Riscuri operationale

http://www.1asig.ro/Managementul-riscurilor-operationale-articol-139-29414.htm

Managementul riscurilor operationale

Asa cum este mentionat la "Prioritati" punctul b) din sectiunea "Introducere", trebuie descrisa politica sau
strategia Asiguratorului privind diverse riscuri, inclusiv riscul operational, precum si metodele de
identificare, evaluare, monitorizare si control ale acestor riscuri.

Relativ la riscul operational, abordarea calitativa exemplificata la inceputul acestei sectiuni, constituie doar
un caz ipotetic, deci nu este exhaustiv. Fiecare companie de asigurare trebuie sa isi adapteze fiecare element
prezentat in aceste sectiuni, in functie de marimea, tipul si complexitatea activitatilor sale precum si in
functie de obligatia de a promova o activitate eficienta si responsabila.

Strategia privind riscul operational

De cele mai multe ori sistemul managementului de risc pentru riscurile operationale si celelalte sisteme de
management de risc ale riscurilor de credit, de piata, de lichiditate si strategice, se intrepatrund. Totusi,
trebuie identificate sistemele folosite in administrarea riscurilor operationale, chiar daca acestea au si alte
scopuri.

Printre altele, poate cuprinde:

 analiza profilului de risc operational, inclusiv efectele pe care riscurile operationale le pot avea
asupra companiei, atentie deosebita fiind acordata acelora care au un efect negativ asupra calitatii
serviciilor catre clienti.
 riscurile operationale pe care compania este/nu este pregatita sa le accepte, inclusiv toleranta
anumitor riscuri operationale specifice.
 modul in care compania intentioneaza sa identifice, sa evalueze, sa monitorizeze si sa controleze
riscurile sale operationale, inclusiv o recapitulare a proceselor, sistemelor si personalului care sunt
folosite (vezi mai sus).
 daca se doreste, se poate face o descriere asupra modului in care riscul operational este incorporat in
metodologia de stabilire a nivelului capitalului intern necesar corectarii unor astfel de riscuri.

Identificarea riscurilor

Pentru a intelege profilul propriu de risc operational, o companie ar trebui sa inceapa prin identificarea cat
mai multor tipuri de riscuri operationale la care este expusa. Printre altele (vezi Tabelul nr. 1), se poate porni
de la:

o atributele si caracteristicile clientilor ce formeaza portofoliul companiei

o produsele de asigurare si activitatile legate de acestea (designul, implementarea si procesele folosite
pe tot parcursul ciclului operativ)
o surse de clientela
o canalele de distributie
o complexitatea si volumul tranzactiilor
o constientizarea, comportamentul si atitudinea fata de risc
o practica managementului resurselor umane
o mediul de afaceri, inclusiv factorii politici, juridici, socio-demografici, tehnologici si economici
o competitia
 o structura pietei

Pot exista situatii in care compania poate fi expusa la riscuri operationale care nu au prezentat relevanta in
strategia sau planul de afaceri general (aferente unui produs de asigurare sau activitati). De aceea, este
necesar in a se stabili gradul de detaliere pana la care identificarea riscurilor va avea loc, punand accent pe
gestionarea acelor riscuri care sunt specifice structurii sale.

Evaluarea (estimarea) riscurilor

Riscurile operationale trebuie in mod constant evaluate pentru a intelege efectele expunerilor la aceste
riscuri. Printre altele, acestea pot cuprinde:

(1) pierderile operationale concrete care au existat in companie sau evenimente care ar fi putut provoca
pierderi, dar care au fost evitate din diverse motive: sansa, interese personale sau chiar gesturi de bunavoita
din partea unei terte parti;
(2) evaluarea riscurilor esentiale, caracteristicile operatiunilor de asigurare si eficienta metodelor de control
folosite pentru a reduce aceste riscuri (auto-evaluari, scenarii limita si teste de senzitivitate);
(3) alte semnale(surse) ce pot indica riscuri operationale pot fi: nemultumirile clientilor, volumele mari de
date procesate, migratia personalului, incapacitatea sau fragmentarea sistemelor, gradul mare de interventie
manuala in sistemul IT;
(4) raportarea externa a pierderilor si expunerilor la riscurile operationale;
(5) modificarile aparute in mediul de afaceri;

Asa cum este mentionat si mai sus, trebuie facuta distinctia intre pierderile operationale anticipate (asteptate)
si cele neasteptate.

Desi estimarile se pot face atat calitativ, cat si cantitativ, este posibil ca pentru unele tipuri de riscuri
operationale masurarea cantitativa sa nu fie potrivita, desi, in prezent, aceste metode sunt in continua
dezvoltare si dezbatere (de exemplu se poate folosi abordarea cantitativa in definirea gradului de toleranta,
stabilirea limitelor, masurarea si monitorizarea pierderilor operationale, in timp ce abordarea calitativa este
mult mai potrivita daca se doreste estimarea pierderilor neasteptate). Estimarile relative sub forma celor
prezentate in Tabelul nr. 2 pot fi mult mai potrivite pentru a intelege expunerea la aceste riscuri. Atunci cand
nu este posibila evaluarea anumitor riscuri operationale cu instrumentele actuale, pot fi folosite noi tehnici
calitative si cantitative, mai complexe, pe masura ce apar.

Monitorizarea riscurilor

Presupune:

 raportarea regulata catre nivele de management corespunzatoare a:

o o expunerilor operationale.
o o evenimentelor nefavorabile ce au avut ca rezultat pierderi.
o o deviatiile (permise) de la strategia de risc aprobata.
 initierea administrarii exceptiilor (deviatiilor) de la strategia de risc
o o deviatii neaprobate de la strategia de risc
o o posibila sau actuala nerespectare a limitelor predefinite ale expunerilor operationale
o o cresteri importante ale expunerii companiei la riscurile operationale sau modificari ale
profilului de risc.

Controlul riscurilor

Include dar nu este limitat la activitatile de evitare, transfer, prevenire si reducere a probabilitatii de aparitie
a unor evenimente sau consecinte posibile ale expunerilor operationale. Se pot lua in considerare, printre
altele, urmatoarele:
 corectarea comportamentului si atitudinilor fata de risc prin aplicarea unor stimulente care sa
faciliteze constietizarea riscului si prin aceasta implementarea strategiei de control a riscurilor
 adaptarea proceselor si sistemelor interne
 transferarea expunerilor operationale prin externalizare (art. 39 din Ordin 113117/2006)
 acceptarea unui anumit risc operational care se incadreaza in limitele de toleranta stabilite ale
riscului.
 furnizarea unor fonduri pentru pierderile anticipate (asteptate) si mentinerea unor rezerve financiare
pentru pierderile neasteptate ce pot surveni in desfasurarea normala a activitatii.