Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACIDO- BAZIC
SUMAR
n Sângele arterial - recoltat prin puncţie transcutanată directă din artera
radială sau artera femurală.
n sângele arterial reprezintă cea mai bună mixtură a sângelui provenit din
diferite teritorii ale organismului.
n sângele din cateterul venos central nu este mixat cu sângele din alte regiuni
ale corpului. Pentru a obține un sânge venos mixat este necesară recoltarea
din ventriculul drept sau artera pulmonara
TEHNICA DE RECOLTARE
n analiza sângelui se face în cel mai scurt timp după recoltare.
UTILITATEA EVALUĂRII ECHILIBRULUI
ACIDO-BAZIC
n ATENȚIE
- în timpul recoltării pacienții pot prezenta sincopă vagală, grețuri,
durere intensă în locul puncției.
SUMAR
n v.n.
– arterial 35-45 mmHg
– venos 41 -57 mmHg
n Reprezintă cantitatea de acid sau de baze necesară pentru a readuce sângele, in vitro, la
pH-ul normal. Reflectă valoarea deficitului sau a excesului de baze, secundară bolii sau
indusă prin tratament.
n Bazele calculate astfel se referă la cantitatea de anioni conținută în sânge: includ atât ionul
bicarbonat prezent în citoplasma eritrocitelor şi plasmă cât şi fosfaţii din plasmă și hematii.
Cantitatea totală de anioni este, în mod normal, de 45 - 50 mEq/l, dublu faţă de cantitatea
de bicarbonat.
n Deficitul sau excesul de baze oferă o imagine completă a sistemelor tampon din organism
precum și date despre balanța acidobazică.
n BE intră în calculul volumului de soluţii electrolitice introduse terapeutic pentru corectia
deficitului.
n Pentru corecția unei acidoze metabolice doza de bicarbonat administrată se calculează
astfel:
Doza de bicarbonat = BE x G x 0.3
unde BE = excesul de baze, G = greutatea corpului
Se estimează că volumul total care trebuie tamponat este egal cu 30% din G pentru că:
§ Organismul adultului conține aprox 60% apă, 1/3 extracelular si 2/3 intracelular.
§ Lichidul EC = 20% din G
§ Corecția se face la 30% din G deoarece o parte din bicarbonatul administrat trece
in celule.
De ex pentru un barbat adult de 70kg cu un BE = -10 mE/l cantitatea de bicarbonat
administrată va fi de 70*0.3*10= 210 mE/l
ALTE HEMOGLOBINE
n HHb
– v.n. = 0 - 5 %
HIATUSUL (DEFICITUL, GAP-ul) ANIONIC
An Gap
n Măsoară diferența dintre suma cationilor (sodiului și potasiului), și cea a anionilor
(clorului și bicarbonatului).
– Diferența obținută reflectă cantitatea altor anioni prezenți în fluidul extracelular,
care nu pot fi determinați prin metode uzuale: fosfați, sulfați, cetoacizi, ac. lactic,
proteine, a căror creștere apare în acidoza metabolică.
– Se notează cu D sau ca An Gap.
n Se calculează scăzând din totalul cationilor măsurați (Na și K) totalul anionilor
măsurați (Cl si HCO3) de analizoarele Astrup, utilizând formula :
D = ([Na+] +[K+] ) – ([Cl-] + [HCO3-]) sau
D = [Na+] – ([Cl-] + [HCO3-])
v.n. = 12+/- 4 mEq/l sau mmol/l dacă nu folosim K în formula de calcul sau
16 +/- 4 dacă folosim potasiu în formula de calcul
HIATUSUL (DEFICITUL, GAP-ul) ANIONIC
An Gap
n Anioni prezenți în plasmă și nemăsurați în mod obișnuit (alții decât Na și K): fosfați,
sulfați, anioni organici (lactat, baze conjugate ale cetoacizilor)
– Deficitul anionic - rezultă din cantitatea mai mare de anioni plasmatici nemăsuraţi
fată de cea de cationi plasmatici nemăsurați.
n In acidozele metabolice deficitul anionic are tendința să crească prin scăderea
bicarbonatului. Dacă această creștere e compensată de creșterea clorului (ca în
acidozele hipercloremice), deficitul anionic poate să rămână în limite normale.
DEFICITUL ANIONIC – ANIONIC GAP (AG)
DEFICIT ANIONIC
(proteine)
Na+
[HCO3–] și [Cl–]
Lactat
Corpi cetonici
DEFICIT ANIONIC Albumina
Na+
[HCO3–] și [Cl–]
- Există puncte comune între utilizarea gapului anionic și teoria Stewart privind pH-ul
plasmatic. În fapt, gapul anionic este o componenta a ionilor tari din ecuația Stewart.
Cum principalul component anionic plasmatic este albumina, ajustarea gapului anionic la
nivelul albuminei ar fi o modalitate de reconciliere a principalelor teorii care guvernează
echilibrul acido-bazic.
- Pentru fiecare 1g/l de scădere a albuminemiei, deficitul anionic scade cu 2.5 mEq/l;
această corecție ar trebui aplicată la gapul anionic măsurat clasic doar prin diferențele
ionilor tari.
- O formulă simplificată de corectare a gapului anionic care nu ține cont decât de influența
albuminei asupra echilibrului, a fost propusă de Figge:
Utilitate:
În acidozele metabolice cu gap anionic crescut, creșterea AG ar trebui să fie, teoretic, egală
cu scăderea HCO3- (Delta AG = 1 sau Δ/Δ = 1:1)
Utilitate:
- Delta AG (Δ/Δ) < 1: în acidozele metabolice mixte (cu și fără AG) AG este mai mică decât
cea așteptată prin contribuția la AG a acidozei fără AG (creșterea Cl-)
De exemplu, într-o diaree severă (acidoză hipercloremică, AG normal) complicată cu stare
de șoc (acidoză lactică, AG crescut) → Δ AG e mai mică decăt într-o acidoză metabolică cu
AG crescut, dar scăderea de HCO3- însumează efectul acidozei cu AG cu al celei
hipercloremice
Presupune 3 pași
n Evaluarea pH
Acidoză ↓ ↑ normal
respiratorie
Alcaloza ↑ ↓ normal
respiratorie
Acidoza ↓ normal ↓
metabolica
Alcaloza ↑ normal ↑
metabolica
sumar
Într-o stare decompensată, pH-ul și PaCO2 evoluează în direcții opuse atunci când
problema principală este respiratorie.
n În cazul în care dovada de compensare este prezentă, dar pH-ul nu a fost încă
corectat la valoarea normală, există o tulburare metabolică, cu o compensare
parțială respiratorie.
PASUL 3
- Daca pCO2 măsurat < pCO2 calculat → poate fi prezenta si o alcaloza respiratorie.
- Daca pCO2 măsurat >> pCO2 calculat → poate fi prezenta si o acidoza respiratorie.
- Daca pCO2 măsurat = pCO2 calculat → exista doar o alcaloză metabolică pură.
Exemplu:
pH = 7.49 HCO3 = 29 mEq/l pCO2 = 43.5
Se examinează raportul între valoarea creșterii PCO2 și valoarea creșterii [HCO3–] ~ 0.7
- Dacă raportul este mult mai mic de 0.7 – există o alcaloză respiratorie concomitentă
- Dacă raportul este mult mai mare de 0.7 – există o acidoză respiratorie
concomitentă
Exemplu:
pH = 7.49 HCO3 = 29 mEq/l paCO2 = 43.5 mmHg
Ce tip de dezechilibru acido-bazic are acest pacient?
Pasul 4.
EVALUAREA TULBURĂRILOR ACIDO-BAZICE MIXTE
ACIDOZE METABOLICE
În acidozele metabolice, în medie, pentru fiecare scădere a HCO3 cu 1 unitate, compensarea
respiratorie (scăderea CO2) ar trebui să fie de 1.2 unități.
- pCO2 calculat se compară cu pCO2 dat de aparat; daca cele 2 valori nu coincid
→ exista și o tulburare primara metabolică! (tulburare mixta)
Interpretare:
- Dacă pCO2 măsurată de aparat < pCO2 calculat (prin formula) →co- exista o alcaloză
respiratorie (pe langa acidoza metabolica) pt ca doar o alcaloza respiratorie ar putea sa
duca la ↓ pCO2 mai mare decât pCO2 calculată.
- Dacă pCO2 măsurat > pCO2 calculat → co-exista si o acidoză respiratorie (pe lângă
acidoza metabolica).
- Dacă pCO2 măsurat = pCO2 calculat (se acceptă o abatere de maxim + 2) → exista doar o
acidoza metabolica pura.
Un pacient are următoarele valori înregistrate:
pH = 7.34 HCO3 = 18 mEq/l paCO2 = 38 mmHg
- Ce tip de dezechilibru acido-bazic are acest pacient?
Pasul 4.
EVALUAREA TULBURĂRILOR ACIDO-BAZICE MIXTE
ACIDOZE RESPIRATORII
Faza acidozei respiratorii Valori calculate (ale HCO3) pt fiecare ↑ a pCO2 cu 10 mmHg
- Dacă HCO3 măsurat < HCO3 calculat → există și o acidoză metabolică concomitentă cu
acidoza respiratorie (tulburare mixta).
- Dacă HCO3 măsurat > HCO3 calculat → exista și o alcaloză metabolică (tulburare mixtă).
- Dacă valorile sunt egale cu cele calculate → exista doar o acidoza respiratorie pură.
Pasul 4.
EVALUAREA TULBURĂRILOR ACIDO-BAZICE MIXTE
ALCALOZE RESPIRATORII
Faza alcalozei respiratorii Valorile calculate (ale HCO3) pt fiecare ↓ a pCO2 cu 10 mmHg
- Dacă HCO3 măsurat < HCO3 calculat → există și o acidoza metabolică pe lângă alcaloza
respiratorie (tulburare mixtă).
- Dacă HCO3 măsurat > HCO3 calculat → exista și o alcaloză metabolică (tulburare mixtă).
- Hipoxia ANEMICĂ este consecința scăderii capacității de transport a O2 de către hemoglobină prin:
- scăderea cantității de Hb: Anemii Absolute
- scăderea capacității de transport a Hb: Anemii Relative
- Hipoxia CIRCULATORIE (hipoxia de stază) este consecința scăderii fluxului sanguin periferic:
- generalizat: stări de șoc, insuficiență cardiacă, hemoragii masive, tireotoxicoză.
- localizat: ischemii acute periferice
- Hipoxia HISTOTOXICĂ: preluarea tisulară deficitară a O2, în ciuda aportului tisular normal
PaO2 –
indicator pentru oxigenoterapie
n Dacă PaO2 scade < 59mmHg - 55mmHg – se instituie oxigenoterapie în spital până la
corectarea afectiunii care a determinat decompensarea respiratorie.
- Dacă valoarea O2 creşte > 60 mmHg după tratament oxigenoterapia nu este
necesară.
- Dacă O2 se păstrează între limitele mai sus amintite, iar pacientul nu prezintă
cord pulmonar cr, HTP, nu se adm oxigen la domiciliu, ci se monitorizează la 3
luni valoarea PO2.
- Dacă oxigenul este între 55-59 mmHg şi se asociază CPC, HTP sau valorea este
sub 55 mmHg indiferent de afecţiunile asociate, oxigenoterapia la domiciliu este
obligatorie.
n Oxigenoterapia la domiciliu se indică minim 15 h/zi, pentu a prelungi durata de
supravieţuire cu aproximativ 2 ani.
SaO2
Saturația oxigenului
n reprezintă raportul dintre cantitatea de oxigen conținută și valoarea maximă
posibilă, adica procentul de Hb care este saturata cu O2 din totalul Hb.
n Capacitatea totală a oxigenului depinde de capacitatea de transport a
hemoglobinei
n se determină cu ajutorul:
– Analizoarelor de gaze: calculeaza o estimare a saturatiei in O2 (O2 sat) intr-o
proba de sange bazandu-se pe ecuatii empirice ce folosesc valorile pH si PO2,
– Pulsoximetrelor (metoda noninvaziva) monitorizeaza saturatia arteriala a
sangelui, (SpO2 sau SaO2), noninvaziv prin trecerea unei raze de lumina cu o
anumita lungime de unda printr-o zona a corpului (de obicei deget).
§ Dezavantaje – nu pot face diferența cu carboxihemoglobina COHb.
n SO2 = 100x oxigen conținut/ capacitatea oxigenului
CONTINUTUL BULETINULUI ASTRUP