Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov – d.

6
aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar
din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al
XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a
revoluționat muzica de balet.
Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St.
Petersburg. Face studii de Drept, dar ia și lecții de pian, apoi devine elevul
compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestrației.
Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii și Scherzo fantastic,
entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor "Ballets
Russes"din Paris, care îi comandă compoziții pentru ansamblul său. Rezultatul este
muzica de balet Pasărea de Foc, a cărei reprezentație în 1910 stupefiază, dar și
entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou stil în
muzică. Urmează Petrușka(1911), splendida poveste muzical-coreografică pe
motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps („Ritualul
primăverii”), izbucnește însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de
originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adeversarii, care
nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte
entuziaștii susținători ai noului gen. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski
face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică
modernă clasică tonală serială.
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (1919-1920), pe teme
de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la
experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti
Marci (1955). În ceea ce privește muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil
eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le
Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex(1927), Cariera unui
libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția
celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră.
După ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța, la vârsta de 58 de ani se
stabilește definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră și autor
de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet
(Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziții corale (Messe pentru cor și dublu quintet
de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem
Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948).
Igor Stravinski moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971 în apartamentul său
din New York. Este înmormântat la Veneția în cimitirul San Michele.