Agresivitatea şi anxietatea

în cadrul campaniei electorale

Definirea termenilor

ANXIETATE, stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz.

Adesea folosit ca sinonim al angoasei, termenul anxietate se deosebeşte de cel dintâi prin absenţa
modificărilor fiziologice (senzaţie de sufocare, transpiraţie, accelerarea pulsului...), care nu
lipsescniciodată în cazul angoasei. Numeroase şcoli încearcă să explice geneza anxietăţii prin prisma
poziţiilor lor doctrinale. Pentru teoreticienii învăţării această stare ar fi o reacţie de teamă condiţionată, o
tendinţă dobândită. Pentru psihanalişti, dimpotrivă, anxietatea s-ar explica prin frustrările libidoului' şi
interdicţiile dictate de Supraeu*; anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului* — adică personalităţii
conştiente — care, astfel prevenit, poate reacţiona prin măsuri adecvate sau mobilizându-şi mecanismele
de apărare. (Larousse Dicţionar de psihologie-Norbert Sillamy, Univers Enciclopedic, 1998).

AGRESIVITATE, tendinţă de a ataca. 1) Luat într-un sens restrâns, acest termen se raportează la
caracterul belicos al unei persoane; 2) într-o accepţiune mai largă, termenul caracterizează dinamismul
unui subiect care se afirmă, care nu fuge nici de dificultăţi, nici de luptă; pe un plan încă şi mai general,
caracterizează acea dispoziţie fundamentală datorită căreia fiinţa vie poate obţine satisfacerea trebuinţelor
sale vitale, în principal alimentare şi sexuale. Pentru mulţi psihologi agresivitatea este strâns legată de
frustrare*: un copil împiedicat să se joace se îmbufnează sau tropăie de furie. Chiar şi medicul, notează cu
umor Freud, poate fi în mod inconştient agresiv faţă de unii bolnavi pe care nu-i poate vindeca.
Agresivitatea are şi alte cauze: H. Montagner (1988) a observat la copii în restanţă cu somnul accese
bruşte de agresivitate, urmate de momente de izolare absolută. Agresivitatea la copil se datorează cel mai
adesea unei insatisfacţii profunde, consecutive unei lipse de afecţiune sau unui sentiment de devalorizare
personală. Când, de exemplu, în pofida eforturilor sale sincere, un şcolar este pedepsit pentru că nu
satisface exigenţele părinţilor, aceştia îi aplică un tratament extrem de injust, care poate duce la revolta
minorului sau la prăbuşirea sa. învăţarea are un rol important în agresivitate. în cartea sa Omul agresiv
(1987), P. Karli arată că în unele grupuri umane (în Tahiti sau în Mexic, de exemplu) orice agresivitate
este stigmatizată, sortită oprobriului. El consideră că şi în societatea noastră ar fi posibilă diminuarea
agresivităţii prin măsuri educative, prin glorificarea conduitelor altruiste şi a valorilor morale.
(Larousse Dicţionar de psihologie-Norbert Sillamy, Univers Enciclopedic, 1998).

Anxietatea şi agresivitatea în cadrul campaniei electorale (definite din propria perspectivă)

ANXIETATEA, stare de nelinişte, de agitaţie, de stres, aparută în momente precum interviuri, discursuri
etc. Caracterizată prin : bâlbâială, transpiraţie la nivelul mâinilor şi feţei, victimizare, evitarea contactului
vizual, întreruperea discursului, tremurat, gestică defensivă atât la nivelul mâinillor cât şi la nivelul feţei.

AGRESIVITATEA, strare manifestată prin insulte, prin gesturi la nivelul mâinilor precum şi la nivelul
feţei, de exemplu : încleştarea pumnilor, folosirea excesivă a degetului arătător, încruntare, tonul ridicat al
vocii, poziţie încordată, strângerea dinţilor etc. Acestă stare poate apărea atunci când un politician se
simte ameninţat de oponent/partid/reporter sau când nu dispune de altă metodă de a-i câştiga pe alegători
de partea sa.

Modalităţi de măsurare a anxietăţii şi a agresivităţii

Anxietatea se poate măsura prin: transpiraţie la nivelul feţei şi mâinilor, respiraţie accelerată,
încordarea muşchilor, tremurat, bâlbâit, joca cu diferite obiecte precum:inel, chei etc., frecatul mâinilor,
atingerea feţei, agitaţie, evitarea contactului vizual, zâmbet fals, senzaţia de gură uscată, muşcatul
buzelor, poziţie închisă a corpului etc.

Agresivitatea de poate măsura prin: încruntare, strângerea din dinţi, poziţia ofensivă a corpului,
gesticulat excesiv, insulte, tot ridicat al vocii, atcuri la adresa opnenţilor şi nu numai, contact vizual,
agitaţie etc.

Studii asupra anxietăţii şi agresivităţii în campaniile electorale

,,Bărbaţii trec de la o ambiţie la alta; întâi se apără de atacuri şi apoi îi atacă ei pe alţii’’(Prinţul,
Machiavelli, 1532)

Peter Collett a alocat un capitol referitor la politică în cartea sa ,,Cartea gesturilor’’. Capitolul se
intitulează ,,În arena politică’’ şi printre altele sunt descrise şi agresivitatea şi anixietatea la politicieni.

,,în politică aparenţa este totul – este la fel de importantă pentru un politician să convingă alte
persoane că are anumite pricipii pe cât este să ascundă faptul că e pregătit să pregătit să abandoneze
aceste principii în favoarea puterii, banilor sau renumelui. În sondajele despre integritatea diferitelol
profesii, politicienii ies de regulă aproape pe ultimele locuri, de obicei deasupra vânzâtorilor de maşini
folosite. Acest lucru reflectă neîncrederea lard răspăndită în politicieni şi recunoşterea faptului că ceea ce
pretind ei să facă si ceea ce fac sunt două lucruri diferite. Politicienii au recunoscut de mult acestă
trasătură duplicitară a politicii. În multe cazuri se pare că acesta a fost şi motivul pentru care si-au ales
acest domeniu’’(Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura 3)

În cazul politicienilor, mai ales în campania electorală ameniţarea este prezentă constant, chit că este
de la propriul partid, oponenţi sau mass-media. Din acest motiv aceştia recurg la agresivitate, însă se
poate să devină anxioşi.

,,Dacă urmăriţi politicienii când ţin un discurs politic, veţi observa că deseori gesticulează în timp ce
vorbesc. O examinare mai atentă a mişcărilor mâinilor arată că atunci când aceştia se simt nesiguri
deseori fac gesturi manuale simbolic defensive-de exemplu, mâinile lor pot ajunge pe partea opusă a
corpului sau palmele pot fi împinse în faţă ca şi cum ar fi gata să pareze o lovitură imaginară.’’ (Peter
Collet, Cartea gesturilor, Editura 3). La fel de importante precum gesturi mâinilor sunt şi expresiile
faciale. Este prezentat exemplul lui Bill Clinton care se foloseşte de gestul ,,gura sub formă de U’’ adică
buza superioară este împinsă în faţă dând impresia că se formză un ,,U’’. Bill Clinton foloseşte acest gest
când vrea să arate că este hotărâre.
,,Când nu se apără de atacuri, de obicei politicienii atacă ei pe alţii. Motivele lor agresive sunt ascunse
uneori în gesturile convenţionale sau făcute explicit prin insulte verbale.’’ (Peter Collet, Cartea gesturilor,
Editura 3).

Colette a delimitat cinci activităţi agresive pe care le abordează politicienii. Gesturile sunt legate de
mişcările mâinilor. Cele cinci gesturi sunt: PUMNII (folosiţi pentru sublinierea unor idei, uneori folosiţi
pentru lovirea în masă, uneori folosişi simbolic pentru a distruge ceva); ÎMPUNSĂTURA (folosirea
degetului arătător pentru subliniere, uneori în scop didactic sau pentru a simboliza o sabie/pumnal);
APUCAREA(folosită în scopuri agresive, mai exact în plan imaginar se apucă oponentul, se strânge sau
se scutură); ZGÂRIEREA ( modul în care este ţinută mâna este un mod de a aduce unghiile într-o poziţie
de atac) şi TĂIEREA (marginea exterioară a mâinii este folosită pe post de lamă pentru a secţiona o
problemă).

De asemenea Collet, împarte insultele în opt categorii:

 Insulte de partid
 Insulte ,,Dezumaniste’’
 Insulte castratoare
 Insulte descalificante
 Insulte antropomorfice
 Insulte neprincipale
 Insulte false
 Insulte care vizează prostia

,,Insultele sunt explozibilul armelor politice. Dacă tipul lor este bine ales şi sunt aruncate cu atenţie, pot
avea un efect devastator asupra felului în care este perceput un politician. În unele cazuri răul poate fi de
neşters. Britanicilor le vine foarte greu acum să vorbească despre Geoffrey Howe fără să se gândească la
o oaie moartă, iar în America este aproape imposibil să vorbeşti despre Gerald Ford fără ca cineva să
menţioneze comentariul cu guma de mestecat şi pârţul’’ (Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura 3).

Nici România nu duce lipsă de astfel de exemple. Unul destul de cunoscut ar fi acela al fostului
Preşedinte al României anume Traian Băsescu care i-a numit pe nişte reporteri ,,găozari’’.

În cazul anxietăţii un exemplu prezentat este cel al ,,refelexului de fugă’’. Acest gest este explicat ca
find o stare de agitaţie, de pregătire de plecare înainte de a termina un discurs.

Un alt studiu publicat pe www.Romanialibera.ro intitulat ,,Anxietatea te face mai uşor de manipulat’’

vorbeşte despre frică ca uneltă a manipulării. ,,Specialiştii în psihologie politică de la Universitatea din
Wisconsin-Madison au dorit să stabilească mai limpede care este legătura dintre emoţii şi opinii politice,
iar concluziile lor au fost publicate într-o lucrare citată de Science Daily.

La sondaj au participat 138 de bărbaţi din Cambridge, Massachusetts. Înainte de a răspunde la întrebările
pregătite de oamenii de ştiinţă, participanţilor la sondaj li s-a cerut să urmărească mai multe filme care
conţineau imagini cu efect de calmare. Apoi, subiecţii au fost împărţiţi în trei grupe. Cei din primele două
grupe au văzut imagini cu forme abstracte sau au ascultat muzică de relaxare.
Participanţilor la studiu repartizaţi în a treia grupa li s-a arătat, în schimb, o secvenţă din filmul
Cliffhanger în care personajul jucat de Sylvester Stallone este în pericol de moarte.

Cercetătorii au descoperit că anxietatea provocată spectatorilor de vizionarea secvenţei din filmul

Cliffhanger a influenţat opiniile politice ale acestora. Ei s-au declarat împotriva imigraţiei într-un grad
mult mai mare decât ceilalţi participanţi la studiu.

Cercetarea este importantă pentru că arată că emoţiile dintr-un domeniu străin politicii pot altera opiniile
politice. Studiul ne poate ajuta sa înţelegem mai bine de ce discursul emoţional al politicienilor ne
influenţează, chiar dacă nu suntem de acord cu ideile lor.’’ (www.Romanialiberă.ro).

Cercetare cu privire la anxietate şi agresivitate în timpul campaniei electorale

din anul 2014

Am realizat o cercetare cu privire la agresivitatea şi anxietatea în timpul campaniei electorale din

anul 2014.

Scopul este acela de a vedea dacă în timpul campaniei electorale, candidaţii au comportamente agresive
sau anxioase.

Ipoteza general este: candidaţii la alegerile prezidenţiale prezintă comportamente agresive şi anxioase.

Cercetare a fost făcută pe patru candidaţi: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Dan Diaconescu şi William
Gabriel Brânză.

Victor Ponta

Victor-Viorel Ponta (n. 20 septembrie 1972, București) este un om politic român cu origini albaneze
si italiene, președinte al Partidul Social Democrat din februarie 2010, copreședinte al Uniunii Social-
Liberale, deputat de Gorj. Ponta este din 7 mai 2012 prim-ministru al României.

În 1995 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București.

Până în 1998 a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 din București, iar
între 1998 și 2002, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția
Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al
Biroului de Combatere a Spălării Banilor. (www.Wikipedia.org)

Emisiune: Sinteza zilei

Canal: Antena 3

Mihai Gâdea îl întrebă pe Victor Ponta cu ce este mai bun decât Iohannis. Acesta a răspuns că: Dacă vrei
să fi preşedintele acestei ţări trebuie să cunoşti acestă ţară ! (...) Dacă vrei să fi primar al Sibiului trebuie
să şti ce se întâmplă în Sibiu ! Trebuie să fi crescut acolo sau măcar să cunoşti oraşul. Să şti ce oameni, ce
peobleme sunt ! (...) Hai să aducem străini de afară’’. ,,Anumiţi contracandidaţi despre care nu ştim
nimic, cei care sunt doar o hologramă’’

Gâdea: ,,vă referiţi la Iohannis ?’’

Victor Ponta: ,,nu doar la Iohannis !’’

(sursă https://www.youtube.com/watch?v=rChIB8XiXQs)

Klaus Iohannis

Klaus Werner Iohannis ( n. 13 iunie1959, Sibiu) este un politician român de etnie germană,
primar al municipiului Sibiu din anul 2000, iar de meserie este profesor de fizică. Acesta devine
presedintele Partidului National Liberal din 28 iunie 2014. Klaus Iohannis si-a urmat studiile de fizica la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În anul 2002, acesta a fost ales președinte al Forumului Democrat
al Germanilor din România (FDGR, până în anul 2013. In 2007, Sibiul a fost Capitală Europeană a
Culturii(împreună cu orașul Luxemburg), iar in urma acestui fapt ,pe 28 decembrie 2007,Traian Basescu
i-a oferit Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler, cea mai înaltă distincție oferită de statul
roman.Pe 27 septembrie 2014, in urma unui miting in fata Palatului Victoria (sediul Guvernului
Romaniei), sub sloganul “Romania lucrului bine facut”, Klaus Iohannis isi depunde candidatura la
alegerile prezidentiale din 2014. (www.Wikipedia.org)

Sursă: RFI România

,,sunt dispus să discutăm despre economie, despre statutul de drept, despre independenţa justiţiei, doar că
aceste două noţiuni nu le-am auzit de la tânărul priministru’’

,, Victor Ponta a demonstrate că este omul acestui sistem al baronilor care stapânesc judeţele ca pe nişte
… proprii ! ’’

În timpul mitingului electoral a reluat idea că Victor Ponta este un politician ,,manevrat’’ în timp ce el se
prezintă ca ,,un om liber’’.

Klaus Iohannis a avut un comportament anxios când a declarat ,, Atacurile nu au fost în ultimele zile,
atacurile sunt de câteva luni. Vin din partea tuturor candidaţilor ! (…) ,,foarte multe atacuri la adresa mea,
am uneori impresia că toată lumea în afară de mine mă atacă…’’

(Sursă https://www.youtube.com/watch?v=zMwZ-FqhHUA)

(sursă https://www.youtube.com/watch?v=dGNRt0Mnjwo)
Dan Diaconescu

Cristian Dan Diaconescu (n. 9 decembrie 1967, Caracal) este un ziarist român, politician,
prezentator, fondator al televiziunilorOTV și DDTV. Este absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul
Institutului Politehnic din București.. În 2010, el a formatPartidul Poporului. În septembrie 2014 și-a
depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, fiind susținut de Partidul Poporului.
Ocupă poziția a treia pe buletinul de vot.
Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru preșidenția României din noiembrie 2014, candidatul
Diaconescu, Dan a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un
număr de 382.526 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 6 din 14, cumulând circa
4,03% din toate voturile exprimate și validate. (www.Wikipedia.org)
Emisiune : Sinteza zilei
Canal : Antena 3
Dan Diaconescu a declarat : ,,Partidele adverse sunt pline de trădători’’
,, Acum 100 de ani când politicienii nu era aşa hoţi ca astăzi’’
,,Sunt mulţi oameni inteligenţi pe planet care nu prea vorbesc; (…) domnul Iohannis nu mi sa părut unul
dintre ei’’
(sursă https://www.youtube.com/watch?v=YygVqTmC7Z4 )

William Brânză
William Gabriel Brînză (n. 3 martie 1972, Cărbunești, județul Prahova) este un politician român.

Între 2004 și 2008 a fost ales membru al Camerei Deputaților, din partea partidului extremist PRM. Din
iunie 2005 până în februarie 2006 a fost independent, apoi a trecut la Partidul Democrat, care ulterior a
devenit prin fuziune PD-L.
Între 2008 și 2012 Brânză a fost membru al Camerei Deputaților, fiind ales din partea PD-L în
circumscripția electorală nr. 43 Diaspora (colegiul uninominal nr. 1).
La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, Brânză a candidat din partea PD-L, sub umbrela Alianței
România Dreaptă, însă nu a reușit să câștige un mandat. În consecință, la 13 decembrie și-a prezentat
demisia din funcția de președinte al ARD Diaspora. (www.Wikipedia.org)
În interviurile pe care le-am găsit, domnul Brânză nu a prezentat semne de anxietate şi nici de agresivitate
în legătură cu contracandidaţii săi.
(sursă https://www.youtube.com/watch?v=gmwN8aeqrHg)
(sursă https://www.youtube.com/watch?v=GW4eqxBez-Q)
CONCLUZII
În concluzie în campania electorală au existat comportamente atât agresive cât şi anxioase. Acestea
au fost vizibile la trei din cei patru candidaţi studiaţi.
Agresivitatea sa putut vedea prin : modul de adresare la adresa celorlalţi candidaţi, prin inflexiunile vocii,
stitudinea ostentativă etc.

Cioiu Teodora-Mihaela

SNSPA

Specializarea Psihologie

Anul II