Proiect Grupa IV

Grupa IV
Sistemul renal
Sistemul renal este alcatuit din rinichi si uretere (organe pereche) , vezica urinara si
uretra (organe nepereche) . Rolul acestuia este de a mentine homeostazia mediului
intern prin existenta unor procese fiziologice complexe de filtrare, absorbtie (activa si
pasiva) si secretie. In urma acestor procese se formeaza urina prin intermediul careia
sunt eliminati produsii reziduali ai metabolismului.
Urina formata la nivel renal trece si prin uretere si ajunge la vezica urinara unde
stationeaza pentru perioade scurte de timp, dupa care este eliminata prin uretra.
Rinichii produc in medie pe minut aproximativ 125 ml de filtrat plasmatic. Din acestia
124 sunt reabsorbiti, iar 1 ml este eliminat prin urina.
Diureza reprezinta cantitatea de urina excretata de rinichi in cursul unei zile si are o
valoare de aproximativ 1500 ml.
Un alt rol al rinichilor este in mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si la reglarea
tensiunii arteriale (prin intermediul reninei) . De asemenea, rinichii secreta
eritropoetina care este factor de crestere care stimuleaza eritropoeza si hidroxileaza
prohormonul steroidian precursor in forma activa a vitaminei D3.
Anatomia si structura aparatului renal:
1. Rinichii
Prezinta o margine concava catre medial (hilul renal unde se gasesc nervii, vasele
sanguine, limfatice si ureterul) si o fata laterala convexa.
Sunt localizati retroperitoneal, intinzandu-se aproximativ intre vertebrele T2-L3.
Rinichiul stang este pozitionat de obicei superior de cel drept.
1
Bazinetul renal este portiunea superioara dilatata a ureterului alcatuita din trei calice
mari, fiecare din acestia ramificandu-se in mai multe calice mici.
Rinichiului i se descriu:
- corticala renala situata la exterior
- medulara renala la interior (contine piramide Malpighi si piramide Ferrein care
patrund in corticala renala) .
Rinichiul are aproximativ 1-4 milioane de nefroni. Nefronul este considerat a fi
unitatea morfo-functionala a rinichiului.
Nefronul este alcatuit din:

-corpuscul renal
-tub contort proximal
- ansa Henle
-tub contort distal
- tubi colectori
-ducte papilare
Se diferentiaza nefroni:
- corticali (80-85%) cu ansa Henle scurta si corpusculul renal in corticala externa
- juxtamedulari (15-20%) : ansa Henle este foarte lunga iar corpusculul renal se afla in
corticala profunda
Glomerulii renali filtreaza intr-o singura zi o cantitate de patru ori mai mare decat toata
apa din organism, de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare si de 60 de ori mai
mult decat volumul plasmatic.
2. Ureterele
Sunt doua la numar, au aspect tubular, o lungime de aproximativ 10-12 cm lungime.
Sunt situate retroperitoneal, intre pelvisul renal si vezica urinara in care intra pe
2
peretele posterior, oblic prin intermediul unei valve fiziologice.
Trecerea urini in vezica urinara se face in jeturi intermitente odata cu undele de
contractie.
3. Vezica urinara
Este organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate al carui principal rol este de a depozita
urina.
Aceasta este alcatuita din corp si col.
4. Uretra
Este un conduct musculo-membranos care are ca rol principal transportul urinii din
vezica urinara catre exterior. Exista o diferentiere pe sexe: la femeie uretra are rol strict
urinar pe cand la barbat aceasta asigura si transportul spermei.
Uretra masculina este mai lunga si prezinta patru segemente: prostatic, membranos,
bulbar si penian.
Mucoasa din structura uretrei, in special a celei peniene, prezinta glande Littre (glande
mucoase care se deschid la suprafata epiteliului mucoasei uretrale) .
Uretra feminina este mai scurta (4-5 cm) . In portiunea mijlocie a acesteia exista un
sfincteruretral extern aflat sub control voluntar.
Patologii asociate sistemului urinar:

1. Tulburari de mictiune
-polakiuria (cresterea numarului mictiunilor) . Printre cele mai frecvente cauze : cistita
acuta/ tuberculoasa, calculi vezicali, adenom de prostata, compresia vezicala
-disuria (dificultatea actului mictional) . Exista disurie initiala (in adenom de prostata,
carcinom de prostata), terminala (cistite, calculi vezicali) si totala (in mielita, uretrita,
lueconevraxita) .
3
-mictiune dureroasa (durere si usturime la urinat) provocata de aceleasi cauze ca si in
cazul disuriei.
- retentie urinara (incapacitatea vezicii urinare de a elimina urina) . Poate fi completa
sau incompleta, de tip acut sau cronic.
- incontinenta urinara (pierderea functiei de rezervor a vezicii urinare) . Poate fi falsa
(bolnavii cu retentie) sau adevarata (afectiuni medulare S3-S5 sau dupa interventii
chirurgicale la nivelul prostatei.
-eurezis (pierdere involuntara de urina) la copii cu spina bifida
- mictiune imperioasa (nevoia urgenta de a urina imediat dupa instalarea senzatiei de
mictiune) . Tenesmele vezicale apar in cistite, afectiuni uretra posterioara si sunt
mictiuni imperioase, dureroase si ineficiente.
- mictiune rara (1-2 mictiuni pe parcursul unei zile. Apare cu oligurie in IRA si
glomerulonefrita acuta. Cu diureza normala apare in megavezica congenitala sau
dobandita
2. Tulburari de diureza
- poliuria (cresterea diurezei peste 2 L pe parcursul a 24 ore) . Aceasta poate fi
fiziologica/ patologica, tranzitorie/permanenta. Cauzele pot fi renale sau extrarenale
- oligouria (diureza are valori de 500-800 ml/24 ore) . Poate fi fiziologica (reducere
marcata a aportului de apa, transpiratii excesive) sau patologica de cauza prerenala
(scadere filtrat glomerular ca reactie la hipotensiune sau soc hipovolemic) sau renala
(glomerulonefrita acuta, insuficienta renala cronica) .
-anuria (scadere diureza sub 300 ml/24 ore) . Este mereu patologica, poate fi reversibila
(insuficienta renala acuta) sau ireversibila (stadiu final insuficienta renala cronica) .
Cauze: functionale (hipovolemie, hipotensiune arteriala, acidoza) sau organice
(glomerulonefrite, nefropatii) .
-oligoanuria (diureza intre 500-300 ml/24 ore) .
- nicturia (diureza nocturna e egala/ o depaseste pe cea diurna, fiziologic volumul
4
diurezei nocturna reprezinta o patrime din cel al diurezei diurne. ) Cauze: insuficienta
renala cronica compensata, insuficienta cardiaca dreapta sau globala, ciroza hepatica
decompensata.
- opsiuria (eliminarea urinei intarziat fata de momentul ingestiei de lichide) . In mod
normal lichidele sunt eliminate in decursul a patru ore de la ingestie. Cauze: ciroza
decompensata, hiperestrogenism.
3. Edemul renal nefrititc (in glomerulonefrita acuta) sau nefrotic (prin scaderea
presiunii coloid-osmotice a plasmei) .
4. Hematuria (urina cu sange provenit din tractul urinar situat superior de uretra
anterioara) . Poate fi microscopica sau macroscopica. Cauze: boli hematologice, de
colagen, sau cauze renale (glomerulonefrita acuta/ cronica acutizata, tumori renale,
guta, tuberculoza renala, litiaza) .
5. Piuria si leucocituria (puroi in urina) . Poate fi microscopica (cel mai frecvent) dar
si macroscopica. Cauze: neoplasm, tuberculoza renala, nefrita interstitiala, cistita,
uretrita s. a.
6. Chiluria (limfa in urina)
7. Lipuria (lipide in urina)
8. Pneumaturia (gaze in urina)
9. Proteinuria (glomerulara, tubulara, de flux)
Sindroame renale:
1. Sindrom nefritic acuta

2. Sindrom nefritic cronic
3. Sindrom nefrotic
4. Sindromul nefropatiilor interstitiale
5. Sindroame tubulare
5
6. Sindroame renale vasculare
7. Litiaza reno-urinara
8. Insuficienta renala acuta
9. Insuficienta renala cronica
Rinichii
Rinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o lungime de

aproximativ 11 cm, latime de 6 cm si o grosime de 3 cm.
Principalele functii ale acestora sunt:
- excretia majoritatii produsilor de catabolism, substante straine precum medicamente
sau coloranti.
- mentin constant volumul si compozitia lichidelor extracelulare prin control: hidro-
electrolitic, al osmolaritatii si echilibrului acidobazic.
- rol endocrin: prin secretia de renina, eritrogenina, 1,25 dihidroxicol- calciferol,
prostaglandine.
- reglarea tensiunii arteriale si a volemiei
- producerea urinii
Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Rinichii sunt situati paravertebral, anterior de muschiul patrat lombar, medial de splina
(stanga) si de ficat (dreapta), posterior de intestinul gros (stanga) si vena cava inferioara
(dreapta). Lateral de rinichi se afla peritoneul parietal, iar posterior coastele.
Anatomie / structura
Rinichiul prezinta la exterior capsula renala (membrana transparenta care indeplineste
rolul de a mentine forma rinichilor), capsula adipoasa (cu rol in protectia impotriva
traumatismelor) si fascia renala (un tesut conjunctiv dens semiordonat).
6
Aspectul macroscopic al rinichiului:
Rinichiul prezinta in sectiune frontala urmatoarele regiuni:
- corticala: prezinta cortex cortici, labirint cortical si coloane corticale Bertin
- medulara: contine piramide Malpighi, ducte Belinni, aria cribrosa a papilei renale,
piramide Ferrein.
- sinusul renal
Vascularizatia rinichilor
E realizata de artera renala, artere segmentare, artere interlobare artere arcuate, artere
interlobulare, arteriole interlobulare, arteriole aferente, capilare glomerulara, arteriole
eferente, capilare peritubulare +/- vasa recta, vene interlobulare, vene arcuate, vene
interlobare, vene segmentare si in final sangele pleaca prin vena renala.
Vascularizatia nefronului: capilare peritubulare, arteriola aferenta, arteriola eferenta,
vasa recta.
Aspectul microscopic al rinichiului:

- tubul urinifer: este unitatea functionala a rinichiului care contine nefronul si ductele
colectoare. Intr-un rinichi sunt aproximativ 1 milion de tubi uriniferi. Este localizat in
corticala si medulara.
- corpusculi renali (contin glomerulii)
- razele medulare (tub contort proximal, tub contort distal si tub colector)
- papila renala
- calice minore
- urter (uroteliul)
Nefronul este unitatea parenchimatoasa a rinichiului. Acesta contine:

Corpuscul renal Malpighi (tub contort proximal, ansa Henlse, tub contort distal
7
rezultand tubii uriniferi). I se descriu: capsula de invelis si componenta vasculara. De
asemenea are un pol vascular si un pol urinar. Capsula de invelis este numita capsula
Bowman si contine o foita parietala, un spatiu urinar si o foita viscerala. Foita parietala
este alcatuita din epiteliu pavimentos si lamina bazala cu fibre de reticulina iar foita
viscerala contine podocite, care sunt celule epiteliale modificate.
Nefronii sunt:
- corticali (80-85%): corpusculul renal este in corticala externa iar ansa Henle este
scurta
- juxtamedulari (15-20%): corpusculul renal este in corticala profunda si ansa Henle
este foarte lunga.
Componenta vasculara a corpusculului renal:

- arteriola aferenta
- glomerul renal
- arteriola eferenta
Glomerulii renali au capacitatea de a filtra:

- de patru ori mai mult decat toata apa din organism
- de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare
- de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic
Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Bariera glomerulara de filtrare este alcatuita din:
- endoteliul capilar fenestrat
- membrana bazala glomerulara
- celule podocitare
8
Rolul barierei de filtrare:
- aceasta este o bariera fizica dar si electrica: bariera pentru celule (endoteliul fenestrat),
bariera fizica (membrana bazala)
- permite trecerea apei, a proteinelor mici, a glucozei, a ionilor, aminoacizilor si ureei
spre spatiul capsular (prin intermediul fantelor de filtrare)
Mezangiul intracorpuscular („mesos” = mijloc, „angeion” = vas):

- celule mezangiale (pericite) cu localizare in centrul glomerulului, intre ansele capilare
- matrice mezangiala
Rolul mezangiului intracorpuscular:
- fagocitoza particulelor ultrafiltratului
- reglarea fluxului sanguin capilar
- mentinerea integritatii laminei bazale
TUBII URINIFERI
1. Tubul proximal
Este localizat in corticala, este alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala
cu specializari (microvili). Prezinta un segment drept si unul contort.
Functii:
- reabsoarbe pasiv apa
- reabsoarbe activ glucoza, aminoacizi, proteine si ioni
- secretie si excretie
2. Ansa Henle
Prezinta un tub descendent gros, un segment subtire si un tub ascendent gros. Este
localizata in corticala si medulara.
3. Tub distal
Are o portiune dreapta si o ramura convoluta. Tubul contort distal e localizat in
9
corticala, este alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala.
Functii tub contort distal:
- reabsoarbe apa (sub actiunea vasopresinei)
- reabsoarbe sodiul (sub actiune aldosteronului)
- reabsoarbe ioni de calciu (sub actiunea hormonului paratiroidian)
4. Tubi colectori
Sunt localizati in corticala si medulara si se termina la papila renala, golindu-se in
calicele mici.
Functiile nefronului:
- filtrarea sangelui in corpusculul renal
- reabsorbtie in tubii contorti proximal si distal
- concentrarea urinii in ansa Henle si tub contort distal
- excretie in tubii contorti proximal si distal.
Aparatul juxtaglomerular este alcatuit din celulele producatoare de renina, mezangu
extracorpuscular si macula densa a tubului contort distal.
Functiile aparatului juxtaglomerular:

- mecanica
- endocrina
Interstitiul renal contine vasele sanguine si celule interstitiale specializate Se
diferentiaza intersitiu cortical si medular. Functiile:
- secrtia de prostaglandine si medulipina
- secretia de eritropoetina
- mentinerea homeostaziei hidrosaline
10
Semne si simptome renale
1. Durerea
Afectiunile renoureterale sunt insotite foarte frecvent de acest simptom, manifestandu-
se insa diferit in functie de afectiunea cauzala.
a) Colica nefritica declansata de mers rapid, efort fizic intens, consum excesiv de
lichide. Sediul durererii: de obicei lombar, cu iradiere anterioara. Durerea incepe brusc
si e intermitenta, este accentuata de palparea/ percutia lojei renale, tuse sau respiratie
profunda. Colica cedeaza la caldura, antispastice si antialgice.
Cauze: litiaza renourinara, ptoza renala, pielonefrita acuta, necroz apapilara, infarct
renal s.a.
b) Durerea lombara necolicativa de cauza renala
- acuta/cronica
- unilaterala/bilaterala
- intensitate variabila
- diagnostic diferential cu colica nefritica: absenta caracter paroxistic si absenta iradierii
Cauze
- pentru durerea acuta:pielonefrita acuta, pielocistita acuta, glomerulonefrita acuta s.a.
- pentru durerea cronica: litiaza coraliforma, nefropatie interstitiala s.a.
c) Durerea pelviperineala de origine urinara
- la nivelul bazinului, cu iradiere in perineu, uretra, scrot.
Cauze:
- cistita, polipi, tumori vezica urinara, afectiuni ale prostatei sau uretrei.
d) Durere de origine vezicala
- localizata in hipogastru, iradiind catre meat (femeie), gland (barbati)
- se accentueaza la sfarsitul mictiunii
- exista cistalgie diurna, nocturna, permanenta
11
Cauze:
- cistalgie diurna: cistita bacteriana
- cistalgie nocturna: TBC vezical
- cistalgie permanenta: carcinom vezica urinara.
2. Tulburari de mictiune
- polakiurie
- disurie
- mictiune dureroasa
- retentie si incontinenta urinara
- mictiune imperioasa
- mictiune rara
3. Tulburari ale diurezei

- poliuria
- oliguria
- anuria
- oligoanuria
- nicturia
- opsiuria
Patologie asociata rinichiului

Sindroamele renale:
1. Sindrom nefritic acut: glomerulonefrita acuta endocapilara (post-streptococica)
/proliferativa mezangiala (Boala Berger) /proliferativa extracapilara (vaculite sistemice)
/mezangiocapilara. Precizarea tipului se face prin punctie-biopsie renala
Principalii factori cauzatori sunt:
12
- infectiosi (streptococ beta hemolitic de grup A)
- noninfectiosi (colagenoze, boli glomerulare primitive)
Principalele manifestari:
- hematuria
- edem renal
- oliguria
- hipertensiunea arteriala
2. Sindrom nefritic cronic

Aparut ca rezultat al evolutiei cronice a unor leziuni glomerulare. In functie de
predominanta unora dintre manifestari exista:
- forma hipertensiva
- forma edematoasa
- forma mixta
- forma rapid progresiva
3. Sindrom nefrotic
Aparut secundar unei porteinurii de peste 3,5 g/ 1,73 mp suprafata corporala/ 24 ore.
Exista:
- sindrom nefrotic primitiv (idiopatic)
- secundar (glomerulonefrite, boli sistemice)
- pur (caracterizat de proteinurie, hiperlipemie, hipoalbuminemie, edeme)
- impur (asociaza la proteinurie si hematurie, hipertensiune arteriala si insuficienta
renala).
4. Sindrom nefropatii interstitiale

Apare secundar unor afectiuni renale interstitiale sau predominant interstitiale.
13
Se deiferentiaza:
- nefropatii interstitiale acute. Manifestari: este declansata de administrarea unor
medicamente si e caracterizata de oligurie sau oligoanurie, hematurie.
- cronice. Manifestari: durere lombara colicativa/ necolicativa, poate lipsi durerea in
nefrita cronica toxica, tulburari de mictiune, diureza.
5. Sindroame tubulare
Apare ca urmare a existentei unor leziuni care afecteaza exclusiv sau predominant tubii.
Pot fi:
- unice, specifice
- cu defecte multiple, simultane
a) sindrom de tub contort proximal
b) sindroame tubulare distale
6. Sindroame renale vasculare

Rezultate in urma afectarii vaselor renale de o hipertensiune indelungata (peste 15-20
ani).
a) Nefroangioscleroza benigna
b) Nefroangioscleroza maligna
7. Litiaza renourinara
Este o afectiune care presupune formarea unor calculi la nivelul tractului urinar.
Factori:
- cresterea concentratiei sarurilor eliminate prin urina
- variatii excesive de pH
- cristalizare favorizata de prezenta calciului, magneziului s.a.
14
- suprasaturatia solutiei in oxalati
- bacterii.
Colica renala - calculi la nivelul rinichiului
8. Insuficienta renala acuta

Aparuta ca urmare a prabusirii rapide a functiei renale.
Cauze:
- prerenale (hipovolemie severa, scadere marcata a debitului cardiac)
- renale (ira de cauze nefrotoxice, nefropatii glomerulare/interstitiale/vasculare/
gravidica)
- postrenale (litiaza renala, neoplasm s.a.)
9. Insuficienta renala cronica

Aparut ca urmare a scaderii progresive a filtratului glomerular, in general ireversibil,
15
determinand cresterea produsilor de catabolism proteic si secundar, dezechilibre hidro-
electrolitice si acido-bazice severe.
Prin masurarea creatininemiei se obtine cel mai edificator indice al severitatii
insuficientei renale cronice.
Patogenia IRC e explicata prin intermediul a doua teorii:
- teoria nefronilor intacti
- teoria nefronilor patologici
Evaluarea rinichilor - Diagnostice specifice
1. Examen obiectiv:
- facies renal (palid, infiltrat, piele patata, edeme palpebrale mai accentuate dimineata)
- tegumente palide (sindrom glomerular) . La pacientii dializati: cai de abord vascular,
fistula Cimino-Brescia/sunt Scribner.
- edeme albe, moi, pufoase, predominant la nivelul fetei.
- unghii albe, plate
- par friabil, moale
- stare de nutritie precara
- ptoza (de gradul I, II, III) sesizate la palpare.
- puncte dureroase renale (costo-vertebral, costo-muscular, uretrale
superioare/mijlocii/inferioare)
- manevra Giordano (durere la nivelul lojelor renale)
- sufluri sistolice provocate de stenoze (sesizate la auscultatie).
2. Explorare paraclinica
- sumar de urina
- volum urinar
- densitate urinara
16
- pH urinar
- culoare urina
- miros urina
- examen chimic urina (bilirubina, urobilinogen, acid vanil mandelic, amilaze urinare).
- ureea, aicd uric, produsi de degredare a fibrinei
- sediment urinar
- urocultura
Probe functionale renale:
- clearence la creatinina
- clearence la inulina
- clearence la uree
- proba de concentratie
- proba de dilutie
3. Explorare radiologica
- urografia
- pielografia ascendenta
- cistografia
- ecografia
- scintigrafie renala
- CT renal
- RMN renal
- biopsia renala
- arteriografia renala si flebografia
Ureterele
17
Ureterele sunt (doua) organe tubulare cu o lungime de 25-30 cm intinse intre varful
bazinetului (stang si drept) si vezica urinara.
Anatomie/ structura ureterului

Ureterul este un organ musculo-membranos care se intinde de la jonctiunea pielo-
uretrala pana la ostiul uretral. Ureterul are o lungime de aproximativ 25-30 cm si un
diametru exterior de aproximativ 5-10 cm, cel interior fiind de aproximativ 3 mm.
Cele doua orificii uretrale si orificiul uretral al vezicii urinare constituie unghiurile
trigonului vezical Lieutaud.
Ureterul este inconjurat de o condensare a tesutului conjunctiv retroperitoneal numita
fascia ureterala („parangiul ureteral”) care superior se continua cu cele doua foite ale
fasciei renale, inferior se continua la nivelul spatiului plevis-subperitoneal cu
densificarile tesutului conjunctiv de aici.
Ureterul este un organ primitiv retroperitoneal caruia i se descriu trei portiuni:

- una abdominala intinsa de la jonctiunea pielo-ureterala pana la nivelul liniei
terminale a pelvisului osos. Aceasta este subimpartita de creasta iliaca intr-un segment
lombar si unul iliac.
- una pelvina, de la stramtoarea superioara a bazinului pana la vezica urinara. Este
subimpartita in: segment parietal si segment visceral (liber)
- una terminala, intraparietala/intramurala
Ureterul prezinta urmatoarele curburi:

- in plan frontal: curbura juxtarenala si curbura pelvina
- in plan sagital: curbura marginala determinata de trecerea peste vasele iliace si linia
terminala.
18
Calibrul ureterului este neuniform, descriindu-i-se:
- trei portiuni ingustate: la nivelul jonctiunii pielo-ureterale numita stramtoarea
superioara, la nivelul flexurii marginale, numita stramtoare marginala si la nivelul
portiunii intravezicale a ureterului numita stramtoarea inferioara.
- doua segmente dilatate: dilatatia abdominala si dilatatia pelvina.
Peretele ureterului este alcatuit din trei straturi:

- adventicea: stratul extern, fibros
- musculara: cu fibre musculare netede longitudinalela periferie, circulare la mijloc si
iar longitudinale la interior
- mucoasa: tunica interna care captuseste lumenul ureterului
Vascularizatia arteriala a ureterului

- in portiunea lombara:artera renala sau ramurile sale, artera suprarenala inferioara si
artera polara inferioara, artera gonadala.
- la nivelul flexurii marginale: ramuri din artera iliaca comuna sau artera iliaca interna
- in portiunea pelvina: ramuri din arterele vezicala inferioara, rectala mijlocie,
deferentiala (barbat) /uterina (femeie).
Vascularizatia venoasa a ureterului

- venele ureterale
Drenaj limfatic este realizat pe calea a trei retele capilare limfatice:

- adventiceala
- musculara
- submucoasa
19
Inervatia:
- este asigurata de plexul ureteral alcatuit din fibre simpatic si parasimpatice provenite
din:
- plexul renal si plexul intermezenteric pentru peretele abdominal
- plexul hipogastric pentru ureterul pelvin
- fibrele simpatice preganglionare au originea in nucleul intermedi-lateral, segmentele
T10-L1, luand calea nervilor splanhnic mic, renal Walter si lombari, apoi fac sinapsa in
ganglionii plexului celiac, respectiv ganglionul hipogastric.
- fibrele parasimpatice preganglionare au originea in nucleul dorsal al vagului si nucleul
parasimpatic sacral S2-S4 si fac sinapsa cu neuronii ganglionari parietali.

Proiectia ureterului este pe peretele anterior al abdomenului: este o linie care uneste
doua puncte: superior: orizontala care trece prin extremitatea anterioara a coastei 12, la
aproximativ 4,5 cm de linia mediana iar inferior: unirea treimii mediale cu 2/3 laterale
ale ligamentului inghinal.
In portiunea abdominala raporturile sunt comune atat la femeie cat si la barbat:

- anterior:
a) ureterul drept: vasele gonadale, fascia de coalescenta duodeno-pancreatica Treitz,
duodenul prin intermediul fascei anterior amintite, fascia de coalescenta rectocolica
Toldt I, peritoneul parietal posteior al spatiului mezenterico-colic drept, ansele
intestinale si radacina mezenterului.
b) ureterul stang: vasele gonadale, fascia de coalescenta rectocolica Toldt II, peritoneul
parietal posterior al spatiului mezenterico-colic stang, anse intestinale jejunale, radacina
mezocolonului sigmoid.
- posterior: grasimea pararenala, nervul genito-femural, muschiul psoas, vasele iliace
20
- lateral: portiunea inferioara a marginii mediale a rinichiului, colonul ascendent, cec si
apendice (dreapta) si colon descendent (stanga), vase gonadale.
- medial:
a) ureterul drept: flancul drept al venei cave inferioare, noduli limfatici juxtacavi, lantul
simpatic paravertebral lombar, vase gonadale drepte, artera iliolombara si trunchiul
nervos lombo-sacrat
b) ureterul stang: arc vascular Treitz, flanc stang al aortei abdominale, noduli limfatici
lateroaortici, lant simpatic paravertebral stang, vase gonadale stangi, artera mezenterica
inferioara, artera iliolombara si trunchiul nervos lombo-sacrat.
In portiunea pelvina, raporturile sunt diferite pe sexe:

a) La barbat:
- segmentul parietal: lateral cu lama sacro-recto-genito-pubiana, manunchiul vasculo-
nervos obturator, artera vezicala inferioara si fascia pelvina parietala iar medial cu
peritoneul parietal pelvin, reces pararectal, ampula rectala si ansa sigmoidiana in
stanga.
- segmentul vezical (liber): canal deferent.
b) La femeie:
- segment parietal: medial cu peritoneul parietal pelvin, marginea posterioara a
ovarului, recesul pararectal, ampula rectala si ansa sigmoidiana in stanga iar lateral cu
lama sacro-recto-genito-pubiana, artera ombilicala, artera uterina, ganglionul
hipogastric, manunchiul vasculo-nervos obturator, artera vezicala inferioara si fascia
pelvina parietala.
- segmentul vezical: ureterul patrunde in tesutul conjunctiv pe baza ligamentului lat
unde se incruciseaza la jumatatea distantei dintre peretele pelvisuluisi colul uterin cu
artera uterina, apoi coboara antero-medial patrunzand in septul conjunctiv vezico-
vaginal in care e insotit de plexul venos vezico-vaginal, artera vaginala lunga si
21
ramurile arteriale cervico-vaginale si incruciseaza fundul de sac anterior al vaginei,
deschizandu-se in vezica urinara.
In portiunea terminala ureterul strabate oblic peretele vezicii urinare, determinand o

plica a mucoasei vezicale care prelungeste orificiul ureteral. In apropierea orificiului
uretral fibrele musculare mediale ale ureterului se continua cu cele ale ureterului
contralateral formand muschiul interureteral iar fibrele musculare laterale ale ureterului
formeaza, impreuna cu cele de pe partea opusa, muschiul trigonal.
Fiziologia ureterelor - rol, functii, mecanisme

Ureterele transporta urina de la rinichi catre vezica urinara, iar urina nu-si modifica
semnificativ compozitia pe parcursul acestui traseu.
Ureterele trec prin muschiul detrusor si se deschid in vezica urinara in trigonul vezical.
Fiziologic, ureterele strabat oblic peretele vezicii urinare pentru cativa centimetri.
Segmentele terminale ale ureterelor sunt comprimate de muschiul detrusor, in acest fel
prevenindu-se curgerea retrograda a urinei odata cu cresterea presiunii intravezicale (in
timpul mictiunii sau compresiei vezicale).
Fiecare unda peristaltica se deplaseaza de-a lungul ureterului determinand cresterea
presiunii intrauretrale, in acest fel se produce deschiderea segmentului terminal
intraparietal si evacuarea urinii in vezica urinara.
Semne si simptome asociate patologiei ureterale:

- dureri la mictiune, durere spontana
- disurie
- oligo/anurie
- hematurie
- dureri lombare de cauza renala
22
Punctele dureroase ureterale sunt reprezentate de:
- punctul dureros ureteral superior Bazy (intersectia orizontalei prin ombilic cu
marginea laterala a muschiului drept abdominal)
- punctul dureros ureteral mijlociu Halle (intersectia liniei bispinoase cu linia
pararectala)
- punctul dureros ureteral inferior (investigata prin tuseu rectal/vaginal)
Patologie asociata ureterelor

- reflux vezico-ureteral: segmentul ureteral poate fi mai scurt decat normal, ceea ce va
face ca in timpul mictiunii, contractia vezicii urinare sa nu determine inchiderea
completa a ureterului terminal. In acest fel, o parte din urina din interiorul vezicii
urinare reflueaza in ureter. In timp se produce dilatarea ureterelor sau chiar leziuni
datorate cresterii presiunii la nivelul calicelor renale si structurilor zonei medulare.
- calcul ureteral: poate produce, pe langa sensibilitate dureroasa prin obstructia
lumenului si constricitie ureterala reflexa de intensitate crescuta, asociata cu durere
foarte mare.
- reflex uretero-renal: produs de existenta unui calcul care prin intermediul sensibilitatii
dureroase determina si activarea unui reflex simpatic care produce constrictia
arteriolelor renale si scaderea debitului urinar la nivelul rinichiului de aceeasi parte.
Rolul acestui reflex este de a preveni acumularea excesiva de lichd in elvisul renal
proximal de obstructie.
- megaureter
- ureterohidronefroza (dilatarea cailor renale superioare): apare in obstructii
inflamatorii/litiazice/tumorale/cicatricieale/compresie sau in reflux vezico-ureteral sau
anomalii congenitale (megaureter).
23
Evaluare - Diagnostice specifice
1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic (manevra Giordano necesara pentru
constatarea unor posibile leziuni/inflamatii la nivel renal)
2. Investigatii de laborator: ureea, creatinina in special dar si analizele uzuale
(biochimie, hemoleucograma)
3. Investigatii imagistice: ecografie abdominala, CT, RMN.
4. Dializa in situatia in care apare insuficienta renala
5. Tratament chirurgical in cazul litiazei renale, pentru evitarea repetarii/ apraritiei
colicii renale.
Uretra la barbat
Uretra la barbat este un conduct cu o lungime medie de 14-16 cm si reprezinta

segmentul evacuator prin care urina este eliminata din vezica urinara pe parcursul
mictiunii.
Anatomie / structura uretrei masculine

Uretra la barbat este un organ comun atat aparatului urinar cat si celui genital,
indeplinind atat rolul in mictiune cat si in ejaculare.
Uretrea masculina strabate prostata, diafragma urogenitala si corpul spongios al
penisului, pe sectiune avand forma literei „S” inversate, descriind doua curburi:
- una posterioara (subpubiana), avand concavitatea spre anterior si superior. Aceasta
portiune este fixa.
- una anterioara (prepubiana): avand concavitatea spre inferior.
Calibrul uretrei nu este uniform, uretra prezentand trei dilatatii, cu un diamterul de 8-10
mm/10-12 mm la nivelul dilatatiilor.
Uretra incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral
24
extern (meat urinar extern). Traiectul acesteia este initial antero-inferior, trecand pe sub
simfiza pubiana, apoi anterior, impreuna cu corpul spongios penian, in acest fel
realizand prima curbura (posterioara).
Uretra isi schimba din nou traiectul anterior de simfiza pubiana, avand directie
descendenta, impreuna cu corpul spongios al penisului unde va descrie cea de-a doua
curbura (anterioara).
Curbura anterioara este concava postero-inferior si dispare in momentul erectiei pe
cand cea posterioara este fixa si orientata antero-superior.
Uretra este impartita in patru din punct de vedere anatomic:

1. Portiunea preprostatica: intinsa intre orificiul vezical al uretri si limita superioara a
prostatei. Are o lungime de aproximativ 1 cm, fiind inconjurata de sfincterul intern al
uretrei
2. Uretra prostatica, avand o lungime de aproximativ 3 cm si strabate vertical
prostata, prezentand pe peretele posterior creasta uretrala. Aici se gaseste coliculul
seminal care prezinta deschiderea in fund de sac a utriculului prostatic, un canal mic. In
jurul utricului se gasesc doua orificii de deschidere a canalelor ejaculatoare. Intre
colicul seminal si peretii laterali ai uretrei se gasesc sinusurile prostatice la nivelul
carora se deschid glandele prostatice. Creasta uretrala, coliculul seminal si fraurile
crestei uretrale formeaza veru montanum.
2. Uretra membranoasa, avand o lungime de 1 cm, prezinta mai multe plici rezultate
din bifurcarea crestei uretrale si orificiile glandelor uretrale, aceste glande fiind mai
numeroase la nivelul peretelui anterior. Aceasta portiune este inconjurata de muschiul
sfincter extern al uretrei.
3. Uretra spongioasa cu o lungime de aproximativ 10-12 cm, prezinta doua dilatatii:
una la nivelul bulbului penisului (recesul bulbului/ fundul de sac al bulbului) si una la
nivelul glandului penisului numita fosa naviculara. Cele doua orificii de deschidere ale
25
glandelor bulbouretrale Cowper se deschid la nivelul recesului bulbului.
Lacunele uretrale Morgagni sunt depresiuni sapate oblic in in mucoasa peretelui uretral.
La aproximativ 1-2 cm de meat, pe peretele dorsal al uretrei exista o plica transversala

care formeaza valvula fosei naviculare.
Uretra prostatica si cea membranoasa corespund clinic uretrei posterioare (pelvine)
iar uretra spongioasa corespunde uretrei anterioare (peniene).
Din punct de vedere al mobilitatii, uretrei i se descriu:

- o parte fixa localizata intre prostata si perineu (se termina la unghiul prepubian)
- o parte libera localizata la nivelul penisului (strabate partea libera a penisului).
Este foarte importanta cunoasterea portiunilor prostatei, inclusiv particularitatilor de
mobilitate, directie, pentru tehnica sondajului uretral.
Structural, peretele uretral este alcatuit din:

- tunica mucoasa: elastica, friabila
- tunica musculara: fibre musculare longitudinale dispuse la interior iar la exterior
circulare.
Vascularizatia arteriala:
- arterele iliace interne (uretra prostatica)
- artera rusinoasa interna
Vascularizatia venoasa:
- plex venos din corionul mucoasei care dreneaza in venele dorsale profunde ale
penisului, vena rusinoasa interna si plex venos periprostatic, ajungand in final in vena
iliaca interna.
26
Vascularizatie limfatica:
- noduli limfatici inghinali si iliaci externi (uretra spongioasa)
- noduli limfatici iliaci externi si interni

1. Uretra prostatica strabate prostata de la baza spre varf si este mai apropiata de
versantul anterior, uneori fiind situata chiar pe fata anterioara a acesteia. Uretra
prostatica are directie aproape verticala, usor convexa anterior.
2. Uretra membranoasa este localizata intre varful prostatei si corpul spongios al
penisului, strabate diafragma urogenitala, fiind inconjurata de sfincterul anal extern.
Anterior stabileste raporturi cu ligamentul transvers al perineului si plexurile venoase
vezico-prostatice.
Posterior de uretra sunt localizate glandele bulbouretrale si centrul tendinos al
perineului
3. Uretra spongioasa intra in corpul spongios pe fata lui superioara, situandu-se
central, in profunzimea acestuia.
Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Uretra este implicata atat in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior cat si
in ejaculare.
- sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra
prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala
depaseste o anumita valoare-prag.
- sfincterul vezical intern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat
voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri
nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.
27
Semne si simptome asociate uretrei masculine
- disurie
- oligo/anurie
- colica
Patologie asociata uretrei

- strictura uretrala
- carcinom uretral
- litiaza uretrala
Evaluarea uretrei la barbat - Diagnostice specifice

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic, consult urologic
2. Investigatii de laborator
3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, RMN, CT
Vezica urinara
Vezica urinara este un organ musculo-cavitar impar pelvin care acumuleaza urina
venita continuu din uretre si pe care o elimina prin uretra discontinuu.
Anatomie/ structura vezicii urinare

Vezica urinara este segmentul dilatat al cailor utinare, un rezervor musculo- elastic care
are rolul de a stoca si elimina urina.
Vezica are forma ovoidala cu axul mare vertical (atunci cand este plina) si are o
capacitate fiziologica medie de 250 cmc (valoare mai mare la femei comparativ cu
barbatii) si un diametru vertical de 11-12 cm.
Vezicii urinare i se descriu patru portiuni:
- apexul situat antero-superior
28
- fundul (baza), situat postero-inferior, de forma triunghiulara
- corpul, situat intre apex si fundul vezicii. I se descriu patru fete: anterioara, doua
laterale si una postero-superioara.
- colul
Din cauza dimensiunilor mici ale pelvisului fetal, vezica urinara se dezvolta ca organ
abdominal peritoneal, fiind legata de peretele anterior al abdomenului prin intermediul
unui mezou propriu numit mexocist, care este dispus sagital.
Portiunea craniala a vezicii urinare se continua cu canalul alantoidian care in urma
obliterarii formeaza apexul vezical. Portiunea obliterata a acestui canal se intinde de la
apexul vezcii pana la ombilic, formand ligamentul ombilical median.
Vezica urinara este marginita de cele doua artere ombilicale, care se vor oblitera
retrograd pana la originea ramurilor lor vezicale, arterele vezicale superioare dupa
legarea cordonului ombilical.
In primii doi ani de viata, concomitent cu dezvoltarea bazinului, vezica urinara coboara
in pelvis, unde va si ramane definitiv.
Datorita acestui proces pe care il sufera vezica urinara:
- mezoul sau se aplica pe peritoneul parietal anterior, cu care fuzioneaza, formand
fascia de coalsecenta ombilico-prevezicala Ombredanne.
- peritoneul visceral al fetei posterioare fuzioneaza cu peritoneul rectal anterior la
barbat si cu peritoneul uterin anterior la femeie.
In urma acestui proces, vezica urinara devine organ secundar retroperitoneal, fiind
initial preperitoneal si ulterior subperitoneal.
Mucoasa vezicii urinare este alcatuita din epiteliu de tranzitie, lamina propria din tesut
conjunctiv lax si dens, apoi urmeaza o tunica musculara neteda. Atunci cand vezica
urinara este in repaus, epiteliul este mai gros, fiind alcatuit din aproximativ cinci sau
sase randuri celulare. Atunci cand vezica este destinsa, epiteliul fiind pus in tensiune, se
reduce grosimea acestuia la aproximativ trei randuri de celule.
29
Peretele vezicii urinare are in componenta trei tunici:
- seroasa (externa): peritoneul care acopera vezica pe fata postero-superioara si tesutul
conunctiv lax care acopera restul.
- musculara alcatuita din trei straturi musculare netede
- mucoasa (tunica interna) care tapeteaza suprafata interna a vezicii urinare.
Vezica este situata in pelvis si are o forma globuloasa la adult, descriindu-se doua fete
(anterioara si posterioara), doua margini (dreapta si stanga), o baza si un varf.
Vascularizatia arteriala
- arterele vezicale superioare
- artera vezicala inferioara
- artera vezicala anterioara
Vascularizatia venoasa
- venele peretilor anterior si lateral dreneaza sangele in plexul venos prevezical
Santorini
- venele apexului si fetei postero-superioare dreneaza sangele in plexul venos de pe
fetele laterale ale vezicii, de unde dreneaza spre vena iliaca interna.
Vascularizatia limfatica
- vase limfatice care urmeaza traiectul venelor, ajungand in reteau limfatica
perivezicala de unde pleaca trunchiuri colectoare anterioare, mijlocii si posterioare.
Inervatia vezicii urinare

- aferenta (majoriatar fibre parasimpatice)
- eferenta (simpatica si parasimpatica)
30
Vezica urinara este fixata de structurile vecine prin:
- mijloace de sustinere:
a) perineul: principalul mijloc de sustinere al viscerelor pelvine
b) ligamente: pubo-prostatice (la barbat) si ligamentele pubo-vezicale (la femeie)
c) prelungiri ale tunicii musculare a vezicii spre rect (barbat) respectiv spre uter (la
femeie).
- mijloace de suspensie:
a) fascia vezicala
b) peritoneul vezical
c) ligamente ombilicale

Vezica urinara este localizata in spatiul pelvis-subperitoneal, in loja vezicala (termen
neomologat de N. A) delimitata astfel:
- anterior: oasele pubiene, simfiza pubiana si peretele abdominal anterior in partea
inferioara a sa, de care vezica este separata prin intermediul spatiului prevezical
Retzius.
- lateral: muschii obturator intern si ridicator anal, ambii acoperiti de fascia pelvina
parietala
- superior: peritoneu parietal pelvin
- posterior: fascia de coalescenta recto-vezico-prostatica (la barbat) respectiv fascia de
coalescenta vezico- vaginala (la femeie).
Baza vezicii (fundul) se intinde pana la fundul de sac recto-vezical Douglas la barbat si
pana la fundul recto- uterin la femeie. Aceasta vine in raport cu prostata, veziculele
seminale si canalele deferente (la barbat) si cu vaginul si colul uterin (la femeie) .
Inferior loja vezicala corespunde hiatusului uro-genital al diafragmei pelvine care este
31
strabatut de varful prostatei si uretra (la barbat) respectiv uretra si vagina (la femeie).
Acest hiatus este delimitat de urmatoarele componenete:
- fata posterioara a simfizei pubiane
- marginile mediale ale muschilor ridicatori anali
- centrul tendinos al perineului
Pozitia vezicii urinare este putin diferita, in functie de sex:
- la barbati: este situata mai sus in loja, separata de muschii profunzi ai diafragmei uro-
genitale prin prostata
- la femei: este localizata profund in loja si aplicata pe peretele anterior al vaginei, de
care e separata prin fascia vezico-vaginala si pe muschiul sfincter extern al uretrei.
Fata anterioara a vezicii are raporturi cu peretele anterior al pelvisului si elementele

din psatiul pre-vezical Retzius mediate de fascia vezicala:
- tesutul pelvis-subperitoneal
- noduli limfatici prevezicali
- arcada Farabeuf (anastomoza intre ramurile pubiene ale arterelor obturatoare si
manunchiul vasculo-nervos obturator)
- plex venos Santorini
- muschii peretelui abdominal, atunci cand vezica este plina
Fata postero-superioara este acoperita complet de peritoneul pelvin care:

- adera strans la vezica la nivelul apexului, reflectandu-se de aici pe peretele
abdominale anterior si formand plica ombilicala mediana. Atunci cand vezica este
plina, se formeaza fundul de sac prevezical la nivelul reflexiei peritoneului.
- este mai putin aderent in restul fetei postero-superioare si face cute transversale atunci
cand vezica urinara este goala. Cea mai inalta dintre aceste cute poarta denumirea de
plica vezicala transversa.
32
- se reflecta lateral pe peretii pelvisului formand recese latero-vezicale (paravezicale)
- se reflecta posterior pe fata anterioara a ampulei rectale fromand fundul de sac recto-
vezical Douglas (la barbat) si pe fata vezicala a uterului formand recesul utero-vezical
(la femeie).
Prin intermediul peritoneului, fata postero-superioara a vezicii urinare are raporturi cu:
- ansele intestinale si ansa sigmoidiana, la barbat
- corpul uterului si ansele intestinale, la femeie.
Fetele laterale ale vezicii au raporturi mediate de fascia vezicala cu:

- tesutul pelvis-subperitoneal
- muschiul obturator intern
- muschiul ridicator anal
- fascia pelvina parietala
- prelungirea anterioara a fosei ischio-rectale
Fundul vezicii urinare are raport cu:

- la barbat: ansele intestinale, sigmoidiene si ampula rectala in zona superioara. In zona
mijlocie cu fascia recto-vezico-prostatica si in zona inferioara cu lobul median al
prostatei.
- la femeie: cu fetle anterioare ale colului uterului si vaginei
Colul vezicii are raporturi cu:
- la barbat: versantul anterior al bazei prostatei
- la femeie: muschiul sfincter extern al uretrei.
Fiziologia vezicii urinare - rol, functii, mecanisme

Vezica urinara are rol in stocarea si eliminarea urinii. Vezica se umple progresiv pana in
momentul in care tensiunea intraparietala depaseste valoarea-prag, aparand astfel
33
reflexul de mictiune, care induce dorinta constienta de a urina sau chiar evacuarea
vezicii.
Muschiul neted al vezicii urinare se numeste muschi detrusor si are rolul de creste
presiunea intravezicala pana la 40-60 mm Hg atunci cand se contracta, fiind astfel
implicat in procesul de evacuare a vezicii urinare.
Atunci cand vezica urinara este goala, presiunea intravezicala este aproape nula dar
incepe sa creasca progresiv in momentul umplerii: daca in vezica sunt 30-50 ml de
urina, presiunea este de 5-10 cmH20. Presiunea creste usor pana la atingerea unei valori
de 300-400 ml urina cand presiunea incepe sa creasca rapid.
Pe masura ce vezica se umple, se produc contractii de mictiune supraadaugate datorate
unui reflex declansat de stimularea receptorilor senzoriali de intindere din peretele
vezical. Pe masura ce vezica urinara se umple, reflexele devin din ce in ce mai
frecvente si mai puternice.
Odata ce a fost declansat, reflexul de mictiune are capacitatea de a se autointretine.
Acest reflex consta in:
- cresterea rapida si progresiva a presiunii
- stationarea presiunii
- revenirea presiunii la valoarea de baza
Cand intensitatea reflexului de mictiune atinge un anumit prag, se declanseaza un alt
reflex care inhiba sfincterul vezical extern insa daca la nivel cerebral inhibitia este mai
puternica, se declanseaza mictiunea.
Semne si simptome asociate

- disurie
- oligo/anurie
- incontinenta urinara
- polakiurie
34
Patologie asociata
- colpocistocel (vezica urinara proemina pe peretele anterior al vaginei): aparut in urma
unor rupturi post-partum ale diafragmei pelvine sau atrofii, hipotonii ale acesteia.
- incontinenta prin supraplin (vezica se umple pana la capacitatea maxima si surplusul e
eliminat periodic)
- vezica tabetica (leziuni maduva sacrata)
- vezica neurogena (leziuni partiale ale maduvei spinarii sau ale trunchiului cerebral)
- cancer vezical
- litiaza vezicala
- vezica urinara hiperactiva (OAB)
- cistita
Evaluarea vezicii urinare - Diagnostice specifice

2. Investigatii de laborator: analize de sange si de urina
3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, CT, RMN.
4. Colposcopie
Uretra la femeie
Uretra feminina este scurta si reprezinta calea finala a aparatului urinar, prin care urina
este eliminata la exterior.
Anatomie / structura
Uretra incepe la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare, la aproximativ 3 cm
posterior de mijlocul simfizei pubiene, strabate diafragma urogenitala si se termina
prinmeatul urinar exterior, situat la nivelul vestibulului vaginei.
Aceasta are un traiect oblic, descendent si dinspre posterior spre anterior. I se descriu
35
doua portiuni: una pelvina si una perineala.
Lungimea medie este de 3-5 cm lungime si lumen fusiform iar dimaterul este
aproximativ 7-8 mm.
Uretra este usor distensibila, motiv pentru care se preteaza foarte bine cateterismului
insa zona mai putin elastica este la nivelul orificiului extern.
Mucoasa uretrei prezinta pliuri longitudinale iar unul din acestea cu localizare
posterioara poarta denumirea de creasta uretrala.
O caracteristica comuna uretrei feminine si a celei masculine este prezenta lacunelor
uretrale si a orificiilor uretrale.
Peretele uretrei feminine este alcatuit din:
- mucoasa: este subtire si elastica si este alcatuita din epiteliu de tip uroteliu in partea
superioara iar inferior din epiteliu cilindric straificat. I se descriu numeroase glande
mucoase si prezenta unui plex venos la nivelul corionului.
- musculara: prezinta un strat longitudnal intern si unul circular extern.
- adventice.
Aparatul sfincterian al uretrei feminine este alcautit din:
- sfincterul neted al uretrei (vezical/ intern): condensare a fibrelor circulare musculare,
aflat in continuarea fibrelor vezicale, inconjoara partea initiala a uretrei.
- sfincterul extern: este striat si apartine diafragmei urogenitale. Acesta inconjoara la
exterior sfincterul neted si se intinde de la colul vezicii pana in diafragma urogenitala,
fiind aderent la fasciile acesteia.
Ductele parauretrale Skene sunt doua canale simetrice acoperite partial de tunica
musculara a uretrei si situate postero- lateral de uretra. Au o lungime de aproximativ
0,5-3 cm lungime si la nivelul lor se deschid glande mucoase uretrale.
Orificiul extern (meatul urinar extern) este localizat la nivelul vestibulului vaginei, la
aproximativ 2 cm posterior de clitoris. Posterior prezinta o proeminenta a mucoasei
vaginale numita carina uretrala, care reprezinta un reper important in cateterismul
36
uretrei.
Vascularizatia arteriala a uretrei feminine:
- segmentul pelvin: arterele vezicale inferioare si artera vaginala lunga (din artera iliaca
interna) si arterele vezicale anterioare (din artera rusinoasa interna)
- segmentul perineal: artere bulbare si bulbo-uretrake (din artera rusinoasa interna).
Vascularizatia venoasa a uretrei feminine:
- plex venos mucos drenand apoi in venele bulbare si plexul venos perivezical.
Vascularizatia limfatica a uretrei feminine:
- dreneaza in nodulii limfatici iliaci interni si externi.
Inervatia uretrei feminine:
- asigurata de plexul hipogastric.

Segmentul pelvin, avand o lungime de aproximativ 2-3 cm, are urmatoarele raporturi:
- anterior: ligamentele pubo-vezicale, plex venos perivezical si vena dorsala profunda a
clitorisului
- posterior: peretele anterior al vaginei, unde determina formarea columnei vaginale
anterioare.
- lateral: muschii ridicatori anali.
Segmentul perineal, avand o lungime de aproximativ 1 cm, traverseaza diafragma
urogenitala, de care adera strans si are urmatoarele raporturi:
- anterior: ligamentul transvers al perineului
- posterior: vagina
- lateral: muschiul transvers profund al perineului
37
Fiziologia uretrei la femeie - rol, functii, mecanisme
Uretra feminina este implicata in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior,
iar evacuarea urinii din vezica urinara in uretra este controlata de sfinctere vezicale:
- sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra
prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala
depaseste o anumita valoare-prag.
- sfincterul vezical extern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat
voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri
nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.
Semne si simptome asociate uretrei

- disurie
- oligo/anurie
- colica uretrala
Patologie asociata uretrei feminine

- strictura uretrala
- carcinom uretral
- litiaza uretrala
Evaluarea uretrei - Diagnostice specifice

2. Investigatii de laborator
3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, RMN, CT
38
Grupa IV
Nevoia de a elimina
I. Asigurarea eliminarilor fiziologice .
II. Tehnici de evaluare si satisfacere a nevoii de a elimina
I. Asigurarea eliminarilor fiziologice .

Definitie
Eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de substantele
nefolositoare, vatamatoare, rezultate din metabolism.
Excretia deseurilor se realizeaza prin mai multe cai:
- aparat renal – urina
- piele – transpiratie – perspiratie
- aparat respirator
- aparat digestiv – scaun
39
- aparat genital feminin – menstruatie
- in stari patologice, apar eliminari - pe cale digestiva - sub forma de varsaturi
si
- pe cale respiratorie – sputa
I. 1. INDEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII
1. 1. 1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA SATISFACEREA NEVOII
I. 1. 1. 1. Factori biologici:
a) Alimentatia – cantitatea si calitatea alimentelor ingerate de individ influenteaza

satisfacerea nevoii de eliminare
- o buna hidratare si o alimentatie bogata in reziduuri (legume,
fructe, cereale) faciliteaza eliminarea intestinala si vezicala
- mesele luate la ore fixe favorizeaza ritmul eliminarilor
b) Exercitiile – activitatea fizica amelioreaza randamentul muscular
- fortifica musculatura abdominala si pelvina, care au un rol
important in eliminarea intestinala
c) Varsta – are un rol important in satisfacerea nevoii daca tinem seama de control
sfincterelor:
- la copii, controlul se obtine in 2-3 ani
- la persoanele varstnice, diminuarea tonusului musculaturii
abdominale poate provoca lipsa de control a eliminarii
- la barbati, hipertrofia prostatei determina tulburari de mictiune
40
d) Programul de eliminare intestinala – regularitatea programului de eliminare
este un factor ce influenteaza
satisfacerea acestei nevoi
- momentul ales pentru defecare poate
varia de la un individ la altul.
I. 1. 1. 2. Factori psihologici:
a) Stresul
b) Anxietatea
c) Emotiile puternice – pot modifica frecventa, cantitatea si calitatea eliminarii
urinare si intestinale
I. 1. 1. 3. Factori sociologici
a) Normele sociale – fiecare societate isi stabileste masuri de igiena, astfel incat
indivizii sa respecte salubritatea locurilor publice
b) Educatia
c) Cultura
I. 1. 2. . MANIFESTARI DE INDEPENDENTA
I. 1. 2. 1. URINA: solutie apoasa, prin care sunt eliminate substantele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile si toxice pentru
organism.
41
Generalitati: Prin urina se elimina din organism substantele toxice. Eliminarea
acestor substante se face in solutie apoasa impreuna cu saruri minerale
si alte substante de dezasamilatie care nu sunt necesare organismului.
In mecanismul de eliminare intervin, alaturi de rinichi si tubul digestiv, ficatul,
glandele cu secretie interna, starea functionala a aparatului circulator – toate fiind
influentate de activitatea sistemului nervos.
MICTIUNE = emisiune de urina, act fiziologic constient de eliminare
DIUREZA = cantitatea de urina eliminata din organism timp de 24 ore
a) cantitatea - variaza in functie de varsta:

 nou-nascut 30-300 ml/24h
 copii 500-1200 ml/24h
 adult 1200-1400 ml/24h... 180 ml/24h
b) frecventa mictiunilor:
 nou-nascut – mictiuni frecvente
 copil 4-5/zi
 adult 5-6/zi
 varstnic 6-8/zi
c) ritmul mictiunilor – 2/3 din numarul mictiunilor in timpul zilei, 1/3 noaptea
d) culoarea urinei – galben deschis pana la galben inchis
 modificare in functie de alimente – culoare inchisa (in regim bogat in
carne), - culoare deschisa (in regim vegetarian)
 medicamentele schimba culoarea astfel:
- roz, rosu-caramiziu = tratament cu piramidon
- albastru-verde = tratament cu albastru de metilen
- cafeniu-rosu sau brun negru = tratament cu chinina sau acid salicilic
42
e) mirosul urinei:
 de bulion = urina proaspata
 amoniacal = dupa un timp din cauza fermentatiei alcaline
f) reactia urinei:
 normal = reactie acida = pH-ul intre 4,5-7
Reactia urinei in functie de alimentatie:
 regimul bogat in carne – acidifica urina
 regimul vegetarian – scade aciditatea urinii
g) aspectul urinei:
 normal – clar, transparenta la inceput; poate deveni tulbure in mod
normal – datorita coagularii mucinei
h) densitatea urinei:
 se determina imediat dupa emisie
 normal 1010-1025 – la regim mixt; la temperatura de 15 grade C
I. 1. 2. 2. SCAUNUL = resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din

organism prin actul defecatiei.
Scaunul este alcatuit din:
 reziduurile ramase in urma digestiei alimentelor
 celulele descuamate de pe suprafata tubului digestiv si a glandelor
digestive
 produsele de excretie a tubului digestiv si a glandelor anexe
 numar mare de microbi
DEFECATIE = eliminarea materiilor fecale prin anus.

a) frecventa:
43
 normal la adult – 1-2 pe zi sau unul la doua zile
 1-2 scaune pe zi la nou-nascut
b) orarul – ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa trezire
c) cantitatea – zilnic 150-200 g materii fecale
d) consistenta – pastoasa, omogena
e) forma – cilindrica, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variata
culoarea: ■ bruna, la adult, data de stercobilina
 In functie de alimentatie:
- deschis-galben = regim lactat
- brun inchis = regim carnat
- negru = alimente preparate care contin sange
- verde = legume verzi
- culoare caracteristica alimentului = mure, ciocolata,
afine
 Modificarea culorii in functie de medicamente:
- brun-negru = bismut
- negru-verzui = fier
- alb = bariu
- negru mat = carbune
f) mirosul – fecaloid – difera de la un individ la altul
Scaunul la copilul mic
a) culoarea:
 in primele 2-3 zile dupa nastere = verde-brun inchis (meconiu)
44
 la sugari:aspectul si culoarea se modifica in functie de felul
alimentatiei. Astfel:
- galben-auriu = sugar alimentat la san, in contact cu
aerul, prin oxidarea bilirubinei –
devine verzui sau verde
- galben-deschis =sugar aliment artificial
- brun = dupa introducerea fainii in alimentatie
b) numarul : 3-4 pe zi pana in luna a VI-a cand se reduce la 2-3 pe zi; daca
sugarul este alimentat pe cale artificiala, numarul scaunelor este de
1-2 pe zi
c) mirosul:
 usor acru, reactie acida = sugar alimentat la san
 fad, reactie alcalina sau neutra = alimentatie artificiala
I. 1. 2. 3. TRANSPIRATIA: fenomen, fiziologic prin care organismul isi intensifica

pierderea de caldura si functia de excretie, prin
intermediul glandelor sudoripare.
SUDOAREA = solutie apoasa constituita din apa 990 g ‰ si 10 ‰ reziduu uscat (uree,
urati, acizi grasi, acizi organici volatili, saruri minerale).
a) reactia – acida pH = 5,2 sau usor alcalina

b) cantitatea – minima, pentru a mentine umiditatea pliurilor
c) mirosul – variaza in functie de alimentatie, climat si de deprinderile igienice
ale individului
d) perspiratia:
 pierderi insensibile de apa prin evaporare la nivelul pielii si prin
expiratie
45
Compozitia aerului expirat : - O2 – 16%
- CO2 – 3%
- N – 74%
- H2O – 7%
I. 1. 2. 4. MENSTRA: pierdere temporara sau periodica de sange, prin organele
genitale – apare la pubertate si dispare la menopauza si in
timpul sarcinii.
MENARHA = prima menstra, apare intre 11 si 14 ani si este influentata de mediu,
clima, conditii sociale.
a) ritmul – la 28-35 zile

b) durata – 3-5 zile
c) aspectul – mucus amestecat cu sange si detritusuri celulare; nu coaguleaza
d) culoarea – rosu negricios, la inceput, apoi rosu deschis
e) cantitatea –50-200 g
f) mirosul – dezagreabil
g) evolutia – fara dureri, usoara jena fiziologica
I. 1. 3. INTERVENTIILE ASISTENTEI PENTRU MENTINEREA

INDEPENDENTEI IN SATISFACEREA NEVOII DE ELIMINARE
 cerceteaza deprinderile de eliminare ale pacientului

 planifica programul de eliminare, tinand cont de activitatile sale
 planifica exercitii fizice
 il invata tehnici de relaxare
 cerceteaza deprinderile alimentare ale pacientului
46
 recomanda consumarea alimentelor si a lichidelor ce favorizeaza
eliminarea
II. Tehnici de evaluare si satisfacere a nevoii de a elimina
II. 1. SURSE DE DIFICULTATE
II. 1.1. SURSE DE ORDIN FIZIC

 Alterarea mucoasei intenstinale (diaree, constipatie)
 Alterarea peristaltismului intestinal (constipatie)
 Slabirea sau relaxarea sfincterelor (incontinenta)
 Lipsa de control a sfincterelor (incontinenta)
 Alterarea centrilor nervosi (incontinenta)
 Accidente cerebro-vasculare (incontinenta)
 Spasme musculare (vezicale : retentie urinara)
 Anomalii ale cailor urinare (retentie urinara, eliminare urinara
inadecvata)
 Alterarea cailor urinare (eliminarea inadecvata)
 Alterarea parenchimului renal (eliminarea inadecvata)
 Tumori (constipatie)
 Intoxicatii alimentare si medicamentoase (drog) (diaree, retentie
urinara)
 Dezechilibru metabolic, electrolitic, endocrin, neurologic
(eliminarea urinara inadecvata, diaforeza)
 Durere (eliminarea urinara inadecvata)
 Schimbarea obiceiurilor alimentare
47
 Ingestia de alimente fermentabile(diaree, varsatura)
 Ingestia de alimente alterate(varsatura, diareee)
I. 1. 2. SURSE DE ORDIN PSIHOLOGIC

 Tulburari de gandire (incontinenta urinara si fecala)
 Anxietate (diaree, constipatie)
 Stres (diaree, constipatie)
 Situatii de criza (eliminarea urinara inadecvata, diaforeza,
constipatie)
 Soc emotional intens
 Neacceptarea bolii
II. 1. 3. SURSE DE ORDIN SOCIOLOGIC

 Insalubritatea mediului (eliminarea urinara inadecvata)
 Temperatura ambianta prea ridicata (diaforeza)
 Program de lucru inadecvat pentru satisfacerea nevoii (constipatie)
 Schimbarea modului de viata si a climatului(varsatura, constipatie)
 Nerespectarea obiceiurilor de eliminare
 Poluarea apei (diaree)
II. 1. 4. LIPSA CUNOASTERII

 Insuficienta cunoastere a masurilor de igiena
 Insuficienta cunoastere a masurilor de prevenire a diareei
 Insuficienta cunoastere a mijloacelor eficace de a elimina
 Insuficienta cunoastere a mijloacelor eficace de a expectora
 Insuficienta cunoastere de sine, a celorlalti, a mediului inconjurator
48
Cand nevoia de eliminare nu este satisfacuta, survin o serie de probleme de
dependenta:
 Eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ
 Retentie urinara
 Incontinenta de urina si materii fecale
 Diaree
 Constipatie
 Varsaturi
 Eliminare menstruala inadecvata
 Diaforeza
 Expectoratie
 Deshidratare
II. 2. ELIMINARE URINARA INADECVATA CANTITATIV SI CALITATIV
II. 2. 1. MANIFESTARI DE DEPENDENTA
II. 2. 1. 1. Modificari patologice ale diurezei
a) Poliurie = eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2500 ml/24 h.

- poliuria poate fi trecatoare sau durabila.
- urina de culoare deschisa si de densitate mica
49
- in diabetul zaharat poliurie , urina de culoare deschisa si de
densitate mare
Poliuria trecatoare , durabila sau permanenta apare in:
 perioada de efervescenta a unor boli infectioase (pneumonie, hepatita
epidemica, etc.)
 dupa colici renale, accese de angina pectorala, de epilepsie si isterie
 in perioada de resorbtie a edemelor, transsudatelor si exsudatelor seroase
 in scleroza renala poate sa creasca pana la 5-6 litri in 24 ore
 in diabetul zaharat: eliminarea cantitatii mari de glucoza prin urina, necesita
o mare cantitate de apa
 in diabetul insipid – lipsa de secretie a hormonului antidiuretic hipofizar,
impiedica reabsorbtia tubulara a apei
 cantitatea de urina poate ajunge pana la 10-30 litri pe zi in pielite,
pielonefrite, tuberculoza renala
b) Oligurie = excretia urinei sub 500 ml/24 h; urina de culoare inchisa si de densitate
mare.
Poate fi determinata de cauze renale si extrarenale, apare in:
 afectiuni insotite de deshidratarea organismului prin: transpiratii abundente,
varsaturi incoercibile, diaree accentuata
 hemoragii abundente,
 in perioada de formare a colectiilor seroase,
 in insuficienta circulatorie cu formare de edeme,
 in perioada acuta a bolilor infectioase,
 glomerulonefrite acute insotite de edeme
c) Anuria = lipsa urinei in vezica.
50
Poate fi din cauze renale si extrarenale, apare in:
 glomerulonefrita acuta, nefroze toxice
 arsuri intinse
 stari de soc traumatic si chirurgical
 traumatisme lombare
 angajarea unui calcul intr-unul din uretere
II. 2. 1. 2. Tulburari de emisiune urinara
a) Polakiuria = senzatie de mictiune foarte frecventa, cantitatea de urina emisa foarte

mica
Cauze:
 actiuni iritative asupra mucoasei vezicale
 procese intravezicale si de vecinatate : - cistita
- tuberculoza
- neoplasm vezical
- calculoza vezicala
- inflamatii pelviene
- afectiuni uterine
- uretrite
- prostatite
 hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale la nevropati
b) Nicturia = inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina
emisa in timpul zilei fata de cea emisa in cursul noptii.
51
Apare in insuficienta ventriculara stanga – deoarece in timpul zilei inima nu a asigurat
trecerea prin rinichi a unei cantitati necesare
de sange.
c) Disuria = eliminarea urinii se face cu durere si cu mare greutate

Apare in :
 inflamatii acute ale uretrei
 stricturi uretrale
 edeme ale mucoasei uretrale
 hipertrofia de prostata
II. 2. 1. 3. Alte manifestari de dependenta
a) Hematuria = prezenta sangelui in urina – rosu deschis, rosu-inchis sau rosu-brun,

uneori in hematurie , urina este tulbure asemanatoare cu spalatura de
carne.
b) Albuminuria = prezenta proteinelor in urina.
c) Glicozuria = prezenta glucozei in urina
d) Hiperstenuria = urina foarte concentrata (densitate crescuta)
e) Hipostenuria = urina foarte diluata (densitate mica).

Apare in bolile rinichiului, cand acesta isi pierde capacitatea de concentrare.
52
f) Izostenuria = urina cu densitate mica se mentine in permanenta la aceleasi valori
indiferent de regim
g) Edeme = acumularea de lichid seros in tesuturi, manifestat prin:

- cresterea in volum a regiunii edematiate,
- stergerea cutelor naturale,
- pierderea elasticitatii tesutului edematiat,
- pastrarea urmelor presiunii digitale,
- pielea este palida, lucioasa si stravezie
h) Urina tulbure = in mod patologic urina este tulbure din cauza sarurilor minerale,
puroiului sau a microbilor.
i) Urina cu miros de fructe coapte sau cloroform

Apare in diabetul zaharat, din cauza prezentei acetonei.
j) Durere lombara
k) Sete intensa
l) Greturi si varsaturi
II. 2. 2. INTERVENTIILE ASISTENTEI
II. 2. 2. 1. Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido-bazic
53
 Asistenta face zilnic bilantul hidric, masurand cu constiinciozitate ingestia si
excretia
 Cantareste zilnic pacientul
 Corecteaza dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de
lichide si electroliti in functie de ionograma serica si urinara
 Corecteaza dezechilibrul acido-bazic in functie de rezerva alcalina , la
indicatia medicului
II. 2. 2. 2. Pacientul sa nu prezinte complicatii cutanate, respiratorii, urinare

 Recolteaza urina pentru examene chimice si bacteriologice
 Administreaza antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice, conform
antibiogramei, la indicatia medicului
 Asigura igiena corporala riguroasa
 Serveste pacientul la pat
 Schimba lenjeria de pat si de corp, ori de cate ori este nevoie.
II. 2. 2. 3. Pacientul sa fie echilibrat psihic

 Asigura o atmosfera calda, raspunde prompt si plina de solicitudine la
chemare
 Incurajeaza pacientul sa-si exprime gandurile si sentimentele in legatura cu
problema de dependenta
II. 3. RETENTIA URINARA - ISCHIURIE
Ischiuria sau retentia de urina reprezinta incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua
continutul.
Ea nu trebuie confundata cu anuria, care inseamna lipsa secretiei renale.
54
Ischiuria poate fi datorata unui obstacol in calea eliminarii urinei.
Retentia urinara determina o distensie extrema a vezicii, care va bomba, situatie ce va fi
pusa in evidenta prin palpare deasupra simfiziei pubiene, in timp ce, in caz de anurie,
vezica ramane goala.
II. 3.1. MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 Glob vezical = distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzata

de retentia urinara
 Mictiuni = absente
 Polakiurie = mictiuni frecvente, in cantitati mici
II. 3. 2. 1. Pacientul sa aiba mictiuni spontane

 verifica prezenta globului vezical
 incearca stimularea evacuarii, astfel: - introduce bazinetul cald sub bolnav;
- pune comprese calde pe regiunea
pubiana;
- lasa robinetul deschis sa curga apa;
- introduce mainile pacientului in apa
calda
 efectueaza sondaj vezical pentru eliminarea urinii la indicatia medicului
55
II. 3. 2. 2. Pacientul sa aiba echilibrul psihic
 invata pacientul ca trebuie sa existe o relatie intre nevoile de a bea, a manca,
a face exercitii fizice si a elimina, pentru a-si stabili propriul orar de ingestie
si eliminare
 invata pacientul pozitia corecta pentru usurarea mictiunii si golirea completa
a vezicii
 linisteste pacientul si il incurajeaza sa-si exprime sentimentele in legatura cu
problema sa
 asigura un climat cald, confortabil
II. 4. INCONTINENTA DE URINA SI MATERII FECALE
Incontinenta urinara si fecala poate rezulta in urma unor afectiuni (infectie urinara
sau intestinala), traumatisme ale maduvei spinarii, pierderea starii de constienta,
deterioare a activitatii sfincterelor, cresterea presiunii abdominale, leziuni obstetricale,
etc.
 Incontinenta urinara = emisiuni urinare involuntare si inconstiente

- apare in :- leziuni medulare
- sfarsitul accesului de epilepsie
- afectiuni neurologice
- slabirea sfincterului
- traumatisme
56
 Enurezis = emisie de urina, noaptea, involuntara si inconstienta, care se
manifesta mai frecvent la copiii cu tulburari nevrotice, dupa varsta de 3 ani
 Incontinenta de fecale = pierderi de materii fecale involuntar si inconstient
 Iritarea tegumentelor regiunii anale
II. 4. 2. 1. Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase integre si curate

 schimba lenjeria de pat si de corp dupa fiecare eliminare
 daca este posibil, recomanda purtarea chilotilor cu captuseli care absorb
urina si nu produc miros neplacut si iritatia tegumentelor
 asigura igiena locala riguroasa, dupa fiecare eliminare
 aplica crema protectoare
 instaleaza sonda vezicala, la indicatia medicului
II. 4. 2. 2. Pacientul sa-si recapete controlul sfincterelor

 asigura aport lichidian adecvat, in functie de bilantul hidric (mai mare in
prima jumatate a zilei)
 stabileste un orar al eliminarilor
 formeaza deprinderi de eliminare la ore fixe
 trezeste pacientul din somn pentru a urina
 invata pacientul pozitia corecta, care favorizeaza golirea completa a vezicii
57
 urmareste cresterea presiunii prin masajul vezicii sau prin pozitia asezat si
aplecat inainte, care contribuie la declansarea mictiunii si la eliminarea
urinei ramase
 invata pacientul exercitii de intarire a musculaturii perineale
 contractia muschilor posteriori ai planseului pelvin, ca si pentru a impiedica
defecarea
 contractii ale muschilor anteriori ai planseului pelvin, ca si pentru a opri
mictiunea
 contractia muschilor se face inainte si dupa mictiune, timp de 4 secunde,
apoi, relaxarea lor se repeta de 10 ori
 de 4 ori pe zi, sau mai des, daca este util
 oprirea jetului urinar in timpul mictiunii si reluarea eliminarii de mai multe
ori
 cresterea capacitatii vezicii urinare prin asteptarea, timp de aproximativ 5
minute, de la senzatia de mictiune pana in momentul eliminarii

 asistenta asigura o ambianta in care sa fie respectata intimitatea pacientului
 incurajeaza bolnavul sa-si exprime ceea ce simte in legatura cu aceasta
problema
 arata simpatie, toleranta, rabdare, raspunde plina de solicitudine
 administreaza medicatie simptomatica la indicatia medicului
II. 5. DIAREEA
58
Tranzitul intestinal accelerat provoaca diaree.
Factori determinanti: - exacerbarea peristaltismului intestinal
- cresterea secretiei intestinale
- scaderea resorbtiei
- greseli alimentare
- stress
Factori declansatori: - cauze nervoase

- cauze inflamatoare
- continut intestinal cu efect excitant
 Frecventa = numar mare in 24 h

- 3-6 scaune/zi, in enterite si enterocolite
- 20-30 scaune/zi, in sindrom dizenteric
- 80-100 scaune/zi, in holera
 Consistenta = scazuta, scaune moi, pastoase, semilichide;
- apoasa, dupa purgative saline
 Cantitatea = marita in diareele gastrogene de natura aclorhidrica
- scazuta, foarte redusa in dizenterie, 10-15g
 Culoarea = galben aurie, in diaree

- verde = bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros
- albicios ca argila = icter mecanic, din cauza lipsei pigmentilor
biliari; pancreatite cronice din cauza unor
cantitati mari de grasimi nedigerate
59
- hipercolorat – brun-inchis = icter hemolitic
- negru ca pacura, moale si lucios = hemoragii in portiunea
superioara a tubului
digestiv
-scaun amestecat cu sange proaspat = hemoragii in portiunea
inferioara a tubului
digestiv
 Mirosul = in functie de procesele de fermentatie si putrefactie de la nivelul

intestinului gros:
- acid = fermentatie exagerata
- putred = putrefactie exagerata
- ranced = grasimi nedigerate (steatoree)
- foarte fetid = cancer al colonului si rectului
- de varza stricata = infectii cu colibacil
 Aspect deosebit si cu elemente anormale

Aspect asemanator cu: - zeama de pepene sau supa de linte = febra tifoida
- zeama de orez = intoxicatii, lambliaza, holera
- balega de vaca = in colite
Cu continut de elemente patologice: - mucus, puroi, sange = colite
ulceroase,
cancer rectal
sau
intestinal,
dizenterie
60
- tesut muscular nedigerat = creatoree
– in
achilie
gastrica,
pancreati
ta
cronica
- scaune cu paraziti intestinali sau oua
de paraziti
 Crampe = contractii dureroase, involuntare si pasagere ale muschilor
abdominali
 Colica= durere cauzata de miscari peristaltice exagerate
 Durere locala = durere la nivelul anusului si iritatia tegumentelor perianale
 Semne de deshidratare - tegumente si mucoase uscate

- oboseala, slabiciune
- greata si varsaturi
II. 6. CONSTIPATIA
Constipatia este caracterizata prin scaune rare unul la 2-4 zile, sau mai rare –
uneori, chiar cu un ritm regulat; dar la intervale mai mari decat cele fiziologice.
Ileusul este caracterizat prin suprimarea completa a eliminarii fecalelor si gazelor.
61
 Frecventa = scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit intarziat
- suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor (ileus)
 Orarul = pierderea orarului obisnuit a evacuarii
 Cantitatea = redusa, in constipatie
- mare, in anomalii de dezvoltare a colonului
 Consistenta = uscata, crescuta (scibale, coproliti)
 Forma = bile dure, de marimea maslinelor, in constipatia spastica
- masa fecaloida abundenta, in constipatia atona
- bile conglomerate, multiglobale, cand materiile fecale au stagnat
mult in rect
 Culoarea = inchisa
 Crampe = contractii dureroase, involuntare, pasagere, ale musculaturii
abdominale
 Meteorism = acumulare de gaze in intestin

 Flatulenta = eliminarea frecventa a gazelor din intestin
 Tenesme = senzatia dureroasa de defecare, fara eliminare de materii fecale
 Fecalom = acumulare de materii fecale in rect
 Anorexie
 Cefalee
 Iritabilitate
II. 6. 2. 1. Pacientul sa aiba tranzit intestinal in limite fiziologice
62
 In constipatie determina pacientul sa ingere o cantitate suficienta de lichide
 Recomanda alimente bogate in reziduuri
 Stabileste, un orar regulat de eliminare, in functie de activitatile sale
 Determina pacientul sa faca exercitii fizice cu regularitate
 Urmareste si noteaza in foaia de observatie consistenta si frecventa scaunelor
 Efectueaza, la nevoie, clisma evacuatoare simpla sau uleioasa
 Administreaza, la indicatie, laxative
 In diaree pregateste bolnavul pentru examinari endoscopice
 Alimentatia este hidrica, in primele 24-48 ore
 Asistenta serveste pacientul cu ceai neindulcit, supa de morcov
 Treptat, introduce mici cantitati de carne slaba, fiarta, branza de vaci, paine
alba prajita, supe strecurate, din legume
 Dupa 4-5 zile, trece la o alimentatie mai completa
 Administreaza la indicatiile medicului, simptomatice, spasmolitice,
antimicrobiene, fermenti digestivi, sedative
II. 6. 2. 2. Pacientul sa aiba tegumente si mucoase perianale curate si integre

 Curata si usuca regiunea anala, dupa fiecare scaun
 Aplica creme protectoare
 Face toaleta anusului de mai multe ori pe zi si dezinfecteaza cu acid boric 2-
3%
II. 6. 2. 3. Pacientul sa-si satisfaca celelelte nevoi fundamentale

 Asigura repaus la pat, cand starea generala este alterata
 Mentine constanta temperatura corporala (au loc pierderi de energie)
 Incalzeste pacientul cu termofoare, perne electrice
 Protejeaza patul cu aleza si musama
63
 Serveste pacientul cu bazinet
II. 6. 2. 4. Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic

 Hidrateaza pacientul pe cale orala si prin perfuzii, urmarind inlocuirea
pierderilor de apa si electroliti
 Recolteaza sange pentru hemocultura si scaun, pentru coprocultura
 Monitorizeaza functiile vitale si vegetative si le noteaza in foaia de
observatie
 Calculeaza cantitatea de lichide ingerate si perfuzate si pe cea eliminata

 Da dovada de intelegere si rabdare, menajand pudoarea pacientului
 Il linisteste si il incurajeaza sa-si exprime emotiile si sentimentele in legatura cu
starea sa
II. 7. VARSATURILE
Prin varsaturi intelegem evacuarea prin gura a continutului stomacului.

Varsatura (voma) este un act reflex, cu centrul in bulbul rahidian, reprezentand o
modalitate de aparare fata de un continut stomacal daunator organismului.
Cauzele varsaturii pot fi:
- de origine centrala (cerebrala) = centrul bulbar este influentat direct prin
cresterea presiunii lichidului cefalorahidian = cresterea tensiunii
intracraniene. Se produc fara nici un efort, nu sunt precedate de senzatii de
greata si de stare generala alterata.
- de origine periferica = excitatia bulbului vine de la periferie
64
Varsaturile de origine periferica prezinta simptome premergatoare:
- greata
- salivatie abundenta
- ameteli
- tahicardie
- dureri de cap
 Frecventa - ocazionale
- frecvente
- incoercibile
 Orarul - matinale
- postprandiale precoce
 Cantitatea - mare, in stenoza pilorica
- mica (cativa zeci de ml)
- mare, in anomalii de dezvoltare a colonului
 Continutul - alimentare
- mucoase, apoase (etilici si gravide)
- fecaloide (ocluzii intestinale)
- biliare (colecistopatii)
- purulente (gastrite flegmonoase)
- sanguinolente - sangele poate proveni din: - stomac
- organele invecinate
Sangele fiind inghitit si apoi eliminat prin varsatura = hematemeza
65
In stomac sangele fiind digerat – apare varsatura de culoare bruna – culoarea
“zatului de cafea”.
Daca hemoragia este abundenta, evacuarea continutului stomacal se face mai
repede, sangele neavand timp sa fie digerat – atunci varsaturile vor fi formate
din sange proaspat-rosu.
 Culoarea - galben verzuie (varsaturi biliare)
- rosie (hematemeza)
- galben murdar (ocluzii)
- bruna – aspect de zat de cafea (cancer gastric)
 Mirosul - fad, acru, in hiperclorhidrii
- fecaloid (ileus)
- ranced (fermentatie gastrica)
 Forta de proiectie - brusc, in jet, fara efort, fara legatura cu alimentarea, fara
greata =
= varsatura in hipertensiunea intracraniana
 Simptome ce insotesc varsaturile

- dureri abdominale
- greata – salivatie
- cefalee
- transpiratii reci, tahicardie
- deshidratare
66
II. 7. 2. 1. Pacientul sa fie menajat fizic si psihic in timpul varsaturii
 in functie de starea pacientului, asistenta il aseaza in pozitie semisazand, sezand
sau in decubit dorsal, cu capul intr-o parte, aproape de marginea patului
 il linisteste din punct de vedere psihic
 il ajuta in timpul varsaturii si pastreaza produsul eliminat
 ii ofera un pahar de apa sa-si clateasca gura dupa varsatura
 la indicatia medicului ii administreaza medicatie simptomatica
 suprima alimentatia pe gura si alimenteaza pacientul parenteral, prin perfuzii cu
glucoza hipertona, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine si
electroliti
II. 7. 2. 2. Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido-bazic

 corecteaza tulburarile electrolitice si rezerva alcalina
 rehidratarea orala va incepe incet, cu cantitati mici de lichide reci, oferite cu
lingurita
 face bilantul lichidelor intrate si eliminate
 monitorizeaza functiile vitale si vegetative
II. 8. ELIMINAREA MENSTRUALA SI VAGINALA INADECVATA
Menstra este o pierdere de sange prin organele genitale, care apare la sfarsitul
fiecarui ciclu menstrual, daca ovulul nu a fost fecundat.
Menarha, prima menstra, apare intre 11 si 14 ani si este influentata de mediu,
clima, viata in aer liber.
67
 Amenoree = absenta menstruatiei – lipsa completa a menstrelor

 Dismenoree = menstruatie dureroasa – aparitia durerii in timpul menstrei
 Metroragii = hemoragii neregulate, aciclice, survenite intre doua menstre
succesive
 Menoragii = hemoragii menstruale prelungite
 Oligomenoree = intervale lungi intre menstre
 Polimenoree = intervale scurte intre menstre
 Hipomenoree = cantitate redusa
 Hipermenoree = cantitate crescuta
 Leucoree patologica = de la cativa ml, cand pateaza lenjeria, pana la 200 – 400
ml
 Hidroree = secretie vaginala abundenta: 200 – 400 ml
 Culoarea si aspectul scurgerilor vaginale
- alba laptoasa, in leucoreea femeilor tinere
- galben verzuie, in gonococie
- rosie apoasa sau cafenie, in tumori
- seroasa, mucoasa, muco-purulenta, purulenta
 Ritmul scurgerilor = continue sau sporadice, mai ales la oboseala
II. 8. 2. 1. Pacienta sa aiba o stare de bine, de confort si securitate

 asigura repausul la pat
68
 efectueaza spalaturi vaginale cu solutii antiseptice (dupa ce s-a recoltat secretie
vaginala pentru examen bacteriologic si citologic)
 aplica pansament absorbant
 schimba pansamentul des
 invata pacienta tehnici de relaxare
 protejeaza patul cu musama si aleza, la nevoie
 calmeaza durerea cu antialgice
II. 8. 2. 2. Pacienta sa aiba o stare de bine psihic

 linisteste pacienta in legatura cu problema sa
 ii explica scopul interventiilor (examen genital, examenul secretiei vaginale,
examinari radiologice)
 ii administreaza medicatie sedativa la indicatia medicului
II. 9. DIAFOREZA
Diaforeza = transpiratia in cantitate abundenta

Sudoarea contribuie la eliminarea apei si a unor deseuri ca: uree, amoniac, acid uric
si altele, completand astfel eliminarea renala. Intr-o cantitate excesiva, are semnificatie
patologica, putand duce, uneori, la deshidratare.
Prin evaporarea 1ml sudoare se pierd 0,58 calorii
 Orar = mai mult sau mai putin regulat

 Cantitate = 600-1000 ml/24 h, ajungand, in cazuri extreme, la 10 litri/24 ore
69
 Localizare = generalizata, cand temperatura mediului este crescuta –
semnificatie critica atmosferica
- la palme si plante (boala Basedow, alcoolism cronic, rahitism,
SIDA, tulburari preclimax)
- hiperhidroza – cantitate plantara crescuta, ce stagneaza interdigital
si determina aparitia de micoze si infectii
 Miros = puternic – variaza in functie de alimentatie, temperatura ambianta,
deprinderile igienice ale bolnavului
II. 9. 2. 1. Pacientul sa aiba o stare de bine, de confort fizic

 Ajuta sau mentine tegumentele pacientului curate si uscate
 Spala tegumentele ori de cate ori este necesar
 Schimba lenjeria de pat si de corp
 Invata pacientul sa poarte sosete de bumbac (absorbante) si sa le schimbe
frecvent
 Mentine igiena riguroasa a plicilor si a spatiilor interdigitale
 Asigura imbracaminte usoara si comoda
II. 9. 2. 3. Pacientul sa prezinte echilibru psihic

 Cu tact si cu blandete, va solicita pacientului sa se spele
 Il incurajeaza sa-si exprime sentimentele in legatura cu problema de dependenta
70
II. 10. EXPECTORATIA
Prin expectoratie, intelegem eliminarea sputei din caile respiratorii.

Sputa reprezinta totalitatea substantelor ce se expulzeaza din caile respiratorii prin
tuse.
In conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta doar o cantitate mica de
mucus, necesara protejarii suprafetei interioare a organelor respiratorii fata de
uscaciune si de efectul nociv al aerului si prafului. Acest mucus nu se elimina si nu
declanseaza actul tusei.
 Culoarea - rosie, sanguinolenta, aerata si spumoasa – hemoptizie

- hemoptoica – striata, cu sange
- ruginie (culoarea sucului de prune) – pneumonie
- rosie-bruna, cand sangele stagneaza in plamani
- rosie gelatinoasa, in cancerul pulmonar
- galben verzuie, in supuratii pulmonare
- alba sau alba cenusie, in inflamatia bronsica si in astmul bronsic
- neagra, in infarctul pulmonar
 Mirosul - fetid in dilatatia bronsica, caverne tuberculoase
- fetiditate penetranta, in gangrena pulmonara
- mirosul pamantuluisau al paiului umed, in supuratii pulmonare
 Consistenta - spumoasa
- aerata
- gelatinoasa
71
- vascoasa
- lichida
 Forma - perlata, in astmul bronsic
- numulara, in caverne pulmonare
- mase grunjoase, in saliva
- mulaje bronsice
 Aspectul - mucus, in astmul bronsic, inflamatia bronhiilor
- purulent, in supuratiile pulmonare
- muco-purulent
- seros, in edemul pulmonar
- pseudo-membranos, in difteria laringiana
- sanguinolent, in edemul pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar
 Cantitatea - 50-100 ml/24 ore, in bronsita, pneumonii, TBC
- pana la 1000 ml/24 ore, in bronsiectazii, caverne TBC, gangrena
pulmonara si edem pulmonar
- vomica – eliminarea unei cantitati masive de puroi sau exsudat (in
abces pulmonar, chist hidatic)
II. 10. 2. 1. Pacientul sa nu devina sursa de infectii nosocomiale

 Educa pacientul cum sa expectoreze, sa tuseasca cu gura inchisa, il invata sa nu
inghita sputa sa colecteze sputa in scuipatoare (dezinfectata cu solutie lizol, fenol
3%)
 Sa nu stropeasca in jur
 Sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare
72
 Curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane
 Goleste si curata scuipatorile, dupa ce au fost dezinfectate
Manuieste scuipatoarele cu prudenta, se spala si se dezinfecteaza
Plan de ingrijire
Pacientul D.C., care a consumat cu o zi în urmă o porţie de mici, prezintă: greaţă,

vărsături, diaree, crampe abdominale. Examenul clinic evidenţiază: limba şi
buzele uscate,hipotensiune arterială, oligurie.
Diagnostic medical: Enterocolită acută.

1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Pregătirea pacientului şi a materialelor necesare pentru examenul
baritat al tubului digestiv
Planul de îngrijire
1. Nevoia de elimina
P: tranzit intestinal perturbat
E: Enterocolita acută
S: greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale
73
Obiective:
- Pacientul să prezinte un tranzit intestinal normal;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic
- Pacientul să fie echilibrat psihic
Intervenţii autonome
- Pregătesc bolnavul pentru examinări endoscopice;
- Alimentaţia care i-o ofer bolnavului în primele 24 – 48 de ore este hidrică;
- Servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel), supă de morcovi,
zeamă de orez;
- Treptat îi introduc în alimentaţie mici cantităţi de carne slabă, fiartă, brânză de
vaci,
pâine albă prăjită, supe din legume strecurate;
- După 4 – 5 zile îl trec pe bolnav la o alimentaţie mai completă;
- Urmăresc bilanţul ingesta/excreta;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative şi le notez în foaia de observaţie;
- Dau dovadă de înţelegere şi răbdare menajând pudoarea pacientului;
- Servesc pacientul cu bazinet;
- Îl liniştesc şi încurajez să îşi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
starea
sa.
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge pentru hemocultură şi scaun pentru coprocultură;
- Hidratez pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor
de
apă şi electroliţi;
- Administrez la indicaţiile medicului: simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene,
74
fermenţi digestivi, sedative.
Evaluare.........................................................
Nr.crt. Grupa IV
1. Andrioae Sabina-Maria
2. Patache Lorin-Emil
3. Mandache Gabriela-Ionela
4. Paravat Razvan-Paul
5. Politic Razvan-Mihai
6. Agavriloaie Roxana Cristina
7. Leocadia Mihaela
8. Rusu Paulina-Petronela
9. Raileanu Elena-Rebeca
10. Rogojinariu Andreea
11. Manole Dan-Marian
12. Murariu Alin
13. Pascal Iuliana
14. Timuc Ionela
75
15. Raileanu Roxana-Geanina
16. Tapiuc Catalina
17. Timofte Madalina
18. Anton Andreea-Elena
19. Jugariu Lavinia
20.
21.
22.
23.
76
77

Proiect Grupa IV

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Grupa IV

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grupa IV

Anatomia si structura aparatului renal:

Nefronul este alcatuit din:

Patologii asociate sistemului urinar:

1. Sindrom nefritic acuta

Rinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o lungime de

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Aspectul microscopic al rinichiului:

Nefronul este unitatea parenchimatoasa a rinichiului. Acesta contine:

Componenta vasculara a corpusculului renal:

Glomerulii renali au capacitatea de a filtra:

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Mezangiul intracorpuscular („mesos” = mijloc, „angeion” = vas):

Functiile aparatului juxtaglomerular:

3. Tulburari ale diurezei

Patologie asociata rinichiului

2. Sindrom nefritic cronic

4. Sindrom nefropatii interstitiale

6. Sindroame renale vasculare

Colica renala - calculi la nivelul rinichiului

8. Insuficienta renala acuta

9. Insuficienta renala cronica

Evaluarea rinichilor - Diagnostice specifice

Anatomie/ structura ureterului

Ureterul este un organ primitiv retroperitoneal caruia i se descriu trei portiuni:

Ureterul prezinta urmatoarele curburi:

Peretele ureterului este alcatuit din trei straturi:

Vascularizatia arteriala a ureterului

Vascularizatia venoasa a ureterului

Drenaj limfatic este realizat pe calea a trei retele capilare limfatice:

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

In portiunea abdominala raporturile sunt comune atat la femeie cat si la barbat:

In portiunea pelvina, raporturile sunt diferite pe sexe:

In portiunea terminala ureterul strabate oblic peretele vezicii urinare, determinand o

Fiziologia ureterelor - rol, functii, mecanisme

Semne si simptome asociate patologiei ureterale:

Patologie asociata ureterelor

Uretra la barbat este un conduct cu o lungime medie de 14-16 cm si reprezinta

Anatomie / structura uretrei masculine

Uretra este impartita in patru din punct de vedere anatomic:

La aproximativ 1-2 cm de meat, pe peretele dorsal al uretrei exista o plica transversala

Din punct de vedere al mobilitatii, uretrei i se descriu:

Structural, peretele uretral este alcatuit din:

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Patologie asociata uretrei

Evaluarea uretrei la barbat - Diagnostice specifice

Anatomie/ structura vezicii urinare

Inervatia vezicii urinare

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Fata anterioara a vezicii are raporturi cu peretele anterior al pelvisului si elementele

Fata postero-superioara este acoperita complet de peritoneul pelvin care:

Fetele laterale ale vezicii au raporturi mediate de fascia vezicala cu:

Fundul vezicii urinare are raport cu:

Fiziologia vezicii urinare - rol, functii, mecanisme

Semne si simptome asociate

Evaluarea vezicii urinare - Diagnostice specifice

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Semne si simptome asociate uretrei

Patologie asociata uretrei feminine

Evaluarea uretrei - Diagnostice specifice

I. Asigurarea eliminarilor fiziologice .

II. Tehnici de evaluare si satisfacere a nevoii de a elimina

I. Asigurarea eliminarilor fiziologice .