UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

METODE DE INTERPOLARE POLINOMIALA.

INTERPOLAREA LAGRANGE
SI INTERPOLAREA NEWTON

Coordonator: Venter Adela

Student: Farnaş Cristian

2017-2018
Cuprins

Despre mine 2
I. Model teoretic. 3
I.1. Polinom de interpolare. Definiţie. 3
I.2. Polinomul Lagrange de interpolare. 4
I.3. Polinomul Newton de interpolare. 4
II. Aplicatie practica. 5
II. 1. Metoda de interpolare cu polinom Lagrange. 5
II. 2. Metoda de interpolare cu polinom Newton. 7
III. Concluzii. 9
IV. Bibliografie. 10

1
Despre mine.

2
I. Model teoretic.

I.1. Polinom de interpolare. Definiţie. Eroarea de interpolare.

Fie f : [a, b] → R o funcţie si fie x0, x1, …, xn n+1 puncte din intervalul [a, b], numite noduri. Se pune
problema determinării unei funcţii F care să aproximeze funcţia f pe aceste noduri. O asfel de
aproximaţie este necesară în următoarele situaţii:
1) Când nu se cunoaşte expresia analitică a lui f, ci doar valorile sale într- un număr finit de
puncte x0, x1, …, xn din intervalul [a, b].
2) Când expresia analitică a lui f este prea complicată şi calculele efectuate cu ajutorul
acesteia ar fi prea dificile.
Functia F trebuie să fie o funcţie simplă, uşor de evaluat, de diferenţiat şi de integrat. Cea mai
utilizată clasă de funcţii de interpolare este clasa polinoamelor, datorită uşurinţei cu care acestea se
integrează şi se derivează.
Fie x0, x1, …, xn n+1 noduri din intervalul [a, b], şi yi = f(xi) pentru orice i = 0,1,…n. Pentru ca polinomul
de grad cel mult egal cu n, Pn, să fie un polinom de interpolare pentru f trebuie satisfăcute relaţiile:
Pn(xi) = yi, i = 0, 1, …, n. (1)
Polinomul determinat de condiţiile anterioare este unic. Într-adevăr fie
Pn(x) = anXn + an-1Xn-1 + … + a1X + a0
Inlocuind valorile coordonatele punctelor de interpolare, relaţiile anterioare conduc la sistemul:
𝑎0 + 𝑎1 𝑥0 + 𝑎2 𝑥02 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑥0𝑛 = 𝑦0
𝑎0 + 𝑎1 𝑥1 + 𝑎2 𝑥12 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑥1𝑛 = 𝑦1 (2)
⋮
{𝑎0 + 𝑎1 𝑥𝑛 + 𝑎2 𝑥𝑛2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑥𝑛𝑛 = 𝑦𝑛
Determinatul acestui sistem este:
1𝑥0 𝑥02 ⋯ 𝑥0𝑛
2 𝑛
∆= | 1𝑥1 𝑥1 ⋯ 𝑥1 | = ∏ (𝑥𝑖 − 𝑥𝑗 )
⋮
0≤𝑖<𝑗≤𝑛
1𝑥𝑛 𝑥𝑛2 ⋯ 𝑥𝑛𝑛
care este un determinant Vandermonde. Deci ∆ ≠0 şi în consecinţă sistemul (2) este compatibil
determinat, adică polinomul de interpolare Pn este unic determinat.
Coeficienţii polinomului de interpolare pot fi determinaţi rezolvând sistemul (2), dar dacă numarul
de noduri n este mare, atunci volumul de calcul este la randul lui mare. De aceea se utilizează diferite
forme comode ale polinoamelor care conduc la polinoame de interpolare Lagrange, Newton sau cu
alte functii precum cele trigonometrice.

3
I.2. Polinomul Lagrange de interpolare.

Fie f : [a, b] → R o funcţie si fie n+1 puncte distincte x0, x1, …, xn din intervalul [a, b], astfel incat yi =
f(xi) pentru orice i = 0,1,…n. Forma polinomului de interpolare Lagrange este:
Ln(x) = y0b0(x) + y1b1(x) + … + ynbn(x)
unde bi sunt polinoame de grad n. Punând condiţiile Ln(xi) = yi pentru orice i = 0, 1, …, n , se obţine
(𝑥 − 𝑥0 )(𝑥 − 𝑥1 ) ⋯ (𝑥 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥 − 𝑥𝑖+1 ) ⋯ (𝑥 − 𝑥𝑛 )
𝑏𝑖 (𝑥) =
(𝑥𝑖 − 𝑥0 )(𝑥𝑖 − 𝑥1 ) ⋯ (𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖+1 ) ⋯ (𝑥𝑖 − 𝑥𝑛 )
şi deci
𝑛
(𝑥 − 𝑥0 )(𝑥 − 𝑥1 ) ⋯ (𝑥 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥 − 𝑥𝑖+1 ) ⋯ (𝑥 − 𝑥𝑛 )
𝐿𝑛 (𝑥) = ∑ 𝑦𝑖
(𝑥𝑖 − 𝑥0 )(𝑥𝑖 − 𝑥1 ) ⋯ (𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖+1 ) ⋯ (𝑥𝑖 − 𝑥𝑛 )
𝑖=0

I.3. Polinomul Newton de interpolare.

Fie A ⊆R, un interval si f : A → R o functie. Pentru orice sistem de n noduri x1, x2, …, xn ∈ A,
definim:
𝑓(𝑥2 ) − 𝑓(𝑥1 )
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ) =
𝑥2 − 𝑥1
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ) − 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 )
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 ) =
𝑥3 − 𝑥1
si in general
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; ⋯ ; 𝑥𝑛 ) − 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; ⋯ ; 𝑥𝑛−1 )
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; ⋯ ; 𝑥𝑛 ) =
𝑥𝑛 − 𝑥1
diferentele divizate de ordin 1, 2, …, n-1 ale functiei f.

Fie A ⊆R, un interval si f : A → R o functie si Pn-1 polinomul de interpolare asociat functiei f si

nodurilor x1, x2, …, xn ∈ A. Atunci Pn-1 poate fi reprezentat de:
𝑃𝑛−1 = 𝑓(𝑥1 ) + 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥1 ) + 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 )(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) + ⋯ +
+𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; ⋯ ; 𝑥𝑛 )(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) ⋯ (𝑥 − 𝑥𝑛−1 )

Prin urmare, polinomul

𝑛 𝑖−1

𝑁𝑛−1 (𝑥) = 𝑓(𝑥1 ) + ∑(𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; … ; 𝑥𝑖 ) ∏(𝑥 − 𝑥𝑗 )) , 𝑥 ∈ ℝ

𝑖=2 𝑗=1
4
se numeste polinomul de interpolare Newton asociat functiei f si nodurilor x1, x2, …, xn.
Atit in cazul polinomului de interpolare Lagrange cat si in cazul polinomului de interpolare Newton,
pentru o functie f : A → R si nodurile x1, x2, …, xn, polinoamele de interpolare exista si sunt unice in
conditiile date.

II. Aplicatie

In urma recoltari de mostre dintr-un produs alimentar s-au obtinut urmatoarele date reprezentate
in tabel:

x (zaharuri) 5 15 35 75 115
y (kcal) 300 750 1800 3000 5000

unde x reprezinta continutul de zaharuri, respectiv y reprezinta kilocaloriile. Sa se gaseasca o functie

polinomiala care sa interpoleze aceste valori, pentru a putea face estimari si in cazul altor
determinari de continut de zaharuri.

Solutie.
Cautam sa gasim polinoame de grad IV, notate cu L4, respective N4, care sa treaca prin punctele
date (xi, yi). Pentru aceasta, mai intai vom folosi un polinom de interpolare Lagrange, iar mai apoi
un polinom de interpolare Newton.

II.1. Metoda de interpolare cu polinom Lagrange.

Polinomul L4 pe care dorim sa-l determinam este dat de formula:

5 5
(𝑥 − 𝑥𝑗 )
𝐿4 (𝑥) = ∑ (𝑓(𝑥𝑖 ) ∏ )
(𝑥𝑖 − 𝑥𝑗 )
𝑖=1 𝑗=1,𝑗≠𝑖

Dezvoltand termenii din formula anterioara vom obtine:

(𝑥 − 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥3 )(𝑥 − 𝑥4 )(𝑥 − 𝑥5 ) (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥3 )(𝑥 − 𝑥4 )(𝑥 − 𝑥5 )

𝐿4 (𝑥) = 𝑓(𝑥1 ) + 𝑓(𝑥2 ) +
(𝑥1 − 𝑥2 )(𝑥1 − 𝑥3 )(𝑥1 − 𝑥4 )(𝑥1 − 𝑥5 ) (𝑥2 − 𝑥1 )(𝑥2 − 𝑥3 )(𝑥2 − 𝑥4 )(𝑥2 − 𝑥5 )
(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥4 )(𝑥 − 𝑥5 ) (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥3 )(𝑥 − 𝑥5 )
+𝑓(𝑥3 ) + 𝑓(𝑥4 ) +
(𝑥3 − 𝑥1 )(𝑥3 − 𝑥2 )(𝑥3 − 𝑥4 )(𝑥3 − 𝑥5 ) (𝑥4 − 𝑥1 )(𝑥4 − 𝑥2 )(𝑥4 − 𝑥3 )(𝑥4 − 𝑥5 )
(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥3 )(𝑥 − 𝑥4 )
+𝑓(𝑥5 )
(𝑥5 − 𝑥1 )(𝑥5 − 𝑥2 )(𝑥5 − 𝑥3 )(𝑥5 − 𝑥4 )

5
Introducand valorile masuratorilor din tabel vom avea:

(𝑥 − 15)(𝑥 − 35)(𝑥 − 75)(𝑥 − 115) (𝑥 − 5)(𝑥 − 35)(𝑥 − 75)(𝑥 − 115)

𝐿4 (𝑥) = 300 + 750 +
(−10) ⋅ (−30) ⋅ (−70) ⋅ (−110) 10 ⋅ (−20) ⋅ (−60) ⋅ (−100)
(𝑥 − 5)(𝑥 − 15)(𝑥 − 75)(𝑥 − 115) (𝑥 − 5)(𝑥 − 15)(𝑥 − 35)(𝑥 − 115)
+1800 + 3000 +
30 ⋅ 20 ⋅ (−40) ⋅ (−80) 70 ⋅ 60 ⋅ 40 ⋅ (−40)
(𝑥 − 5)(𝑥 − 15)(𝑥 − 35)(𝑥 − 75)
+5000
110 ⋅ 100 ⋅ 80 ⋅ 40

Care daca vom desface parantezele ne va da urmatoarea forma a polinomulul L4:

4528125 − 531000𝑥 + 18650𝑥 2 − 240𝑥 3 + 𝑥 4
𝐿4 (𝑥) = 300 −
2310000
1509375 − 378250𝑥 + 16400𝑥 2 − 230𝑥 3 + 𝑥 4
−750 +
1200000
646875 − 186750𝑥 + 12500𝑥 2 − 210𝑥 3 + 𝑥 4
+1800 −
1920000
301875 − 91750𝑥 + 7100𝑥 2 − 170𝑥 3 + 𝑥 4
−3000 +
6720000
196875 − 60750𝑥 + 4900𝑥 2 − 130𝑥 3 + 𝑥 4
+5000
35200000
Introducand coeficientii in fiecare fractie vom obtine:
4528125 − 531000𝑥 + 18650𝑥 2 − 240𝑥 3 + 𝑥 4
𝐿4 (𝑥) = −
7700
1509375 − 378250𝑥 + 16400𝑥 2 − 230𝑥 3 + 𝑥 4
− +
1600
+1940625 − 560250𝑥 + 37500𝑥 2 − 630𝑥 3 + 3𝑥 4
−
3200
301875 − 91750𝑥 + 7100𝑥 2 − 170𝑥 3 + 𝑥 4
− +
2240
+196875 − 60750𝑥 + 4900𝑥 2 − 130𝑥 3 + 𝑥 4
7040
Rezultatul final dup ace combinam termenii de acelasi grad va fi:
101625 60855𝑥 873𝑥 2 331𝑥 3 17𝑥 4
𝐿4 (𝑥) = + + − +
704 2464 616 12320 123200
Reprezentarea grafica a acestui polinom de interpolare L4 este:

6
II.1. Metoda de interpolare cu polinom Newton.

Vom deduce in cele ce urmeaza un al polinom de interpolare pentru datele masuratorii, de data
aceasta folosind un polinom de interpolare Newton. Pentru aceasta calculam mai intai diferentele
divizate:
- de ordin 1
𝑓(𝑥2 ) − 𝑓(𝑥1 ) 750 − 300 450
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ) = ⇒ 𝑓(5; 15) = = = 45
𝑥2 − 𝑥1 15 − 5 10
𝑓(𝑥3 ) − 𝑓(𝑥2 ) 1800 − 750 1050
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ) = ⇒ 𝑓(15; 35) = = = 52.5
𝑥3 − 𝑥2 35 − 15 20
𝑓(𝑥4 ) − 𝑓(𝑥3 ) 3000 − 1800 1200
𝑓(𝑥3 ; 𝑥4 ) = ⇒ 𝑓(35; 75) = = = 30
𝑥4 − 𝑥3 75 − 35 40
𝑓(𝑥5 ) − 𝑓(𝑥4 ) 5000 − 3000 2000
𝑓(𝑥4 ; 𝑥5 ) = ⇒ 𝑓(75; 115) = = = 50
𝑥5 − 𝑥4 115 − 75 40
- de ordin 2
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ) − 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ) 𝑓(15; 35) − 𝑓(5; 15) 52.5 − 45 7.5
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 ) = ⇒ 𝑓(5; 15; 35) = = =
𝑥3 − 𝑥1 35 − 5 30 30
= 0.25
𝑓(𝑥3 ; 𝑥4 ) − 𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ) 𝑓(35; 75) − 𝑓(15; 35) 30 − 52.5
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ) = ⇒ 𝑓(15; 35; 75) = =
𝑥4 − 𝑥2 75 − 15 60
−22.5
= = −0.375
60
𝑓(𝑥4 ; 𝑥5 ) − 𝑓(𝑥3 ; 𝑥4 ) 𝑓(75; 115) − 𝑓(35; 75) 50 − 30
𝑓(𝑥3 ; 𝑥4 ; 𝑥5 ) = ⇒ 𝑓(35; 75; 115) = =
𝑥5 − 𝑥3 115 − 35 80
20
= = 0.25
80

7
 - de ordin 3
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ) − 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 )
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ) = ⇒
𝑥4 − 𝑥1
𝑓(15; 35; 75) − 𝑓(5; 15; 35) −0.375 − 0.25 −0.625
𝑓(5; 15; 35; 75) = = = = 0.00892857
75 − 5 70 70
𝑓(𝑥3 ; 𝑥4 ; 𝑥5 ) − 𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 )
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ; 𝑥5 ) = ⇒
𝑥5 − 𝑥2
𝑓(35; 75; 115) − 𝑓(15; 35; 75) 0.25 + 0.375 0.625
𝑓(15; 35; 75; 115) = = = = 0.00625
115 − 15 100 100
- de ordin 4
𝑓(𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ; 𝑥5 ) − 𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 )
𝑓(𝑥1 ; 𝑥2 ; 𝑥3 ; 𝑥4 ; 𝑥5 ) = ⇒ 𝑓(5; 15; 35; 75; 115) =
𝑥5 − 𝑥1
𝑓(15; 35; 75; 115) − 𝑓(5; 15; 35; 75) 0.00892857 − 0.00625 0.00267857
= = = = 0.00002435
115 − 5 110 110

Combinand toate aceste diferente divizate in formula de interpolare Newton vom obtine:
𝑁4 = 300 + 45(𝑥 − 5) + 0.25(𝑥 − 5)(𝑥 − 15) + 0.00892857(𝑥 − 5)(𝑥 − 15)(𝑥 − 35) +
+0.00002435(𝑥 − 5)(𝑥 − 15)(𝑥 − 35)(𝑥 − 75)(𝑥 − 115)
Care scris intr-o forma mai eleganta este:
1
𝑁4 (𝑥) = (−1923.95 + 887.315𝑥 − 61.7662𝑥 2 + 1.9691𝑥 3 − 0.023863𝑥 4 + 0.0000974𝑥 5 )
4
Graficul acestui polinom de interpolare este:

8
III. Concluzii.

Pentru rezolvarea problemei practice otinuta din masuratorile de zaharuri si kilocalorii effectuate
pe mostre alimentare am ales sa folosim polinoame de interpolare Lagrange si Newton.
Pentru cazul polinoamului de interpolare Lagrange am folosit formula mtematica a ploinomului de
interpolare in care am introdus valorile numerice obtinute in urma masuratorilor. Am obtinut
astfel cinci polinoame de grad 4, care dupa insumare ne-au generat polinomul de interpolare
cautat (L4) pe care l-am si reprezentat graphic cu ajutorul platformei online Wolfram Alpha.
Pentru comparative, am incercat sa determinam si un alt polinom de interpolare de data aceasta
de tip Newton pentru acelasi set de date. Si in acest caz am obtinut tot un polinom de grad 4 dar
de data aceasta coeficientii sunt diferiti.
Pentru a putea face o comparative am inclus si o vizualizare a acestor polinoame de gard 4
obtinute.
Atat in cazul polinomului de interpolare Lagrange, cat si in cazul Newton, desi am obtinut un
polinom de grad 4, se observa din graphic ca in cazul polinomului Lagrange avem o functie
crescatoare care nu este departe de o functie liniara pe intervalul [0,50], in schimb in cazul
polinomului Newton aceasta functie este crescatoare, dar se abate mult de la o functie liniara.
Polinomul de interpolare Lgrange ne-a generat o aproximare mai uniforma a datelor, decat
polinomul Newton.
Pentru a compara cele doua functii obtinute am determinat numarul de kilocalorie in cazul unei
masuratori de zaharuri egala cu 90. In cazul polinomului Lagrange, estimarea este de 3313.89 kcal,
in timp ce in cazul polinomului Newton am obtinut o valoare mult mai mare, de 5646.98 kcal. Se
observa astfel ca interpolarea Lagrange este mai aproape de realitate.

9
IV. Bibliografie.

1. Wolfram Alpha (www.wolframalpha.com)

2. Elemente de statistica matematica. Curs. – Venter Adela,
2016-2017 (curs2)
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Lagrange_polynomial

10