Sunteți pe pagina 1din 3

Personalitatea paranoida

Personalitatea paranoida este un diagnostic psihiatric caracterizat prin paranoia si


neincredere generalizata in altii. Cei cu aceasta conditie scaneaza vigilenti mediul pentru indicii sau
sugestii pentru a valida ideile lor prejudiciale. Indivizii paranoizi sunt observatori cu ochi de vultur.
Cred ca sunt in pericol si cauta semne si amenintari indiferent de fapte. Tind sa fie in garda si
suspiciosi avind vieti emotionale constrinse. Incapacitatea lor de implicare emotionala semnificativa
si modelul general de izolare sociala conduc frecvent la izolare schizoida fata de experientele vietii.
O contributie genetica la modelul paranoid si o legatura genetica intre tulburarea de personalitate si
schizofrenie exista. Teoriile psihosociale implica proiectarea emotiilor interne negative si modelarea
parentala. Acestor indivizi le este in general dificil sa aiba relatii apropiate datorita suspiciunii
excesive si a ostilitatii. Natura lor combativa si suspicioasa poate determina un raspuns ostil la altii
servind apoi la confirmarea asteptarilor originale. Indivizii cu aceasta tulburare simt nevoia de a
controla pe cei din jur. Sunt frecvent rigizi, critici si nu pot colabora cu alte persoane desi au
dificultati ei insisi de a accepta criticismul.

Ca raspuns la stres indivizii pot experimenta episoade psihotice scurte. Daca acestea dureaza mai
mult de citeva minute sau ore aceasta tulburare se poate transforma in schizofrenie. Sunt la risc
major de stari depresive majore, agorafobie, tulburare obsesiv-compulsiva, dependente.
In ciuda suspiciunilor persistente fata de altii, pacientii cu personalitate paranoida nu sufera de iluzii
decit in situatiile rare de stres extrem. In general sunt ancorati in realitate, in afara de interpretarea
gresita a motivelor si intentiilor altora. Pacientii nu sunt psihotici dar sunt convinsi ca altii incearca
sa-i prinda sau sa-i umileasca conducind la ostilitate si izolare sociala.

Tratamentul implica psihoterapie pe toata durata vietii cu un terapeut care are experienta in tratarea
acestor tipuri de tulburari de personalitate.
Cauze si factori de risc:
Nimeni nu stie ce determina tulburarea de personalitate paranoida, desi exista indicii ca factorii
familiali ar influenta dezvoltarea tulburarii in unele cazuri. Se pare ca sunt mai multe cazuri de
personalitate paranoida in familiile cu membrii care sufera de tulburari psihotice cum sunt
schizofrenia sau tulburarea iluzionala.
Alte posibile cauze interpersonale au fost propuse. Unii terapeuti considera comportamentul care
caracterizeaza tulburarea a fi invatat. Ei sugereaza ca astfel de comportament poate fi urmarit pina
in experientele din copilarie. Astfel copii care sunt expusi la furia dultilor fara a putea scapa sau
controla, dezvolta cai paranoide de a gindi in efortul de a face fata stresului.
Studiile pe gemeni monozigoti si dizigoti sugereaza ca factorii genetici pot deasemeni juca un rol
important in cauzalitatea tulburarii. Studiile pe gemeni indica faptul ca genele contribuie la
dezvoltarea tulburariilor de personalitate in copilarie. Mai mult, gradul contributiei la dezvoltarea
tulburarilor de personalitate in copilarie este similar cu contributia genetica la versiunile adulte ale
tulburarilor.
Semne si simptome:
Persoanele cu personalitate paranoida nu au incredere in altii. De fapt, caracteristica principala a
acestora este gradul inalt de neincredere si suspiciune cind interactioneaza cu oamenii. Chiar si
gesturile prietenesti sunt frecvent interpretate ca fiind manipulative sau rauvoitoare. Indiferent de
modelele de neincredere si suspiciune, acestea incep in copilarie sau chiar in perioada de adult si
curind vor domina viata celor afectati. Sunt incapabili sau le este frica sa aiba relatii apropiate cu
altii. Suspecteaza strainii si chiar persoanele pe care le stiu. Ca rezultat al grijii lor constante asupra
neincrederii fata de altii, pacientii cu aceasta tulburare au putini prieteni intimi sau contacte umane
apropiate. Nu sunt buni jucatori de echipa. Interactiunile cu altii sunt caracterizate de atentie
excesiva si nu rar de ostilitate. Daca se casatoresc sau devin apropiati de cineva relatia este
caracterizata mai ales de gelozie psihologica si incercari de a-si controla partenerul.
In ciuda aspectelor neplacute ale stilului de viata paranoid, nu este indeajuns pentru a determina
acesti indivizi sa caute ajutor medical. Nu au incredere in medici, cum nu au incredere in nimeni
altcineva. Intr-o situatie de criza din viata lor, un membru al familiei sau un sistem judiciar reuseste
sa convinga pacientul sa se prezinte la un profesionist. Nu este neobisnuit pentru pacienti sa
abandoneze terapia cind percep o intentie malitioasa din partea terapeutului. Se recomanda
medicatie in doze mici pentru a trata probleme specifice precum anxietatea, dar numai pentru
perioade scurte de timp.

Nu exista teste de laborator sau imagistice care sa poata fi folosite pentru a confirma diagnosticul de
tulburare paranoida a personalitatii. Medicii specialisti cauta cel putin 5 simptome distincte la
pacienti. Primul este un model de suspiciune si neincredere in oameni cind nu exista un motiv
adevarat. Acest model trebuie sa fie prezent cel putin in timpul perioadei de adult tinar.
Profilul de personalitate paranoida

Principalele trasaturi ale tulburarii de personalitate paranoide sunt neincrederea si convingerea ca


ceilalti urmaresc sa faca raul. Neincrederea se reflecta asupra tuturor persoanelor din jur, inclusiv
asupra celor apropiate cum ar fi membrii familiei sau prietenii. Toate intentiile si actiunile celorlalti
sunt interpretate, fara motiv sau dovezi, ca rauvoitoare, prin urmare persoanele cu tulburare de
personalitate paranoida sunt mereu in garda sa adune „probe” care sa le sustina presupunerile.
Prefera sa nu dezvolte relatii apropiate cu prieteni, familie, colegi pentru ca le e teama ca vor fi
prejudiciati, tradati, inselati, jigniti sau raniti. Contraacata promt si impulsiv si de aceea e foarte
posibil sa ajunga frecvent in conflicte. Gandirea este marcata de rigiditate, iar in discutii sau in
colaborari prefera sa vorbeasca in temeni de legi, regulamente, norme, principii.
Cum relationam cu personalitatile paranoide?
Esential in relationarea cu paranoicii este sa iti exprimai clar si fara echivoc motivele si intentiile.
Sa nu te abati de la norme si conveniente, ci respecta-le cu sfintenie. Mentine un contact constant cu
persoana cu tulburare paranoida, atat ca frecventa (cat de des il (o) suni, va intalniti) cat si ca si
calitate (ce discutati, cum petreceti timpul cand va intalniti) pentru ca o modificare in frecventa sau
calitatea relatiei va ridica suspiciuni asupra intentiilor tale. Daca se ajunge la conflict fa referiri la
legi si la regulamente, norme neechivoce pentru ca atunci va bate in retragere. Cauta-ti aliati in
oameni daca legile si regulamentele nu isi produc efectul.
Intr-un conflict cu un paranoiac, e o greseala sa renunti sa lamuresti o neintelegere, sa-l lasi
sa ramana cu o neclaritate pe care o poate interpreta in directia suspiciunilor sale. Nu incerca sa il
ataci si sa ii subminezi imaginea pe care o are despre sine. Fii atent sa nu comiti greseli; el pandeste
greselile pentru a-si confirma banuielile si teoriile si ca sa isi si iti demonstreze ca ii vrei raul. Evita
sau nu te lasa antrenat in discutii despre politica.