăŃii umane. Printre aceste resurse amintim
hrana (de una dintre soluŃiile complementare ne-am ocupat în cursul prezentat în primul
semestru al acestui an de studii). O altă componentă importantă a capitalului natural, cu
impact direct asupra dezvoltării şi chiar a existenŃei societăŃii umane este reprezentată de
resursele de apă.

Aş vrea să amintesc sau să dezvolt unele dintre aspectele mai importante ale
problematicii asigurării şi gospodăririi resurselor de apă, cât şi ale rolului ecologic
planetar al apei.

CivilizaŃia noastră, luată ca un tot, s-a adaptat de peste 9000 de ani la un

mecanism distinct, relativ constant, prin care Pământul – ca planetă – reciclează apa între
oceane şi uscat prin evaporare şi curgeri de apă, distribuite sub formă de precipitaŃii, ape
curgătoare, respectiv izvoare, pâraie şi râuri care se unesc şi se varsă în lacuri; mai
intervin mlaştinile, luncile, straturile acvifere subterane, gheŃarii, norii, pădurile şi –
practic – toate formele de viaŃă. Apa dulce, în mod deosebit, a fost întotdeauna esenŃială
pentru viabilitatea şi progresul oricărei civilizaŃii. De la primele reŃele de irigaŃii de-a
lungul Nilului cu peste 5000 de ani în urmă, la apeductele romane şi rezervoarele de apă
din Massada, iar acum în vastul sistem de tunele care aduce apa potabilă la New York,
civilizaŃia umană a dovedit remarcabila sa ingeniozitate în asigurarea unei alimentări
adecvate cu apă (Al.Gore, 1995).

FiinŃele umane sunt alcătuite în cea mai mare parte din apă, cam în aceeaşi
proporŃie (71 %) în care apa se află pe suprafaŃa pământului. Sângele nostru conŃine
acelaşi procent de săruri ca şi apa oceanului, unde au apărut primele forme de viaŃă. De
aceea, când ecologiştii (ca şi Biserica, de altfel !) susŃin că, de fapt, suntem o parte a
Pământului, aceasta nu este doar o exprimare retorică. Nu este de mirare că apa poartă o
atât de mare încărcătură spirituală în majoritatea religiilor, de la apa botezului la creştini
la apa sfinŃită a vieŃii la hinduşi.

Noi depindem direct de apa dulce, care însă reprezintă numai 2,5 % din cantitatea totală
de apă care se găseşte pe Pământ. Cea mai mare parte din acesta este blocată sub formă de ghiaŃă
în Antarctica şi, în mai mică măsură, în Groenlanda, Polul Nord şi gheŃarii alpini. Urmează apoi
apele subterane, iar ceea ce a rămas – cca 0,01 % din total – reprezintă apa din lacuri, izvoare,
râuri, fluvii şi ploi. In principiu, această cantitate poate satisface toate nevoile actuale şi cele din
viitorul previzibil ale omenirii, însă resursele de apă sunt distribuite în mod inegal pe glob. De

3
aceea, de-a lungul timpului, civilizaŃia umană a fost mai mult sau mai puŃin constrânsă să urmeze
acelaşi model geografic ca distribuŃia apei dulci pe suprafaŃa continentelor.

In acest sens, amintim că încă din neolitic, aşezările umane erau

înfiinŃate în imediata vecinătate a unor surse de apă – de regulă
lângă apele curgătoare. Astfel de amplasamente au fost
identificate în Moldova pentru cultura Cucuteni, dar şi mai
târziu, aşa cum au fost aşezările dacice Petrodava etc.

Din nefericire, schimbarea dramatică a relaŃiei omului cu Natura, după începerea

revoluŃiei industriale, dar mai cu seamă în cursul secolului XX, afectează acum sistemul global al
apei. Sănătatea planetei noastre depinde de modul în care noi menŃinem un echilibru între sisteme
interconectate, aşa că nu este surprinzător că alterările produse la nivelul atmosferei vor schimba
modul în care se transferă apa de la oceane la uscat şi înapoi. Creşterea globală a temperaturilor
grăbeşte atât evaporarea, cât şi precipitaŃiile, accelerând întregul ciclu. In plus, încălzirea produce
şi creşterea cantităŃii de vapori de apă din atmosferă, ceea ce amplifică efectul de seră şi grăbeşte
şi mai mult procesul, în continuare (Al Gore, 1995).

Mai mult, întrucât încălzirea globală se resimte mai repede şi mai puternic în regiunile
polare decât în cele tropicale, pot apare schimbări importante în echilibrul termic global.
Oceanele acŃionează pentru o distribuŃie oarecum uniformă a temperaturilor, într-o manieră
relativ stabilă. Practic, prin curenŃi oceanici uriaşi de supafaŃă, precum este Gulfstreamul, căldura
de la ecuator este transferată către poli. Pe măsură ce apa caldă a oceanelor de la tropice se
deplasează spre nord, o parte din ea se evaporă pe parcurs. Când ea întâlneşte vânturile polare reci
dintre Groenlanda şi Islanda, evaporarea se accelerează, lăsând în urmă o apă mai sărată, care
devine mai densă şi mai grea. Această apă, răcită rapid, se scurge spre fundul oceanului cu o
viteză de cca 20 milioane metri cubi pe secundă, formând un curent de adâncime tot atât de
puternic ca şi Golfstreamul, care curge spre sud pe sub Golfstream. In acest proces el transportă
apa rece din regiunile polare, înapoi, spre Ecuator. Specialiştii apreciază că în urma încălzirii
zonelor polare, aceşti curenŃi care se deplasează tocmai datorită diferenŃelor termice dintre pol şi
ecuator s-ar putea încetini, şi atunci s-ar schimba modelul actual de circulaŃie a curenŃilor,
rezultând un nou climat.

Ca urmare, prima ameninŃare pentru viitor asupra sistemului global al resurselor de apă
este o redistribuire/repoziŃionare a surselor de alimentare cu apă; aceasta ar putea avea un
impact social, economic şi chiar politic major, modificând o situaŃie globală la care omenirea s-a
adaptat de sute de ani .

A doua ameninŃare, unanim recunoscută, este posibilitatea creşterii nivelului mărilor şi

oceanelor şi inundarea în consecinŃă a unor importante suprafeŃe de uscat din întreaga lume.
Intrucât cca o treime din omenire trăieşte în zone situate până la 60 km de Ńărm, numărul posibil
de refugiaŃi va fi fără precedent.
Deşi nivelul oceanului planetar a crescut şi a scăzut în decursul diferitelor perioade
geologice, niciodată şi nicăieri clima nu s-a schimbat atât de rapid, cum este acum de aşteptat, ca
urmare a încălzirii globale. Si, nu e mai puŃin important faptul că inundarea unor mari zone de
mică altitudine va afecta nu numai aşezările umane, cu toată infrastructura aferentă, dar va
elimina din circuitul economic planetar mari suprafeŃe agricole productive, care actualmente
asigură o parte însemnată din alimentaŃia omenirii.

O a treia ameninŃare asupra sistemului de apă al planetei este reprezentată de schimbările

majore în modul de folosire a terenurilor, şi în special extinderea defrişărilor. Distrugerea unei

4
păduri poate afecta atât ciclul hidrologic într-o regiune dată (să ne amintim de inundaŃiile
catastrofale care au produs atâtea pierderi şi suferinŃe în România ultimilor ani), cât şi – dacă ne
gândim la defrişările masive şi accelerate ale pădurilor tropicale – este afectat echilibrul bilanŃului
hidric la nivel planetar.
Amintim că pădurile păstrează mai multă apă în pământ; de asemenea, ele contribuie la
formarea norilor de ploaie, atât ca urmare a evapotranspiraŃiei, cât şi prin producerea şi eliminarea
în atmosferă a unor cantităŃi mici ale unor compuşi precum terpene gazoase şi dimetilsulfura care,
după oxidare produc aerosoli în jurul cărora condensează picăturile de apă ce vor determina
ploaia. Nu în ultimul rând, pădurile au un rol foarte important în preluarea dioxidului de carbon
din atmosferă, utilizându-l în procesul de fotosinteză. Prin aceasta, ele au contribuit semnificativ
la reducerea concentraŃiilor de CO2 din atmosferă, diminuând astfel extinderea efectului de seră.
Exploatările forestiere masive, cu deosebire în zonele tropicale afectează nu doar biodiversitatea
la nivel global, ci şi capacitatea pădurilor de a capta dioxidul de carbon din atmosferă.

Cea de a patra ameninŃare asupra sistemului global de ape este reprezentată de

contaminarea tuturor resurselor de apă cu poluanŃi chimici produşi în cantităŃi tot mai mari de
către activităŃile industriale şi de altă natură. Spre deosebire de atmosfera planetară, care se
prezintă ca un rezervor uriaş, unic, de aer, permanent “agitat” de curenŃii atmosferici, de mişcarea
fronturilor de aer, de vânturile globale şi cele regionale sau locale, fiind astfel mereu
“omogenizat”, sistemul global de ape cuprinde o serie de rezervoare mari şi mai mici, care nu se
amestecă întotdeauna cu toate celelalte ape de pe Pământ.
In aer, moleculele circulă liber în toată atmosfera, iar contaminanŃi precum CFC-urile sau
chiar dioxidul de carbon sau de cel sulf produs de mari surse punctiforme (de exemplu, marile
termocentrale care folosesc combustibili fosili) se răspândesc în toată atmosfera. Aceasta nu se
întâmplă în cazul alimentării globale cu apă.
Există totuşi unii poluanŃi foarte periculoşi care s-au răspândit în multe din resursele de
apă ale Terrei. Pot fi amintite în acest sens particulele radioactive antrenate în ansamblul
atmosferei terestre după numeroasele explozii ale armelor nucleare efectuate la suprafaŃa
pământului; acestea sunt răspândite în toate apele lumii, dar concentraŃiile reduse nu prezintă un
pericol imediat pentru organismele vii. Procesul a contribuit însă la o anumită sporire a ceea ce
specialiştii numesc “radiaŃia de fond”. Alte substanŃe însă, mai ales din clasa pesticidelor, care
nici nu sunt biodegradabile, pot fi ecologic periculoase chiar la concentraŃii foarte mici.
O altă categorie de substanŃe – hidrocarburile lichide – respectiv deversările de petrol
brut, constituie unul dintre contaminanŃii cu mare impact ecologic. Deversările mai importante de
acest tip se produc fie pe timpul exploatării unor resurse petroliere submarine, fie ca urmare a
unor accidente navale ale marilor nave care transportă petrol brut sau produse de rafinărie.
Nu mai puŃin importante sunt şi deversările mici dar numeroase care au loc neobservate,
producând, cumulativ, mari efecte ecologice atât în mări şi oceane, cât şi în multe ape
continentale. Unul dintre efectele negative importante ale acestui tip de poluare este inhibarea
dezvoltării fitoplanctonului, verigă trofică de bază în ecosistemele acvatice.
Se cunoaşte faptul că apele au o anumită capacitate de autoepurare, în deosebi prin
oxidarea substanŃelor poluante. In râurile de munte, cu scurgere rapidă şi turbulenŃă ridicată (mici
cascade la trecerea peste praguri, stânci mai mari, viteze variabile funcŃie de lărgimea albiei
minore}, aerarea/oxigenarea este continuă şi puternică. Ca rezultat, autopurificarea apei acestora
este de regulă puternică şi rapidă. In schimb, în lacuri, mai ales în cele de mari dimensiuni, acest
proces este mult mai lent. In apele subterane, autopurificarea este şi mai înceată; aşa se explică
existenŃa unei poluări “istorice” în freaticul BistriŃei (din care se asigură o mare parte din
alimentarea cu apă potabilă a municipiului Bacău), chiar acum, la mulŃi ani după oprirea
majorităŃii proceselor de producŃie pe platforma chimică Săvineşti – NeamŃ.

5
 Pe plan global, în ciuda semnalelor trase de specialişti, a măsurilor luate de multe
autorităŃi şi a implicării tot mai active a societăŃii civile în problematica protecŃiei mediului şi a
resurselor naturale – inclusiv cele de apă – poluarea rezervelor de apă a crescut continuu. La noi
în Ńară se constată însă o situaŃie deosebită: datorită închiderii, după anul 1989, a numeroase
unităŃi de producŃie industrială, cât şi ca urmare a reducerii semnificative a utilizării
îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor în agricultură, s-a ajuns la o oarecare ameliorare a
calităŃii unor ape de suprafaŃă. Problema poluării însă nu a dispărut.

In fine, a cincea ameninŃare majoră asupra sistemului global de apă rezultă din presiunea
creşterii rapide a populaŃiei, în deosebi în Ńările din aşa numita “lume a treia”. Aceasta se
manifestă nu numai prin consumul crescut de apă de către populaŃie, ci şi datorită sporirii
semnificative a cantităŃilor de apă utilizată pentru irigarea terenurilor agricole, impusă de
creşterea necesarului de hrană. La nivel mondial, aproape trei sferturi (73 %) din totalul de apă
dulce este folosită pentru irigaŃii.

Iată deci că în ciuda faptului că Terra este considerată drept “planeta albastră”, a
cărei suprafaŃă este dominată de întinderile de apă, iar circuitul natural al apei pare să
plaseze apa între resursele “regenerabile”, cantităŃile de apă utilizabile direct de către om
sunt în general reduse şi sunt afectate de modificările la nivel planetar produse în
principal de activităŃile umane. Există deja regiuni ale uscatului, Ńări întregi în care
procurarea apei constituie o preocupare continuă, tot atât de importantă ca şi obŃinerea
hranei zilnice. Amintim în acest sens situaŃia din Orientul Mijlociu, unde resursele de apă
au fost chiar şi printre cauzele unor conflicte armate.

La noi în Ńară dispunem de unele rezerve de apă, care în general asigură

acoperirea necesităŃilor pentru consumul populaŃiei, pentru industrie, pentru unele
activităŃi agricole. Construirea unui mare număr de lacuri de baraj (menŃionăm că
România are 246 de baraje înregistrate în Registrul Mondial al Marilor Baraje, ocupând
locul 9 în Europa din punctul de vedere al barajelor aflate in exploatare sau în
construcŃie) a făcut posibilă pe de o parte asigurarea unor rezerve controlabile de apă, iar
pe de altă parte, dezvoltarea producŃiei de energie electrică, controlul viiturilor,
dezvoltarea pisciculturii, asigurarea alimentării cu apă a unor localităŃi etc.

In raportul societăŃii umane cu resursele de apă nu este importantă numai

prezenŃa unor rezerve de apă; foarte importantă este şi calitatea acestor rezerve. Acest
aspect este cu atât mai important, cu cât, în condiŃiile creşterii semnificative a necesarului
de apă, resursele – şi aşa limitate – sunt supuse unor continui şi complexe procese de
poluare.
De altfel, conceptul de calitate a apei trebuie abordat nu numai din punctul de
vedere al nivelului de corespundere a unor parametri fizici şi chimici ai apei faŃă de
cerinŃele diferitelor folosinŃe socio-economice ale resursei de apă, ci trebuie înŃeles şi ca
factor de mediu determinant pentru viaŃa organismelor ce compun biocenozele acvatice.
Deci, calitatea apei trebuie evaluată :

- ca resursă naturală importantă pentru societatea umană;

- ca biotop în cadrul ecosistemelor acvatice.

6
 2.
Monitoring ecologic – aspecte de conŃinut

Inainte de a aborda preoblematica monitorizării algelor din ecosistemele acvatice,

considerăm important să precizăm sau să reamintim câteva dintre aspectele principale ale
activităŃii de monitoring ecologic în general.

Terminologie

Termenul de “monitoring” provine din limba engleză şi, în sens literal, înseamnă
supraveghere; forma românizată a termenului este monitorizare.
Termenul de monitoring (ecologic) a apărut în perioada primei mari conferinŃe
internaŃionale asupra mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm, în anul 1972.
Ulterior, termenul a căpătat o largă utilizare, fiind asociat diferitelor sub-domenii
de interes ecologic şi/sau aplicativ; se vorbeşte astfel de monitoringul poluanŃilor chimici,
monitoringul poluării termice sau radioactive, dar şi de monitoringul macrofitelor
acvatice, al fenomenelor de “înflorire” a apei, al peştilor, al metalelor grele, al
biodiversităŃii etc.

In prezent, pentru termenul de monitoring există două accepŃiuni: una ecologică,

alta tehnologică.
In sens ecologic, monitoringul (ecologic) este sistemul de supraveghere
sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenŃa factorilor
naturali şi a celor antropici (Botnariuc, 1987, citat de Godeanu, 1997).
In sens tehnologic, monitoringul integrat reprezintă un sistem complet de
achiziŃie de date privind calitatea mediului, obŃinute pe baza unor măsurători sistematice,
de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori, cu acoperire spaŃială şi
temporalăm care pot să asigure posibilitatea controlului poluării (Rojanschi 1995, citat de
Godeanu, 1997). Din această definiŃie “tehnică” (poate, mai corect, tehnicistă) reiese că
se pune accentul pe activitatea de obŃinere de date, deci pe informare, scopul activităŃii
limitându-se la procesele de poluare.

In anexa nr. 1 la Legea 137/1995 (Legea ProtecŃiei Mediului) se arată că prin

termenul de monitorizarea mediului se înŃelege un “sistem de supraveghere, prognoză,
avertizare şi intervenŃie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii
caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi
semnificaŃiei ecologice a acestora, evoluŃiei şi implicaŃiilor sociale ale schimbărilor
produse, urmate de măsurile care se impun”.

In ultima perioadă se pune accent pe o o abordare interdisciplinară, am putea

spune “holistică” sau “sistemică” a activităŃii de supraveghere a mediului în ansamblul
său, aşa că s-a ajuns la conceptul de monitoring ecologic integrat.

Din istoricul apariŃiei şi evoluŃiei monitoringului ecologic.

Supravegherea mediului se face de foarte multă vreme, deşi în trecut nu a avut un

caracter sistematic, organizat. Intre aceste activităŃi se încadrează observarea privind

7
schimbările climatice, apariŃia unor perioade de secetă sau producerea unor inundaŃii, pe
care le semnalează scrieri vechi – chineze, egiptene sau romane, cât şi scrieri din Evul
Mediu (Godeanu, 1997).
Ulterior, odată cu dezvoltarea ştiinŃei şi a tehnologiei, cu creşterea necesităŃilor
umane în raport cu resursele naturale, supravegherea unor componente ale mediului
capătă un caracter sistematic. Se creează aparate şi dispozitive noi, specifice pentru
urmărirea unor parametri ai mediului. Astfel, se înregistrează pe perioade mari variaŃiile
de temperaturā, regimul radiaŃiilor solare, periodicitatea precipitaŃiilor, durata
fenomenelor de îngheŃ etc.
In domeniul acvatic, se urmăresc debitele, variaŃiile nivelului apei, regimul
producerii inundaŃiilor; în acest din urmă domeniu trebuie de amintit cunoaşterea
profundă a regimului nivelelor apelor Nilului, de care depindea esenŃial viaŃa vechilor
locuitori ai Egiptului.

In perioada actuală, cerinŃele crescânde ale societăŃii umane (ea însăşi într-o
expansiune accelerată), alături de conştientizarea amplorii impactului antropic asupra
mediului natural şi asupra a numeroase categorii de resurse naturale, au determinat o
anumită creştere a responsabilităŃii omului pentru gospodărirea raŃională a componentelor
capitalului natural, inclusiv pentru resursele de apă şi pentru ecosistemele acvatice în
general.
In ultimele decenii, sistemul de supraveghere a calităŃii mediului şi a resurselor de
apă în special, a evoluat rapid, a fost fundamentat ştiinŃific, căpătând un caracter
instituŃionalizat, atât la nivel naŃional, cât şi la nivel internaŃional. Acest din urmă aspect
este ilustrat şi de preocupările pentru elaborarea unei strategii unitare pentru statele
Uniunii Europene, pentru acceptarea unor norme unice de calitate a apei la acest nivel şi
pentru realizarea unei metodologii unitare de lucru.
Programul de monitoring al mediului la nivel planetar are deocamdată 4
componente :

1. Sistemul global de monitoring al mediului (GEMS – Global Environmental

Monitoring System);
2. Monitoringul de fond, global, integrat (IGBM – Integrated Global
Background Monitoring);
3. Registrul internaŃional privind substanŃele chimice potenŃial toxice (IRPTC –
International Register of Potential Toxic Chemicals);
4. Sistemul de informaŃii referitoare la mediu : INFOTERRA

Monitoringul ecologic integrat urmăreşte următoarele obiective principale (după

Godeanu, 1997, modificat):

- realizarea unui sistem unitar de înregistrări metodice;

- evaluarea cuantificată a structurilor şi a modului de funcŃionare a proceselor
ecologice;
- corelarea stării mediului cu direcŃiile şi intensitatea activităŃii socio-
economice;
- modelarea situaŃiilor şi proceselor constatate şi, pe această bază,

8
 - prognozarea sensului evoluŃiei situaŃiilor, a tendinŃelor şi schimbărilor
posibile;
- evaluarea rezultatelor, a eficienŃei măsurilor de redresare/refacere/reabilitare a
unor ecosisteme.

Se poate vorbi astăzi despre mai multe feluri de monitoring ecologic :

- monitoringul de diagnostic – activitate prin care se caracterizează situaŃia,
starea ecologică la un moment dat sau pe o perioadă mai lungă de timp a unui
ecosistem sau a unei zone mai mari (bazin hidrografic, de exemplu);
- monitoringul ecologic prin teledetecŃie; acesta se bazează în principal pe
utilizarea observaŃiilor din satelit sau din avioane, cu folosirea unor sisteme
sofisticate de scanare si analiza imaginii. Pe această cale se pot obŃine în timp
real date şi informaŃii privind producerea unor schimbări majore în situaŃia
unor ecosisteme acvatice – lacuri, fluvii mari, mari lacuri de baraj, oceane şi
mări – determinate de producerea unor “înfloriri” ale apei de mari proporŃii;
- monitoringul de prognoză – prin care se urmăreşte stabilirea iminenŃei
producerii unor fenomene nocive pentru echilibrul ecosistemului acvatic.
Această activitate este foarte importantă pentru elaborarea unor masuri de
prevenire sau de limitare a unor fenomene de tipul “înfloririi” apei, de
exemplu.

Problema fundamentală a monitoringului ecologic/integrat este deci de a oferi

informaŃiile necesare pentru preîntâmpinarea cât mai timpurie a efectelor negative ale
activităŃilor umane. Pentru aceasta trebuie identificat sensul în care reacŃionează mediul
înconjurător, evoluŃia subsistemelor care îl compun, totul bazându-se pe analize detaliate,
sistematice şi de lungă durată. Este foarte important ca monitoringul ecologic să fie
abordat în mod holistic, Ńinând seama de complexitatea şi interconectarea proceselor din
natură.

2.
Monitorizareea comunităŃilor de alge din apele continentale

Ne putem desigur întreba : de ce tocmai algele să constituie obiectul

monitorizării, şi nu peştii, de exemplu, care prezintă un interes economic mult mai
evident ?

Inainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să precizăm că monitorizarea

algelor din râuri şi lacuri nu se substituie supravegherii altor grupe de organisme; ea
trebuie considerată ca o parte constitutivă a unui sistem de monitoring ecologic, care
urmăreşte evaluarea situaŃiei unui ecosistem acvatic, în integralitatea sa.

Trebuie totodată să subliniem anumite caracteristici comune algelor, care

argumentează oportunitatea includerii acestui grup de organisme în cadrul monitoringului
ecologic al apelor de suprafaŃă.

Avem în vedere în primul rând quasi-ubicuitatea, prezenŃa acestor organisme în

aproape toate apele de suprafaŃă, din toate zonele geografice şi pe parcursul întregului an.

9
 In al doilea rând, trebuie subliniată o caracteristică ecofiziologică extrem de
importantă a algelor, care rezultă din situaŃia acestora de “producători primari”, fiind, cu
alte cuvinte prima verigă “biologică” a lanŃurilor trofice. In această calitate, algele sunt
primele organisme vii care iau contact direct cu modificările apărute în mediul acvatic ca
urmare fie a evoluŃiei naturale a ecosistemelor, fie a intervenŃiilor umane, dirijate sau
involuntare. In plus, dată fiind viteza lor mare de înmulŃire, ele prezintă o sensibilitate
(viteză de reacŃie) la schimbările din mediu – mult superioară altor grupe de organisme.

In al treilea rând, algele pot fi cultivate relativ uşor în condiŃii de laborator, ceea
ce oferă oricând un material biologic uniform genetic (datorită înmulŃirii lor
prepondrent vegetative), utilizabil în teste de laborator prevăzute în proceduri
experimentale de monitoring ecologic. In derularea acestora, numărul mare de “indivizi”
ce participă la test oferă informaŃii reprezentative, statistic valabile, în raport cu
obiectivul urmărit.

2.1 Tipuri de formaŃiuni algale din râuri şi lacuri; caracteristicile lor ecologice

In funcŃie de biotopul în care se instalează, formaŃiunile de alge din apele de

suprafaŃă au structuri foarte diferite, nivele de dezvoltare cantitativă şi funcŃii deosebite în
cadrul ecosistemelor.
In apele curgătoare, prezenŃa şi situaŃia comunităŃilor de alge depinde direct de
mărimea şi de unele caracteristici hidrologice ale acestora.

Astfel, în pâraiele de munte, care au în general albie de mici dimensiuni, sunt

puŃin adânci şi au viteză mare de scurgere a apei, cu turbulenŃă ridicată, singura
formaŃiune de alge care se întâlneşte obişnuit este reprezentată de microfitobentos. El este
alcătuit de mai multe populaŃii de alge care trăiesc fixate pe suprafaŃa pietrelor de pe
fundul albiei minore a pârâului respectiv şi are aspectul unei pelicule mucilaginoase, de
culoare maronie sau gălbuie.

In râurile din zonele montane (precum Suceava, BistriŃa, Trotuşul, Buzăul –

sectoarele superioare), viteza mare a curentului apei, adâncimea, cât şi turbulenŃa ridicată
a scurgerii (datorată denivelărilor, pietrelor de pe fund, micilor cascade, lăŃimii foarte
variabile a albiei minore etc) limitează puternic posibilităŃile de instalare a unor
formaŃiuni de alge. In aceste cursuri de apă se găsesc comunităŃi relativ reduse de
microfitobentos, situate de regulă în apropierea malurilor, unde pătrunde suficientă
lumină pentru a permite viaŃa (fotosinteza) microfitelor.
In aceste cursuri de apă nu poate fi vorba despre existenŃa fitoplanctonului propriu
zis; algele care se pot întâlni în apa acestora provin din populaŃiile de alge fixate, din care
curentul apei a dseprins anumite cantităŃi de celule sau colonii, cel mai adesea după
moartea acestora. Putem deci vorbi de un “pseudoplancton”, mai curând o tanatocenoză,
cu semnificaŃie ecologică redusă.

Astfel, spre exemplu, în apa râului Suceava au fost întâlnite mai ales diatomee,
reprezentate frecvent de specii ca:

10

Diatoma vulgare var. productum

Gyrosigma scalproides

Navicula rhynchocephala

Neidium dubium

Nitzschia linearis

Nitzschia palea

Surirella ovalis

Synedra acus

Synedra ulna

In râul BistriŃa (sectorul montan) au predominat tot diatomeele, printre care:

Achnanthes minutissima

Cocconeis placentula

Cymbella cistula

Cymbella tumida

Diatoma vulgare

Fragilaria intermedia

Navicula cryptocephala

Navicula mutica

Nitzschia linearis

Nitzschia palea

Rhoicosphaenia curvata

Synedra ulna

In apele curgătoare din zonele colinare sau de câmpie scurgerea apei este mai
lentă, cu o turbulenŃă mai redusă; ne-am putea aştepta la existenŃa unor condiŃii de mediu
mai favorabile pentru dezvoltarea unor formaŃiuni de alge.
Intrucât în aceste zone turbiditatea apei este foarte frecvent destul de ridicată, iar
râurile respective sunt relativ adânci, condiŃiile de lumină la nivelul suprafeŃei fundului
sunt puŃin favorabile şi nu permit fotosinteza, prezenŃa microfitobentosului este o raritate.
In cazul râurilor de mari dimensiuni – Siret, Prut, Mureş, Someş şi, evident, Dunărea,
condiŃiile hidrologice permit instalarea unui fitoplancton propriu-zis, numit uneori şi
“potamoplancton”. Acesta poate conŃine numeroase specii tipic planctonice, uneori
aceleaşi cu cele care pot fi întâlnite în apele stătătoare.
Astfel, de exemplu, în râul Siret au fost identificate specii precum:

Chlorophyta:

Actinastrum hantzschii

Ankistrodesmus acicularis

Chlamydomonas sp.

Closterium exile

Cosmarium botrytis

Cosmarium margaritiferum

Cosmarium subcucumis

Crucigenia tetrapedia

11

Scenedesmus quadricauda

Tetraedron minimum

Tetrastrum glabrum
Bacillariophyta:

Cyclotella meneghiniana

Diatoma elongatum

Melosira granulata

Melosira varians

Nitzschia acicularis
Euglenophyta:

Euglena polymorpha

Phacus pyrum

Trachelomonas hispida
Cyanophyta (Cyanobacteria):

Oscillatoria limosa

Adesea, dar mai ales în perioadele de viitură, în masa apei acestor râuri se
identifică prezenŃa a numeroase exemplare de celule (în deosebi diatomee), specifice
populaŃiilor sesile – care trăiesc fixate pe diferite substrate, de unde au fost desprinse de
curentul apei.
Dintre aceste specii, amintim următoarele:
Achnanthes lanceolata; Achnanthes minutissima; Cocconeis pediculus;
Cocconeis placentula; Cymbella affinis; Cymbella ventricosa; Diatoma vulgare;
Gomphonema olivaceum; Gomphonema parevulum; Navicula cryptocephala, Navicula
gracilis; Navicula mutica; Navicula radiosa; Surirella ovalis; Synedra pulchella etc.

In lacuri

Lacurile (naturale) sunt bazine acvatice de diferite origini, tipuri şi mărimi.

Amintim aici lacurile de luncă (Brateş, Crapina, Comana), limanele fluviatile (Jirlău,
Amara, Balta Albă), lacurile de meandru, limane marine (Razelm, Techirghiol, Agigea),
lacuri glaciare (Bâlea, Zănoaga, Bucura, Podragu), lacuri vulcanice (Sf.Ana), lacuri de
baraj natural (lacul Roşu), lacuri formate prin dizolvarea unor zăcăminte minerale (sare) :
lacurile sărate de la Slănic-Prahova, de la Ocna Sibiului etc.
In aceste bazine caracteristica principală a biotopului este relativa stagnare a apei.
In general, în lacuri se disting doi biotopi caracteristici : masa de apă sau pelagialul, şi
substratul, sau bentalul; despre caracteristicile lor ecologice cunoaşteŃi de la cursurile de
Hidrobiologie şi Ecologie.
In funcŃie de caracteristicile factorilor fizici ai mediului, şi, în mod special, de
gradul de asigurare cu nutrienŃi a apei, în aceste ecosisteme se dezvoltă diferite tipuri de
comunităŃi de alge: fitoplancton, microfitobentos, perifiton, mai rar neuston. Principalul
producător primar (algal) din masa apei este de regulă fitoplanctonul (planşa nr. 5).
CompoziŃia acestuia este în general destul de variată, depinzând în principal de
condiŃiile de mediu. In unele lacuri predomină diatomeele, reprezentate prin specii ale
genurilor Asterionella, Fragilaria, Synedra, Nitzschia, Cyclotella, Melosira, Rhizosolenia
etc. In lacurile eutrofe predomină cloroficeele aparŃinând genurilor Actinastrum,

12
Ankistrodesmus, Carteria, Chlamydomonas, Coelastrum, Elakatothrix, Eudorina,
Dictyosphaerium, Golenkinia, Lagerheimia, Oocystis, Pandorina, Pediastrum,
Staurastrum, Tetraedron etc.
Algele verzi sunt însoŃite – în lacurile eutrofe – de populaŃii, adesea abundente,
din cadrul genurilor : Anabaena, Aphanizomenon, Dactylococopsis, Merismopedia,
Microcystis, Oscillatoria. In fitoplanctonul lacurilor sunt reprezentate şi alte grupe de
alge, precum crisoficeele (cu genurile Bicoeca, Dinobryon, Kephyrion, Mallomonas,
Synura), criptoficeele (Chroomonas. Cryptomonas), peridineele (Ceratium, Glenodinium,
Peridinium), euglenoficeele (Euglena, Phacus, Trachelomonas). Din această scurtă
enumerare putem observa diversitatea compoziŃională foarte pronunŃată a
fitoplanctonului lacustru.
In cadrul formaŃiunilor de alge care trăiesc fixate pe substrat (perifiton,
microfitobentos), predomină de regulă diatomeele (Achnanthes, Cocconeis, Cymbella,
Diatoma, Fragilaria, Gomphonema, Gyrosigma, Navicula, Nitzschia, Synedra,
Tabellaria), la care se adaugă alge verzi filamentoase (Mougeotia, Spirogyra,
Cladophora), şi, uneori, cianoficee (Lyngbya, Phormidium, Oscillatoria) (planşa nr. 6).
Amintim că toate aceste formaŃiuni prezintă o dinamică sezonieră dependentă de
condiŃiile de mediu, şi contribuie în mare măsură la asigurarea resurselor trofice ale
ecosistemului, cât şi la modelarea unora dintre caracteristicile fizico-chimice ale mediului
acvatic în care trăiesc (regimul de lumină, populaŃiile planctonice acŃionând ca suspensii
în masa de apă; dinamica oxigenului solvit, asimilarea unor nutrienŃi dar şi a unor noxe
etc.). Din aceste motive, monitorizarea comunităŃilor de alge din lacuri este
indispensabilă.

In iazuri piscicole

Iazurile sunt bazine artificiale create prin bararea unui curs de apă, în scopul
creşterii extensive sau intensive a unor populaŃii de peşti de interes economic. Elementele
principale care le definesc structura şi funcŃionalitatea, influenŃând puternic situaŃia
ecosistemului acvatic creat în bazin sunt:
- barajul şi modul/regimul de evacuare a apei;
- caracteristicile morfometrice ale bazinului;
- aportul de apă şi substanŃe al afluentului/afluenŃilor;
- perioada normală de retenŃie a apei în bazin;
- situaŃia şi modul de gospodărire a terenurilor înconjurătoare;
- prezenŃa şi gradul de dezvoltare a unor formaŃiuni de vegetaŃie macrofită;
- măsurile de intervenŃie legate de exploatarea piscicolă (îngrăşăminte etc);
- situaŃia bazinului pe timpul iernii (vidare, pod de ghiaŃă, lucrări speciale)

In general, între formaŃiunile de alge din aceste bazine locul cel mai important
este ocupat de fitoplancton, care se dezvoltă abundent datorită unor factori ecologici
precum: prezenŃa în apă a unor cantităŃi în general ridicate de nutrienŃi (inclusiv datorită
introducerii deliberate de îngrăşăminte), perioada lungă de staŃionare a apei în bazin,
absenŃei unor formaŃiuni compacte de macrofite (care de regulă se menŃin numai la
maluri, în porŃiunea superioară a iazului), regimul termic al apei favorabil.

13
 Trebuie să precizăm că, de regulă, în iazuri microfitobentosul are o dezvoltare
relativ redusă, fapt ce se poate corela cu turbiditatea apei în general ridicată, care face ca
la nivelul sedimentelor de fund intensitatea luminii să fie insuficientă pentru derularea
procesului de fotosinteză.
In iazuri fitoplanctonul realizează dezvoltări cantitative însemnate, constituind o
resursă trofică majoră; totodată, el prezintă o diversitate compoziŃională remarcabilă, fapt
care se poate constata atât prin analiza situaŃiei la un moment dat, cât şi prin examinarea
structurii calitative a planctonului vegetal la nivelul întregii perioade de vegetaŃie.
In general, în fitoplanctonul iazurilor se pot identifica în perioada caldă a anului
chiar şi sute de specii de alge, aparŃinând aproape tuturor grupelor sistematice mari; ca
număr de specii, şi – foarte frecvent – ca biomasă domină în masa apei cloroficeele
(reprezentate mai ales de specii ale genurilor Ankistrodesmus, Eudorina, Pandorina,
Pediastrum, Scenedesmus) asociate uneori cu euglenoficeele (Euglena, Phacus). In
condiŃii de eutrofizare accentuată, corelate cu o temperatură ridicată a apei, pot căpăta o
pondere însemnată, devenind chiar dominante, populaŃii ale unor specii de cianoficee,
precum Anabaena planctonica, Anabaena solitaria, Anabaena circinalis, Aphanizomenon
flos-aquae, Microcystis aeruginosa etc.

In lacuri de baraj

Lacurile de baraj (numite uneori şi lacuri de acumulare) sunt bazine care prezintă
înuşiri comune lacurilor, dar şi apelor curgătoare.
Se aseamănă cu lacurile prin aceea că adesea au adâncimi destul de mari (uneori
chiar foarte mari), masele de apă prezintă stratificare termică, cu zonă eufotică şi straturi
profunde, afotice, dar au în unele cazuri caractere de râu, atunci când, datorită debitului
mare al afluenŃilor, durata de staŃionare a apei în cuveta lacustră este foarte redusă. Un
exemplu este lacul de baraj PorŃile de Fier I, care este considerat un lac “semicurgător”.
Un exemplu mai apropiat geografic de zona noastră este lacul de la Poiana Teiului
(judeŃul NeamŃ), construit imediat amonte de marele lac de baraj Izvorul Muntelui –
Bicaz; întrucât acest bazin nu are capacitate mare de acumulare, debitul continuu al
BistriŃei este dirijat fie către uzina hidroelectrică aferentă, fie (când aceasta nu
funcŃionează) este deversat peste baraj. Rezultatul, o scurgere continuă a apei, vizibilă cu
ochiul liber.
Printre principalele lor caracteristici specifice menŃionăm următoarele două
.
 Lacurile de baraj create de om sunt în general ecosisteme tinere, mai puŃin
evoluate decât marea majoritate a bazinelor acvatice naturale.
 Regimul lor hidrologic şi, în consecinŃă, multe dintre caracteristicile biologice,
sunt influenŃate direct şi profund de modul de exploatare al acestora.
In aceste condiŃii, la majoritatea lacurilor de baraj principalul producător primar
este reprezentat de fitoplancton; macrofitele acvatice se instalează greu sau deloc în
lacurile de baraj din zonele montane sau premontane, datorită puternicelor variaŃii ale
nivelului apei; în lacurile de câmpie pot apare formaŃiuni de macrofite, dar fitoplanctonul
îşi menŃine un rol important.
In compoziŃia planctonului algal din lacurile de baraj situate în regiuni montane se
întâlnesc unele specii precum Asterionella formosa, Cyclotella comta, Fragilaria

14
crotonensis, Melosira granulata, Nitzschia acicularis, Rhizosolenia longiseta, Synedra
acus (diatomee), Ceratium hirundinella, Peridinium cinctum (peridinee), Cryptomonas
ovata, Cryptomonas erosa (criptoficee), Dinobryon sociale, Bicoeca spp., Mallomonas
spp. (crisoficee) etc
In lacurile de baraj din zonele de mai mică altitudine pot apare, pe lângă populaŃii
de diatomee, sau peridinee, şi specii de cloroficee tipic planctonice, precum Eudorina
elegans, Pandorina morum, specii de Pediastrum, de Scenedesmus etc. In condiŃii de
troficitate ridicată pot prolifera şi populaŃii de cianoficee (Microcystis aeruginosa,
Oscillatoria agardhii, Aphanizomenon flos-aquae etc.)

Este important să reŃinem că în situaŃia existenŃei în valea unui râu a unuia sau
mai multor lacuri de baraj, fitoplanctonul cursului de apă respectiv este influenŃat – în
aval de acumulări – de biocenozele planctonice de tip lacustru existente în fiecare bazin.
Din acest motiv putem uneori întâlni în apa unui râu de munte – precum este BistriŃa –
populaŃii ale unor alge tipic planctonice, aşa cum sunt speciile Asterionella formosa,
Fragilaria crotonensis, Oscillatoria planctonica etc.

In ansambul trebuie să subliniem faptul că în apele de suptafaŃă, cea mai mare

valoare ca indicatori biologici ai condiŃiilor de mediu, şi deci ca obiecte ale monitorizării,
o prezintă comunităŃile de alge tipice pentru acele bazine. Astfel, la un iaz sau la un lac
de baraj montan, spre exemplu, nu se va supraveghea situaŃia microfitobentosului, slab
dezvoltat în aceste ecosisteme, ci a fitoplanctonului. Dimpotrivă, în cazul unui râu de
munte se va urmări starea şi evoluŃia microfitobentosului. O valoare deosebită în
activitatea de monitoring a algelor o are investigarea perifitonului. Acesta, ca formaŃiune
fixată, stabilă, poate oferi (asemeni microfitobentosului) informaŃii cumulative,
reprezentative pentru o perioadă mai mare de timp.

2.2 Relatii funcŃionale între componentele ecosistemelor acvatice şi rolul

formaŃiunilor algale

După cum am reŃinut din cursul referitor la producŃia primară a ecosistemelor

acvatice, prezentat în anul anterior de studii, formaŃiunile de alge, destul de diverse,
prezintă relaŃii funcŃionale destul de complexe în cadrul structurii ecosistemelor.
Principalul element care defineşte poziŃia comunităŃilor de alge este reprezentat de
capacitatea acestor microfite de a fotosintetiza. Prin acest proces se realizează producerea
de substanŃă organică primară în ecosistem – care constituie una dintre principalele surse
autohtone de hrană pentru consumatori. Totodată, în cursul fotosintezei, algele degajă în
mediul exterior anumite cantităŃi de oxigen, fapt care ameliorează condiŃiile de viaŃă
pentru populaŃiile animale.

In cadrul ecosistemelor acvatice, populaŃiile de alge stabilesc un număr important

de conexiuni funcŃionale, variate, cu alte componente biocenotice.
Dintre acestea, vom menŃiona numai câteva.
In primul rând trebuie să menŃionăm chiar relaŃiile intra- şi interspecifice ale
populaŃiilor de alge. In afară de concurenŃa pentru substanŃe nutritive, în care intervine nu
numai specificitatea cerinŃelor ecofiziologice (care implică complementaritate sau
suprapunere), dar şi alŃi factori, printre care efectele de inhibare a dezvoltării unor

15
populaŃii în favoarea altora, prin producerea şi eliminarea unor substanŃe algistatice.
Vitaminele eliminate de multe alge planctonice par a avea un rol considerabil în
proliferarea unor grupe de alge. O relaŃie interesantă s-a stabilit între populaŃia de
Anabaena circinalis (pe care aŃi văzut-o în probe provenind din iazuri piscicole) - specie
cunoscută pentru capacitatea ei de a fixa direct azotul molecular - şi diatomeea colonială
Fragilaria crotonensis, care necesită azot anorganic pentru creşterea sa normală. După un
maxim al populaŃiei de Anabaena se înregistrează imediat un vârf de dezvoltare
cantitativă a diatomeei menŃionate.
Mai puŃin cunoscută iniŃial, relaŃia dintre alge şi viruşii din ape s-a dovedit destul
de importantă. MenŃionăm că în afara unor viruşi din grupul cianofagilor care atacă şi
lizează celulele algelor albastre (cianoficee/cianobacterii – de exemplu populaŃii ale unor
specii din genul Microcystis, Lyngbya, sau populaŃiile de Synechococcus elongatus,
S.cedrorum, Anabaena variabilis, Plectonema boryanum), se cunosc viruşi care atacă şi
alte grupe de alge; infecŃii virale s-au observat la cloroficee precum Chlorella vulgaris,
Chl.pyrenoidosa, Uronema gigas, Coleochaete scutata, Stigeocloniuum fractum (Tratat
de Algologie, vol.I).
In general s-a observat că virusurile manifestă o specificitate pronunŃată în raport
cu specia de alge pe care o atacă.
Intre alge şi bacteriile din mediul acvatic se stabilesc relaŃii extrem de complexe.
Bacteriile manifestă în unele cazuri acŃiuni de stimulare a creşterii algelor, iar în
alte cazuri, dimpotrivă, o acŃiune de inhibare.
Unele bacterii, aparŃinând ordinului Myxobacteriales, lizează algele din specii ale
genurilor Plectonema, Oscillatoria, Nostoc, Spirulina. Unele bacterii gram-negative
izolate din apa eleşteelor au lizat celulele algelor Synechococcus, Coccochloris
peniochloris, Plectonema boryanum şi Nostoc.
A fost pusă în evidenŃă şi situaŃia opusă, când algele au manifestat acŃiune
bacteriostatică sau bactericidă. PopulaŃii de Nostoc muscorum, Chlorella vulgaris sau
Scenedesmus obliquus produc în procesele metabolice sau după moartea celulelor
substanŃe care afectează unele bacterii.
Un aspect mai puŃin investigat a fost cel al relaŃiilor dintre alge şi ciupercile din
mediile acvatice.
In lacuri din Anglia s-au observat repetate infecŃii ale diatomeelor – inclusiv în
cadrul unor populaŃii de Asterionella formosa - de către ciuperca microscopică
Rhizophydium planctonicum; aceasta preferă însă coloniile de o anumită dimensiune !
Asemenea infecŃii au fost observate şi în cadrul fitoplanctonului din lacul de baraj Bicaz.
Alte ciuperci microscopice – precum Amphicypellus elegans – pot ataca tecile algei
Ceratium hirundinella. Unele specii de ciuperci acvatice infectează organele de
reproducere şi de rezistenŃă ale algelor: Rhizosiphon akinetum atacă achineŃii de
Anabaena affinis, iar heterociştii de la Aphanizomenon sunt parazitaŃi de Chitridium
cornutum.
Prin acŃiunea lor, ciupercile pot afecta compoziŃia comunităŃilor fitoplanctonice,
pot întârzia maximul dezvoltării unor populaŃii (Tratat de Algologie, vol I, 1976).
O remarcă specială se poate face asupra relaŃiilor dintre alge şi macrofitele
acvatice. După cum am amintit deja, o primă categorie de relaŃii se referă la concurenŃa
dintre macrofite (în deosebi cele submerse) şi comunităŃile de alge – pentru substanŃele
nutritive disponibile. O a doua categorie de relaŃii priveşte modificarea regimului de

16
lumină în masa apei, fapt care afectează posibilităŃile de dezvoltare normală a populaŃiilor
de alge; fenomenul este deosebit de pregnant în cazul prezenŃei în cantităŃi mari a
macrofitelor natante sau a celir care acoperă suprafaŃa apei cu frunze de mari dimensiuni
(nufărul, de exemplu).
Pe de altă parte, descompunerea – la finele verii şi toamna – a biomasei multor
specii de macrofite asigură resurse importante de nutrienŃi, care permite dezvoltarea
masivă a fitoplanctonului.

In cadrul proceselor metabolice, algele pot asimila şi acumula din mediul acvatic
înconjurător cantităŃi importante din anumite substanŃe (pesticide, fenoli, metale grele,
chiar izotopi radioactivi), contribuind astfel în mod semnificativ la purificarea apelor de
suprafaŃă.
Multe dintre populaŃiile de alge sunt extrem de sensibile la schimbarea condiŃiilor
de mediu (temperatură, pH, compoziŃia chimică etc), ceea ce le face apte de a fi utilizate
în cadrul biomonitoringului apelor de suprafaŃă.

In unele situaŃii, însă, comunităŃile de alge pot genera efecte negative – uneori
chiar dramatice – asupra mediului acvatice, asupra ecosistemelor în ansamblul lor.
Avem în vedere producerea aşa numitelor fenomene de “înflorire a apei”, care se
produc în multe bazine acvatice supuse procesului de eutrofizare. Grupul principal de
microorganisme care produc astfel de fenomene în apele continentale este reprezentat de
algele Cianoficee (Cyanobacterii) care pot realiza dezvoltări masive în deosebi în sezonul
de vegetaŃie – vara şi toamna.
In urma dezvoltării puternice, explozive chiar, a unor astfel de populaŃii, se
produc o serie de schimbări în caracteristicile fizico-chimice ale mediului acvatic, printre
care reamintim:
- reducerea transparenŃei apei, respectiv a cantităŃii de lumină care pătrunde în
masa apei;
- consumul excesiv de nutrienŃi din apă;
- supraoxigenarea orizonturilor superioare ale apei în perioada de lumină a zilei;
- consum mărit de oxigen pe timpul nopŃii, datorită respiraŃiei populaŃiilor
abundente de alge;
- eliminarea unor substante ectocrine în mediul acvatic;
- producerea unor cantităŃi mari de biomasă algală care, de regulă, nu sunt
consumate de peşti sau alte organisme animale;
- după moartea celulelor/coloniilor populaŃiei care a generat înflorirea, masa
foarte mare de materie organică este supusă acŃiunii bacteriilor
descompunătoare, proces din care rezultă şi unele substanŃe cu efect nociv
asupra calităŃii mediului de viaŃă din bazin: amoniac, metan, hidrogen sulfurat
etc. La concentraŃii mari, acestea pot afecta alte componente biocenotice,
ducând uneori chiar la mortalitatea în masă a unor populaŃii de peşti.

Rezumând cunoştinŃe pe care le-aŃi însuşit deja, enumerăm în continuare principalele

aspecte care definesc relaŃiile dintre comunităŃile de alge şi alte componente biocenotice.

 Producerea de substanŃă organică primară – resursă importantă de hrană pentru

diferite categorii de consumatori (zooplancton fitofag - C1, puetul de peşte, populaŃii

17
 de peşti fitoplanctonofagi sau perifitofagi ori consumatori de microfitobentos,
lamelibranhiate filtratoare – Dreissena, Anodonta, Unio etc);
 Oxigenarea “biogenică”a apei ca rezultat secundar al fotosintezei;
 Asimilarea din apă şi acumularea în propria biomasă a unor noxe din mediul acvatic,
ceea ce reprezintă o contribuŃie la procesul de autoepurare (biologică) a
ecosistemului;
 ConcurenŃa cu formaŃiunile de macrofite acvatice în raport cu resursele de nutrienŃi
disponibile şi în legătură cu regimul de lumină din apă;
 Eliminarea temporară din circuitul materiei şi al energiei a unei părŃi din producŃia
primară netă ca urmare a sedimentării permanente a organismelor fitoplanctonice;
 Producerea, în urma morŃii celulelor sau coloniilor algale a unor cantităŃi importante
de detritus, care, la rândul său poate reprezenta o resursă trofică importantă în cadrul
ecosistemului;
 Producerea şi eliminarea în mediu a unor substanŃe ectocrine capabile să afecteze
calitatea apei ca mediu de viaŃă pentru alte organisme, dar şi ca resursă de interes
economic, în deosebi pentru alimentările cu apă;
 ApariŃia şi dezvoltarea în biocenoze a unor specii caracteristice – corespunzătoare
nivelului de troficitate sau gradului de poluare a apei bazinului respectiv.

Cele de mai sus dovedesc necesitatea obiectivă, importanŃa ştiinŃifică şi practică a

cunoaşterii precise a caracteristicilor de dezvoltare ale comunităŃilor de alge din bazine, a
monitorizării acestora în cadrul unui sistem de monitoring ecologic integrat.

2.3 ImplicaŃii practice, de interes economic, ale dezvoltării algelor în apele de

suprafaŃă

PrezenŃa şi dezvoltarea multor specii de alge în bazinele acvatice poate determina efecte
negative în activităŃile de folosire a acestor resurse în diverse aplicaŃii tehnico-economice.
Aceste efecte se pot datora fie simplei prezenŃe a populaŃiilor de alge, fie activitŃii lor
metabolice, care implică eliberarea în mediu a unor substanŃe ectocrine.
Pe de altă parte, unele specii de alge, prin prezenŃa lor în apă, pot oferi informaŃii
relevante privind calitatea apei respective.
Revenind la posibilele consecinŃele nefavorabile determinate de prezenŃa algelor,
menŃionăm următoarele tipuri de efecte.
♦ Producerea unor mirosuri şi gusturi neplăcute ale apei, afectând astfel calitatea apei
potabile;
♦ ApariŃia unor coloraŃii anormale în apă;
♦ Colmatarea (blocarea) filtrelor de nisip utilizate în staŃiile de tratare a apei destinată
alimentărilor cu apă potabilă;
♦ ApariŃia unor procese de coroziune a suprafeŃelor metalice sau din beton la baraje,
canale, staŃii de tratare a apei etc.;
♦ InterferenŃa în procesele de coagulare necesare la purificarea apei;
♦ Producerea şi eliminarea în apă a unor substanŃe toxice.

Vom detalia puŃin aspectele prezentate mai sus.

Dintre algele care pot genera în apă mirosuri şi gusturi neplăcute, amintim:
- specii ale genului Synura (planşa 1), chiar la densităŃi numerice mici, pot determina
apariŃia unui gust amărui, lăsând o senzaŃie persistentă de gust metalic în gură;

18
 - dezvoltarea masivă a unor populaŃii de Dinobryon, Uroglenopsis sau Peridinium
(planşa 1) duce la apariŃia unui miros de peşte în apă;
- de asemenea, dezvoltarea unei populaŃii de Ceratium este însoŃită de apariŃia unui
miros de peşte în apa de băut;
- Synedra produce un miros de mucegai;
- Când se dezvoltă în masă Asterionella produce iniŃial un miros neplăcut de
Geranium, iar apoi un miros de peşte;
- Dezvoltarea masivă a unor populaŃii de cianoficee (Anabaena, Aphanizomenon,
Microcystis) este însoŃită de apariŃia unui miros asemănător cu cel al dejecŃiilor de
porc;
- Alte cianoficee, precum Gomphosphaeria (sin. Coelosphaerium), Cylindrospermum
şi Rivularia produc un miros coracterizat ca “de iarbă”;
- Alga verde Dictyosphaerium generează un miros de iarbă sau de peşte, în funcŃie de
nivelul de dezvoltare cantitativă.

Din punct de vedere tehnic, trebuie să subliniem că eliminarea acestor mirosuri şi gusturi
din apa potabilă este posibilă, dar implică unele cheltuieli suplimentare; ca atare, se apreciază că
este cu atât mai necesară monitorizarea prealabilă a structurii şi dezvoltării algelor în bazinele de
apă, pentru a se putea interveni în vederea prevenirii dezvoltării masive a speciilor periculoase.

Dintre algele care pot determina colmatarea (în fapt obturarea spaŃiilor interstiŃiale dintre
particulele nisipului folosit la filtrele lente sau chiar a celor rapide din staŃiile de tratare a apei
destinate consumului uman), respectiv scăderea eficienŃei sau chiar ieşirea temporară din uz a
acestor staŃii, menŃionăm diatomeele Cyclotella comta, Melosira varians, Diatoma vulgare,
Synedra ulna, Tabellaria fenestrata, Fragilaria, algele verzi Chlorella vulgaris, Closterium,
Palmella si Spirogyra, cianoficeele Gloeocapsa si Rivularia etc.
Aceste specii pot forma un strat subŃire dar continuu şi compact la suprafaŃa filtrelor
respective, îngreunând sau chiar împiedecând trecerea normală a apei. Reducerea vitezei de
trecere a apei prin filtru este determinată atât de numărul mare de alge care se depun pe filtru, cât
şi de unele particularităŃi ale acestora, precum rigiditatea pereŃilor frustulei silicioase a
diatomeelor, asocierea în colonii de mari dimensiuni sau prezenŃa unor structuri mucilaginoase la
unele alge. In fapt, procesul este mai complex, căci populaŃiile de alge, după cum se cunoaşte,
eliberează oxigen. Acest fapt favorizează instalarea unor bacterii saprofite aerobe, a unor ciuperci
microscopice, a unor populaŃii de protozoare, ceea ce amplifică aglomerarea “biodermei” care se
formează la suprafaŃa filtrelor de nisip şi încetineşte mai mult procesul de filtrare.
Principalele specii de alge care determină colmatarea filtrelor sunt prezentate în planşa
nr. 2 din anexele la suportul de curs. Diatomeele, care sunt prezente în apă practic pe tot parcursul
anului, reprezintă grupul cel mai important de alge care pot colmata filtrele.
Pentru a ilustra amploarea fenomenului, amintim un studiu efectuat in Statele Unite ale
Americii, asupra filtrelor rapide din sistemul de alimentare cu apă al oraşului Chicago.
Astfel, când apa de alimentare conŃine cca 700 organisme/ml (în principal Tabellaria şi
Fragilaria), filtrele funcŃionează cca 4 ore şi jumătate, după care pasajul apei este oprit iar stratul
superior de nisip + masa de alge depuse trebuie îndepărtate, sau se face o spălare a filtrului în
contracurent.
Determinând cantitatea de alge depuse pe suprafaŃa filtrelor s-a constatat pentru specia
dominantă identificată acolo – Tabellaria fenestrata – o densitate de 80 – 150 mii exemplare/cm2
primăvara, şi densităŃi mult mai mari – de 290 – 1280 exemplare/cm2 – toamna.

O altă categorie de daune produse de alge este reprezentată de fenomenele de coroziune.

Acestea afectează fie suprafaŃa betonului (din canale de aducŃiune, bazine, baraje), fie chiar
suprafaŃa unor structuri metalice. Efectul se datorează condiŃiilor specifice de micro-habitat de

19
sub suprafeŃele acoperite de alge, cât şi modificării locale a unor caracteristici chimice ale apei
(pH, oxigen dizolvat, cantitatea de dioxid de carbon, concentraŃia calciului, duritatea apei etc).
In cazul suprafeŃei betonului, se constată apariŃia în timp a unor mici cavităŃi, cât şi faptul
că stratul superficial al betonului devine friabil.
Structurile metalice situate în apă, chiar dacă sunt acoperite cu straturi protectoare de
vopsea, sunt supuse proceselor de coroziune, în principal datorită oxidării (ruginirii) favorizată de
plusul de oxigen rezultat din fotosinteză.

O problemă distinctă este toxicitatea unor specii de alge, caracteristică ce impune o

atenŃie specială, în deosebi în cazul acumulărilor utilizate ca surse de apă potabilă.

Cianoficeele pot produce, prin toxinele pe care le elimina, efecte negative asupra sănătăŃii
omului. Astfel, specii ale genului Anabaena determină la contact apariŃia unor dermatite, iar
algele Microcystis şi Lyngbya produc rinite alergice. Producerea în bazine a unor “înfloriri” de
amploare datorită dezvoltării puternice a cianoficeelor a cauzat apariŃia în masă a simptomelor de
gastroenterită
Dintre algele toxice mai menŃionăm următoarele:
Anabaena affinis; Anabaena circinalis; Anabaena flos-aquae; Anabaena lemmermanii;
Anabaena spiroides; Microcystis aeruginosa; Microcystis flos-aquae; Aphanizomenon flos-
aquae; Gloeotrichia echinulata; Gomphosphaeria lacustris; Lyngbya contorta; Nodularia
spumigena.
Ca atare, se impune monitorizarea prezenŃei şi a nivelului de dezvoltare, a tendinŃei de
evoluŃie cantitative a populaŃiilor respective.

2.4 Obiective ale monitorizării algelor din ecosistemele acvatice

 aprecierea gradului de saprobitate a apei;

 determinarea nivelului de troficitate a unor ecosisteme şi a evoluŃiei acestuia;
 analiza structurii şi dinamicii resurselor trofice din bazinele de interes piscicol în vederea
optimizării gospodăririi acestora;
 evaluarea impactului unor fenomene de poluare;
 determinarea acumulării unor metale grele şi a altor noxe în primele nivele ale lanŃurilor
trofice, respectiv în producătorii primari (alge filamentoase);
 evidenŃierea efectelor ecologice ale unor lucrări de regularizare/amenajări hidrotehnice;
 evaluarea eficienŃei măsurilor de reabilitare a ecosistemelor;
 sesizarea probabilităŃii de producere a unor fenomene de “înflorire” a apei şi stabilirea
posibilităŃilor de prevenire a acestora;
 semnalarea prezenŃei în fitoplanctonul bazinelor utilizate pentru alimentări cu apă a unor
specii capabile să afecteze calităŃile organoleptice ale apei

MenŃionăm că în ultimele documente normative româneşti referitoare la calitatea apelor

de suprafaŃă, referirile la alge ca indicatori ai calităŃii apei sunt puŃine.
In standardul de Stat nr. 4706/88 apare un singur parametru algologic, respectiv biomasa
fitoplanctonică, ca indicator al procesului de eutrofizare. Se precizează limitele care definesc
cele trei clase de troficitate:

- sub 10 mg/l – ape oligotrofe

- între 10 – 20 mg/l – ape mezotrofe;
- peste 20 mg/l – ape eutrofe.

20
 In Normativul privind obiectivele de referinŃă pentru clasificarea calităŃii apelor de
suprafaŃă, intrat în funcŃiune din anul 2003, constatăm o abordare mult mai nuanŃată.
In primul rând, nivelele de troficitate devin 5, şi, în afară de aceasta, pe lângă indicatorul
anterior – biomasa fitoplanctonică, este introdus un indicator nou – concentraŃia clorofilei a.
Astfel, încadrarea claselor trofice se prezintă dupăcum urmează:

Stadiul trofic Biomasa maximă Clorofila “a” (mg/m3) (zona fotică)

(mg/l) (zona fotică) Media anuală Maxime anuale
Ultraoligotrof 0–1 <1 < 2,5
Oligotrof 1–3 < 2,5 <8
Mezotrof 3–5 2,5 – 8 8 – 25
Eutrof 5 – 10 8 – 25 25 – 75
Hipertrof peste 10 25 - 75 > 75

Ca o observaŃie în plus, constatăm că în acest act normativ, referirile la parametrii

algologici sunt însoŃite de precizarea că eşantionările trebuie făcute în zona fotică, ceea ce este pe
deplin justificat, întrucât numai în straturile bine luminate ale apei formaŃiunile de alge îşi
desfăşoară procesele fiziologice – fotosinteza, creşterea, în mod normal.

In Ńări ale Europei problema monitorizării algelor din apele de suprafaŃă a beneficiat de o
atenŃie deosebită, situaŃie ilustrată de organizarea, periodică a unor simpozioane internaŃionale
dedicate tocmai folosirii algelor în monitorizarea calităŃii apei din râuri. Astfel de simpozioane s-
au desfăşurat în Germania (Dusseldorf), Austria (Innsbruck), FranŃa (Douai), Anglia (Durham).

Din comunicările prezentate şi discuŃiile purtate la aceste întâlniri profesionale a rezultat

că situaŃia actuală în domeniu poate fi caracterizată prin următoarele aspecte mai importante:
- specialiştii apreciază oportunitatea şi necesitatea monitorizării comunităŃilor de alge
care, prin caracteristicile lor, pot furniza informaŃii relevante privind calitatea apelor
de suprafaŃă;
- se constată încă diferenŃe semnificative în ceea ce priveşte metodele de lucru şi
indicatorii folosiŃi în diferite Ńări, ceea ce ar implica necesitatea stabilirii, în timp, a
unor procedee unitare, standardizate;
- specialiştii din diferite state au conceput si/sau utilizat indici destul de deosebiŃi –
care oferă informaŃii oarecum disparate sau greu comparabile asupra calităŃii apei
râurilor investigate;
- se propune utilizarea combinată a mai multor tipuri de indici şi metode (indici biotici,
de saprobitate, de poluare, de troficitate, teste ecotoxicologice, teste de bioasimilare),
pentru a se ajunge la o caracterizare mai completă a situaŃiei calităŃii apei din diferite
bazine hidrografice;
- în unele programe de monitorizare se pune accent pe cunoaşterea situaŃiei
nutrienŃilor, în altele – pe evaluarea nivelului general de poluare al apei râurilor, sau
pe semnalarea prezenŃei şi estimarea cantitativă a metalelor grele etc;
- în unele activităŃi de monitoring, pentru a se obŃine informaŃii cât mai relevante, s-a
optat pentru supravegherea, alături de comunităŃile de alge, a macrofitelor acvatice
din apele respective;
- multe sisteme de monitoring pun un accent deosebit pe urmărirea comunităŃilor de
diatomee (Trophic Diatom Index; Genus Diatom Index; Indice Biologique Diatomée;
Diatom Index);
- -s-a luat în considerare atât supravegherea perifitonului, a microfitobentosului, cât şi
a comunităŃii de alge din masa apei – fitoplanctonul.

21
 Trebuie să subliniem că monitorizarea algelor din râuri şi lacuri nu este un scop în
sine şi nu poate fi socotită ca o abordare suficientă pentru evaluarea stării ecologice a unei
ape; supravegherea stării şi schimbărilor care afectează aceste formaŃiuni constituie o
componentă destul de relevantă a unui program de monitoring ecologic integrat care, în
final, trebuie să ofere o imagine semnificativă, reprezentativă, a situaŃiei ecosistemului
acvatic în ansamblul său.

2.5 Indici structurali utilizabili în monitorizarea algocenozelor

FrecvenŃa

FrecvenŃa unei specii într-o biocenoză este proporŃia – exprimată în procente – dintre
numărul de probe în care specia respectivă a fost întâlnită şi numărul total de probe prelevate din
ecosistemul respectiv. Evident, cu cât numărul de probe analizate va fi mai mare, cu atât
rezultatul va fi mai apropiat de situaŃia reală.
Pentru calcul, se foloseşte formula :

F = p/P . 100

în care

F – frecvenŃa;
p – numărul probelor în care a fost identificată specia;
P – numărul total al probelor prelevate

Pe baza acestui indicator structural, se pot trage concluzii privind omogenitatea

biotopului în cadrul ecosistemului respectiv (cu condiŃia prelevării unui număr suficient de
probe); evident, în situaŃia existenŃei în bazinul acvatic a unor microhabitate cu condiŃii de mediu
specifice (de exemplu golfuri), diferite de cele ale altor habitate sau a masei principale de apă a
bazinului, este probabil ca în aceste locuri să apară specii cu frecvenŃă mică, adaptate condiŃiilor
de mediu locale, ce nu vor fi identificate în restul bazinului

ConstanŃa

ConstanŃa unei specii în cadrul biocenozei se exprimă de obicei în funcŃie de frecvenŃa ei

în cadrul comunităŃii. ConstanŃa speciilor dintr-o biocenoză depinde de mai mulŃi factori precum
numărul total de specii, omogenitatea lor, vârsta biocenozei, mărimea bazinului acvatic, cât şi de
numărul de probe prelevate.Cu cât vom dispune de mai multe probe, cu atât valorile determinate
vor fi mai reprezentative pentru structura biocenozei respective.
Cu cât ecosistemul – respectiv biocenoza – sunt mai evoluate, cu atât numărul de specii
constante va fi mai mare.S-a căzut de acord asupra următoarei definiri a claselor de constanŃă:
- specii constante – specii care se întâlnesc în mai mult de 50 % din numărul de probe;
- specii accesorii – sunt speciile care se identifică în 25 – 50 % din totalul probelor;
- specii incidentale – specii prezente în mai puŃin de 25 % din numărul probelor.

Caracteristica biocenozei este determinată de speciile constante.

AbundenŃa

22
 AbundenŃa relativă a unei specii în cadrul biocenozei exprimă bogăŃia în indivizi a unei
specii în cadrul biocenozei; abundenŃa este o mărime relativă, nu una absolută. Ea se exprimă în
procente., raportând numărul indivizilor (sau bimasa) unei specii din probele analizate, la
numărul total de indivizi, respectiv biomasa totală a tuturor speciilor (Pârvu, 1999).
AbundenŃa se calculează folosind formula :

A = n/N . 100

în care

A - abundenŃa;
n – numărul indivizilor (sau biomasa) indivizilor unei specii;
N – numărul total de indivizi cercetaŃi sau biomasa lor.

Acest parametru structural, care se exprimă prin numărul de indivizi (sau biomasa) unbei
anumite specii reflectă mai precis starea structurală a biocenozei. De exemplu, într-o probă de
fitoplancton se pot găsi populaŃii de alge de dimensiuni mici foarte numeroase, alături de
populaŃii ale unor specii de alge de talie mare, reprezentate însă printr-un număr mic de indivizi;
datorită dimensiunilor mari, acestea din urmă pot reprezenta elementul cel mai important din
punct de vedere trofic, ca resursă principală pentru consumatorii specifici.
Cunoscând abundenŃa numerică şi ponderea biomasei, se poate aprecia mai bine rolul
unei populaŃii în cadrul biocenozei, impactul acesteia (prin procesele metabolice specifice) asupra
mediului înconjurător.

DominanŃa

Acest parametru exprimă influenŃa uneia sau mai multor specii asupra structurii şi
funcŃionării biocenozei în ecosistem. Intr-o biocenoză, speciile componente nu au aceeaşi
importanŃă pentru menŃinerea acesteia. După cum arată Botnariuc şi Vădineanu (1982), “unele
specii, prin numărul şi biomasa lor (abundenŃa), prin productivitatea lor sau alte activităŃi
îndeplinesc un rol esenŃial în controlul biocenozei, pentru menŃinerea structurii şi funcŃionării ei”.
Astfel, într-un bazin piscicol fitoplanctonul poate fi dominat într-o anumită perioadă de populaŃii
de cianoficee (cianobacterii), situaŃie în care aceste componente biocenotice influenŃează – direct
sau indirect – structura şi funcŃionarea ecosistemului în ansamblul său:
- se reduce drastic ponderea populaŃiilor care, prin producŃia lor netă, asigură resursele
trofice necesare consumatorilor specifici (cianoficeele dezvoltate masiv nu sunt, de
regulă, consumate);
- se modifică unii parametri importanŃi ai mediului acvatic, precum regimul de lumină
din masa apei, dinamica oxigenului, concentraŃia în mediu a unor substanŃe nocive,
precum amoniul, hidrogenul sulfurat etc.

Ca parametru ce defineşte structura biocenozei, dominanŃa poate fi calculată după o

formulă relativ simplă, care se prezintă astfel:

DA = n/N . 100

în care

DA - dominanŃa speciei A
n - numărul de indivizi care aparŃin speciei A
N - numărul total de indivizi care aparŃin tuturor speciilor identificate în biocenoză

23
 DominanŃa se poate calcula şi pentru fiecare grupă taxonomică în parte; pentru aceasta
este necesară cunoaşterea numărului de exemplare din fiecare grupă taxonomică şi, evident,
numărul total de organisme (alge) din biocenoză (sau probă, după caz). Se foloseşte aceeaşi
formulă.
Se poate determina dominanŃa unei specii în ansamblul comunităŃii nu numai din punctul
de vedere al numărului de indivizi, ci şi din punct de vedere al raportului dintre biomasa acelei
specii şi biomasa totală. Pentru aceasta se utilizează o formulă asemănătoare:

GA = m/M . 100
unde

GA - dominanŃa speciei A prin biomasa sa

m - greutatea totală a indivizilor aparŃinând speciei A
M - greutatea însumată a tuturor indivizilor (tuturor speciilor) din biocenoză

Fidelitatea

Fidelitatea exprimă puterea legăturilor unei specii cu alte specii din biocenoză sau cu
factorii de mediu. Puterea acestor legături pune în evidenŃă cauzalităŃi care contribuie la
integralitatea funcŃională a ecosistemului. PrezenŃa unor specii sau a unor grupuri de specii
constituie indici importanŃi pentru caracterizarea structurii şi stării biocenozei în cadrul
ecosistemului.
Prin metode statistice se pot determina asamblări tipice de specii pentru o biocenoză sau
alta. In acest scop se calculează indicele de afinitate a speciilor, luate câte două, utilizând formula
lui Jaccard:
Q = c/(a+b-c) . 100

în care

Q - afinitatea
a - numărul de probe conŃinând specia A
b - numărul de probe conŃinând specia B
c - numărul de probe care conŃin ambele specii – A şi B

Trebuie să precizăm că stabilirea, prin acest calcul, a unei afinităŃi ridicate între două
specii nu înseamnă în mod automat că ele depind una de alta. PrezenŃa lor comună într-o anumită
biocenoză este favorizată de existenŃa unuia sau mai multor factori ecologici care le avantajează –
celor două specii – viaŃa.

In biocenoză se pot distinge specii caracteristice, specii preferenŃiale, întâmplătoare şi

specii indiferente (ubicviste, cosmopolite).

Speciile caracteristice se leagă strict de o anumită biocenoză sau de un anumit mediu de

viaŃă, unde factorul determinant cauzal este reprezentat de factori abiotici. Se ştie că fiecare
specie de alge nu poate trăi decât în anumite condiŃii de mediu: ape stagnante sau curgătoare,
viteva curentului de apă, regimul de lumină din masa apei, temperatura, compoziŃia chimică a
apei – nutrienŃi, salinitate etc.
In ecosistemele acvatice hipersaline, aşa cum sunt lacurile sărate de la Slănic Prahova, de
la Movila Miresii, Sovata sau Tekirghiol, în fitoplancton se întâlnesc aproape exclusiv specii de

24
alge caracteristice, adaptate acestor condiŃii de mediu precum Amphora coffeaformis,
Amphipleura rutilans, Pleurosigma angulatum, Amphiprora alata.

ExistenŃa speciilor caracteristice are mare însemnătate practică, deoarece mulŃi specialişti
consideră că gradul de poluare al apelor poate fi apreciat după prezenŃa unor specii caracteristice
pentru tipul de apă şi pentru specificul poluantului respectiv. AdmiŃând ipoteza existenŃei
speciilor caracteristice pentru anumite grade de poluare, s-a elaborat sistemul saprobiilor
(Kolkwitz şi Marsson, 1908-1909), completat ulterior, care se mai foloseşte şi astăzi în cadrul
activităŃilor de monitoring ecologic.

Speciile preferenŃiale reprezintă o altă categorie care reflectă fidelitatea unor organisme.
Ele pot exista în diferite tipuri de biocenoze, dar preferă o anumită biocenoză, caracteristică unui
anumit ecosistem. De exemplu, specia de diatomee coloniale Asterionella formosa poate fi
întâlnită în apa unor râuri (Someş, Siret, Prut, Dunăre etc), dar preferă biocenoza fitoplanctonică
specifică lacurilor de baraj din zone montane sau premontane.

Speciile străine (întâmplătoare) ajung accidental într-o anumită biocenoză, în care nu

trăiesc în mod obişnuit. Ca exemplu, amintim elementele planctonului specific bălŃilor Dunării
care, la retragerea apelor de inundaŃie, sunt antrenate în Dunăre, fără a fi însă componente
obişnuite ale planctonului acestui fluviu. Un alt exemplu este reprezentat de comunităŃile de
microalge desprinse de curentul apei râului de pe substrat şi introduse apoi în masa de apă a unui
lac natural sau lac de baraj.

Speciile indiferente (sau cosmopolite, ubicviste) sunt specii euritope, cu valenŃe

ecologice foarte largi. Dată fiind capacitatea lor de adaptare la condiŃii de viaŃă foarte diferite, ele
pot trăi în medii foarte variate, în zone geografice foarte deosebite.
Numeroase specii de alge au fost semnalate în ecosisteme cu factori abiotici diferiŃi,
precum bălŃi, iazuri, lacuri oligotrofe, mezotrofe sau eutrofe, mlaştini de diferite tipuri, bazine
montane sau din zone de câmpie etc.
Aceste specii nu pot fi considerate specii indicatoare şi au o valoare redusă în cadrul
monitoringului ecologic.

Echitabilitatea

Echitabilitatea exprimă modul cum este distribuită între specii abundenŃa relativă a
populaŃiilor unei biocenoze; echitabilitatea ar fi maximă în cazul ipotetic în care toae speciile din
cadrul fitoplanctonului, de exemplu, ar avea acelaşi număr de indivizi (aceeaşi densitate
numerică). In natură astfel de situaŃii nu se întâlnesc. CerinŃele ecologice diferite ale populaŃiilor
faŃă de biotopul unic, alături de relaŃiile interspecifice complexe din cadrul biocenozei, determină
nivele diferite (şi variabile !) de dezvoltare cantitativă a diverselor specii componente. Ca regulă
generală, în biocenoze există puŃine specii cu număr mare de indivizi şi multe specii cu număr
redus de indivizi.
Echitabilitatea se poate calcula folosind formula:

E = dr/dm
în care

E - echitabilitatea
dr - diversitatea reală (indicele Shannon)
dm - diversitatea maximă = log 2 din numărul speciilor identificate în probe, a căror
abundenŃă depăşeşte 1 %.

25
 In biocenozele din ecosistemele naturale valoarea echitabilităŃii este în general scăzută
din cauza abundenŃei relative foarte diferite a speciilor componente (Pârvu, 1999).

Diversitatea

Diversitatea este un indice complex al structurii unei biocenoze. Evident, ea este legată în
primul rând, de numărul de specii care intră în compoziŃia biocenozei respective. Cu cât numărul
de specii va fi mai mare, cu atât va fi mai mare diversitatea acesteia. Intr-un lac de munte, spre
exemplu, numărul de populaŃii algale poate fi de ordinul a câtorva specii (ex. lacul Sfânta Ana din
apropierea localităŃii Tuşnad, sau lacul Bâlea din munŃii Făgăraş), ceea ce indică o diversitate
redusă; într-un lac din Delta Dunării pot fi identificate în fitoplancton, simultan, peste 300 specii
– rezultând o diversitate foarte mare.
Diversitatea mare în cadrul biocenozei determină mărirea numărului de relaŃii între
specii, deci a autocontrolului, şi, în final, a stabilităŃii biocenozei.

Deoarece mulŃi autori reduc conŃinutul conceptului de diversitate la numărul de specii

dintr-un ecosistem, prezentăm în continuare definiŃia oficială a termenului de biodiversitate,
adoptată la ConferinŃa Mondială asupra Mediului Inconjurător, desfăşurată la Rio de Janeiro,
în iunie 1992. In cadrul “ConvenŃiei privind diversitatea biologică” se arată:

Diversitatea biologică este variabilitatea organismelor vii din toate

sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor marine şi a altor
ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte;
aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a
ecosistemelor.

În aprecierea matematică a diversităŃii trebuie să se Ńină seama, pe lângă numărul total de

specii şi numărul de indivizi din fiecare specie (deci diversitatea este legată direct şi de
echitabilitate).

Pentru exemplificare, să comparăm situaŃia ipotetică a două biocenoze fitoplanctonice –

F1 şi F2. Ambele sunt alcătuite din numai câte 5 specii şi au aceeaşi densitate numerică totală. Ne
putem imagina că în cazul F1 fiecare din cele 5 specii de alge are aceeaşi densitate numerică –
deci acelaşi număr de indivizi (echitabilitatea fiind maximă), fiecărei populaŃii revenindu-i câte
20 % din numărul total. In cazul F2 însă, una dintre specii deŃine 96 % din numărul total de
indivizi, iar celelalte 4 specii – numai câte 1 %. Este evident că, deşi, la prima vedere, cele două
comunităŃi algale sunt foarte asemănătoare – acelaşi număr de specii, aceeaşi densitate numerică
totală – în realitate diversitatea lor este foarte diferită. Tot deosebite sunt structurile, stabilitatea şi
modul de funcŃionare a celor două biocenoze.
In privinŃa numărului de specii dintr-o biocenoză se ridică două probleme esenŃiale. O
primă problemă estea cea a cauzelor care determină numărul de specii sau pot influenŃa
modificarea acestuia. In al doilea rând, se pune problema semnificaŃiei ecologice a numărului de
specii dintr-o biocenoză (Botnariuc şi Vădineanu, 1982).
In ceea ce priveşte primul aspect, amintim că încă în urmă cu aproape 100 de ani,
limnologul german August Thienemann a elaborat un principiu biocenotic care arată că, în
condiŃii de mediu favorabile, numărul de specii dintr-o biocenoză este relativ mare, iar fiecare
specie este reprezentată printr-un număr relativ mic de indivizi, densitatea numerică a populaŃiilor
fiind comparabilă. In condiŃii de mediu severe, însă, numărul speciilor scade, iar numărul
indivizilor creşte.

26
 Spre exemplu, în Lacul Sărat de lângă Brăila, a cărui salinitate variază, în funcŃie de
regimul de evaporare şi de cel al precipitaŃiilor, între 50 – 220 (ceea ce arată existenŃa unor
condiŃii de mediu destul de severe – atât prin valoarea mare a salinităŃii, cât şi prin variaŃiile mari
ale acestui parametru), au fost identificate în total 31 specii de alge. In lacul (ghiolul) Roşu din
delta Dunării (care poate fi considerat un lac “normal”, cu tendinŃe de eutrofizare), numai în
fitoplancton au fost întâlnite 330 specii de alge.
Un rol important în producerea unei diversităŃi sporite în cadrul unui ecosistem acvatic îl
are prezenŃa unor microhabitate cu caracteristici de mediu diferite de restul masei de apă.
MenŃionăm ca exemplu, cazul lacului de baraj PorŃile de Fier I, unde, în zona golfului Orşova,
fitoplanctonul prezintă specii care nu se regăsesc în zona centrală a lacului. In acest golf s-au
semnalat, de pildă, “înfloriri” masive ale algei coloniale Pandorina morum.
Diversitatea în cadrul unui ecosistem acvatic variază nu numai în funcŃie de deosebirile
de habitat legate de poziŃia spaŃială a acestora; ea poate prezenta şi o dinamică în timp. Pe
parcursul evoluŃiei – normale – a ecosistemului, către eutrofie, compoziŃia fitoplanctonului se
modifică, afectând mărimea diversităŃii.
Un exemplu privind evoluŃia în timp a diversităŃii algale poate fi reprezentat de situaŃia
fitoplanctonului din lacul de baraj Bicaz. In primii ani după formarea acestuia, algoflora
planctonică era puŃin diversificată, fiind identificate doar câteva specii tipic planctonice; ulterior,
odată cu evoluŃia limnologică a ecosistemului, cu “îmbătrânirea” sa, numărul de specii de alge din
masa apei a sporit simŃitor, ducând la creşterea diversităŃii.

Metodele de calcul a diversităŃii sunt destul de numeroase. Unele dintre acestea se

bazează pe teoria probabilităŃii, altele pe analiza distribuŃiei relative a speciilor în biocenoză, iar
altele, pe teoria informaŃiei.
Ne vom referi numai la două dintre metode, respectiv la metoda elaborată de Simpson, şi
la o metodă larg răspândită, cunoscută sub numele de metoda Shannon – Wiener.

Indicele de diversitate Simpson

Acest indice se bazează pe aplicarea teoriei probabilităŃilor. Autorul a plecat de la

problema determinării probabilităŃii ca doi indivizi prelevaŃi la întâmplare dintr-o biocenoză să
aparŃină unor specii diferite; ulterior, însumând aceste probabilităŃi pentru toate speciile din
biocenoza respectivă a ajuns la o formulă ce permite calcularea unui indice de diversitate:

D = 1 - ΣS i=1 (Pi)2
In această formulă

D – indicele de diversitate
S – numărul de specii
Pi – proporŃia de indivizi prin care specia “i” este reprezentată în biocenoză

Din punct de vedere metodologic, este important faptul că prin această metodă se obŃin
valori ale indicelui cuprinse între 0 şi 1; în această situaŃie nu este nevoie de utilizarea unor
“clase” de diversitate sau a unor valori de referinŃă, cu caracter de etalon. Valorile obŃinute pentru
o biocenoză se pot uşor compara cu situaŃia altor biocenoze.
Pentru a înŃelege modul de calcul a valorii acestui indice prezentăm două exemple.

Să considerăm o biocenoză ipotetică alcătuită din doar două specii; una dintre acestea are
o proporŃie de reprezentare de 99 %, iar cealaltă – de 1 %.

27
 Indicele Simpson se calculează astfel :

D = 1 – [(0,99)2 + (0,01)2] = 1 – [0,9801 + 0,0001] = 1 – 0,9802 = 0,0198 ~ ~ 0,02

In cazul că în biocenoză există tot numai două specii, a căror distribuŃie este egală (50 %
şi 50 %), valoarea indicelui Simpson va fi :

D = 1 – [(0,50)2 + (0,50)2] = 1 – [0,25 + 0,25] = 1 – 0,50 = 0,50

Vom folosi acest indice de diversitate în cadrul lucrărilor practice.

Un alt indice de diversitate a fost elaborat de Shannon-Wiener.

Ca şi alŃi indici de diversitate bazaŃi pe teoria informaŃiei, acesta se bazează pe

următoarele elemente (Botnariuc şi Vădineanu, 1982):
1 – există o anumită incertitudine legată de încercarea de a întrevedea cărei specii îi
aparŃine un individ prelevat la întâmplare dintr-o biocenoză.
2 – această incertitudine depinde de proporŃia de reprezentare a fiecărei specii în cadrul
comunităŃii, fiind cu atât mai mare cu cât abundenŃele tind sa se uniformizeze. Astfel, pentru o
biocenoză alcătuită din 10 populaŃii diferite, incertitudinea prezicerii cărei specii îi aparŃine un
individ extras la întâmplare ar fi maximă dacă abundenŃele relative ale celor 10 specii sunt egale,
şi minimă dacă una dintre populaŃii ar avea abundenŃa relativă de 90 %.
3 – incertitudinea este dependentă totodată de numărul de populaŃii din alcătuirea
biocenozei, crescând proporŃional cu acesta.

Indicele Shannon-Wiener se calculează folosind următoarea formulă:

H’ = – ΣSi=1 Pi .lnPi
unde

H’ - valoarea indicelui de diversitate

S - numărul de specii
Pi - proporŃia de reprezentare a fiecărei specii

Vom folosi şi aici un exemplu, pentru a înŃelege modul de calcul al acestui indice.
Plecăm din nou de la ipoteza că o biocenoză are numai două specii, dintre care una deŃine
99 % din indivizi, iar cealaltă numai 1 %.

Calcul:

H’ = – [0,99 . ln0,99 + 0,01 . ln0,001] =

– [0,99 . ( – 0,010050335) + 0,01 ( – 4,605170)] =
– [ ( – 0,009994983) + ( – 0,046051701)] =
– [ – 0,056001534] = 0,056001534 ≈ 0,056

In cazul că cele două specii au ponderi egale ca număr de indivizi în biocenoză (50 % --
50 %), valoarea indicelui de diversitate Shannon-Wiener se prezintă astfel:

H’ = – [0,50 . ln0,50 + 0,50 . ln0,50] =

28
 – [0,50 . ( – 0,69314718) + 0,50 . ( – 0,69314718) =
– [ ( – 0,34657359) + ( – 0,34657359)] =
– [ – 0,69314718] = 0,69314718 ≈ 0,6931

Modul de folosire a acestui indice de diversitate, va fi explicat pe larg la lucrările

practice.
Este important să reŃinem că indicele de diversitate Shannon-Wiener estimează valoarea
reală a diversităŃii biocenozei şi este larg utilizat în cercetările ecologice.

Indici de similaritate

Dacă indicii prezentaŃi anterior se refereau la caracterizarea algocenozei dintr-un singur

ecosistem acvatic, indicii de similaritate permit compararea structurii unor biocenoze diferite. Ei
sunt folosiŃi pentru a caracteriza cantitativ gradul de asemănare – sau de deosebire – dintre două
formaŃiuni algale care provin din ecosisteme diferite, de exemplu din lacurile A şi B.
In decursul timpului au fost elaborate mai multe variante de a calcula gradul de
asemănare între biocenozele unor ecosisteme diferite.
Unul dintre procedeele considerate clasice a fost elaborat de Jaccard, rezultatul fiind
indicele de similaritate Jaccard (acesta se poate utiliza şi pentru determinarea afinităŃii
speciilor, în cadrul studiului fidelităŃii, aşa cum s-a arătat mai sus).
Acesta se calculează cu ajutorul formulei:

IS = c.100
a+b-c [1]

în care:

a – numărul de specii în biocenoza a;

b – numărul de specii în biocenoza b;
c – numărul de specii comune celor două biocenoze

Un alt indice de similaritate a fost elaborat de Sorensen; formula sa de calcul se prezintă

astfel:

IS = c/a+b [2]

Simbolurile folosite sunt aceleaşi ca la formula [l].

In fine, mai menŃionăm şi indicele de similaritate Mountford:

IS = . 2c .
2 ab – (a+b)c [3]
Simbolurile folosite sunt aceleaşi ca la formula [l].

Acest autor pleacă de la ideea de a caracteriza gradul de asemănare a structurii

biocenotice stabilind un prag maxim: în cazul că toate speciile din cele două ecosisteme sunt
comune, indicele de similaritate va avea valoarea maximă – de 1.

Fiecare dintre aceşti indici încearcă să definească la un nivel mare de precizie gradul de
similitudine dintre biocenozele aparŃinând unor ecosisteme diferite. Vom vedea în cadrul

29
lucrărilor practice la ce rezultate ajungem, plecând de la aceleaşi date iniŃiale, dar folosind metode
diferite de calcul.

2.6 Metode practice de monitorizare a populaŃiilor de alge

A/ în apele curgătoare
 Investigarea microfitobentosului

- alegerea staŃiilor de prelevare

Stabilirea amplasării punctelor de eşantionare depinde de o serie de factori,
precum: mărimea râului respectiv, poziŃionarea staŃiilor hotărâte pentru celelalte activităŃi
de monitorizare, prezenŃa şi localizarea unor eventuale surse punctiforme de poluare. In
principiu, un minim de staŃii trebuie să acopere sectorul superior al râului, în apropierea
izvoarelor, porŃiunea mijlocie şi cea inferioară a cursului de apă; în plus, ar trebui fixată
câte o staŃie amonte şi aval de punctele de confluenŃă a principalilor afluenŃi.

- stabilirea periodicităŃii eşantionării

In principiu, eşantionarea trebuie să se facă de cel puŃin odată în fiecare anoptimp
al anului. Intrucât în perioada caldă a anului schimbările la nivelul biotopului şi al
biocenozelor sunt mai ample, este recomandabil ca, în intervalul mai-septembrie să se
facă minim trei eşantionări.

- modalităŃi de colectare
De regulă, colectarea microfitobentosului se face de pe pietrele de pe fundul
râului, folosind o spatulă sau un cuŃit obişnuit. Materialul colectat este apoi introdus în
flaconul prevăzut pentru aceasta.
In cazul comunităŃilor de alge care trăiesc pe depozitele de nisip sau mâl, pentru
colectare, care se face de pe mal, se foloseşte o pipetă sau o siringă.

- fixarea probelor
Fixarea trebuie făcută imediat, pe teren, folosind o soluŃie concentrată de formol;
pentru o cantitate de material algal de ordinul a 1 cm3, sunt suficiente 5-6 picături de
formol.
- prelucrarea în laborator
In laborator, probele se examinează la microscop, stabilindu-se compoziŃia pe
specii a microfitobentosului, speciile dominante, speciile cu valoare de bioindicator etc.

 Monitorizarea perifitonului

- alegerea staŃiilor de prelevare

In cazul perifitonului din apele curgătoare nu se poate recomanda un număr
anumit de staŃii de prelevare; ca amplasare, s-ar putea aplica aceleaşi criterii ca şi în cazul
microfitobentosului. Intrucât suporturile naturale necesare pentru instalarea perifitonului
nu se găsesc peste tot de-a lungul cursului de apă respectiv, este oportun a se preleva
probe de acolo unde se identifică formaŃiuni de macrofite sau alŃi posibili microbiotopi pe
care s-au instalat formaŃiuni de alge.

30
 - stabilirea periodicităŃii eşantionării
In principiu, colectarea probelor de perifiton trebuie să se facă trimestrial, pentru a
putea surprinde variaŃiile sezoniere ale structurii acestuia.
In plus, poate fi util a se urmări modul de re-instalare a perifitonului după
producerea viiturilor (mai ales primăvara), fenomen care poate determina îndepărtarea
aproape completă a formaŃiunii. Ca atare ar fi necesară o prelevare în plus, la 3-4
săptămâni după trecerea viiturii.

- modalităŃi de colectare
De regulă pentru colectarea perifitonului care s-a instalat pe plante acvatice
trebuie desprinse mici porŃiuni din planta-suport (frunze, fragmente de tulpini); pentru
colectarea perifitonului instalat pe alte tipuri de suport (pilonii din lemn ai unui pod sau a
unui debarcader, crengi ale unor arbori, care atârnă în apă etc) se procedează ca la
prelevarea microfitobentosului, prin raclarea (răzuirea) unei suprafeŃe şi preluarea
materialului algal.

- fixarea probelor
Intrucât o astfel de probă conŃine destul de multă substanŃă organică, este necesară
fixarea imediată a probelor. Se foloseşte o soluŃie concentrată de formol, procedând la fel
ca la fixarea microfitobentosului.

- prelucrarea în laborator
In laborator se analizează la microscop compoziŃia probei, determinându-se lista
generală de specii, speciile dominante, speciile cu valoare de bioindicatori saprobi,
prezenŃa unor specii rare.

B/ în ape stagnante
 Determinarea structurii fitoplanctonului (compozitie, densitate, biomasa)

Despre această problemă am discutat pe larg în cursul prezentat în primul an de

studiu. La lucrările practice am aplicat metodele de lucru uzuale. Vom reaminti, pe scurt,
procedurile utilizate.

- alegerea staŃiilor de prelevare

Stabilirea numărului şi a amplasării staŃiilor de colectare a probelor de apă pentru
analiza fitoplanctonului se face în funcŃie de mărimea şi forma bazinului lacustru.
Amintim că prelevarea unei singure probe, din imediata apropiere a malului nu poate
oferi o imagine relevantă asupra situaŃiei reale a fitoplanctonului din ecosistemul
respectiv, întrucât în imediata apropiere a liniei de Ńărm condiŃiile ecologice specifice
acestui microhabitat diferă mult de cele din pelagialul lacului.
Ca atare, este nevoie de cel puŃin două staŃii de colectare, dintre care una în zona
centrală a bazinului. In cazul existenŃei unui/unor golfuri, vor trebui situate puncte de
colectare şi în zonele respective.

31
 Trebuie de asemenea stabilite – cel puŃin în staŃia centrală – mai multe orizonturi
(adâncimi) de prelevare, pentru a surprinde specificul dezvoltării fitoplanctonului în toată
masa apei.

- stabilirea periodicităŃii eşantionării

Dat fiind specificul dezvoltării fitoplanctonului, dinamica sezonieră a acestuia,
periodicitatea eşantionării trebuie adaptată în consecinŃă.
In perioada rece a anului (octombrie - martie), când schimbările cantitative şi
compoziŃionale sunt relativ lente, este suficient să se ia 1 – 2 serii de probe. Odată cu
începerea sezonului de vegetaiŃe, modificările se amplifică şi devin mai frecvente, aşa că
ar fi necesare prelevări cel puŃin lunare. Desigur, stabilirea periodicităŃii colectărilor, deci
în final a numărului de probe, depinde şi de posibilităŃile practice de acces la bazin, de
volumul de timp disponibil pentru această activitate etc.

- modalităŃi de colectare
După cum am precizat anterior, probele cantitative de fitoplancton se colectează
prin prelevarea unui volum precis de apă din staŃiile şi adâncimile stabilite. Nu este
recomandabilă prelevarea exclusivă a unor probe numai cu ajutorul fileului (căci o parte
din algele de dimensiuni foarte mici pot scăpa prin ochiurile fileului).
Pentru colectare se folosesc diferite dispozitive (numite de obicei “batometre”),
cu care se poate lua apă de la orice adâncime dorită.

- fixarea probelor
Ca şi în cazul altor probe de material algal, probele de apă destinate analizei
fitoplanctonului trebuie fixate imediat după colectare, pe teren, pentru a evita degradarea
celulelor sau coloniilor de alge din probă.
Pentru fixare se foloseşte fie formol concentrat, fie o soluŃie specială ce conŃine
iod, iodură de potasiu şi acid acetic. Această din urmă soluŃie prezintă avantajul că
determină sedimentarea pe fundul recipientului care conŃine proba a tuturor organismelor
algale, inclusiv a coloniilor de cianoficee care, datorită prezenŃei unor vacuole gazoase în
celule manifestă ïn mod obişnuit o flotabilitate pozitivă.

- prelucrarea în laborator
Amintim că la laborator probele trebuie lăsate în repaus cca 14 zile, timp suficient
pentru sedimentarea tuturor algelor pe fundul sticlei în care a fost adusă proba. Se
procedează apoi la sifonarea supernatantului, pentru a se obŃine o concentrare a
materialului algal într-un volum mai mic de apă.
După determinarea acestui raport de concentrare, se trece la analiza cantitativă şi
calitativă a probei, determinându-se:
- compoziŃia acesteia;
- densitatea numerică pe specii şi totală;
- biomasa pe specii şi totală.

- analiza rezultatelor
Ulterior, odată ce suntem în posesia rezultatelor determinărilor efectuate, putem
trece la analiza şi interpretarea lor, prin compararea situaŃiei la diferite staŃii de prelevare,

32
la diferite orizonturi de eşantionare sau, după caz, la compararea rezultatelor obŃinute
într-o serie de timp, la bazine diferite etc.
Totodată în funcŃie de obiectivele programului de monitorizare, se pot
calcula/compara anumiŃi indici structurali, precum frecenŃa, abundenŃa, diversitatea,
indici de similaritate în cazul studiilor comparative la mai multe ecosisteme, etc.
Plecând de la valorile biomasei fitoplanctonului, se determină indicele de
troficitare, respectiv starea de trofie a apei din bazinul monitorizat.
Nu în ultimul rând, analizând compoziŃia fitoplanctonului, se pot evidenŃia
speciile cu valoare de bioindicatori, stabilind starea de saprobitatre a apei respective.

 Monitorizarea fenomenelor de “înflorire a apei”;

Despre fenomenul de “înflorire” a apei am mai vorbit. ReŃinem că acesta constă în

dezvoltarea explozivă a uneia sau mai multor populaŃii din cadrul fitoplanctonului, ceea
ce duce la apariŃia unor consecinŃe ecologice majore, ce se manifestă prin modificarea
regimului oxigenului solvit în apă (ziua – suprasaturaŃie, noaptea – deficit, până la
anoxie), producerea unor substanŃe toxice rezultate din descompunerea excesului de
biomasă algală (amoniac, hidrogen sulfurat), mortalităŃi – uneori masive – la nivelul
populaŃiilor de peşti.
Pentru monitorizarea şi, în primul rând, evaluarea posibilităŃii producerii acestor
fenomene, sunt necesare următoarele măsuri:
- supravegherea apariŃiei în compoziŃia fitoplanctonului a speciilor cunoscute ca
posibile producă toare de “înfloriri” (cianoficee, genurile Anabaena,
Aphanizomenon, Microcystis, Oscillatoria), cu deosebire în probele prelevate
vara şi la începutul toamnei;
- monitorizarea atentă a dinamicii temperaturii apei din bazinul respectiv, ştiut
fiind că “înfloririle” se produc la temperatur ce depăşesc 20-220 C (cu
excepŃia, desigur, a “înfloririlor” de iarnă, care sunt mult mai rare);
- urmărirea, cu frecvenŃă sporită (chiar săptămânal) a dinamicii cantitative a
populaŃiei sau populaŃiilor susceptibile de a produce înfloriri;
- utilizarea unor metode rapide/operative de supraveghere pentru surprinderea
începutului declanşării fenomenului;
- transmiterea timpurie a alertei la cei care gospodăresc bazinul respectiv,
pentru aplicarea măsurilor preventive adecvate;
- monitorizarea în continuare a situaŃiei fitoplanctonului, pentru a evalua
eficienŃa măsurilor de intervenŃie luate, cât şi posibilitatea re-apariŃiei
fenomenului.

 Investigarea perifitonului

- alegerea staŃiilor de prelevare

Pentru colectarea perifitonului trebuie identificate locurile – de obicei la malurile
bazinului – unde se dezvoltă formaŃiuni de macrofite acvatice, care constituie “suportul”
cel mai important pentru instalarea acestei comunităŃi.

33
 Trebuie apoi să Ńinem seama că adesea, pe specii diferite de macrofite se
instalează formaŃiuni perifitice deosebite ca abundenŃă şi din punct de vedere al
compoziŃiei specifice.
Ca atare, vor trebui prelevate probe distincte din fiecare grupare de macrofite, în
acest fel putând obŃine o imagine relevantă asupra situaŃiei perifitonului din bazinul
respectiv.

- stabilirea periodicităŃii eşantionării

In principiu, prelevarea de probe de perifiton ar trebui să se facă trimestrial, sau
mai bine zis, sezonal, pentru a putea caracteriza evoluŃia generală a situaŃiei acestei
comunităŃi de-a lungul unui ciclu anual.

- modalităŃi de colectare
Pentru colectarea probelor de perifiton se procedează la prelevarea unor
fragmente din vegetaŃia macrofită (frunze, porŃiuni de tulpină), cu precauŃia de a evita
spălarea materialului perifitic de pe suprafaŃa acestora până la introducerea în flaconul
pentru probă. Este recomnadat ca în flaconul respectiv să nu se introducă apă, pentru ca,
pe timpul transportului către laborator, agitarea acesteia să nu ducă la desprinderea
materialului algal de pe suport.

- metoda substratelor artificiale

O metodă specială pentru monitorizarea perifitonului din apele stătătoare constă
în expunerea sub apă – în poziŃie verticală – a unor suprafeŃe plane (plăci din sticlă,
plastic, metal) un timp anumit. După trecerea perioadei stabilite, care poate varia între o
săptămână şi o lună, suporturile artificiale se ridică din apă cu grijă, pentru a nu se pierde
din materialul fixat; se va constata că pe ele s-au instalat formaŃiuni – uneori abundente –
de perifiton. Acest material constituie “proba” ce va fi apoi prelucrată şi analizată.
Mărimea plăcilor poate varia de la dimensiunile unei lame clasice de microscop
(75x25 mm), până la variante mai mari, de exemplu de 15x25 cm. Apreciem că, în
principiu, alegerea unor suprafeŃe de expunere mai mari poate oferi date mai complete,
mai reprezentative asupra procesului de instalare a perifitonului.
In funcŃie de scopurile programului de investigare, se pot fixa astfel de plăci pe un
cablu vertical, la adâncimi prestabilite în zona fotică (adesea din metru în metru); în acest
fel se vor obŃine informaŃii privind structura calitativă şi nivelul de dezvoltare cantitativă
a perifitonului pe nivele de adâncime, în condiŃii termice şi de lumină diferenŃiate.
La laborator, se îndepărtează biomasa de pe aceste plăci după care se trece la
prelucrarea probei.

Pentru a exemplifica rezultatele obŃinute prin această metodă, prezentăm mai jos
datele privind instalarea perifitonului pe plăci de sticlă expuse în apa lacului Bicaz
pentru o perioadă totală de 76 zile, la sfârşitul verii şi începutul toamnei, deci atunci când
productivitatea formaŃiunilor vegetale este maximă. Plăcile au fost imersate la diferite
adâncimi în cadrul zonei eufotice, reaspectiv în stratul de apă cuprins între suprafaŃa
lacului şi orizontul de 20 metri.

Iată rezultatele:

34
 Adâncimea (m) Perifiton instalat Ponderea pe nivele Rata medie de
(total grame (%) instalare/zi
subst. uscată/m2) (g s.u./m2/zi )
0,5 77,5088 55,75 1,0198
1,5 47,9951 34,52 0,6315
3 8,9288 6,42 0,1174
5 1,8249 1,31 0,0240
7 1,0577 0,77 0,0139
10 1,2697 0,91 0,0167
20 0,4458 0,32 0,0058
total 139,0308 100

După cum se poate constata din datele prezentate, în intervalul de timp respectiv,
care poate fi considerat ca cea mai favorabilă perioadă din sezonul de vergetaŃie, pe
suporturile artificiale introduse în apa lacului s-au instalat cantităŃi importante de
perifiton. Valorile cele mai mari ale biomasei perifitice s-au înregistrat în orizonturile de
suprafaŃă – 0,5 şi 1,5 metri s-a instalat peste 90 % din întreaga cantitate de perifiton.
Evident, şi valorile ratei de instalare au fost maxime la aceleaşi nivele de adâncime.
Precizăm că cea mai mare parte din perifiton era alcătuită din populaŃii ale unor
specii de diatomee.

- fixarea probelor
Probele se fixează cu o soluŃie concentrată de formol; fiind vorba în general de
cantităŃi mari de material biologic, trebuie folosite cantităŃi suficiente de formol, de
ordinul a 1 ml formol la 15-20 grame de masă perifitică.

- prelucrarea în laborator
Probele de material vegetal (frunze, fragmente de tulpină) acoperite de perifiton
se spală insistent prin agitarea cu o soluŃie slabă de formol (~ 4 %), pentru a îndepărta pe
cât posibil întreaga cantitate de perifiton fixat pe acest substrat.
Ulterior, se trece la examinarea la microscop a probei, pentru a stabili compoziŃia
sa specifică, speciile dominante, speciile cu valoare de bioindicatori, valoarea unor indici
structurali etc.
Pentru o estimare a dezvoltării cantitative a perifitonului pe substrate naturale
(macrofite acvatice), se poate cântări o parte din proba iniŃială (fragmente de macrofite +
perifiton); se spală insistent perifitonul din această sub-probă, procedând apoi la
evaluarea cantitativă a acestuia (prin filtrare şi cântărire, eventual şi prin numărare la
microscop, folosind metoda descrisă la analiza fitoplanctonului (deşi, datorită abundenŃei
materialului algal, adesea însoŃit de o cantitate mare de detritus, numărarea este o operaŃie
dificilă).

2.7 Metode experimentale bazate pe utilizarea testelor cu alge

- Teste de toxicitate – de semnalare a poluării.

35
 Aceste teste de laborator clasice sunt printre cele mai simple, uşor de executat şi
relevante pentru calitatea apei.
Procedura necesită o cultură pură (monospecifică) de alge – de regulă se foloseşte
specia Scenedesmus quadricauda.
Schematic, testul se realizează prin inocularea în paralel a două medii de creştere
– unul care conŃine un mediu nutritiv diluat (de exemplu mediul Knop, prezentat în cursul
din primul semestru), iar al doilea, conŃinând apa de cercetat, la care se adaugă nutrienŃii
prezenŃi în varianta martor.
In acest fel, se consideră că, sub raport nutriŃional, cele două medii de creştere
oferă condiŃii comparabile; în varianta care conŃine apa de cercetat, prezenŃa unor
substanŃe nocive sau toxice va determina o anumită inhibare a creşterii algelor. După o
perioadă de 7 – 10 zile se face determinarea densităŃii numerice a cenobiilor de
Scenedesmus în cele două variante experimentale.

Intrebare: ce sursă de eroare apare în procedura

folosită şi cum s-ar putea înlătura
aceasta ?

- Teste pentru determinarea potenŃialului de creştere a algelor (AGP)

Acest tip de teste se bazează pe o modificare a legii minimului a lui Liebig, care
statuează că “recolta (creşterea) maximă este proporŃională cu cantitatea unui nutrient sau
a unei combinaŃii de nutrienŃi care sunt prezenŃi di disponibili biologic în cantitatea cea
mai mic în raport cu cerinŃele metabolice ale organismelor”. Acest concept a fost susŃinut
de numeroase cercetări. Totuşi, s-a constatat că ideea unui singur factor minimal
limitativ nu poate fi generalizată. In anumite situaŃii, pot deveni simultan limitativi mai
mulŃi factori. De exemplu, interacŃiunea azotului şi a fosforului poate regla producŃia
maximă de biomasă a unei alge verzi – Selenastrum capricornutum – la apropierea
raportului dintre aceşti doi nutrienŃi de 11:1.

In esenŃă, un astfel de sistem experimental trebuie să răspundă la următoarele

probleme:
♦ Care este potenŃialul de creştere a algelor (AGP) a apei unui bazin ?
♦ Care este rata maximă specifică de creştere pentru alga-test într-o apă concretă
?
♦ Care dintre nutrienŃii din apă este limitativ pentru creşterea algei ?
♦ Poate această tehnică să indice efectele inhibitoare (ale unor poluanŃi) ?

In principiu, metoda se bazează pe răspunsul diferenŃiat al unei populaŃii de

microalge în funcŃie de potenŃialul productiv al apei de testat. PotenŃialul trofic al apei
este definit de creşterea maximă a biomasei algale în probe de apă menŃinute în condiŃii
constante, în laborator. Ca parametru al potenŃialului trofic este stabilit concentraŃia de
alge în faza staŃionară de evoluŃie a culturii, exprimată ca materie organică uscată
(mg/litru).
Procedura constă în următoarele activităŃi.

36
 Prelevarea probelor de apă din bazinul/bazinele care constituie obiectul
monitorizării;
In decurs de 24 ore, la laborator se procedează la îndepărtarea biosestonului (a
tuturor algelor, inclusiv a celor de dimensiuni foarte mici), prin filtrarea prin filtre de
membrană sau prin filtre ceramice/de sticlă poroasă. In caz contrar, algele rămase ar
interfera cu populaŃia uniformă folosită pentru test.
Ca organisme test se pot folosi diferite specii de alge verzi, de exemplu
Scenedesmus quadricauda, provenind dintr-o monocultură de laborator. Se poate lua în
considerare şi alternativa de a determina potenŃialul trofic al apei în raport cu
fitoplanctonul original.
Vârsta culturii inocul nu trebuie să depăşească 10 zile.
Pentru precultivarea semicontinuă se poate utiliza o soluŃie nutritivă cu
următoarea compoziŃie:
KNO3 1,0 g/l
K2HPO4 0,1 g/l
MgSO4 . 7 H2O 0,1 g/l
FeCl3 . 6 H2O 0,01 g/l
Sol.microelemente 1 ml/l

Această soluŃie se utilizează şi pentru realizarea unei variante de referinŃă pentru

verificarea constanŃei condiŃiilor de cultivare.
Se utilizează plăci Roux de 300 ml, în care s-au introdus câte 200 ml mediu.
In laborator s-a menŃinut temperatura de 220 C, iar iluminarea s-a făcut unilateral,
continuu, cu tuburi fluorescente, care au asigurat o intensitate de cca 9000 luxi.
Culturile au fost continuu aerate; pe parcursul testului se verifică periodic
puritatea culturii. Apa evaporată din mediu datorită temperaturii şi aerării se înlocuieşte
cu apă distilată.
De regulă, testele durează 10 – 14 zile. La final, se separă biomasa algală, se
usucă şi se cântăreşte.
Rezultatele obŃinute se interpretează în raport cu schema experimentală stabilită
iniŃial (variante de ape monitorizate, de adausuri nutritive etc).

Procedeul a fost perfecŃionat şi standardizat de Forsberg (1972); în principiu, se

compară creşterea unei alge într-o soluŃie nutritivă standard cu creşterea aceleiaşi alge, în
condiŃii de mediu identice, în soluŃie standard diluată în diferite proporŃii cu apă
reziduală.
Rezultatul testului de determină pe baza următoarei formule :

AGP = (V1 – V0 ) . 100 /a

în care

AGP = potenŃialul de creştere a algelor

V1 = biovolumul (= biomasa) algei în soluŃia standard + apă uzată;
V0 = biovolumul (= biomasa) algei în soluŃia standard;
a = procentul de apă uzată utilizată.

37
 Procedeul propus se foloseşte în monitorizarea eficienŃei tratamentelor aplicate
unor ape poluate (după Al.Ionescu, în - Tratat de Algologie, 1976).

2.8 “Metal biomonitoring” – biomonitoringul metalelor.

In esenŃă, ne referim la supravegherea prezenŃei în ecosistemul acvatic a unor

metale grele, care, uneori, pot scăpa analizelor chimice obişnuite, datorită prezenŃei
acestor compuşi în concentraŃii foarte mici, care le plasează sub pragul de determinare. In
acest caz, se ia în considerare capacitatea extrem de ridicată a multor specii de alge de a
asimila şi de a concentra puternic în biomasa proprie mari cantităŃi de elemente chimice,
inclusiv metale grele, elemente rare etc.
Rezultate bune au fost obŃinute prin calcinarea şi analiza chimică a biomasei algei
filamentoase verzi Cladophora glomerata, care se dezvoltă din abundenŃă în multe ape
continentale, precum lacuri, râuri, canale hidroenergetice, de navigaŃie sau de irigaŃie.

2.9 Evaluarea semnificaŃiei de bioindicatori a populaŃiilor de alge din râuri şi lacuri

Pe parcursul studiilor efectuate asupra unor ecosisteme acvatice s-a observat

existenŃa unor corespondenŃe între compoziŃia algoflorei şi anumite aspecte ale calităŃii
apei; s-au identificat alge care pot trăi numai în apele curate (planşa nr. 4), cât şi alge
care, datorită unor posibilităŃi mai largi de adaptare la condiŃii de mediu adverse sau
nefavorabile, pot trăi şi înape poluate (planşa nr.3).
Astfel, a fost pusă în evidenŃă corelaŃia între nivelul de curăŃenie a apei şi prezenŃa
unor anumite specii de alge. Pe această bază a fost completat “sistemul de saprobii”,
folosit şi astăzi în mod curent în sistemul de supraveghere a calităŃii apei ca resursă
importantă a capitalului natural. Pentru exemplificare, prezentăm în anexă o listă
cuprinzând specii de diatomee a căror valoare de bioindicatori a fost stabilită.

Au fost elaborate mai multe metode de evaluare cantitativă a nivelului de

curăŃenie, respectiv de impurificare a apelor.

Ne vom referi la metoda clasică, propusă de Knop, care foloseşte următoarele

formule de calcul, bazate pe frecvenŃa speciilor indicatoare.

a) gradul de curăŃenie a apei:

C = S0 + Sβ / S0 + Sβ + Sα + SP . 100

în care:

C = gradul de curăŃenie a apei;

S0 = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de oligosaprobitate
Sβ = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de betasaprobitate
Sα = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de alfasaprobitate
Sp = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de polisaprobitate

38
 TendinŃa valorilor indicelui de puritate a apei (C) către 100 indică o apă curată.

b) gradul de impurificare a apei:

I = Sα + Sβ / S0 + Sβ + Sα + SP . 100

în care:

I = gradul de impurificare a apei;

S0 = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de oligosaprobitate
Sβ = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de betasaprobitate
Sα = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de alfasaprobitate
Sp = frecvenŃa însumată a speciilor indicatoare de polisaprobitate

TendinŃa valorilor indicelui de impurificare a apei (I) către 100 indică o apă
puternic poluată.

Pe baza valorilor acestor indici s-a delimitat un set de clase de saprobitate, după
cum urmează (Szabo, 1969, citat de Rasiga, 1999).

Clasa de saprobitate C (%) I (%)

0 100 0
0-β 100-95 0-5
β 95-65 5-35
β-α 65-35 35-65
α 35-20 65-80
α-p 20-5 80-95
p 5-0 95-100

Această metodă de calcul este recomandată de către “Indrumarul metodologic

pentru urmărirea calităŃii apelor prin intermediul analizelor biologice” care se foloseşte în
prezent în cadrul laboratoarelor sistemului naŃional de gospodărire a apelor din Ńara
noastră.

Determinarea troficităŃii pe baza analizei fitoplanctonului

Numeroasele investigatii asupra situaŃiei fitoplanctonului din bazine cu diferite

nivele de troficitate a apei au dus la constatarea că atât compoziŃia acestei comunităŃi, cât
şi nivelul de dezvoltare cantitativă a planctonului vegetal sunt direct şi strâns legate de
situaŃia trofică din bazin, de cantitatea de nutrienŃi disponibilă în apă.
Pe această bază s-a încercat estimarea nivelului de troficitate plecând de la
caracteristicile structurii şi dezvoltării fitoplanctonului.

Primele variante de lucru au fost mai mult intuitive, întrucâtva cam empirice.
Astfel, s-a considerat că planctonul dominat de algele chlorococcale este specific în

39
principal apelor eutrofe; o parte dintre dinoflagelate (Peridinium bipes, Peridinium
cinctum) se întâlnesc mai ales în apele eutrofe, iar altele (Peridinium inconspicuum) – în
apele oligotrofe.
AsociaŃiile planctonice de cianoficee şi euglenoficee trăiesc în special în bazinele
eutrofe. Alte grupe de alge se identifică în mai multe tipuri trofice de ape (diatomee etc.).
S-a încercat elaborarea unor procedee de determinare/clasificare a nivelului de
troficitate pe baza structurii calitative a fitoplanctonului.

Unul dintre cele mai elaborate a fost prezentat de Oltean (1977). Acest autor
distinge mai multe tipuri trofice de fitoplancton:

- oligotrof – caracterizat prin număr mic sau foarte mic de taxoni; cantitativ,
fitoplanctonul este sărac sau foarte sărac;
- subeutrof (mezotrof) – număr total de specii şi infrataxoni moderat până la
mare; fitoplanctonul este abundent, dar nu se produc niciodată “înfloriri”;
- eutrof – număr total de specii şi infrataxoni variabil – de la mic până la foarte
mare; cantitativ, apar – sezonier – “înfloriri” ale apei. In cadrul acestui tip se
diferenŃiază mai multe categorii de fitoplancton:
- alfa - eutrof : apar înfloriri cu diatomee;
- beta - eutrof : înfloriri cu peridinee, alternativ cu diatomee;
- gamma - eutrof : înfloriri mai ales cu Chrysophyceae, Volvocales,
Tetrasporales; Desmidiales;
- delta - eutrof : înfloriri cu Chlorococcales;
- epsilon - eutrof : înfloriri cu Euglenophyta;
- zeta - eutrof : înfloriri cu Cyanophyta;
- supraeutrof (politrof) : număr mic până la foarte mare de specii şi
infrataxoni; înflorirea apei este permanemtă cel puŃin de-a lungul a trei
sezoane – primăvara, vara şi toamna, uneori chiar şi iarna.

După cum se poate constata, se propune o detaliere a nivelelor de eutrofie, ceea

ce este pe deplin justificat. Stării de eutrofie, care are o amplitudine destul de largă, îi
corespund mai multe tipuri de răspuns din partea comunităŃii fitoplanctonice, atât în
privinŃa compoziŃiei acestei comunităŃi, cât şi ca dezvoltare cantitativă. ApariŃia unor
înfloriri produse de alge reprezintă, în adevăr, dovada eutrofizării, dar cerinŃele
ecofiziologice ale grupelor mari de alge diferă substanŃial.

Una dintre metodele cantitative de evaluare a troficităŃii pe baza rezultatelor

monitorizării algelor a fost elaborată de un cercetător român – tot Dr. Mircea Oltean
(1985).
El a luat ca element de bază în calcul biomasa totală a fitoplanctonului, lucru pe
deplin justificat dacă ne gândim că rezultatul final al producŃiei primare planctonice este
o cantitate de biomasă (producŃia netă), a cărei mărime depinde direct de nivelul de
asigurare cu nutrienŃi, deci tocmai de troficitatea apei respective.
Pe baza experienŃei sale proprii şi a cunoaşterii rezultatelor altor cercetători,
autorul menŃionat a plecat de la premiza că eutrofizarea începe să se manifeste de la
pragul minim al biomasei fitoplanctonice de 5 mg/litru.

40
 Metoda comportă două etape de lucru, şi anume:
• Determinarea valorii indicelui de troficitate;
• Incadrarea într-o scară de troficitate propusă de autor.

In scopul determinării Indicelui de troficitate se procedează astfel:

După determinarea biovolumului (considerat egal, cifric, cu biomasa)
fitoplanctonului, se calculează raportul de troficitate (RT)

RT = Biomasa determinată a fitoplanctonului (mg/l)

Valoarea etalon a biomasei ( = 5 mg/l)

Odată calculată valoarea RT, se determină Indicele de troficitate (IT) după

formula:

IT = log RT

Ulterior, rezultatul ob]inut se raportează la scara de troficitate stabilită de autor,

care se prezintă astfel:

Clasa de troficitate Valoarea IT

Ultraoligotrofie sub - 1,222
Oligotrofie - 1,222 ... - 0,222
Mezotrofie - 0,222 ... 0
Eutrofie 0 ... 1,000
Politrofie 1,000 ... 1,301
Hipertrofie peste 1,301

Exemple de calcul:
A/
Biomasa fitoplanctonică determinată : 2,352 mg/l
RT : 0.4704
IT : - 0,32422
Clasa de troficitate : oligotrofie
B/
Biomasa fitoplanctonică determinată : 8,117 mg/l
RT : 1.6234
IT : 0,21042
Clasa de troficitate : eutrofie

Este, credem, util a se analiza dacă nivelul etalon, de 5 mg/litru, pe care M.Oltean îl
consideră ca relevant pentru începutul eutrofizării, nu este prea scăzut; după experienŃa noastră, la
multe ecosisteme acvatice continentale la care s-au efectuat analize cantitative asupra
fitoplanctonului, nivelul de 5 mg/l, coroborat cu date referitoare la concentraŃia nutrienŃilor nu
corespundea stării de eutrofie. Amintim pe de altă parte că, în STAS nr. 4706-88 (secŃiunea 3.1.6) ,
se stabileşte că se poate vorbi de eutrofie începând de la un nivel al biomasei fitoplanctonice de 20
mg./l.

41
 In noul normativ pentru apele de suprafaŃă (2003) se precizează că eutrofia începe de la
nivelul biomasei fitoplanctonice de 5 mg/litru.
Ar fi poate, util, de a se aplica metoda propusă de M.Oltean cu corecŃia nivelului etalon,
de la 5 la 10 mg/litru celelalte elemente de procedură rămânând neschimbate.

Cercetările efectuate au arătat că prezenŃa unor specii de alge este legată direct de
cantitatea de săruri dizolvate în apă, în primul rând de concentraŃia clorurii de sodiu.
Astfel, identificarea acelor specii (o lista a lor este prezentată în anexa nr. 2), poate oferi
informaŃii preliminare privind conŃinutul de săruri din apă, chiar în absenŃa unor analize
chimice.

A fost elaborată şi o formulă de calcul pentru determinarea indicelui de

halobicitate a apei pe baza structurii algoflorei (Kalbe, 1973).

H = Σ hH – ΣhX / Σh . 100
în care

H = indicele de halobicitate
hH = numărul de specii caracteristice apelor sărate (halofile)
hX = numărul de specii halofobe
h = numărul total de specii identificate

3. Concluzii

♦ ComunităŃile de alge din râuri şi lacuri constituie componente importante ale

ecosistemelor respective; structura şi dezvoltarea lor cantitativă reflectă în mare
măsură condiŃiile specifice mediului de viaŃă respectiv;
♦ FormaŃiunile de alge din râuri şi lacuri au un rol major în biocenozele/ecosistemele
acvatice, rol definit de calitatea lor de producători primari de substanŃă organică, de
furnizori de resurse trofice importante, de producerea de oxigen în cursul fotosintezei,
de asimilare a unor substanŃe din mediul înconjurător. Prin aceea că ele cuprind un
număr mare de specii, comunităŃile de alge din apele interioare contribuie
semnificativ pentru edificarea biodiversităŃii de ansamlu a ecosistemelor acvatice;
♦ ComunităŃile de alge reprezintă factori biotici foarte sensibili la modificările din
mediul acvatic, fapt ce le conferă valenŃe semnificative pentru sistemul de monitoring
integrat;
♦ In râuri şi lacuri comunităŃile de alge care fac obiectul monitorizării sunt, după caz:
microfitobentosul, perifitonul şi fitoplanctonul;
♦ Un loc aparte în activitatea de monitorizare a algelor din râuri şi lacuri, din ape curate
sau supuse poluării îl au metodele experimentale, de tipul celor ce determină
potenŃialul de creştere a algelor; de asemenea, urmărirea instalării perifitonului pe
substrate artificiale;
♦ Monitorizarea algelor poate avea un aport practic important, oferind informaŃii
indispensabile pentru gospodărirea unor rersurse acvatice – prin semnalarea apariŃiei
unor specii care afectează calitatea apei, sau chiar procesele de tratare a apei, a
tendinŃelor de dezvoltare a speciilor capabile să producă fenomene de “înflorire” apei;

42
♦ Supravegherea continuă a populaŃiilor de alge, alături de alte componente
biocenotice, este importantă şi pentru evaluarea modificărilor naturale sau produse de
om la nivelul ecosistemelor acvatice; cât şi pentru stabilirea eficienŃei unor
măsuri/programe de reabilitare ecologică;
♦ Pentru monitorizarea aprofundată a situaŃiei comunităŃilor de alge din râuri şi lacuri se
pot folosi, pe lângă determinarea structurii calitative a acestor componente
biocenotice, determinarea unor parametri cantitativi – densitatea numerică şi biomasa,
cât şi unii indici structurali importanŃi, precum frecvenŃa, abundenŃa, constanŃa,
fidelitatrea, echitabilitatea, diversitatea sau indici comparativi – similaritatea;
♦ Supravegherea situaŃiei comunităŃilor de alge din râuri şi lacuri poate oferi informaŃii
importante privind starea de saprobitate a apei respective, prezenŃa metalelor grele şi
a altor poluanŃi, cât şi asupra nivelului de troficitate a bazinului;
♦ Monitorizarea formaŃiunilor de alge din apele de suprafaŃă trebuie privită ca o parte
componentă a monitoringului ecologic, putând oferi informaŃii complementare pentru
caracterizarea situaŃiei bazinului respectiv

Lucrări practice
1. Examinarea unor comunităŃi naturale de alge din ecosisteme de diferite tipuri,
inclusiv din râuri şi lacuri din judeŃul Bacău
- probe de apă din râuri : Suceava, Moldova, BistriŃa, Trotuş, Râmnicul Sărat,
Siret;
- probe de microfitobentos din râuri;
- probe de fitoplancton din lacuri naturale;
- probe de fitoplancton din lacuri de baraj;
- probe de fitoplancton din iazuri;
- probe de perifiton.

Se vor examina, în paralel, probe din masa apei unor râuri, cât şi probe din
microfitobentos, pentru a se constata provenienŃa materialului algal (pseudoplancton)
purtat de apa râului – din microfitobentosul aceleiaşi ape curgătoare.

In cazul unor râuri mai – Siret, se va compara compoziŃia potamoplanctonului cu

cea a unor lacuri de baraj de pe acelaşi curs de apă (ex. – lacul de baraj Galbeni).

In cazul probelor recoltate din porŃiunea inferioară a unor râuri (ex. - BistriŃa) se
vor urmări speciile de alge tipic planctonice, provenind din biocenozele lacurilor de baraj
situate în amonte.

2. Determinarea unor parametri ecologici semnificativi pentru formaŃiunile de

alge din râuri şi lacuri (frecventa, constanŃa, fidelitatea, abundenŃa, diversitatea,
similaritatea)

43
FrecvenŃa

F = p/P . 100

(F- frecvenŃa; p – numărul probelor în care a fost identificată specia; P – nr. total de probe)

( + = prezenŃa speciei în probă)

Specia ↓ // Proba → 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 F
Asterionella formosa + + + + + + + 63,64
Fragilaria crotonensis + + + + + + + + 72,73
Synedra acus + + + + 36,36
Cyclotella comta + + + + + + + + + 81,82
Cyclotella meneghiniana + + + + + + 54,54
Cyclotella stelligera + + 18,18
Dinobryon sociale + + + + + + + 63,64
Peridinium cinctum + + 18,18
Cryptomonas ovata + + + + + 45,45
Cryptomonas erosa + + 18,18
Scenedesmus quadricauda + + 18,18
Scenedesmus acutus + 9,09
Eudorina elegans + + 18,18
Pandorina morum + + + 27,27

Nr. probe = 11

Nr. specii = 14

ConstanŃa

Grila de evaluare:

Specii constante > 50 % 5

Specii accesorii 25 – 50 % 3
Specii incidentale < 25 % 6

AbundenŃa
A = n/N . 100
(A – abundenŃa; n – numărul indivizilor unei specii; N – nr. total de indivizi )

Probă ipotetică de fitoplancton lacustru; se pleacă de la acelaşi exemplu prezentat la

determinarea frecvenŃei

(densitatea speciei în probă – ex/ml)

44
 Specia ↓ // Proba → 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 total A%
Asterionella formosa 24 5 18 7 11 6 17 88 13,41
Fragilaria crotonensis 9 10 10 14 8 22 11 7 91 13,87
Synedra acus 4 7 10 3 24 3,66
Cyclotella comta 12 9 17 20 11 15 7 24 19 134 20,43
Cyclotella 13 9 7 5 11 21 66 10,06
meneghiniana
Cyclotella stelligera 5 8 13 1,98
Dinobryon sociale 18 14 22 11 19 17 16 117 17,84
Peridinium cinctum 9 13 22 3,35
Cryptomonas ovata 6 9 4 12 10 41 6,25
Cryptomonas erosa 3 7 10 1,52
Scenedesmus 8 5 13 1,98
quadricauda
Scenedesmus acutus 4 4 0,61
Eudorina elegans 9 5 14 2,14
Pandorina morum 7 10 2 19 2,90
Densitate totală/probă 45 74 66 76 50 58 88 45 50 61 43 656 (100)

Din exemplul de mai sus rezultă că abundenŃa maximă în biocenoza fitoplanctonică este realizată
de 4 dintre speciile componente – în ordine descrescătoare: Cyclotella comta, Dinobryon sociale,
Fragilaria crotonensis şi Asterionella formosa. Impreună, aceste 4 specii (care reprezintă 28,5 %
din numărul de specii identificate în biocenoză) însumează 65,55 % din totalul numărului de
indivizi din biocenoză.
Alte 8 specii prezintă o valoare a abundenŃei inferioară nivelului de 5 %.

Fidelitatea
Q = c/(a+b-c) . 100
(a – numărul de probe conŃinând specia A; b - numărul de probe conŃinând specia B;
c - numărul de probe care conŃin ambele specii – A şi B)
Cazul !
Proba 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Total
A + + + + + + + + + 9
B + + + + + + + + + 9
Specii prezente în ambele probe : ___2_

Q =2.100/9+9-2 = 12,5 %

Cazul 2
Proba 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Total
A + + + + + + + + + + 10
B + + + + + + + + + + + 11
Specii prezente în ambele probe : __5_

Q = 5.100/10+11-5 = 31,25 %

45
Notă:

Din motive tehnice, pagina 46, care este redactată în format “landscape” a fost
poziŃionată la sfârşitul suportului de curs (varianta editată pe CD), după Anexa 5 (la
pagina 68)

46
Similaritatea

Pentru a putea observa mai uşor diferenŃele între rezultatele obŃinute prin diferite metode
de calcul, vom folosi acelaşi set de date iniŃiale.

a) Indicele de similaritate Jaccard

IS = c/a+b-c . 100
Cazul I Cazul 2
Specia Biocenoza 1 Biocenoza 2 Biocenoza 3 Biocenoza 4
A + +
B + + +
C + + +
D + + +
E + + +
F + +
G + +
H + + +
I + + +
J + +
K + + +
L + +
M + +
N + + +
O + + +
Total specii 12 9 9 9

Calcul:

Cazul I
(a) Specii în biocenoza 1 : 12

(b) Specii în biocenoza 2 : 9

(c) Specii comune celor două biocenoze : 6

Cazul II
(a) Specii în biocenoza 3 : 9

(b) Specii în biocenoza 4 : 9

(c) Specii comune celor două biocenoze : 4

47
 Cazul I : IS = 6.100/12+9-6 = 6.100/15 = 40 %

Cazul II : IS = 3.100/9+9-3 = 3.100/15 = 21,4 %

Deci, in primul caz, similaritatea (asemănarea) dintre cele două biocenoze este de 40 %,
iar în al doilea, de numai 21,4 %, biocenozele fiind mai diferite.

b) Indicele de similaritate Sorensen

IS = c/a+b
Simbolurile folosite sunt aceleaşi ca mai sus

Cazul I Cazul 2
Specia Biocenoza 1 Biocenoza 2 Biocenoza 3 Biocenoza 4
A + +
B + + +
C + + +
D + + +
E + + +
F + +
G + +
H + + +
I + + +
J + +
K + + +
L + +
M + +
N + + +
O + + +
Total specii 12 9 9 9

Calcul:

Cazul I
(a) Specii în biocenoza 1 : 12

(b) Specii în biocenoza 2 : 9

(c) Specii comune celor două biocenoze : 6

Cazul II
(a) Specii în biocenoza 3 : 9

(b) Specii în biocenoza 4 : 9

(c) Specii comune celor două biocenoze : 4

Cazul I : IS = 6/21 = 0,286

48
 Cazul II : IS = 4/18 = 0,222

c) Indicele de similaritate Mounford:

IS = . 2c .
2 ab – (a+b)c
Simbolurile folosite sunt aceleaşi ca la formula anterioară

Cazul I Cazul 2
Specia Biocenoza 1 Biocenoza 2 Biocenoza 3 Biocenoza 4
A + +
B + + +
C + + +
D + + +
E + + +
F + +
G + +
H + + +
I + + +
J + +
K + + +
L + +
M + +
N + + +
O + + +
Total specii 12 9 9 9

Calcul:

Cazul I
(a) Specii în biocenoza 1 : 12

(b) Specii în biocenoza 2 : 9

(c) Specii comune celor două biocenoze : 6

Cazul II
(a) Specii în biocenoza 3 : 9

(b) Specii în biocenoza 4 : 9

(d) Specii comune celor două biocenoze : 4

Cazul I : IS = 2.6/[2.12.9 – (12 + 9).6 = 12/216 – 21.6 = 12/216 – 126 = 12/90 = 0,133
Cazul II : IS = 2.4/[2.9.9 – (9+9).4 = 8/[162 – 18.4] = 8/[162 - 72] = 8/90 = 0,089

49
3 Evaluarea caracteristicilor calitative ale apei (troficitate) pe baza cunoaşterii
structurii formaŃiunilor de alge (Grile de calcul de catre studenti)

Evaluarea cantitativă a nivelului de troficitate pe baza analizei fitoplanctonice

(metoda M.Oltean, 1985*)

RT = Bd
Ve
în care

RT = raportul de troficitate
Bd = Biomasa determinată a fitoplanctonului (mg/l)
Ve = Valoarea etalon a biomasei ( = 5 mg/l)

IT = log RT

(IT = Indicele de troficitate)

Rezultatul obŃinut se raportează la scara de troficitate :

Clasa de troficitate Valoarea IT

Ultraoligotrofie sub - 1,222
Oligotrofie - 1,222 ... - 0,222
Mezotrofie - 0,222 ... 0
Eutrofie 0 ... 1,000
Politrofie 1,000 ... 1,301
Hipertrofie peste 1,301

Studii de caz: determinarea troficităŃii apei pe baza metodei Oltean (1985)

(Notă: valorile prezentate mai jos sunt convenŃionale)

Bazinul Biomasa RT IT Clasa troficitate
Lacul bj. Rogojeşti 3,148 0,6296 - 0,20093 Mezotrofie
Lacul bj. Bucecea 2,976 0,5952 - 0,22533 Oligotrofie
Lacul bj. Galbeni 4,101 0,8202 - 0,08608 Mezotrofie
Lacul bj. Răcăciuni 6,428 1,2856 0,10911 Eutrofie
Lacul bj. Bereşti 5,744 1,1488 0,06024 Eutrofie
Lacul bj. Călimăneşti 7,130 1,426 0,15412 Eutrofie
Iazul Bălăneşti 11,052 2,2104 0,34447 Eutrofie
Iazul Budeşti 11,708 2,3416 0,36951 Eutrofie
Iazul Trifeşti 14,155 2,831 0,45194 Eutrofie

50
 Lacul Roşu 1,207 0,2414 - 0,61726 Oligotrofie
Lacul Amara (Bz) 60,176 12,0352 1,08045 Politrofie
Lacul Brateş (Gl) 6,009 1,2018 0,07983 Eutrofie
Lacul Bâlea 0,441 0,0882 - 1,05453 Oligotrofie
Lacul bj. PorŃile de Fier I 8,333 1,6666 0,22183 Eutrofie
Lacul bj. PorŃile de Fier 4,407 0,8814 - 0,05482 Mezotrofie
II
Dunărea, amonte de 6,012 1,2024 0,08005 Eutrofie
confl. cu DâmboviŃa
Dunărea, aval de confl. 8,718 1,7436 0,24145 Eutrofie
cu DâmboviŃa

După cum se poate constata din exemplele de mai sus, metoda pe care am aplicat-
o permite încadrarea precisă a apei unui bazin în una din clasele de trofie stabilite;
totodată, putem temarca faptul că valoarea numerică a indicelui de troficitate IT oferă o
imagine mai revelatoare asupra situaŃiei trofice a bazinului. La clasa apelor eutrofe, de
pildă, au fost incluse ape cu valori destul de diferite ale indicelui de troficitate.

Bibliografie

Botnariuc N., A.Vădineanu – 1982 – Ecologie. Ed.Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 439 p.

Cărăuş I. – 2007 – ProducŃia şi productivitatea primară a ecosistemelor acvatice.
Note de curs. Universitatea Bacău.

Dussart B. – 1966 – Limnologie. L’etude des eaux continentales. Dunod, Paris

Godeanu St. – 1997 – Elemente de monitoring ecologic/integrat. Ed.Bucura Mond,
Bucureşti, 184 p.

Godeanu St. (coordonator) – 2002 – Diversitatea lumii vii. Vol.2, partea 1 : Apele interioare.
Bucuresti, 372 p.

Goldsmith F.B. (ed.) – 1995 – Monitoring for Conservation and Ecology. Chapman & Hall,
London, 275 p.

Gore Al – 1995 – Pământul în cumpănă. Ecologia şi spiritul uman. Ed.Tehnică, Bucureşti;
305 p.

Kalbe L. – 1973 – Kieselalgen in Binnengewässern. A.Ziemsen Verlag, Wittenberg
Lutherstadt, 1973. pag 92-93

McCarthy T.K., R.P.Barbiero, D.Doherty, B.O’Connor, P.Cullen – 2000 – Water quality
monitoring in some larger western Irish lakes. Verh.Internat.Verein.Limnologie, 27, 4, 1816-
1821
• Nicoară M. – 2002 – Ecologie acvatică. Ed. Venus, Iaşi; 228 p.
• Oltean M. – 1977 – In legătură cu aprecierea gradului de troficitate a apelor stagnante pe
baza structurii fitoplanctonului. Hidrobiologia, 15 : 97-102
• Oltean M. – 1985 – Troficitatea fitoplanctonică a ecosistemelor acvatice. In: Al III
– lea Simpozion “Bazele Biologice ale Proceselor de Epurare şi ProtecŃia Mediului”
(Piteşti); p.230-237
• C.Mervin Palmer - Algae in Water Supplies, An illustrated manual on the
identification, significance, and control of algae in water supplies.

51
 US Dept of Health, Education and Welfare, Cincinnati, Ohio; Public Health
Service Publication No. 657; 1962; 88 p.
• Pârvu C. – 1999 – Ecologie generală. Ed.Tehnică, Bucureşti; 576 p.
• Rasiga A. – 1999 – Use of algae for monitoring rivers: general information on Romania. In:
Use of Algae for Monitoring Rivers III. Douai, France: 102-109
• * * * – 1976 – Tratat de Algologie , vol I. – Ed.Academiei, Bucureşti, 588 p.
• * * * – 2003 – Normativ pentru obiectivele de referinŃă pentru clasificarea calităŃii apelor
de suprafaŃă. Ordinul nr.1146/10 decembrie 2002. Monitorul Oficial al României, Partea I.
Nr.197/27.III.2003

ANEXE

ANEXA 1 : Diatomee – indicatori se saprobitate

Lista de mai jos a fost reprodusa din lucrarea :

KALBE Lothar : Kieselalgen in Binnengewässern. A.Ziemsen Verlag, Wittenberg

Lutherstadt, 1973. pag 92-93

Specia Categoria [Ponderea

indicatiei]
Achnanthes flexella (Kütz.) Grun. x 5
A.hungarica Grun. a 4
A.lanceolata (Breb.) Grun. b
A.minutissima Kütz. o-b 2
Amphora normani Rabh. x 5
A.ovalis Kütz. b-o 1
Asterionella formosa Hassall o-b 3
Attheya zachariasi J.Brun. b-o 3
Bacillaria paradoxa Gmelin b
Caloneis alpestris (Grun.) Cl. x 5
C.amphisbaena (Bory) Cleve b-a 2
Ceratoneis arcus Ehrenb. x-o 3
Cocconeis pediculus Ehrenb. b 3
C.placentula Ehrenb. o-b 1
Cyclotella bodanica Eulenst. o
C.comensis Grun. o
C.comta (Ehrenb.) Kütz. o 3
C.meneghiniana Kütz. a-b 3
Cymatopleura elliptica Breb. b
C.solea (Breb.) W.Smith b-a 2
Cymbella cesati (Rabenh.) Grun. x 5
C.gracilis (Rabenh.) Grun. x 4
C.lanceolata (Ehrenb.) Van Heurck b
C.prostrata Cleve b
C.ventricosa Kütz. o-b 1
Diatoma elongatum Agardh o-b 3
D.hiemale (Lyngb.) Heiberg x 5

52
D.hiemale var. mesodon (Ehrenb.) Grun. x 4
D.vulgare Bory b 2
Epithemia sorex Kütz. b
E.turgida (Ehrenb.) Kütz. b
Eunotia lunaris (Ehrenb.) Grun. x-o 2
Fragilaria capucina Desm. o-b 3
Fr.construens (Ehrenb.) Grun. b
Fr.crotonensis Kitton o-b 3
Fr.vaucheriae (Kütz.) Boye b-o 1
Gomphonema acuminatum Ehrenb. b
G.angustatum (Kütz.) Rabenh. b
G.capitatum Ehrenb. b
G.constrictum Ehrenb. b
G.clevei Fricke x-o 4
G.olivaceum (Lyngb.) Kütz. b 1
G.parvulum (Kütz.) Grun. b 1
Gyrosigma acuminatum (Kütz.) Rabenh. b
Hantzschia amphioxys (Ehrenb) Grun. a
Melosira binderana Kütz. b
M.granulata (Ehrenb.) Ralfs b 4
M.islandica ssp. Helvetica O.Müller b
M.italica Kütz. b
M.roeseana Rabenh. x 5
M.varians Agardh b 2
Meridion circulare Agardh o-x 2
Navicula accomoda Hustedt a 5
N.avenacea Breb. b 2
N.cryptocephala Kütz. a
N.gracilis Ehrenb. b 2
N.pygmaea Kütz. a 4
N.rhynchocephala Kütz. a 4
N.viridula Kütz. a
Nitzschia acicularis W.Smith a 4
N.angustata Kütz. a 5
N.apiculata (Greg.) Grun. a 5
N.hungarica Grun. a 5
N.limearis W.Smith o
N.palea (Kütz.) W.Smith a 3
N.sigmoidea (Ehrenb.) W.Smith b
N.stagnorum Rabenh. b
N.vermicularis Grun. b
Pinnularia gibba Ehrenb. x 4
P.major Kütz. b
P.nobilis Ehrenb. o
P.subcapitata Greg. o
P.viridis (Nitzsch) Ehrenb. b
Rhizosolenia longiseta Zach. o 4
Rhoicosphaenia curvata Grun. b 2
Stauroneis phoenicenteron Ehrenb. b

53
Stephanodiscus hantzschii Grun. a (-b!) 4
Surirella biseriata Breb. b
S.ovata Kütz. b 2
S.spiralis Kütz. o
Synedra acus Kütz. b 3
S.acus var. angustissima Grun. o
S.ulna (Nitzsch) Ehrenb. b 1
S.ulna var. danica (Kütz.) Grun. o 4
Tabellaria fenestrata (Lyngb.) Kütz. b
T.flocculosa (Roth) Kütz. o-x 3
Tetracyclus rupestris (A.Br.) Grun. x 5

In lista de mai sus s-au folosit următoarele simboluri:

- x - specie indicatoare de xenosaprobitate;

- o - specie indicatoare de oligosaprobitate;
- b - specie indicatoare de beta-mesosaprobitate;
- a - specie indicatoare de alfa-mezosaprobitate;

Alăturarea – pentru aceeaşi specie – a doua simboluri, indică o poziŃie

intermediară între două situaŃii (clase) de saprobitate.

ANEXA 2 : Diatomee – indicatori ai salinităŃii apei

InformaŃiile provin din aceeaşi lucrare (Kalbe, 1973)

Specii polihalobe :
Amphipleura rutilans
Amphora coffeaformis
Pleurosigma angulatum
Specii mezohalobe :
Achnanthes brevipes Navicula pygmaea
Achnanthes brevipes var. intermedia Navicula salinarum
Achnanthes delicatula Navicula schroeteri
Amphiprora alata Navicula soodensis
Amphiprora paludosa Nitzschia apiculata
Amphora commutata Nitzschia clausii
Amphora delicatissima Nitzschia closterium
Bacillaria paradoxa Nitzschia commutata
Caloneis formosa Nitzschia hybrida
Campylodiscus clypeus Nitzschia fasciculata
Campylodiscus echeneis Nitzschia frustulum var. subsalina
Chaetoceros muelleri Nitzschia gandersheimensis
Coscinodiscus lacustris Nitzschia hungarica
Cyclotella nana Nitzschia lorenziana

54
 Cyclotella striata Nitzschia obtusa
Cymbella pusilla Nitzschia ovalis
Diploneis interrupta Nitzschia sigma
Frustulia creuzburgensis Nitzschia spectabilis
Gyrosigma distortum Nitzschia vitrea
Gyrosigma peisonis Pleurosigma elongatum
Gyrosigma scalproides var. eximia Pleurosigma salinarum
Gyrosigma strigilis Rhopalodia gibba
Gyrosigma wansbeckii Rhopalodia musculus
Melosira nummuloides Stauroneis salina
Navicula crucicula Surirella ovalis
Navicula digitoradiata Surirella striatula
Navicula elegans Synedra affinis
Navicula halophila Synedra pulchella
Navicula longirostris Thalassiosira fluviatilis
Navicula peregrina
Specii oligohalobe :
Anomoeoneis sphaerophora Nitzschia bremensis
Caloneis amphisbaena Nitzschia capitellata
Cyclotella meneghiniana Nitzschia dubia
Cylindrotheca gracilis Nitzschia filiformis
Diatoma elongatum Nitzschia frustulum
Fragilaria construens var. subsalina Nitzschia parvula
Navicula cincta Nitzschia subcapitellata
Navicula integra Nitzschia tryblionella
Navicula mutica Stephanodiscus dubius
Navicula protracta Stephanodiscus subtilis

Notă. Conform autorului menŃionat, clasificarea apelor după salinitatea lor se

prezintă astfel:
concentraŃia de săruri
Ape dulci 0 - 0,5 ‰
Ape oligohaline 0,5 - 3 ‰
Ape mezohaline 3 - 10 ‰
Ape polihaline 10 - 17 ‰

ANEXA 3 : Determinarea densităŃii numerice a

fitoplanctonului prin metoda generalizată
actualmente în laboratoarele sistemului
“APELE ROMÂNE”

In laboratoarele de analiză ale sistemului naŃional de monitorizare a apelor din

România se utilizează o metodă standardizată pentru determinarea densităŃii numerice a

55
fitoplanctonului. Metoda se bazează pe folosirea unei lame hemacitometrice tip Bürker
sau Bürker-Turck.
După concentrarea probei (prin metodele prezentate în cursul din anul I al
Masteratului) se introduce o picătură din proba bine omogenizată pe lama
hemacitometrică. Se acoperă cu o lamelă. Se numără apoi toate organismele prezente pe
suprafaŃa întregii reŃele. Dacă sunt prea multe celule algale, se numără numai o parte din
reŃea, aplicând apoi corecŃia procentuală adecvată.

Precizăm că suprafaŃa reŃelei este de 9 mm2, iar adâncimea spaŃiului în care se

introduce picătura de probă concentrată.
Metoda acceptă o marjă de eroare de ~ 10 %.

Formule de calcul :

x = 1000 . a / A

A = N/n

în care

x = densitatea organismelor în proba iniŃială (ex/ml)

a = numărul de organisme observate pe lamă
A = raportul de concentare a probei
N = volumul iniŃial al probei (ml)
n = volumul probei după concentrare (ml)

Exemplu de calcul:

a = 108 exemplare
N = 1000 ml
n = 21 ml
A = 1000/21 = 47,619

deci,

x = 1000. 108 / 47,619 = 21,000021 . 108 = 2268 exemplare/ml

ANEXA 4 : Planşe (1-6)– ilustrând diferite alge de

interes în monitoring
Imaginile provin din lucrarea:
C.Mervin Palmer - Algae in Water Supplies, An illustrated manual on the
identification, significance, and control of algae in water supplies.
US Dept of Health, Education and Welfare, Cincinnati, Ohio; Public
Health Service Publication No. 657; 1962; 88 p.

56
Planşa 1

57
Planşa 2

58
Planşa 3

59
Planşa 4

60
Planşa 5

61
Planşa 5

62
Planşa 6

63
 ANEXA 4: Imagini ale fenomenului de “înflorire” a apei

Inflorire produsă de Microcystis aeruginosa

[malul lacului Razelm]

64
Imaginea următoare reprezintă:

Inflorire produsă de Oscillatoria rubescens

[lacul de baraj Bicaz, la dezgheŃ]

65
66
ANEXA 5 : Instalarea perifitonului pe substrate artificiale

67
Diversitatea
S
Indicele Simpson D = 1 – Σ i=1 . (Pi)2 ; Indicele Shannon-
S
Wiener H’ = – Σ i=1 Pi.lnPi
(D; H’ = diversitatea; S = numărul de specii; Pi = proporŃia % în care specia “i”
este reprezentată în biocenoză )

Considerăm o biocenoză alcătuită ipotetic – din 7 specii. ProporŃia lor de reprezentare se prezintă
astfel:

Specia Proba Proba Proba Proba Proba Proba Proba Proba Proba Proba Proba
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
A 14 21 20 19 48 24 15 63 17 14 24
B 8 11 10 9 9 10 12 4 16 14 15
C 29 25 27 30 14 21 28 6 22 14 31
D 15 20 18 21 12 19 17 8 15 15 16
E 3 2 5 6 1 4 3 8 2 14 5
F 21 4 7 2 11 9 13 4 12 15 4
G 10 17 13 13 5 13 12 7 16 14 5
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
I.Simp 0,8124 0,8104 0,8204 0,8008 0,7128 0,8256 0,8236 0,5786 0,8342 0,8570 0,7916
son
I.Shan 1,7840 1,7472 1,8155 1,7334 1,5373 1,8267 1,8215 1,3077 1,8380 1,9454 1,7117
non-W

Exemple de calcul:

Biocenoza conŃine numai 3 specii. Ponderea acestora este respectiv de 14 %, 42 % şi 44 %.

D = 1 – [(0,14)2 + (0,42)2 + (0,44)2] = 1 – [0,0196 + 0,1764 + 0,1936] = 1 – 0,196 =

0,804

H’ = - [0,14.ln0,14 + 0,42.ln0,42 + 044.ln0,44] = - [0,14.(- 1,966112856) + 0,42.(-

0,867500567) + 0,44.(- 0,820980552)] =
= -[ (- 0,275255799) + (- 0,364350238) + (- 0,361231442)] = - [- 1,000839621]
= ~ 1,0008

1
Normativ
din 16/02/2006

privind clasificarea calitatii apelor de suprafata în vederea stabilirii starii

ecologice a corpurilor de apa

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 511bis din 13/06/2006

Actul a intrat in vigoare la data de 13 iunie 2006

Cf. Ordinului nr 161/2006 a MMGA.

Art. 1. - (1) Se aproba lista de elemente de calitate biologice, hidromorfologice, chimice si

fizico-chimice în vederea stabilirii starii ecologice a ecosistemelor acvatice continentale - râuri si
lacuri, naturale si artificiale sau modificate ireversibil, prevazuta în tabelul nr. 1.
(2) Se aproba lista de elemente de calitate microbiologice, chimice si fizico-chimice si
standardele de calitate în vederea stabilirii starii ecologice a ecosistemelor acvatice marine,
prevazuta în tabelul nr. 2.
(3) Stabilirea starii ecologice a ecosistemelor acvatice continentale trebuie sa se faca pe baza
elementelor de calitate biologice, tinând cont si de indicatorii hidromorfologici, chimici, fizico-
chimici si de poluanti specifici care influenteaza indicatorii biologici. Evaluarea acestor elemente
poate arata prezenta conditiilor naturale, alterari minore ale acestora sau amploarea impactului
antropic si, respectiv, starea calitatii corpurilor de apa într-o anumita perioada de timp.
(4) Elementele biologice care stau la baza evaluarii starii ecologice pentru Dunare si râurile
mari vor fi luate în considerare conform urmatoarei ierarhizari:
1. fitoplacton;
2. fitobentos;
3. macrozoobentos;
4. macrofite/angiosperme;
5. pesti
(5) Se stabilesc 5 stari ecologice pentru râuri si lacuri naturale: foarte buna (I), buna (II),
moderata (III), slaba (IV) si proasta (V), pe baza elementelor de calitate biologice,
hidromorfologice, chimice si fizico-chimice prevazute la alin. (1); pentru lacuri se va tine seama
si de gradul de trofie, celor 5 stari ecologice corespunzându-le 5 grade de trofie: ultraoligotrof,
oligotrof, mezotrof, eutrof, si hipertrof;
(6) Pentru ecosistemele acvatice artificiale sau modificate ireversibil se stabilesc: potentialul
ecologic foarte bun (E), bun (B), sau moderat (M).
Art. 2. - (1) În procesul de stabilire a starii ecologice sau a potentialului ecologic a
ecosistemelor acvatice, naturale sau artificiale, evaluarea elementelor biologice se face:
a) pentru râuri - pe baza listei de bioindicatori prevazuta în tabelul nr. 3;
b) pentru lacuri - pe baza listei de bioindicatori prevazuta în tabelul nr. 4;
c) calcularea indicelui saprob - pe baza listei de indicatori cu valori saprobe prevazuta în tabelul
nr. 5.
(2) Listele prevazute în tabelele 3-5 vor fi modificate si completate pe masura identificarii de
noi bioindicatori si vor fi aprobate prin ordin al ministrului mediului si gospodaririi apelor;
(3) Lista de elemente biologice prevazuta la art. 2 alin. (1) se refera la ecosisteme acvatice
lotice sau lentice, fara includerea torentilor, lacurilor glaciare si lacurilor sarate.
Art. 3. - (1) Evaluarea elementelor de calitate chimice si fizico-chimice, pe baza standardelor de
calitate prevazute în tabelul nr. 6, se face în sprijinul procesului de stabilire a starii ecologice a
diferitelor tipuri de ecosisteme acvatice, naturale sau artificiale.

2
 (2) Standardele de calitate pentru elementele de calitate chimice si fizico-chimice prevazute la
art. 3 alin. (1) asigura încadrarea în cele 5 stari ecologice si atingerea valorilor elementelor
biologice de calitate aferente fiecarei stari.
(3) Stabilirea starii de calitate a diferitelor categorii de ape se face numai pe baza indicatorilor
de calitate corelati cu diferitele utilizari ale apei, din legislatia în vigoare, prevazuti în tabelul nr.
7;
(4) Elementele de calitate chimica si fizico-chimica din grupa "Salinitate", respectiv calciu,
magneziu, sodiu, potasiu, reprezinta substante de origine naturala si nu indica poluare.
(5) Acolo unde poluarea chimica este responsabila pentru deteriorarea starii ecologice, si nu
lucrarile care modifica elementele hidromorfologice, trebuie sa se stabileasca poluantul sau
poluantii de natura chimica care constituie cauza deteriorarii, în vederea actionarii asupra
nivelului poluantului pentru reducerea impactului, evidentiat de depasirea standardului de calitate.
(6) Indicatorii de microbiologie din tabelul nr. 6, grupa D, se vor analiza numai în cazul apelor
brute destinate potabilizarii, a apelor de îmbaiere si a apelor care formeaza sau traverseaza
frontiera de stat monitorizate în cadrul conventiilor internationale; evaluarea calitatii acestor ape
se va face în conformitate cu standardele de calitate prevazute pentru aceste utilizari ale apei;
Art. 4. - (1) Stabilirea starii chimice a ecosistemelor acvatice continentale, râuri si lacuri,
naturale si artificiale sau modificate, se face pe baza standardelor de calitate pentru apa si
sedimente ale indicatorilor prevazuti în tabelul nr. 8; standardele de calitate pentru biota sunt cele
prevazute în OM 44/2004 pentru aprobarea Regulamentului pentru realizarea monitoringului
calitatii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase.
(2) Se stabilesc 2 stari chimice: starea chimica buna - încadrarea în standardele de calitate
pentru apa pentru indicatorii prevazuti la alin. (1) si starea chimica proasta - depasirea acestor
standarde.
(3) În situatia existentei, în tabelul nr. 8, a doua valori diferite a standardelor de calitate a apei,
se considera:
a) pentru metale - valoarea mai mica se refera la elementul ca atare si valoarea mai mare se
refera la suma metalului si a compusilor acestora, în cazul utilizarii metodelor de analiza care
asigura specierea, respectiv spectrometria de masa cu plasma cuplata inductiv (ICP-MS); în cazul
utilizarii metodei de spectrometrie de absorbtie atomica se ia în considerare valoarea mai mare;
b) în cazul substantelor organice de sinteza - se ia în considerare valoarea mai mica, care
reprezinta valoarea de evaluare în cazul existentei presiunilor punctiforme si valoarea mai mare
este valoarea de evaluare în cazul existentei presiunilor punctiforme si difuze;
(4) Standardele de calitate pentru sedimente se refera la sedimente cu continut standard de 10%
materie organica si sunt prevazute în tabelul nr. 8;
(5) Standardele de calitate pentru biota - alge, moluste, pesti - trebuie sa respecte o "Valoare
constanta" în timp si sa nu depaseasca valoarea factorului de bioconcentrare (BCF) pentru
respectivul indicator;
(6) Pentru alte substante decât cele din tabelul nr. 8, prevazut la art. 4 alin. (1) sau pentru
substantele incluse în tabelul nr. 8 pentru care nu sunt prevazute standarde de calitate, starea
chimica trebuie sa se stabileasca pe baza metodologiei de evaluare de risc si de impact pentru apa,
sediment, biota, în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare.
(7) Starea chimica buna se atinge în cazul în care toti indicatorii de calitate care caracterizeaza
starea chimica se înscriu în standardele de calitate pentru apa, sediment sau biota.
Art. 5. - (1) Elementele de calitate chimice si fizico-chimice si standardele de calitate pentru
caracterizarea calitatii apelor marine costiere sunt prevazute la art. 1 alin. (2).
(2) Standardele de calitate prevazute la alin. (1) au scopul de a conserva si a asigura conditiile
favorabile resurselor de apa marina de coasta pentru o utilizare normala si a asigura atingerea
starii ecologice bune a ecosistemelor marine de coasta.

3
 (3) Standardele de calitate stabilite pentru "zona de impact antropic", prevazute la art. 1 alin. (2)
au scopul de a asigura conditiile cerute de utilizarea durabila a ecosistemelor marine costiere în
zonele ce suporta impactul apelor uzate evacuate în mediul marin.
(4) Standardele de calitate ale substantelor periculoase si prioritare/prioritar periculoase pentru
atingerea starii chimice bune sunt cele prevazute în Hotarârea Guvernului nr. 351/2005 privind
aprobarea Programului de eliminare treptata a evacuarilor, emisiilor si pierderilor de substante
prioritar periculoase; încadrarea în standardele de calitate precizate conduce la atingerea starii
ecologice "bune"; valoarea "zero" a standardelor de calitate sau sub limita de detectie a celor mai
bune tehnice utilizate în majoritate conduc la încadrarea în starea ecologica "foarte buna".
(5) În cazul unei evacuari constante sau periodice în mediul marin a unei substante pentru care
nu este stabilit standard de calitate în tabelul prevazut la alin. (1), autoritatea publica centrala
pentru gospodarirea apelor va stabili standardul de calitate, pe baza metodologiei de evaluare de
risc si de impact prevazuta în OM 245/2005 si procedura de monitorizare; metodologia de
evaluare de risc si de impact pentru substante noi este realizata de institute de cercetare acreditate
în domeniu, pe baza unui contract cu evacuatorul respectivei substante.
(6) Standardele de calitate de radioactivitate pentru apele marine de coasta corespund normelor
în vigoare.
(7) Valorile indicatorilor prevazuti la art. 1. alin. (1) vor fi stabilite prin analize si masuratori,
efectuate de laboratoare acreditate în domeniul mediului, utilizând metode standard nationale sau
europene recomandate pentru respectivul indicator.
Art. 6. - (1) Evaluarea elementelor de calitate biologice, chimice si fizico-chimice în vederea
stabilirii starii de calitate biologice si chimice a apei, se va face:
a) pe baza mediei aritmetice si a deviatiei standard, în cazul unui volum de selectie de date mai
mic de 30;
b) pe baza valorii tipice de 90 percentile, respectiv 10 percentile pentru "oxigenul dizolvat", în
situatia unui volum de selectie de date mai mare sau egal cu 30.
(2) Datele utilizate în evaluarea starii ecologice si chimice trebuie sa provina din probe
compozite, cu respectarea recomandarilor minime privind prelevarea probelor compozite,
transportul si conservarea acestora cuprinse în seria SR ISO 5667 2002; în cazul utilizarii altor
standarde de prelevare, conservare si transport, acestea trebuie sa atinga cel putin aceleasi
performante de precizie si acuratete cu standardul recomandat

Tabel nr. 5

Lista de indicatori saprobiologici de calitate a apei

- extras -

CYANOBACTERIA
Anabaena circinalis Rabenh. Bornet et Flahaut - orto - beta - 1,5
Anabaena flos aquae Breb. Bornet et Flahaut - beta - 2,0
Anabaena spiroides Klebahn - orto - beta - 1,5
Anabaena solitaria Klebahn - beta - orto - 1,5
Anabaena affinis Lemmermann - beta - 2,0
Anabaena macrospora Klebahn - orto - beta - 1,5
Anabaena constricta Szafer, Geitler - para - 3,5
Aphanizomenon flos aquae Ralfs ex. Bornet et Flahaut - beta - alfa - 2,5
Aphanizomenon gracile Lemmermann - beta - 2,0
Aphanotece clathrata W. et G.S. West - beta - orto - 1,5

4
Aphanotece stagnina Sprengel, B. Petersen et Geitler - orto - 1,0
Anabaenopsis arnoldii APT - beta - 2,0
Cylindrospermum stagnale Kutzing, Bornet et Flahaut - beta - 2,0
Coelosphaerium kuetzingianum Nagely - beta - orto - 1,5
Chamaesiphon incrustans Gruno - orto - 1,0
Chamaesiphon fuscus Rostaf, Hansgirg - orto - beta - 1,5
Chamaesiphon polonicus Rostaf, Hansgirg - orto - 1,0
Chroococus limneticum Lemmermann - orto - beta - 1,5
Chroococus turgidus Kutz. Na - orto - beta - 1,5
Calothrix parietina Thuret - orto - 1,0
Calothrix stagnalis Gomont - orto - 1,0
Gloeocapsa sanguinea A G Kutzing - orto - 1,0
Gloeothece rupestris Lyngb. Born - beta - 2,0
Gloeitrichia echinulata Schmith Richter - beta - orto - 1,5
Gloeitrichia pisum Agarddh Thuret - beta - orto - 1,5
Gloeitrichia natans Hedwig. Rabenhorst - beta - 2,0
Gomphosphaeria aponica Kutzing - beta - 2,0
Gomphosphaeria lacustris Chodat - orto - beta - 1,5
Gomphosphaeria pusilla Vangoor, Komarec - beta - 2,0
Gomphosphaeria roosea Smow, Lemmermann - beta - orto - 1,5
Gomphosphaeria naegeliana Unger, Lemmermann - beta - 2,0
Lyngbia maior Meneghini - beta - 2,0
Lyngbia martesiana Meneghini - beta - 2,0
Lyngbia aestuari Lieb. Ex. Gomont - beta - 2,0
Lyngbia contorta Lemmermann - beta - 2,0
Lyngbia limnetica Lemmermann - beta - 2,0
Merismopedia tenuissima Lemmerman - beta - alfa - 2,5
Merismopedia punctata Meyen - beta - 2,0
Merismopedia elegans A. Broun - beta - 2,0
Merismopedia maior Schmith, Geitler - beta - orto - 1,5
Merismopedia glauca Ehr. Nageli - beta - 2,0
Microcistys pulverea Wood Forti emend. Elenkin 1938 - orto - beta - 1,5
Microcistys aeruginosa Kutzing Kutzing 1846 - beta - 2,0
Microcistys viridis A. BR. Lemmermann - beta - 2,0
Microcistys wesenbergii Komarek - beta - 2,0
Microcistys marginata Meneghini, Kutzing - beta - 2,0
Microcistys incerta Lemmermann, Starmah - beta - alfa - 2,5
Nostoc pruniforme Agardh ex. Bornet et Flahaut - beta - 2,0
Nostoc kihlmanni Lemmermann - orto - beta - 1,5
Nostoc verrucosum Vaucher - beta - 2,0
Nostoc piscinale Kutzing - beta - 2,0
Nostoc linkia - beta - 2,0
Nostoc carneum - beta - 2,0
Nodularia spumigena Mertens - beta - 2,0
Nodularia harveyana Thwaites, Thuret - beta - 2,0
Oscillatoria limosa Agard. ex Gomont - beta - alfa - 2,5
Oscillatoria chalybea Mert. Grev. Ex. Gomont - alfa - 3,0
Oscillatoria rubescens D.C. Gomont - para - 4,0
Oscillatoria tenuis Agard. ex Gomont - alfa - 3,0
Oscillatoria splendida Grev ex. Gomont - alfa - 3,0
Oscillatoria putrida Schmidle - para - 4,0

5
 Oscillatoria suptilisima Kutzing - alfa - 3,5
Oscillatoria chlorina Kutzing, Gomond - para - 4,0
Oscillatoria fragilis Bocher - alfa - 3,0
Oscillatoria formosa Bory - alfa - 3,0
Oscillatoria limnetica Lemmermann - orto - beta - 1,5
Oscillatoria amphibia Agardh - beta - 2
Oscillatoria brevis Kutzing, Gomond - alfa - 3,0
Oscillatoria redekei Vangoor - beta - orto - 1,5
Oscillatoria agardhii Gomond - beta - 2,0
Phormidium tenue Menegh Gomont - beta - 2,0
Phormidium uncinatum Agardh Gomont - beta - alfa - 2,5
Phormidium retzii Agardh Gomont - orto - beta - 1,5
Phormidium foveolarum Mont, Gomond - beta - alfa - 2,5
Phormidium tinctorum Kutzing - beta - 2,0
Phormidium inundatum Kutzing - orto - 1,0
Phormidium autumnale Agardh, Gomond - beta - alfa - 2,5
Phormidium papyraceum - orto - 1,0
Phormidium subfuscum Kutzing - beta - 2,0
Romeria elegans Volosz. Kokzwara - beta - 2,0
Rhbdoderma lineare Schmidle et Lauter Born - beta - 2,0
Rivularia aquatica Dewildeman, Geitler - beta - 2,0
Spirulina albida Kolwitz - alfa - 3,0
Spirulina platensis - beta - 2,0
Spirulina jennery - para - 4,0
Synechoccus aeroginosus Naeg. - orto - 1,0
Stigonema ocellatum Dillin, Thuret - orto - 1,0
Schytonema coactile Montagne - beta - 2,0
EUGLENOPHYTA
Ascoglena vaginicola Stein - beta - 2,0
Ascoglena viridis Popova - - beta - 2,0
Astasia klebsii Lemmermann - para - alfa - 4,0
Astasia curvata Klebs - para - alfa - 3,5
Astasia longa Pringsheim - para - alfa - 3,5
Astasia quartana Moroff, Pringshein - para - alfa - 3,5
Astasia torta Pringsheim - alfa - 3,0
Colacium cyclopicola Gicklhor, Bourelly - alfa - beta - 2,5
Colacium sideropus Skuja - beta - alfa - 2,5
Colacium vesicolosum Ehr. - beta - 2,0
Euglena acus Ehrenberg - beta - alfa - 2,5
Euglena caudata Hubner - alfa - para - 3,0
Euglena deses Ehrenberg - para - 4,0
Euglena ehrenbergii Klebs - beta - 2,0
Euglena geniculata Dujardin - para - alfa - 3,5
Euglena gracilis Klebs - kappa - beta - 1,0
Euglena granulata Klebs - orto - beta - 1,5
Euglena hemichromata Skuja - beta - 2,0
Euglena intermedia Klebs, Schmitz - orto - alfa - 2,0
Euglena mutabilis Schmitz - orto - 1,0
Euglena limnophila Lemmermann - orto - beta - 1,5
Euglena oxyuris Schmarda - orto - beta - 1,5
Euglena oblonga Schmitz - beta - 2,0

6
Euglena phyaeter Foti - beta - 2,0
Euglena pisciformis Klebs - beta - alfa - 2,5
Euglena polymorpha Dangeard - alfa - 3,0
Euglena proxima Dangeard - para - alfa - 3,5
Euglena sanguinea Ehrenberg - beta - 2,0
Euglena splendens Dandgeard - alfa - 3,0
Euglena spirogyra Ehrenberg - beta - 2,0
Euglena tatrica Czosn. - orto - 1,0
Euglena triptaris Dujardin, Klebs - beta - 2,0
Euglena variabilis Klebs - beta - alfa - 2,5
Euglena viridis Ehrenberg - para - alfa - 4,0
Euglena velata Klebs, rev. Skuja - alfa - beta - 2,5
Lepocinclis fusiformis Carter, Lemmermann - beta - 2,0
Lepocinclis marsonii Lemm - beta - 2,0
Lepocinclis ovum Ehrenberg, Lemmermann - alfa - beta - 2,5
Lepocinclis playfairia Deflandre - beta - 2,0
Lepocinclis steinii Lemm. - beta - 2,0
Lepocinclis texta Dujardin, Lemmermann alfa - beta - 2,5
Phacus aenigmaticus Drezh - beta - alfa - 2,5
Phacus acuminatus Stokes - beta - alfa - 2,5
Phacus agilis Skuja - beta - 2,0
Phacus brachykentron Pochm - beta - alfa - 2,5
Phacus brevicaudatus Klebs, Lemmermann - beta - 2,0
Phacus caudatus Hubner - beta - 2,0
Phacus curvicauda Swir. - beta - 2,0
Phacus elegans Pochmann - orto - beta - 1,5
Phacus helicoides Pochmann - beta - 2,0
Phacus horridus Pochmann - orto - beta - 1,5
Phacus inflexus Kiss, Pochm - beta - 2,0
Phacus longicauda Ehrenberg, Dujardin - beta - alfa - 2,5
Phacus nordstedtii Pochmann - beta - alfa - 2,5
Phacus orbicularis Hubner - beta - 2,0
Phacus pleuronectes O.F. Muller, Dujardin - beta - alfa - 2,5
Phacus polytrophos Pochm. - beta - alfa - 2,5
Phacus pusillum Lemermann - beta - alfa - 2,5
Phacus skujai Skwortzow - beta - alfa - 2,5
Phacus suecicus Lemm., Lemmermann - beta - orto - 1,5
Phacus tortus Lemm., Skvor. - beta - alfa - 2,5
Phacus triqueter Ehr. Dujardin - beta - 2,0
Strombomonas acuminata Schmarda, Deflandre - beta - 2,0
Strombomonas acuminata Daday - beta - 2,0
Strombomonas fluviatilis Lemerman, Deflandre - beta - 2,0
Strombomonas gibberosa Playfair Deflandre - beta - 2,0
Strombomonas rangoonensis Skworcov, Fott - beta - 2,0
Strombomonas schauinslandii Lemerman, Deflandre - beta - 2,0
Strombomonas verrucosa Daday Deflandre - beta - 2,0
Trachelomonas abrupta Swirenko - beta - 2,0
Trachelomonas allia Defl. - beta - orto - 2,0
Trachelomonas armata Ehr., Stein - beta - 2,0
Trachelomonas bulla Stein - alfa - 2,5
Trachelomonas caudata Ehr., Stein - beta - 2,0

7
 Trachelomonas cervicula Stokes em. Swir. - beta - 2,0
Trachelomonas conica Playfair - beta - 2,0
Trachelomonas curta D.A. Cunha - beta - 2,0
Trachelomonas cylindrica Ehrenberg - beta - orto - 2,0
Trachelomonas eurystoma Stein - beta - 2,0
Trachelomonas hexangulata Swirenko - beta - orto - 2,0
Trachelomonas hispida Perty, Stein em. Defl. - beta - alfa - 2,5
Trachelomonas labiata Teiling - beta - 2,0
Trachelomonas oblogna Lemmermann - beta - 2,0
Trachelomonas obovata Stokes, em. Deflandre - beta - 2,0
Trachelomonas pavlovskoensis V. Poljansk, Popova - beta - alfa - 2,5
Trachelomonas plantonica Swirenko - beta - orto - 2,0
Trachelomonas pulccherium Playfair - beta - 2,0
Trachelomonas rugulosa Stein - beta - 2,0
Trachelomonas similis Stokes - beta - 2,0
Trachelomonas stokesiana Palmer - beta - 2,0
Trachelomonas superba Swirenko - orto - beta - 1,5
Trachelomonas varians Deflandre - beta - 2,0
Trachelomonas verrucosa Stokes - beta - 2,0
Trachelomonas volvocina Ehrenberg - beta - 2,0
Trachelomonas volvocinopsis Swirenko - beta - 2,0
CHRYPTOPHYTA
Chroomonas caudata - beta - alfa - 2,5
Chroomonas nordstedtii Hans Girg - orto - beta - 1,5
Chroomonas pulex - beta - alfa - 2,5
Cryptomonas erosa Ehrenberg - alfa - 3,0
Cryptomonas gracilis - beta - 2,0
Cryptomonas marssoni Skuja - beta - 1,5
Cryptomonas ovata Ehrenberg - alfa - 3,0
Cryptomonas rostrata - orto - beta - 1,5
Cryptomonas rostratiformis Skuja - orto - 1,0
Cryptomonas tetrapyrenoidosa Skuja - beta - 2,0
Rhodomonas lacustris Pascher, Ruttner - beta - 2,0
Rhodomonas lens Pascher, Ruttner - orto - beta -
DINOPHYTA
Amphidinium lacustre - beta - 2,0
Ceratium cornutum Ehr., Clapadete et Lachmann - orto - 1,0
Ceratium hirudinella O.F. Muller, Schrank - orto - 1,0
Glenodiniopsis uliginosa - orto - 1,0
Gymnodinium aeruginosum Stein - orto - beta - 1,5
Gymnodinium mirabile - orto - beta - 1,5
Gymnodinium palustre Scilling - orto - 1,0
Peridinium bipes Stein - orto - 1,0
Peridinium cinctum O.F. Muller - orto - 1,0
Peridinium umbonatum Stein - orto - 1,0
Peridinium willei Huitfeld-Ksaas - alfa - 3,0
Sphaerodinium cinctum - orto - 1,0
XANTOPHYCEAE
Centritractus belenophorus Lemmermann - beta - 2,0
Centritractus dubius - orto - 1,0
Characiopsis acuta - orto - 1,0

8
 Characiopsis lunaris - orto - 1,0
Ophiocytum cochleare Eichwald, A. Braun - orto - beta - 1,5
Ophiocytum maius - orto - 1,0
Tetraedriella subglobosa - orto - 1,0
Tribonema viride Pascher - orto - beta - 2,0
Vaucheria debaryama - orto - 1,0
Vaucheria geminata - beta - 2,0
Vaucheria sessilis - beta - 2,0
BACILLARIOPHYCEAE
Achnanthes lanceolata Grunow - beta - 2,0
Achnanthes minutissima Nitzsch., Ehr. - orto - beta - 1,5
Amphipleura pellucida Kutzing - beta - 2,0
Amphora ovalis Kutzing - alfa - 3,0
Amphora ovalis var. gracilis - beta - orto - 1,5
Asterionella formosa Hass - orto - beta - 1,5
Asterionella gracillima Heiberg - orto - 1,0
Caloneis amphisbaena Bory, Cleve - beta - alfa - 2,5
Caloneis silicula Ehrenberg, Cleve - orto - beta - 1,5
Ceratoneis arcus Ehr. - orto - 1,0
Coconeis pediculus Ehernberg - beta - 2,0
Coconeis placentula Ehernberg - beta - 2,0
Cyclotella comta Ehrenberg, Kutzing - orto - 1,0
Cyclotella meneghiniana Kutz - alfa - beta - 2,5
Cymatopleura elliptica Bredisson, Smith - beta - 2,0
Cymatopleura solea Brebbisson, Smith - beta - alfa - 2,5
Cymbella ehrengergi Kutzing - orto - beta - 1,5
Cymbella lanceolata Ehrenberg, Heiberg - beta - 2,0
Cymbella silesiaca Bleisch in Rabenh - beta - alfa - 2,5
Cymbella ventricosa Kutzing - orto - beta - 1,5
Diatoma elongatum Roth - orto - beta - 1,5
Diatoma hiemale Roth, Heiberg - orto - 1,0
Diatoma vulgare Bory - beta - alfa - 2,5
Epithemia sores Kutzing - beta - 2,0
Epithemia turgida Ehr., Kutz. - beta - 2,0
Eunotia arcus Ehrenberg - orto - 1,0
Eunotia robusta Ralfs - orto - 1,0
Eunotia triodon - orto - 1,0
Fragilaria capucina Desmazieres - beta - orto - 2,0
Fragilaria construens Ehrengerg, Grunow - beta - 2,0
Fragilaria crotonensis Kitt - orto - beta - 1,5
Frustulia vulgaris Thwaites, Detoni - beta - alfa - 2,5
Gomphonema acuminatum Ehr. - beta - 2,0
Gomphonema angustatum Kutzing, Rabenhorst - orto - 1,0
Gomphonema constrictum Ehr. - beta - 2,0
Gomphonema olivaceum Hornemann - beta - 2,0
Gyrosigma acuminatum Kutz. Rabenh - beta - 2,0
Hantzschia amphyoxis Ehr., Gun - alfa - 3,0
Melosira italica Ehr. - orto - beta - 1,5
Melosira granulata Ehr., Ralfs - beta - 2,0
Melosira varians Agardh - beta - 2,0
Meridion circulare Greville, Agardh - orto - 1,0

9
 Navicula atomus Nageli, Grunow - alfa - 3,0
Navicula cryptocephala Kutz. - alfa - 3,0
Navicula cuspidata Kutzig - beta - alfa - 2,5
Navicula gracilis Ehrenberg - orto - beta - 1,5
Navicula gastrum Ehrenberg, Kutzig - beta - 2,0
Navicula rhinchocephala Kutz - alfa - 3,0
Navicula viridula Kutz. - alfa - 3,0
Nitzschia acicularis Kutzig, W. Smith - alfa - 3,0
Nitzschia apiculata Gregory, Grunow - alfa - 3,0
Nitzschia capitellata Hustedt - alfa - 3,0
Nitzschia comunis Rabenhorst - alfa - 3,0
Nitzschia holsatica - beta - 2,0
Nitzschia palea Kutz. - alfa - 3,0
Nitzschia sigmoidea Nitzsch, W. Smith - beta - 2,0
Pinnularia giba Ehrenberg - orto - 1,0
Pinnularia microstauron Ehrenberg, Cleve - orto - 1,0
Pinnularia nobilis Ehrenberg - orto - 1,0
Pinnularia viridis Nitzsch., Ehrenberg - beta - 2,0
Rhizosolenia longiseta Zach - orto - 1,0
Rhoicosphaenia curvata Kutz, Grun. - beta - 2,0
Rhopalodia gibba Ehr., O. Muller - orto - 1,0
Rivularia sp. Roth, Agardh - orto - 1,0
Stauroneis phoenicenteron Ehrenberg - beta - 2,0
Stephanodiscus astraea Ehr. - orto - beta - 1,5
Stephanodiscus hantzschii Grunow - alfa - 3,0
Surirella biseriata Brebisson - beta - 2,0
Surirella elliptica - beta - 2,0
Surirella ovata Kutzing - beta - 2,0
Surirella spiralis Kutzing - orto - 1,0
Surirella turgida - beta - 2,0
Synedra acus Kutz - beta - 2,0
Synedra actinastroides Lemmermann - orto - beta - 1,5
Synedra berolinensis Lemmermann - beta - 2,0
Synedra ulna Nitzsch. - beta - 2,0
Synedra vaucherie Kutz - beta - 2,0
Tabellaria fenestrata Lyng. - orto - beta - 1,5
Tabellaria floculosa - orto - 1,0
CHRYSOPHYCEAE
Chromulina nebulosa - orto - 1,0
Chromulina ovalis - orto - 1,0
Chromulina rosanofii - orto - 1
Chrysococcus ornatus - orto - 1,0
Chrysococcus klebsianus - orto - beta - 1,5
Chrysosphaerella longistina - orto - beta - 1,5
Chrysococcus rufescens Klebs - orto - beta - 1,5
Dinobryon divergens - beta - 2,0
Dinobryon sertularia Ehrenberg - orto - 1,0
Dinobryon stipitatum - orto - 1,0
Dinobryon suecium - orto - 1,0
Hydrurus foetidus Villars, Trevisan - orto - 1,0
Mallomonas acaroides Perty - orto - beta - 1,5

10
 Mallomonas akrokomos Ruttner - orto - 1,0
Mallomonas insignia - orto - 1,0
Mallomonas elongata Reverdin - orto - beta - 1,5
Mallomonas fastigata - orto - 1,0
Synura petersenii Korshikov - beta - 2,0
Synura uvella Korshikov - beta - 2,0
Uroglena volvox Ehrenberg - beta - 2,0
Uroglenopsis americana - orto - 1,0
RHODOPHYTA
Audouinella chalybea Lyngb., Freis - orto - 1,0
Batrachospermum moniliforme Roth - orto - 1,0
Hildenbrandia rivularis Lieben, J. Ag - orto - 1,0
Lemanea annulata Kutzing - orto - 1,0
Lemanea catenata - orto - 1,0
Lemanea fluviatilis L., C. Aghardt - orto - 1,0
Lemanea fucina - orto - 1,0
Lemanea nodosa Kutzing - orto - 1,0
CHLOROPHYTA
Actinastrum falcatus Corda, Ralfs - beta - alfa - 2,5
Actinastrum hantzschii Lagerheim - beta - 2,0
Bulbochaete nana - orto - beta - 1,5
Bulbochaete intermedia - orto - beta - 1,5
Chaetophora elegans - beta - orto - 1,5
Carteria klebsii - beta - 2,0
Carteria multifilis Fresenius Dill - para - 4,0
Characium gracilipea - beta - 2,0
Characium falcatum Schroedert - alfa - 3,0
Characium pringsheimii A. Braun - alfa - 3,0
Chlamidomonas angulosa Dill - alfa - 3,0
Chlamidomonas braunii Goroschankin - alfa - 3,0
Chlamidomonas ehrenbergi - alfa - 3,0
Chlamidomonas incerta Pascher - alfa - 3,0
Chlamidomonas media Klebs - beta - alfa - 2,5
Chlamidomonas reinhardtii Dangeard - alfa - 3,0
Chlamidomonas simplex Pascher - beta - 2,0
Chlorella vulgaris Beyerinck - para - 4,0
Chlorhormidium rivulare - alfa - beta - 2,5
Chloroccum cumicola - beta - 2,0
Chlorogonium elongatum Dangeard - alfa - 3,0
Chlorogonium echlorum Ehrenberg - alfa - para - 3,5
Chloromonas vulgaris Anachin, Gerloff - alfa - para - 3,5
Cladophora glomerata Kutzing - beta - 2,0
Cladophora crispata - beta - 2,0
Coccomonas orbicularis - beta - 2,0
Coelastrum microsporum Naegeli. A. Braun - beta - 2,0
Coelastrum sphaericum Naegeli - beta - 2,0
Crucigenia cruciata - beta - 2,0
Crucigeniella fenestrata Schmidle - beta - 2,0
Crucigeniella tertrapedia Kirchner, West and West - beta - 2,0
Crucigeniella rectangularis Naegeli, Komarek - beta - alfa - 2,5
Cylindrocapsa involuta - orto - 1,0

11
Dictyosphaerium pulchellum - beta - 2,0
Draparnaldia glomerata Vauch., Agardh - orto - 1,0
Eudorina elegans Ehrenberg - beta - 2,0
Enteromorpha intestinalis - beta - 2,0
Gloeomonas ovalis - beta - 2,0
Gonium pectorale O.F. Muller - alfa - para - 3,5
Gonium sociale Dujardin, Warming - beta - alfa - 2,5
Haematococcus pluvialis - orto - beta - 1,5
Hyalotheca dissiliens Smith ex Ralfs - orto - 1,0
Hydrodictyon reticulatum L., Lageheim - beta - 2,0
Kirchneriella lunaris Kirchner, Mobius - beta - 2,0
Langerheimia citriformis Snow, Collins - alfa - 3,0
Langerheimia genevenisis Chodat, Chodat - beta - 2,0
Langerheimia longiseta Lemmerman, Wille - alfa -3,0
Langerheimia wratislawiensis Schroder - beta - 2,0
Microspora amoena Kutzing, Rabenhorst - orto - 1,0
Oedogonium capillare Linne, Kutzing - beta - 2,0
Oedogonium crispum - orto - beta - 1,5
Oedogonium undulatum A. Braun - beta - 2,0
Oocystis lacustris Chodat - orto - beta - 1,5
Oocystis marsoni Lemmermann - beta - 2,0
Pandorina morum O.F. Muller - beta - 2,0
Pediastrum biradiatum Meyen - orto - 1,0
Pediastrum boryanum Turpin, Meneghini. - beta - 2,0
Pediastrum duplex Meyen - beta - 2,0
Pediastrum tetras Ehrenberg, Ralfs - beta - 2,0
Phacotus lenticularis Ehrenberg, Stein - beta - 2,0
Pyraminomonas tetrarhynchus - beta - 2,0
Rhizoclonium hieroglyphicum Agardh, Kutzing - orto - beta - 1,5
Scenedesmus abundans - beta - 2,0
Scenedesmus acuminatus - beta - 2,0
Scenedesmus acutiformis - beta - 2,0
Scenedesmus acutus - beta - 2,0
Scenedesmus arcuatus - beta - 2,0
Scenedesmus armatus - beta - 2,0
Scenedesmus bijuga - beta - 2,0
Scenedesmus brasiliensis - beta - 2,0
Scenedesmus denticulatus - beta - 2,0
Scenedesmus hystrix - beta - 2,0
Scenedesmus longus - beta - 2,0
Scenedesmus quadricauda Turpin, Brebisson - beta - 2,0
Scenedesmus obliguus - beta - 2,0
Scenedesmus opoliensis - beta - 2,0
Selenastrum bibraianum - beta - 2,0
Sorastrum spinulosum Naegeli - orto - beta - 1,5
Spondylomorum quaternarium - alfa - 3,0
Sphaerellopsis fluviatilis Stein, Pascher - beta - 2,0
Stigeoclonium flagelliferum - beta - 2,0
Tetraedron caudatum Corda, Hansgirg - beta - 2,0
Tetraedron regulare - beta - 2,0
Tetraedron trigonum Nageli, Hansgirg - beta - 2,0

12
 Tetrastrum punctatum Schmidle, Ahlstr. et Tiffany - beta - 2,0
Tetrastrum staurogeniaeforme Schroder, Lemmermann - beta - 2,0
Ulothrix subtilissima Rabenhorst.
- f. oligosaprobica - orto - 1,0
- f. alfa - mezosaprobica - alfa - 3,0
Ulothrix tenerrima Kutzing - beta - 2,0
- f. oligosaprobica - orto - 1,0
- f. alfa - mezosaprobica - alfa - 3,0
Ulothrix tenuissima Printz - orto - 1,0
Ulothrix zonata Weber et. Mohr, Kutzing
- f. oligosaprobica - orto - 1,0
- f. alfa - mezosaprobica - alfa - 3,0
Uva korshikoffii - beta - 2,0
Volvox aureus Ehrenberg - orto - beta - 1,5
Volvox globator Linne - orto - beta - 1,5
ZIGNEMATOPHYCEAE
Closterium acerosum Schrank., Ehrenberg - alfa - 3,0
Closterium aciculare T. West - beta - 2,0
Closterium acutum Breb. ex. Ralfs - beta - alfa - 2,5
Closterium ceratium Perty - alfa - 3,0
Closterium cornu - orto - 1,0
Closterium ehrenbergii Menegh. ex. Ralfs - beta - 2,0
Closterium lanceolatum Kutz. ex. Ralfs - alfa - 3,0
Closterium leibleinii Kutzing - beta - 2,0
Closterium limneticum Lemn. - alfa - 3,0
Closterium lunula Mull. ex Ralfs - alfa - 3,0
Closterium moniliferum Bory, Ehrenberg - beta - 2,0
Closterium navicula Brebisson, Lutkemul - orto - 1,0
Closterium parvulum Nageli - beta - 2,0
Closterium praelongum Breb. - alfa - 3,0
Closterium strigosum Brebisson - beta - alfa - 2,5
Closterium striolatum Ehr. ex Ralfs - beta - alfa - 2,5
Closterium venus Ehr. ex Ralfs - beta - 2,0
Cosmarium botrytis Meneghini - orto - 1,0
Cosmarium formulosum Hoffmeister - beta - 2,0
Cosmarium impressulum Elfv. - alfa - 3,0
Cosmarium granatum Breb et Ralfs - alfa - 3,0
Cosmarium humile Gay, Nordst - alfa - 3,0
Cosmarium laeve Rabenh - alfa - 3,0
Cosmarium margaritiferum Menegh. ex Ralfs - alfa - 3,0
Cosmarium meneghinii Breb. - alfa - 3,0
Cosmarium regnelii Wille - alfa - 3,0
Cosmarium subcostatum Nordst. - alfa - 3,0
Cosmarium turpini Brebisson - orto - 1,0
Desmidium swartzii Agh. Ex Ralfs - orto - 1,0
Euastrum denticulatum Ehr. ex Ralfs - orto - beta - 1,5
Euastrum didelta Ralfs - orto - 1,0
Euastrum elegans - orto - 1,0
Euastrum insigne - orto - 1,0
Euastrum oblongum Grev. ExRalfs - orto - 1,0
Euastrum truncatum - orto - 1,0

13
 Micrasterias crux-melitensis Ehr. ex. Ralfs - orto - 1,0
Micrasterias radiata - orto - 1,0
Micrasterias rotata Brev., ex Ralfs - orto - 1,0
Micrasterias truncata Corda ex Ralfs - orto - 1,0
Mougeotia genuflexa - orto - 1,0
Netrium digitus Ehr. ex Ralfs Itzigs. Et Rothe - orto - 1,0
Penium polymorphum Petry - orto - 1,0
Penium silvae-nigrae - orto - 1,0
Penium spirostriolatum Barker - orto - beta - 1,5
Pleurotaenium trabecula Ehr., Ralfs - orto - 1,0
Plaeurotenium truncatum Breb. Ex Naeg. - orto - beta - 1,5
Spirogyra insignis Hassall, Kuetz - alfa - 3,0
Spirogyra varians Hassall Kuetz - beta - alfa - 2,5
Spirogyra neglecta Hassall, Kuetz - beta - alfa - 2,5
Spirogyra nitida Dillwyn Link - beta - alfa - 2,5
Spirogyra porticalis - orto - beta - 1,5
Staurastrum commutatum - orto - beta - 1,5
Staurastrum hirsutum Ehr., Ralfs - beta - alfa - 2,5
Staurastrum muticum Brebs. ex Ralfs - beta - alfa - 2,5
Staurastrum orbiculare Raflsex Rafls - beta - alfa - 2,5
Staurastrum paradoxum Meyen ex Ralfs - alfa - 3,0
Staurastrum polyrichum Perty Raben - beta - alfa - 2,5
Staurastrum punctulatum Breb. ex Ralfs - orto - 1,0
Staurastrum tetracerum Kuetz. ex. Ralfs - alfa - 3,0
Staurodesmus apiculatus Breb., Teil - beta - alfa - 2,5
Staurodesmus convergens Her. ex Ralfs, Teil - beta - alfa - 2,5
Staurodesmus glabrus Ehr., Ralfs, Tteil - beta - alfa - 2,5
Tetmemorus laevis Kuetz., ex Ralfs - orto - 1,0
Zygnema cruciatum Vauch. Agardh - beta - alfa - 2,5
Zygnema stellium - orto - 1,0
CHAROPHYCEAE
Chara vulgaris L. - orto - 1,0
Nitella gracilis - orto - 1,0

(Nota : Din cuprinzătoarea listă de indicatori biologici a fost extrasă numai partea care se referea
la speciile alge. Nu au fost facute modificări ale unor denumiri ale speciilor care prezentau erori
de scriere, si nici ale numelor unor autori, care au fost reproduse eronat)

14