TERMOTEHNICA

curs

Prof.dr.ing. Viorel POPA

 Introducere
Universul care ne înconjoară există sub două forme:
- substanță (materie);
- câmp de forțe;

Materia este caracterizată prin două mărimi

fundamentale:
- masa;
- energia;

Masa este măsura inerției și a gravitației;

Energia este măsura scalară a mișcării materiei.
 Energia este definita ca fiind capacitatea de a produce o
schimbare, in pofida rezistentei care se opune schimbarii.

Din punct de vedere cantitativ, energia reprezinta produsul

dintre forta generalizata si deplasarea generalizata pe care
aceasta forta o produce si o controleaza.

Energia Forta generalizata Deplasarea generalizata

Mecanica (lucru mecanic) Presiune Variatie de volum

Termica (caldura) Temperatura Variatie de entropie

 Definitii
Termotehnica - ramura tehnicii care studiază utilizarea
căldurii în scopuri industriale sau casnice, aflata la
intersecția dintre ingineria mecanică și cea chimică.

Domenii:
•Termodinamica tehnică: studiul energetic al mașinilor
termice (motoare, mașini frigorifice, pompe de căldură,
turbine cu gaze, turbine cu abur, cazane);
•Transmiterea căldurii: studiul transferului căldurii în
schimbătoarele de căldură, precum și studiul încălzirii și
răcirii corpurilor.
 Concepte de baza si definitii
Sistem fizic - orice porţiune de materie, de la o microparticulă la
întreg Universul, porţiune pe care o separăm mintal de mediul
exterior ei.

Sistem termodinamic - ansamblu bine delimitat de corpuri

macroscopice
 CLASIFICAREA SISTEMELOR TERMODINAMICE

1. În funcţie de schimbul de substanţă şi energie cu mediul

exterior sistemele termodinamice :
- sisteme izolate: nu schimbă nici energie nici masă;

- sisteme închise : nu fac schimb de substanţă cu

exteriorul dar pot face schimb de energie cu acesta.

- sisteme deschise: schimbă atât energie cât şi masă

 Exemplu sistem izolat:

Fluid închis într-o incintă cu pereţi rigizi şi termoizolanţi

 Exemplu sistem inchis:

gaz închis într-un cilindru cu piston mobil

 Exemplu sistem deschis:

apa care ttrece printr-o centrala

 Stare termodinamică. Parametrii de stare
Starea termodinamică descrie sistemul din punct de vedere energetic, şi
permite evidenţierea oricăror modificări manifestate în acesta.

Prin starea unui sistem se înțelege totalitatea parametrilor care descriu

sistemul, independent de forma exterioară a acelui sistem.

Starea sistemului termodinamic poate fi caracterizată cu ajutorul

parametrilor termodinamici.
Parametrii termodinamici care exprimă proprietăți măsurabile se numesc
mărimi de stare și determină starea sistemului din punct de vedere
cantitativ, față de ceilalți care îl descriu doar calitativ. Mărimile de stare
revin la aceeași valoare ori de câte ori sistemul revine în aceeași stare,
independent de stările intermediare prin care sistemul a trecut în cursul
transformărilor, fiind prin urmare funcții de stare.
La scară macroscopică, starea termodinamică (energetică) este
sesizabilă prin anumite mărimi, numite mărimi de stare – mărimi fizice
care definesc stările termodinamice.
În starea de echilibru termodinamic, mărimile de stare rămân constante
în timp.
În termodinamică se folosesc mărimile de stare prezentate în tabelul
alăturat.
Marimi de stare
Marime de stare Simbol Marime de stare Simbol
Presiune p Energie interna U
Temperatura T Entalpie H
Volum V Entropie S

Parametrii de stare Functii de stare de stare

Mărimile de stare se impart in :

- mărimi de stare intensive - sunt independente de masa

sistemului .
Exemple: temperatura, T , presiunea, p, potenţialul chimic, µ ;

- mărimi de stare extensive - prin divizarea sistemului își

modifică valoarea proporțional cu masa sistemului.
- Exemple: masa, m, volum, V, energie E.

Mărimile de stare extensive nu sunt caracteristice pentru starea

sistemului  se folosesc marimi specifice

Mărimile specifice raportate la masă se numesc mărimi masice,

iar cele raportate la volum mărimi volumice. Mărimile de stare
specifice se comportă la fel ca mărimile de stare intensive.
Starea sistemului termodinamic poate fi:

- stare de echilibru termodinamic: parametrii de stare

nu variază sau variază atât de lent încât, la orice
moment, sistemul poate fi considerat la echilibru;

- stare de neechilibru termodinamic.

- Trecerea sistemului dintr-o stare iniţială într-o stare

finală, trecând printr-o mulţime de stări intermediare, se
numeşte proces termodinamic sau transformare de
stare.
 PROCESELE TERMODINAMICE - Clasificare:

 în funcţie de sensul de parcurgere a mulţimii stărilor

intermediare:

- procese reversibile – de la starea finală se ajunge la

starea iniţială prin aceeaşi mulţime de stări intermediare,
dar parcursă în sens invers;

- procese ireversibile - de la starea finală se ajunge la

starea iniţială printr-o mulţime de stări intermediare diferite
de cele prin care s-a ajuns de la starea iniţială la starea
finală.
 în funcţie de mărimea variaţiei relative a parametrilor
termodinamici:

- procese diferenţiale / infinitezimale – au loc variaţii

foarte mici, elementare, ale parametrilor termodinamici la
trecerea sistemului dintr-o stare în alta;

- procese integrale / finite – la trecerea sistemului dintr-o

stare în alta patrametrii termodinamici suferă variaţii finite.
 Energia. Forme de energie
Energia este o formă de manifestare a materiei în mişcare, a cărei definiţie larg
răspândită este următoarea: energia unui sistem este capacitatea acestuia de a efectua
lucru mecanic, la trecerea dintr-o stare existentă într-o stare de referinţă.
Energia, este definită ca fiind capacitatea unui sistem fizic de a produce lucru mecanic.
Uneori se menţionează în definiţia energiei şi capacitatea unui sistem fizic de a produce
căldură.
Noţiunea de energie este mult mai complexă, fiind evident, asociată şi cu alte sisteme în
afară de cele fizice şi anume sisteme biologice, chimice, etc.
Se poate considera chiar că materia în sine, reprezintă o formă “condensată” de energie,
iar această energie este înmagazinată în atomii şi moleculele din care este alcătuită
materia.
Legătura dintre cele două forme de manifestare, energia şi materia, este reprezentată de
celebra ecuaţie a lui Albert Einstein:
de celebra ecuaţie a lui Albert Einstein:
𝐸 = 𝑚 ∙ 𝑐2
unde:
- E este energia; - m este masa; - c este viteza luminii.
Această relaţie duce cu gândul inclusiv la începutul universului şi cel puţin la un nivel
empiric, poate explica inclusiv apariţia materiei în univers, în urma exploziei originare
(denumită “Big Bang”), când o enormă cantitate de energie s-a transformat în materie.