Universitatea Danubius

Facultatea de Științe Economice

PROIECT
Criza economică în România

Masterand : Vizinteanu Georgiana Coord: Prof. univ. dr. Dragomir Georgeta

MFPP, An II.

Galați
2018
 Cuprins

Introducere ...................................................................................................................................................... 3
Studiu de caz .................................................................................................................................................... 4
1. Cauze și manifestări .............................................................................................................................. 4
2. Consecințele globale și naționale ale crizei.......................................................................................... 8
3. Măsuri anticriză și de redresare economică ....................................................................................... 10
3. Concluzii .................................................................................................................................................... 12
4. Bibliografie ................................................................................................................................................ 13
 Introducere

Pentru a se înțelege noțiunea de criză, trebuie cunoscute câteva aspecte macroeconomice ale
acesteia. Criza economică este, de fapt, situația în care economia unei țări trece printr-o scădere
bruscă a forței sale, această situație generând o cerere de bani care depășește oferta actuală.
Un specialist citat de către Adrian Florea spune că definiție crizei economice poate fi privită și ca
,, punctul de ruptură, de cotitură bruscă, de schimbare bruscă prin care prosperitatea trece în
depresiune”. 1
O altă perspectivă, oferită de alt specialist, privește criza economică ca fiind,, dezordinea organică
a vieţii economice care atrage după sine pentru mulţi întreprinzători pierderea situaţiei şi a
veniturilor iar uneori şi revenirea completă”.2
Primele semen ale crizei economice actuale au fost vizibile încă din 2007, fenomenul
dezvoltându-se în anul 2008 în S.U.A, apoi răspândindu-se rapid și la nivel global.
Anul 2009 este consemnat ca anul în care criza economică a atins intensitatea și extinderea
maximă. Începutul acesteia a fost generat de băncile americane, care nu au mai avut capabilitatea
de a derula operațiuni, ducând lipsă de monetar. Prăbușirea sistemului bancar a dus la o paralizie a
tuturor afacerilor ce se dezvoltă în acest context.
Cauzele crizei sunt multiple și țin cont de aspectele generale ale vieții : lumea de afaceri,
filosofia bancherilor, comportamentul creditării, percepția valorilor materiale dar și morale.
Consecințele generate de criză sunt multiple : pierderea masivă a locurilor de muncă, diminuarea
drastică a salariilor, reducerea nivelului de trai, nesiguranța locului de muncă și a perspectivei în
viitor, îmbolnăviri, vicierea relațiilor inter-umane, ș.a.
Declarația oficială a declanșării crizei în România a avut loc pe data de 15 mai 2009, după ce s-
au realizat constatări asupra faptului că economia națională a scăzut cu 6,4 % față de anul 2008.
Aceste schimbări se reflectă prin intermediul modificării următorilor indicatori (care sunt valabili
pentru analiza crizei în toate țările afectate) :
 Scăderea PIB, precum și a producției industriale;
 Creșterea firmelor falimentare;
 Mărirea ratei de șomaj;
 Scăderea ponderii lucrărilor în construcții,
 Blocajul pieței imobiliare;
 Reducerea investițiilor;
 Micșorarea veniturilor și reducerea costurilor de consum;
 Explozia numărului de restanțieri în cazul creditelor bancare;
 Evaluarea vieții sociale și cea a condiției materiale în termeni negativi de majoritatea
populației.
Actuala criză este considerată ca fiind cea mai mare criză economică existentă, după Marea
Depresiune din 1929- 1933.

1
Adrian Florea, Macroeconomie, 2013.
2
Adrian Otovescu, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu - Criza mondială,Editura
PreUniversitaria, Bucureşti, 2011.
Consider că un factor declanșator al crizei a fost și supraoferta, la nivelul tuturor piețelor de
consum, lucru ce a generat supraconsum, care nu a putut fi susținut nici de sistemul bancar, astfel
intrându-se într-un colaps puternic, din care se va reveni cu o mare dificultate.

Studiu de caz

În structura acestui studiu de caz, am avut în evidență să precizez cauzele și manifestările crizei
economice, consecințele acesteia, ce indicatori au ajutat la revenirea oarecum la un nivel de trai
normal din punct de vedere economic, și ce a avt randament în stabilizarea sistemului economic.

1. Cauze și manifestări

Primul indicator, fiind unul semnificativ sub aspect social, este dinamica ratei șomajului.
Întrucât economia este ca un tot unitar, anumite turbulențe ale acesteia au ajuns să afecteze și
continentul european.
Astfel, se analizează faptul că, la jumătatea anului 2008, piețele muncii din U.E. au început să
înregistreze dezechilibre treptate, care au fost menținute și în anul 2009.
În 2009 rata șomajului crește cu 2,2%, în anul 2010 ajunge la 11%, iar în 2016 se află undeva la
5,5%, fapt ce a dus și la o scădere a ratei de ocupare a locurilor de muncă cu 2,5% la nivelul U.E. 3
Dacă în intervalul 2006-2008 au fost create aproximativ 9,5 milioane de locuri de muncă, la nivelul
U.E, estimarea ca în anul 2010 să fie pierdute circa 8 milioane locuri de muncă s-a adeverit.4
Al doilea indicator care poate ajuta la evaluarea dimensiunii crizei economice este produsul intern
brut (PIB). Anii 2009, implicit 2010 au fost ani considerați de o criză severă în România, fapt ce
reiese din evoluția indicatorilor economici.
Valoarea PIB a scăzut în 2009 cu 7,4%, conform Institutului Naţional de Statistică al României.
Din cauza crizei mondiale, construcţiile şi comerţul au fost cele mai afectate domenii din cadrul
economiei noastre naţionale. Construcţiile din România au scăzut cu 17,4% în trimestrul III 2009
faţă de trimestrul III 2008, iar comerţul, activitatea hotelieră şi transporturile cu 11,3%. Producţia s-
a micşorat cu 3,5%, iar activităţile financiare şi imobiliare au cunoscut un regres de 3,8%. 5
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în primul semestru al anului 2010 valoarea
estimată pentru PIB în România înregistra o scădere cu 2,6% faţă de trimestrul I 2009. În
majoritatea sectoarelor de activitate s-au înregistrat scăderi consecutive în cursul anilor 2009 şi
2010, cea mai puternică diminuare a volumului de activitate realizându-se în construcţii, cu 17,4%
mai puţin faţă de anul 2009.Singura ramură de activitate care a înregistrat o creştere semnificativă a
fost industria, cu 4,2% .6

3
http://www.anofm.ro/statistica
4
Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses, 2009.
5
http://www.insse.ro/cms/
6
Institutul Naţional de Statistică, Produsul Intern Brut în Trimestrul I 2010, Comunicat de presă nr. 114/3 iunie 2010.
Totuși, în anul 2016, s-a înregistrat o creștere reală a PIB în România cu 4,8% față de anul 2015.
Acest lucru este de o mare importanță, mai ales din punct de vedere economic.

Sursă : www.insse.ro

La creşterea PIB, în anul 2016 faţă de anul 2015, au contribuit toate ramurile economiei, cu
excepţia : agriculturii, silviculturii şi pescuitului, contribuţii pozitive mai importante având parte
din următoarele ramuri:

 Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport

şi depozitare; hoteluri şi restaurante (+1,8%), cu o pondere de 18,1% la formarea PIB şi al
căror volum de activitate s‐a majorat cu 10,9%;

 Informaţiile şi comunicaţiile (+0,7%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,6%), dar
care au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (14,2%);

 Activitătile profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţile de servicii administrative şi

activităţile de servicii suport (+0,6%), cu o pondere de 7,4% la formarea PIB şi al căror volum
de activitate s‐a majorat cu 8,0%;

 Industria (+0,4%), cu o pondere de 23,1% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s‐a
majorat cu 1,7%;

 Impozitele nete pe produs (+0,5%), cu o pondere de 10,5% la formarea PIB şi al căror

volum de activitate s‐a majorat cu 4,3%.
 Tabel 1 : Contribuţia categoriilor de resurse la formarea şi creşterea
Produsului intern brut, în trimestrul IV şi anul 2016

Contribuţia la formarea Contribuţia la creşterea

PIB ‐ % PIB ‐ %

Trim. IV An Trim. IV An
Agricultură, silvicultură şi pescuit 2,8 3,9 ‐0,5 0,0
Industrie 22,6 23,1 0,4 0,4
Construcţii 10,7 6,0 0,0 0,1
Comerţ cu ridicata și cu amănuntul;
repararea
autovehiculelor şi motocicletelor;
transport şi
depozitare; hoteluri şi restaurante
18,8 18,1 1,7 1,8
Informații și comunicații 5,0 5,6 0,7 0,7
Intermedieri financiare şi asigurări 3,1 3,7 0,0 0,1
Tranzacţii imobiliare 7,3 8,2 0,2 0,1
Activități profesionale, științifice și
tehnice;
activități de servicii administrative și
activități
de servicii suport
8,3 7,4 0,9 0,6
Administrație publică și apărare; asigurări
sociale din sistemul public; învățământ;
sănătate
și asistență socială 8,7 10,2 0,3 0,3
Activități de spectacole, culturale și
recreative;
reparații de produse de uz casnic și alte
servicii
3,0 3,3 0,2 0,2
Valoarea adăugată brută – total 90,3 89,5 3,9 4,3
Impozite nete pe produs 9,7 10,5 0,8 0,5

Produsul intern brut 100,0 100,0 4,7 4,8

Sursă : www.insse.ro
Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s‐a datorat, în principal:

 cheltuielii pentru consum final al gospodăriilor populaţiei, al cărei volum s‐a majorat cu
7,4% contribuind cu 4,5% la creşterea PIB;

 Consumului final colectiv efectiv al administraţiilor publice, cu o contribuţie de +0,4%,

consecinţă a creşterii cu 4,7% a volumului său.
O contribuţie negativă importantă la creşterea PIB a avut‐o exportul net (‐0,8%), consecinţă a
creşterii cu 7,6% a volumului exporturilor de bunuri şi servicii corelată cu o creştere mai mare a
volumului importurilor de bunuri şi servicii, cu 9,3%.

Tabel 2 : Contribuţia categoriilor de utilizări la formarea şi creşterea Produsului intern brut,

în trimestrul IV şi anul 2016

Contribuţia la formarea Contribuţia la creşterea

PIB ‐ % PIB ‐ %

Trim. IV An Trim. IV An

Consumul final efectiv total 71,1 75,5 3,0 4,9

Consum final individual efectiv al
gospodăriilor populaţiei 64,6 68,1 2,7 4,5
Cheltuiala pentru consumul final al
gospodăriilor populaţiei 56,6 60,9 2,4 4,5
Cheltuiala pentru consumul final al
instituţiilor fără scop lucrativ în
serviciul gospodăriilor populaţiei 2,0 1,0 0,1 0,0
Cheltuiala pentru consumul final
individual al administraţiilor publice 6,0 6,2 0,2 0,0
Consumul final colectiv efectiv al
administraţiilor publice 6,5 7,4 0,3 0,4
Formarea brută de capital fix 24,0 23,7 ‐1,9 0,0
Variaţia stocurilor 6,8 1,8 3,3 0,7
Exportul net de bunuri şi servicii ‐1,9 ‐1,0 0,3 ‐0,8
Exportul de bunuri şi servicii 35,3 41,2 2,8 3,1
Importul de bunuri şi servicii 37,2 42,2 2,5 3,9
 Produsul intern brut 100,0 100,0 4,7 4,8

Sursă : www.insse.ro

În România,criza economică a determinat o serie de locuitori ai oraşelor să-şi vândă locuinţele şi

să achiziţioneze proprietăţi rurale. Într-un studiu, realizat de UE şi dat publicităţii în 18 ianuari
2012, se arată că:
-19% dintre români nu-şi puteau permite o masă de carne o data la două zile;
-49% nu şi-au permis să dețină o maşină personală, în 2008
-76% dintre români nu şi-au permis să-şi petreacă vacanţa în alt loc decât acasă.
Acest studiu situează ţara noastră în rândul celor cu cel mai ridicat de lipsuri materiale, find în
aceeaşi categorie cu Bulgaria, Ungaria şi Letonia. 7

2. Consecințele globale și naționale ale crizei

Efectele crizei economice sunt următoarele:

 Schimbarea raporturilor de forţe şi a polilor de putere economică pe glob
 Amplificarea vulnerabilităţii economiei mondiale
 Scăderea generală a averilor bogaţilor planetei
 Îndatorarea accentuată a bugetului public la bănci
 Diminuarea investiţiilor şi a locurilor de muncă
 Creşterea numărului de firme falimentare
 Stagnarea activităţilor companiilor de leasing
 Mărirea ponderii datornicilor la bugetul de stat
 Blocarea pieţei imobiliare şi scăderea preţului locuinţelor şi al terenurilor
 Declinul publicaţiilor de presă
 Accentuarea sărăciei la nivel global
 Creşterea explozivă a fenomenului de şomaj

7
Conform informaţiilor publicate în Naţional.
  Diminuarea veniturilor şi schimbarea orientărilor valorice ale salariaţilor
 Sporirea ponderii restanţierilor la achitarea credirelor bancare
 Subfinanţarea sistemelor naționale de educaţie
 Amplificarea fenomenului de viaţă conjugală
 Creşterea numărului de minori abuzaţi
 Criza sistemului medical şi a protecţiei sănătăţii fizice8

Pentru a ieşi din criză, România a făcut împrumuturi de la Fondul Monetar Internaţional, iar de
termen lung aceste datorii vor fi atât de mari încât statul va fi obligat să facă împrumuturi peste
împrumuturi doar pentru a achita dobânda uriaşă aferentă respectivei datorii, fapt care afectează
nivelul de trai al majorităţii populaţiei.
Chiar dacă volumul de investiţii străine a scăzut în ţara noastră, Consiliul Investitorilor Străini din
România a prezentat în luna aprilie 2011, o listă cu 10 măsuri prioritare ce ar putea atrage investiţii
semnificative . Dacă ar fi aplicate cel puţin cinci dintre acestea, şi anume construcţia a două
autostrăzi, a unei hidrocentrale, dezvoltarea infrastructurii rutiere şi feroviare, construirea a două
reactoare la Cenrala Cernavodă, atunci România ar putea cunoaşte o creştere economică prin
crearea a 189.000 locuri de muncă, până în anul 2015.
Potrivit datelor publicate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ( ANAF), cei mai mari
datornici la bugetul de stat , la data de 31 decembrie 2012, erau:
-Compania Naţională a Huilei Petroşani, cu 1,357 miliarde lei;
-Galaxy Tabacco, cu 537,7 milioane lei;
-CFR marfă, cu 411,8 milioane lei;
-CFR SA, cu 385,2 milioane lei;
-European Food, cu 220,7 milioane lei;
-Rompetrol Downstream, cu 131,1 milioane lei;
-Poşta Română, cu 102,7 milioane lei;
-Telecomunicaţii CFR SA, cu 66 milioane lei;
-Reparaţii Locomotive CFR Braşov, cu 49,3 milioane lei;
- Întreţinere Mecanizată a Căii Ferate, cu 43,9 milioane lei;9

Conform datelor oferite de către Institutul Naţional de Statistică, în luna aprilie 2011 salariul
minim din sectorul public era de 159 euro, iar cel din mediul privat era de 166 euro. Potrivit

8
Adrian Otovescu, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu - Criza mondială,Editura
PreUniversitaria, Bucureşti, 2011, p.123-147
9
http://www.capital.ro/fileadmin/flexfiles/2012_01.JPG 20.04.13
Comisiei Naţionale de Prognoză, valoarea salariului angajaţilor români era prognozată să
înregistreze o creştere de 18 euro, până la sfarşitul anului 2011, şi de 72 euro până în 2014.10

3. Măsuri anticriză și de redresare economică

Principalele măsuri care au fost luat în calcul pentru combarerea crizei au fost bazate pe
adoptarea celor mai comode măsuri ce puteau fi aplicate : disponibilizări masive de personal,
reducerea veniturilor salariale, impozitarea suplimentară a agenților economici, plus efectuarea
unor împrumuturi masive de la FMI. Spre exemplu, în anul 2011 România împrumută de la FMI
suma fabuloasă de circa 6 miliarde de euro.
Totodată, o măsură drastică a fost și reducerea pensiilor , recalcularea categoriilor de pensii .
O altă măsură a fost legată de reducerea pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de
apărare, ordine publică şi siguranţa naţională. Aceasta a presupus recalcularea categoriilor de pensii
de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, ale
personalului diplomatic şi consular, ale funcţionarilor publici parlamentari, ale deputaţilor şi
senatorilor, ale personalului Curţii de Conturi. În anul 2010 , toate pensiile speciale au fost
revizuite, cu excepţia pensiilor de serviciu acordate magistraţilor, excepţie impusă prin decizia
Curţii Constituţionale.11
O implicare competentă pentru depăşirea stării de recesiune aparţine specialiştilor de la
Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare Victor Slăvescu al Academiei Române. Astfel, în urma
unor dezbateri cu privire la relansarea economiei naţionale, membrii mediului academic au propus
următoarele măsuri:
- reducerea investiţiilor nerentabile ( cum ar fi, de exemplu, reducerea cu 35% a achiziţiilor publice
de bunuri şi servicii, întreruperea finantării pentru investiţiile publice care nu au generat un profit
economic);
- preluarea de către stat a restanţelor la creditele bancare ale populaţiei care sunt mai mici de 3.000
euro
- crearea unui Fond Public de Intervenţie pentru Stabilitatea Financiară (FPISF),care să aibă drept
obiectiv principal realizarea unor intervenţii ale statului în materia derapajelor privind stabilitatea
financiară a ţării
- reducerea numărului de ministere la 10;
- reducerea impozitului pe profit de la 16% la 12%
- eliminarea impozitului minim

10
Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial, până în 2014, Comisia Naţională de Prognoză,
Bucureşti, martie 2011.
11
http://cnp.ro/user/repository/industria_romaneasca_in_perioada_de_criza.pdf 19.04.13
- reducerea cu 40% a ratei contribuţiilor sociale ( asigurări de sănătate, asigurări de şomaj, asigurări
sociale de stat) pe care trebuie să le plătească fiecare angajator român.12

Pentru a putea crește activitatea economică, România trebuie să fie capabilă să-și asume anumite
responsabilități, delimitate clar și aplicate punctual. Acestea ar fi:
1. continuarea fermă de către stat a procesului de reformă;
2. respectarea acordurilor cu Fondul Monetar Internaţional;
3. mărirea absorţiei fondurilor din Uniunea Europeană;
4. promovarea fermă a exporturilor şi scăderea deficitului comercial;
5. atragerea sistematică a investitorilor străini din diverse ţări bogate ale lumii;
6. reluarea viguroasă a accesului populaţiei şi întreprinzătorilor la creditele bancare.

Specialiştii avertizează, totodată, asupra pericolelor care ne pot trimite înapoi la perioada de
recesiune:
1. majorarea nejustificată economic a salariilor şi pensiilor (fără să aibă o acoperire
financiară);
2. criza preţurilor la produsele alimentare şi la combustibili (care în ultima vreme s-au
majorat continuu);
3. scăderea industriei pe plan mondial, precum şi a producţiei agricole în lume;
4. influenţa cursului leu-euro asupra exporturilor13.

Soluția pentru ieșirea dintr-o criză de supraconsum nu este tot stimularea nediferențiată a
consumului. În cel mai bun caz, astfel doar se amână vârful crizei cu câteva trimestre.
Criza din Romănia nu are aceleași cauze cu criza din SUA și UE; deci nu poate fi tratată la fel.
Este în primul rând o criză internă, o criză a unui model de dezvoltare.
Soluția pentru ieșirea dintr-o criză de supraconsum este mai complexă decât un pachet de ajutoare
de stat care riscă să ne arunce înapoi în timp la deficite mari și inflație cu două cifre.
Totodata, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o țintă precisă, un astfel de
plan ne va crește credibilitatea pe plan extern (și implicit va scădea costul finanțării externe) și mai
ales ne va obliga să facem atât reformele fiscale si bugetare necesare, cât si reformele structurale pe
care le tot amânăm (referitoare la creșterea nivelului competiției, flexibilizarea pieței muncii,
modernizarea agriculturii, reducerea aparatului birocratic).

12
Adrian Otovescu, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu - Criza mondială,Editura
PreUniversitaria, Bucureşti, 2011, p.207; Reluarea creşterii economice. O ţintă fără alternativă, Centrul de Cercetări
Financiare şi Monetare Victor Slăvescu al Academiei Române(www.acad.ro)
13
http://cnp.ro/user/repository/industria_romaneasca_in_perioada_de_criza.pdf 19.04.13
 Avem în România o criză care sigur este bazată pe supraconsum. Din ea se iese prin eliminarea
risipei, prin investitți în infrastructură, pe baza programării bugetare multianuale, prin reformă
fiscală, care să nu fie neutra și prin implementarea reformelor structurale.

3. Concluzii

Fenomenul crizei economice aduce o mulţime de influenţe negative, cum ar fi: reducerea
numărului de locuri de muncă, a posibilităţilor oamenilor de obţinere a unor venituri sigure;
creşterea ponderii datornicilor şi a executărilor silite; paupetizerea unor largi categorii sociale şi
extinderea sărăciei; deteriorarea calităţii vieţii şi a şanselor de evoluţie în viitor a numeroase
colectivităţi umane,ş.a.
Diagnosticarea stării de criză, în orice economie naţională, şi a efectelor extinderii ei, presupune
utilizarea unor indicatori pe baza cărora se pot face determinări şi măsuri riguroase.
O economie care se confruntă cu dezechilibre poate aplica unele politici anticriză, care reprezintă
încercări de neutralizare a efectelor negative ale forţelor de dezechilibru.
Anumiţi specialişti consideră că pe viitor, creşterea economică a României trebuie să se bazeze
mai mult pe investiţii şi pe export net, mai puţin pe consum.
 4. Bibliografie

1. Adrian Florea, Macroeconomie, 2013.

2. Adrian Otovescu, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu - Criza
mondială,Editura PreUniversitaria, Bucureşti, 2011.
3. Adrian Otovescu, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu - Criza
mondială,Editura PreUniversitaria, Bucureşti, 2011, p.207; Reluarea creşterii
economice. O ţintă fără alternativă, Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare
Victor Slăvescu al Academiei Române(www.acad.ro)
4. Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses, 2009.
5. Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial, până în 2014,
Comisia Naţională de Prognoză, Bucureşti, martie 2011.
6. http://www.anofm.ro/statistica
7. http://www.insse.ro/cms/
8. http://cnp.ro/user/repository/industria_romaneasca_in_perioada_de_criza.pdf
19.04.13