Cerebelul: definiţ ie, conformaţ ie exterioară, raporturi,

vascularizaţ ie. Cerebelul: lobulaţ ie, aspectul pe secţ iuni

1. Definiție:
Cerebelul, cerebellum, este segmentul encefalului situat î n
fosa posterioară a craniului, posterior de punte ş i de partea
superioară a bulbului rahidian cu care delimitează cavitatea
ventriculului IV.

2. Așezare, raporturi:
E separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului, o
formaţ iune a durei mater cerebrale.
Reprezintă cea mai voluminoasă parte a rombencefalului,
organul de coordonare a miş cărilor fine, al miş cărilor involuntare
automate ş i al echilibrului, reglând automatismul ş i coordonând
tonusul muscular al muş chilor antagoniş ti ş i sinergiş ti.
Numărul-cheie asociat cerebelului este trei, deoarece este
divizat sagital î n trei arii ş i orizontal î n trei lobi, fiind conectat la
trunchiul cerebral prin trei perechi de pedunculi; cortexul său este
compus din trei straturi, eferenţ ele sale se fac prin trei nuclei ş i
pot fi identificate trei sindroame cerebeloase.
Este format dintr-o porţ iune mediană, impară, alungită
sagital, denumită vermisul cerebelului, vermis cerebelli, două
porţ iuni laterale voluminoase – emisferele cerebeloase,
hemispheria cerebelli.
Vermisul este separat de emisferele cerebeloase prin ş anţ ul
paramedian, slab vizibil pe faţ a superioară.

3. Configurație externă:
Cerebelului i se descriu două feţ e – superioară ş i inferioară –
separate prin fisura orizontală, fissura horizontalis, ce trece pe
marginea posterioară a emisferelor. Faţ a inferioară pe linia
mediană prezintă un ş anţ mai adânc valecula, vallecula cerebelli,
î n profunzimea căruia se află partea inferioară a vermisului la
care aderă faţ a dorsală a bulbului rahidian.
Anterior ş i posterior emisferele sunt separate prin câte o
incizură – una anterioară ş i alta posterioară. Incizura anterioară
este orientată către ventriculul IV, iar cea posterioară este mai
largă ş i î n ea se observă extremitatea posterioară a vermisului.
Tot î n această incizură pătrunde coasa cerebelului.
Pe suprafaţ a cerebelului se găsesc ş anţ uri mai adânci – fisuri,
ce î mpart cerebelul î n lobi, lobus cerebelli, ş i ş anţ uri mai super
ciale ce î l î mpart î n lobuli ş i folii, lobuli et folia cerebelli.
 Foliile reprezintă niş te circumvoluţ iuni lungi ş i î nguste pe
suprafeţ ele emisferelor. Graţ ie unui număr mare de folii suprafaţ a
cerebelului la adult constituie 850cm2. Aceste ş anţ uri se continuă
ş i pe vermis, realizând astfel o corespondenţ ă î ntre lobulaţ ia
vermisului ş i cea a emisferelor cerebeloase.
Din punct de vedere filogenetic, ontogenetic ş i funcţ ional
cerebelul este î mpărţ it î n trei lobi:
- lobul focculonodular, lobus flocculonodularis, lobul mic,
care cuprinde nodulul, ambii floculi ş i pedunculii foculilor; este
situat cel mai inferior ş i posterior de fisura posterolaterală. Acest
lobul î mpreună cu lingula constituie partea cea mai veche a
cerebelului – arhicerebelul, archicerebellum, aflată î n strânsă
corelaţ ie cu sistemul vestibular ş i cu rol î n monitorizarea
echilibrului;
- lobul anterior, lobus cerebelli anterior, este situat cel mai
superior, prezintă paleocerebelul, paleocerebellum, despărţ it de
lobul posterior prin fisura primară (vizibilă pe faţ a superioară a
cerebelului), iar pe faţ a inferioară este separat de lobul
floculonodular prin fisura posterolaterală. Este conectat cu
proprioreceptorii prin căile spinocerebeloase ş i are rol î n
coordonarea tonusului muscular;
- lobul posterior, lobus posterior cerebelli, este cea mai mare
parte a cerebelului ş i se află î ntre fisurile posterolaterală ş i
primară. Filogenetic este cea mai nouă parte a cerebelului –
neocerebel, neocerebellum, ş i prezintă conexiuni puternice cu
cortexul cerebral î ndeplinind rolul de coordonare a actului motor
voluntar.
În structura cerebelului, cele două feluri de substanţ e, albă ş i
cenuş ie, au o dispoziţ ie inversă decât î n măduva spinării –
substanţ a cenuş ie fiind situată la periferie, iar substanţ a albă spre
interior. Limita de separaţ ie a celor două substanţ e are, pe
secţ iune transversală, un aspect caracteristic, care a fost asemănat
cu coroana unui arbore, de unde ş i denumirea de arborele vieţ ii,
arbor vitae.
Substanţ a albă, fiind dispusă la interior, formează corpul
medular al cerebelului, corpus medullare cerebelli.
Substanţ a cenuş ie dispusă periferic formează scoarţ a
cerebelului, cortex cerebellum, iar cea aş ezată central constituie
nucleii cerebelului, nuclei cerebelli.

4. Vascularizație:
Vascularizația arterială a cerebelului:
 Fiecare jumătate a cerebelului este irigată de 3 artere
cerebeloase:
a) Artera cerebeloasă infero-posterioară
b) Artera cerebeloasă infero-anterioară
c) Artera cerebeloasă posterioară.
Vascularizația venoasă a cerebelului:
Este bogată și formează pe suprafața cerebelului o rețea care
va fi drenată de următoarele vene:
 Două vene centrale ce pornesc din porțiunea anterioară a
emisferelor cerebeloase corespunzătoare și se varsă în
sinusurile pietroase
 Două vene dorsale ce iau naștere din porțiunea posterioară
a emisferelor și se deschid în sinusurile transverse.
 Vena vermiană superioară ce se deschide în marea venă a
lui Galen
 Vena vermiană inferioară ce se deschide la nivelul
confluenței sinusurilor drept, sagital superior și transvers.