Noţiuni de epidemiologie

Epidemiologia= studiază bolile cu răspândire mare în populaţie, studiază cauzele

şi modul de răspândire ale acestora în mediul extern.

I. FACTORI EPIDEMIOLOGICI DETERMINANTI (PRINCIPALI)

izvorul(sursa) de infecţie
căilede transmitere
masa receptive
1. izvorul(sursa) de infecţie
Definiţie(generală): organism care asigură
Găzduirea agentului patogen;
supravieţuirea;
eventual înmulţirea;
întotdeauna diseminarea;
prezintă sau nu semne clinice de boală.
Izvorul de infectie – il constituie organismele vii (om, animal, artropode), in care
patrunde agentul pathogen si se multiplica, eliminandu-se pe diferite cai;
Eliminarea agentilor patogeni de la omul bolnav, convalescent, purtator cronis de face
prin:
- secretii nazofaringiene si sputa ( in scarlatina, difterie, tuse convulsiva, rujeola
etc);
- varsaturi;
- materii fecale ( hepatite de tip A si E, febra tifoida, dizenterie etc);
- urina (febra tifoida);
- secretii genitale, lichid semninal;
- sange (hepatita virala B, C si D, SIDA, malaria etc);
- secretii purulente (pidodermite).
Animalele pot elimina germenii prin:
- dejectii (salmonella);
- urina,
- saliva,
- sange,
- carne,
- piele (etc).

1
 2. Calea de transmitere
Calea de transmitere in bolile infectioase este de doua feluri:
Directa;
Indirecta.
Transmiterea directa se poate produce prin :
Contact nemijlocit intre persoana receptiva si eliminatorul de germeni; sau
Prin contact direct cu produsul infectios.
Transmiterea indirecta se poate produce prin:
Intermediul unor elemente din mediul extern (apa, aer, sol, alimente, obiecte etc);
Prin agentii vectori ( muste, gandaci, purici, paduchi, tantari, capuse);

Caile de transmitere
1. Calea aerogena – reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (
majoritatea bolilor eruptive, a infectiilor virale si bacteriene ale aparatului
respirator, unele infectii bacteriene si virale ale SNC);
2. Calea digestiva – de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul
inconjurator prin materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand
contamina alimentele si apa. Mainile murdare constituie o alta cale de transmitere.
3. Calea sexuala – reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice,
acestea aparand la partenerii sexuali ai celor bolnavi;
4. Calea transcutanata – leziunile tegumentare, arsurile prezinta porti de intrare a
unor multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in
infectii sistemice;
5. Alte cai de transmitere – parenterala ( prin instrumente medicale nesterile);
- Prin transfuzii de sange;
- Prin alaptare.
Clasificarea bolilor contagioase in functie de calea de transmitere:
- Boli transmise prin contact direct;
- Boli aerogene;
- Boli digestive;
- Boli transmise prin vectori.

2
 3. Masa receptiva
- Reprezinta totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezinta imunitate
fata de o anumita boala infectioasa.
Imunitatea corpului poate fi:
Congenitala (prin nastere);
Dobandita (naturala – ca urmare a unei imbolnaviri; si artificiala – vaccinare);

Factorii epidemiologici favorizanti (secundari):

- Factori naturali ( meteoclimatici, casnic, geografici, telurici);
- Factori economico-sociali (locuinta, alimentatia, conditiile de munca, rozatoarele,
marile calamitati, cultura sanitara).

FORMELE DE MANIFESTARE ALE PROCESELOR EPIDEMIOLOGI

Sporadic;
Epidemie (izbucnirea aceleasi boli fara un nr mai mare de persoane dintr-o regiune
si care au, cel putin la inceput, o sursa comuna de infectie (gripa, varicela, tusea
convulsiva, hepatita, dizenteria etc);
Endemia (scarlatina, tusea convulsiva, hepatita).

Dupa calea de transmitere epidemiile pot fi:

Hidrice ( cu o crestere rapida a nr-lui de cazuri):
Alimentare ( cu izbucnire brusca la totalitatea consumatorilor si cu sfarsit, de
asemenea, brusc);
Prin vectori;
De contact – apar sub forma de cazuri sporadice ( de exemplu bolile cu
transmitere sexuala);
Pandemia ( boala infectioasa care se extinde pe un teritoriu foarte mare – tara,
continent, toata lumea – gripa, holera etc);
Manifestarea sezoniera:
- Cresterea incidentei bolii in populatie, intr-o anumita perioada de timp,
comparative cu restul anului;
- Expresia influentei factorilor de mediu;
- Mai evidenta in cazul bolilor cu incidenta crescuta;

3
Manifestarea periodica
- Aparitia de “valuri epidemice” la un interval de cativa ani;
- Specifica bolilor cu evolutie naturala.
Receptivitatea
- Starea organismului care nu ii confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune
microbiana, parazitara sau fungica, declasandu-se astfel boala;
- Receptivitatea tine de particularitatile genetice individuale, varsta, sex, stari
patologice;
- Stare complexa dependent de amprente genetice si de natura evolutiei vietii – nu
confera protectie;
Rezistenta generala nespecficia
Hematopoeza,
Metabolismul,
Fagocitoza,
Procesele inflamatorii,
Secretiile de mucine,
pH-ul cutanat;
IgA;
Interferonii;
Aparatul ciliar al aparatului respirator.
Masuri generale de prevenire si combatere a bolilor transmisibile.
•A Masuricombative:
•Depistarea bolnavilor si a purtatorilor de germeni
•Izolarea bolnavilor si a suspectilor
•Transportul la spital
•Declararea cazurilor
•Inregistrarea si raportarea
•Depistarea si supravegherea contactilor pe toata durata maxima de incubatie a
bolii
•Masuri de sterilizare a purtatorilor de germeni si de reducere a riscului de
diseminare a infectiei pe perioada portajului
• Masuri de dezinfectie, dezinsectie si deratizare(DDP) in focar
• Cresterea rezistentei populatiei receptive prin
• Masurine specifice: igienico-sanitare, nutritive corespunzatoare, calirea
organismului.

4
 • Masuride profilaxiespecifica: administrarede imunoglobuline, chimioprofilaxie,
imunizarea artificialaactive (vaccinare)
• Educatiesanitara
B. Masuri de prevenire
•Totalitatea actiunilor intreprinse intr-o comunitate IN ABSENTA CAZURILOR DE
BOALA cu scopul evitarii a paritiei si raspindirii acestora.
1. Masuri generale igienico-sanitare
Realizarea unui climat favorabil circulatiei agentilor pathogeni si apariteii de boli
infectioase;
2. Masuri special antiepidermice
-Controlul tuturor factorilor determinant si favorizanti ai procesului epidemiologic in
contextul patologiei infectioase si a conditiilor specific dintr-un teritoriu.
Triajul epidemiologic;
Controlul medical la angajare si controlul periodic al personalului din sectoarele
speciale;
Supravegherea active a purtatorilor de germeni;
Masuri preventive continue, sistematice de dezinfectie, dezinsectie, deratizare;
Depistarea activa si lichidarea prompta a focarelor de parasitism;
Organizarea si aplicarea programelor de imunoprofilaxie.