Managementul producţiei

Managementul operaţional
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
 Prezinte conceptul de management operaţional al producţiei;

 Analizeze legătura existentă între managementul strategic, tactic şi cel

operaţional la nivelul unei întreprinderi;

 Enumere funcţiile managementului operaţional;

 Enumere sarcinile ce revin managementului operaţional;

 Cunoască principiile managementului operaţional;

 Prezinte organizarea structurală a managementului operaţional la nivelul

întreprinderilor;

1. Locul managementului operaţional al producţiei în cadrul

managementului firmei

Managementul operaţional al producţiei reprezintă procesul de stabilire

conştientă şi de atingere a obiectivelor derivate cu ajutorul funcţiilor manageriale, în
domeniul fabricării produselor, pregătirii producţiei, mecano-energetic, CTC, SDV-
urilor, metrologiei, utilizând în mod eficient resursele umane, materiale, financiare şi
informaţionale.

Managementul operaţional al producţiei este parte componentă a managementului

întreprinderilor, între ele existând o strânsă legătură, un schimb reciproc de informaţii.
Astfel, managementul de ansamblu al întreprinderii operează cu perioade de timp mai mult
sau mai puţin lungi (an, semestru, trimestru) şi are ca drept scop să realizeze legăturile
întreprinderii cu exteriorul, făcând abstracţie de aspectele de amănunt ale procesului de
producţie. Obiectivele fixate de managementul de ansamblu se referă la toate domeniile şi
laturile activităţii economico-sociale ale întreprinderii: producţie, aprovizionare, desfacere,
dezvoltare, personal.

Spre deosebire de managementul de ansamblu, managementul operaţional al

producţiei se referă numai la verigile organizatorice interne (secţii de producţie,
ateliere, servicii), operează cu perioade scurte de timp (lună, decadă, săptămână, zi,
schimb de lucru, şi uneori chiar oră) şi se ocupă în mod special de aspectele de
amănunt ale procesului de producţie.

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 1

 Managementul producţiei

Ca urmare a operativităţii muncii de management, prin instituirea conducerii la

nivelul funcţiilor şi activităţilor desfăşurate în întreprinderile industriale, se pot identifica:

- managementul operaţional al cercetării-dezvoltării;

- managementul operaţional al producţiei;

- managementul operaţional al activităţilor comerciale;

- managementul operaţional al activităţii financiar-contabile;

- managementul operaţional al activităţii de personal.

Fundamentarea managementului operaţional se realizează prin managementul

strategic şi cel tactic, care asigură îndeplinirea obiectivelor unităţii în condiţii de eficienţă
economică (vezi figura de mai jos).

MANAGEMENT STRATEGIC

MANAGEMENT TACTIC

MANAGEMENT
OPERAŢIONAL

al al al al al
cercetării- producţiei activităţii activităţii activităţii
dezvoltării comerciale financiar de
contabile personal

Fig.1 Fundamentarea managementului operaţional prin managementul strategic şi

cel tactic

Managementul operaţional al producţiei se realizează în etape care se

interferează şi se condiţionează reciproc (fig.2).

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 2

 Managementul producţiei

În contextul acţiunilor omogene, complementare sau convergente, orientate în

direcţia realizării obiectivelor propuse, managementul operaţional îndeplineşte
următoarele funcţii:

- funcţia de informare;

- funcţia de fundamentare a normativelor necesare repartizării în timp şi

spaţiu a sarcinilor de producţie;

- funcţia de elaborare a programelor de producţie operative;

- funcţia de urmărire şi reglare operativă a producţiei.

MANAGEMENT TACTIC

IMPLEMENTARE PLANURI ŞI

PROGRAME

MĂSURI
OPERARE

CORECTIVE

ESTIMARE CONTROL

ABATERI

Fig.2 Managementul operaţional – etape şi interferenţe cu managementul

strategic şi managementul tactic

Funcţia de informare se referă la fluxul de informaţii ascendent şi descendent ce

se stabileşte între compartimentul de programare, pregătire şi urmărire a producţiei
(P.P.U.P.) şi celelalte compartimente din întreprindere. Spre exemplu, compartimentul
P.P.U.P. primeşte de la compartimentul de pregătire a fabricaţiei informaţii referitoare la
structura produselor ce trebuie executate, tehnologia de fabricaţie etc., de la verigile de
producţie primeşte informaţii cu privire la mărimea capacităţilor de producţie, starea

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 3

 Managementul producţiei

tehnică a utilajelor şi instalaţiilor etc.. Prin prelucrarea informaţiilor primite, compartimentul

P.P.U.P. elaborează o serie de documente ce servesc la începerea activităţii de
producţie. Totodată, compartimentul P.P.U.P. constituie o sursă de informare a altor
compartimente, inclusiv a celor aparţinând managementului de ansamblu.

Funcţia de fundamentare a normativelor necesare repartizării în timp şi spaţiu

a sarcinilor de producţie are un conţinut complex şi include probleme de stabilire a
ritmurilor de fabricaţie, a mărimii loturilor de fabricaţie, de calcul a duratelor ciclurilor de
fabricaţie etc.. Prin aceste normative se pun bazele repartizării în timp şi pe executanţi a
sarcinilor de producţie.

Funcţia de elaborare a programelor de producţie operative cuprinde probleme

referitoare la desfăşurarea sarcinilor de producţie din programul de producţie anual al
întreprinderii pe perioade scurte de timp şi pe verigi de producţie. Conţinutul acestei funcţii
se referă la o categorie de probleme complexe, cum sunt: stabilirea sarcinilor fizice,
ordonanţarea fabricaţiei, determinarea termenelor de începere a execuţiei operaţiilor
tehnologice, repartizarea operaţiilor pe locuri de muncă. În procesul de elaborare a
programelor de producţie operaţionale se asigură echilibrul între verigile de producţie care
concură cu executarea sarcinilor programate, ceea ce înseamnă că prin această funcţie se
pun bazele unei activităţi ritmice neîntrerupte.

Funcţia de urmărire şi reglare operaţională a producţiei are un caracter

preventiv şi constă în aceea că, pe baza unui control sistematic, se descoperă la timp
cauzele care generează abateri de la desfăşurarea normală a procesului de producţie.
Prin activitatea de reglare programele de producţie operative sunt reactualizate sub
aspectul volumelor, termenelor şi ordinei de execuţie. Totodată se stabilesc măsuri pentru
recuperarea întârzierilor în realizarea programelor de producţie operaţionale.

Ca domeniu distinct al întreprinderilor, în special industriale, managementul

operaţional al producţiei poate fi abordat ca un sistem, (intitulat sistemul managementului
operaţional al producţiei) structurat pe subsisteme şi cu variabilele specifice acestuia
(fig.3).

Referindu-ne la structura sistemului, se pot evidenţia în cadrul acestuia trei

subsisteme, astfel:

- subsistemul de elaborare a programelor de producţie;

- subsistemul de lansare în fabricaţie;

- subsistemul de control al realizării programelor de producţie.

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 4

 Managementul producţiei

c1 c2 ..... cr

u1 SISTEMUL MANAGEMENTULULy1 u1 y1
u2 :
OPERAŢIONAL AL PRODUCŢIEI y2
um yn

z1 z2 ..... zp

Fig.3 Sistemul managementului operaţional al producţiei

O atenţie deosebită trebuie acordată variabilelor sistemului, clasificate în: variabile

de intrare, şi de ieşire, perturbatoare şi de comandă. Să considerăm că sistemul de
management operaţional al producţiei îi sunt specifice variabilele de intrare u1, u2, .... um,
variabilele de ieşire y1, y2, ... yn, variabile perturbatoare z1, z2, ... zp, variabile de
comandă c1, c2, ... cr (fig.3). Aceasta se caracterizează prin următoarele mulţimi:

U = (u1,u2,...,um)={uk} , k = 1,2, ...,m

Y = (y1,y2,...,yn) = {yq} , q = 1,2, ...,n

Z = (z1,z2,...,zp) = {zl} , l = 1,2, ...,p

C = (c1,c2,...,cr) = {cs} , s = 1,2, ...,r

Plecând de la considerentul că sistemul luat în discuţie este dinamic, timpul va fi

implicit asociat variabilelor:

U(t) = [u1(t),u2(t),...,um(t)] = {uk(t)} ,k = 1,2,...,m

Y(t) = [y1(t),y2(t),...,yn(t)] = {yq(t)} , q = 1,2,...,n

Z(t) = [z1(t),z2(t),...,zp(t)] = {zl(t)} , l = 1,2,...,p

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 5

 Managementul producţiei

C(t) = [c1(t),c2(t),...,cr(t)] = {cs(t)} , s = 1,2,...,r

O asemenea notaţie arată că fiecare componentă a variabilelor u, y, z, c are valori

diferite ale timpului.

În continuare se prezintă variabilele sistemului, punând în evidenţă modul de

concretizare a acestora.

Variabilele de intrare provin din majoritatea activităţilor desfăşurate în

întreprinderea industrială, astfel:

- în activitatea de planificare, variabilele se referă la: capacitatea de producţie pe

subunităţi structurale de fabricaţie, forţa de muncă programată şi indicii de utilizare a
capacităţilor şi forţei de muncă;

- activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei, căreia îi sunt specifice următoarele

variabile: fazele de pregătire şi execuţie, structura produselor pe articole componente,
cantităţi de articole pe produs, operaţiile tehnologice pe articol şi înlănţuirea lor, ordinea de
montaj a articolelor şi timpul urmat pe articol, categoria lucrării, formaţia de lucru, norma
de servire şi consumurile specifice;

- activitatea de întreţinere, reparare utilaje şi gospodărirea energiei: intervalul

maşinilor şi utilajelor existente, întreruperi programate în funcţionarea utilajelor, restricţii de
energie;

- activitatea de aprovizionare: stocuri de materii prime şi materiale, modalităţi de

aprovizionare;

- activitatea de desfacere: denumirea şi identificarea produsului, cantitatea

contractată, termenul de livrare;

- activitatea de personal – retribuire: numărul mediu scriptic pe meserii, prezenţa

zilnică a personalului pe locuri de muncă, categoria de încadrare a muncitorilor;

- activitatea de control tehnic de calitate: certificarea calităţii produselor, cantităţi

de articole şi produse de remaniat, cantitatea de articole şi produse rebutate, rezultatul
analizelor efectuate.

Variabile de ieşire se concretizează în informaţii cu privire la cantităţile de produse

executate pe intervale reduse de timp şi subunităţi structurale de fabricaţie, cantităţile de
materii prime necesare îndeplinirii programelor de producţie, abateri de la tehnologia
stabilită etc..

Variabile perturbatoare, care acţionează constant asupra sistemului de

management operaţional al producţiei, se referă la: modificarea sau decalarea termenelor
de livrare, cereri suplimentare de produse lansate în fabricaţie, renunţarea la unele
produse, căderi ale utilajelor, absenţa personalului şi altele.

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 6

 Managementul producţiei

Variabilele de comandă reprezintă complexul de decizii operative care au ca scop

menţinerea funcţionalităţii sistemului în condiţii de eficienţă.

Analiza sistemului de management operaţional al producţiei impune, totodată,

luarea în considerare a stării sistemului, ca o caracteristică a acestuia într-un moment al
funcţionalităţii sale. Cum un asemenea sistem poate avea o mulţime de stări admisibile, se
poate spune că starea sistemului în momentul ’t’ reprezintă vectorul în spaţiul stărilor
sistemului. În acelaşi timp, starea sistemului supus analizei exprimă măsura în care
acesta este capabil să atingă un anumit nivel de performanţă, o mare importanţă în
studiul sistemului având-o stările iniţială şi finală ale acestuia.

2. Obiectivele, sarcinile şi principiile managementului operaţional

al producţiei
2.1 Obiectivele managementului operaţional al producţiei

Obiectivele managementului operaţional al producţiei se pot structura în:

obiectivul fundamental, obiectivul principal, obiective derivate şi obiectivul corolar.

Obiectivul fundamental îl constituie îndeplinirea programelor producţiei fizice din

punct de vedere al termenelor de livrare, cantităţilor şi structurilor sortimentale contractate.

Noţiunea de „prioritate” desemnează o valoare, denumită valoare numerică de

prioritate, ce se obţine în urma parcurgerii unor reguli de prioritate care se atribuie unei
operaţii tehnologice ce se efectuează la un obiect. Valoarea numerică de prioritate rezultă
dintr-un calcul în care sunt incluşi diferiţi parametri care caracterizează o comandă, un
produs sau o parte componentă a acestuia. În literatura de specialitate sunt formulate mai
multe reguli de prioritate care conduc la situaţii eficiente în domeniul programării
producţiei. Din totalitatea regulilor de prioritate indicăm utilizarea frecventă a celei
fundamentale, formulată astfel: primul în lucru reperul cu ciclul de fabricaţie mai mare.

Realizarea obiectivului fundamental presupune îndeplinirea obiectivului

principal, şi anume asigurarea ritmicităţii fabricaţiei.

Obiectivele derivate se concretizează în stabilirea previzională a cauzelor care pot

conduce la nerealizarea programelor de producţie.

Obiectivul corolar constă în reducerea cheltuielilor de producţie şi asigurarea

calităţii produselor, prin folosirea normativelor în toate fazele procesului de management şi
alegerea variantei de program cea mai eficientă.

În programarea producţiei se impune ca toate activităţile, reglate prin intermediul

programării să fie exprimate în aceleaşi unităţi de timp (de lucru sau calendaristic). Se
aduc astfel la acelaşi numitor acţiuni diferite, pentru a se putea regla desfăşurarea lor în
timp şi spaţiu, programându-le la anumite termene de execuţie, pe anumite posturi de
lucru.

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 7

 Managementul producţiei

Punctul de plecare în programarea producţiei îl constituie termenul de livrare a

comenzilor, mergându-se de la aceasta pe faze de prelucrare în sens invers desfăşurării
procesului tehnologic pentru a se stabili toate termenele intermediare de începere a
fabricaţiei, până la termenul de lansare iniţială a materialelor în producţie.

Dcfv Dcfv+1 Trz

0 Tîv Tîv+1 Tf Tl t

Tl – termenul de livrare a comenzii;

Tf – termenul final de terminare a fabricaţiei în secţia (veriga) finală (v+1);

Trz – rezerva de timp pentru pregătirea livrării;

Tîv+1 – termenul de începere a fabricaţiei în veriga (v+1);

Dcfv+1 – durata ciclului de fabricaţie a produsului, loturi sau comenzi în veriga

(v+1);

Tîv – termenul de începere a fabricaţiei pentru veriga v;

Dcfv – durata ciclului de fabricaţie a produsului, lotului sau comenzii în veriga v.

Tîv+1 = Tl - Trz - Dcfv+1

Tîv = Tl - Trz - Dcfv+1- Dcfv =Tl - Trz - (Dcfv +Dcfv+1)

2.2 Sarcinile managementului operaţional al producţiei

Între principalele sarcini care revin managementului operaţional al producţiei

se pot menţiona:

- asigurarea unei maxime ritmicităţi în desfăşurarea procesului de

producţie. Numai printr-o activitate de producţie ritmică se poate înlătura una din cauzele
intermitenţelor în folosirea forţei de muncă şi a capacităţilor de producţie, ritmicitatea
fabricaţiei constituind, totodată, o condiţie a producţiei de calitate şi a consumului raţional
de materii prime, materiale, energie etc.. Ritmicitatea deplină a fabricaţiei şi livrării
produselor către beneficiari în volumul, structura şi termenele stabilite contractual, asigură
întreprinderii posibilitatea de a dispune de mijloacele de plată necesare aprovizionării
tehnico-materiale, salarizării personalului şi altor nevoi;

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 8

 Managementul producţiei

- folosirea eficientă a forţei de muncă, utilajelor şi suprafeţelor de

producţie. În acest sens, la repartizarea lucrărilor pe locuri de muncă trebuie să se
realizeze o deplină concordanţă între natura şi cerinţele fiecărei lucrări, pe de o parte, şi
calificarea lucrărilor, caracteristicile tehnice ale utilajului de producţie, pe de altă parte. În
acelaşi timp, lucrările de efectuat la diferite locuri de muncă trebuie să fie judicios corelate
calendaristic, astfel încât în funcţionarea utilajelor şi în timpul de muncă al lucrătorilor să
nu apară intermitenţe sau interferenţe datorită eşalonării necorespunzătoare a acestora în
timp şi pe executanţi. În acelaşi timp, lucrările de efectuat la diferite locuri de muncă
trebuie să fie judicios corelate calendaristic, astfel încât în funcţionarea utilajelor şi în
timpul de muncă al lucrătorilor să nu apară intermitenţe sau interferenţe datorită eşalonării
necorespunzătoare a acestora în timp şi pe executanţi;

- realizarea celei mai scurte durate a ciclurilor de fabricaţie ale produselor.

Cu cât mai mare va fi gradul de simultaneitate în execuţia operaţiilor tehnologice ale unui
produs cu atât mai redusă va fi şi durata ciclului de fabricaţie a acestuia. Prin reducerea
duratei ciclurilor de fabricaţie a diferitelor produse, întreprinderea va putea executa, cu
acelaşi resurse băneşti, o cantitate mai mare de produse sau acelaşi volum de producţie
cu o cantitate mai mică de resurse băneşti;

- asigurarea unor cheltuieli de producţie minime şi a calităţii superioare a

produselor. Prin metodele şi tehnicile sale, managementul operaţional al producţiei
permite repartizarea judicioasă a obiectivelor pe perioade scurte de timp şi pe executanţi,
asigurând o desfăşurare ritmică a proceselor de producţie. Totodată, managementul
operaţional al producţiei, prin caracterul său preventiv, continuu, permite adoptarea unor
decizii riguroase şi, pe această bază, contribuie la realizarea obiectivelor de ansamblu ale
întreprinderii în condiţii de calitate şi cu cheltuieli de producţie minime.

2.3. Principiile managementului operaţional al producţiei

Conceperea şi funcţionarea eficientă a sistemului de management operaţional

al producţiei presupune respectarea, în mod cumulativ, a următoarelor principii:

- principiul transparenţei, conform căruia punctul de pornire în orice activitate

productivă îl reprezintă cerinţele pieţei, care sunt structurate prin activitatea de marketing.
De asemenea, producţia trebuie să fie adaptată permanent la cerinţele prezente şi viitoare
ale consumatorilor şi să le satisfacă cu maximum de eficienţă;

- principiul balanţelor, care precizează că îndeplinirea obiectivelor unităţii

industriale necesită corelarea permanentă cu resursele de care aceasta dispune, sub
aspect material (baza de materii prime, capacităţi de producţie), uman (forţă de muncă)
sau financiar;

- principiul variantei optime de program de producţie. De regulă, există mai

multe posibilităţi de eşalonare în timp şi pe executanţi a unora şi aceloraşi sarcini de

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 9

 Managementul producţiei

producţie. O programare raţională impune, în asemenea cazuri, elaborarea în mai multe

variante a programelor de producţie operative, pentru ca dintre acestea să fie adoptată
varianta optimă;

- principiul continuităţii. Diverse fenomene care pot interveni în cursul fabricaţiei,

imposibil de prevăzut în faza de elaborare a programelor de producţie operative, cum sunt:
întârzieri în livrarea de către furnizori a materiilor prime, semifabricatelor, S.V.D.-urilor etc.,
defecţiuni tehnice ale utilajelor, urgentarea unor termene de livrare a produselor şi altele,
impun modificări în soluţiile adoptate de repartizare în timp şi pe executanţi a sarcinilor de
producţie programate iniţial. În acest context, managementul operaţional trebuie să
asigure reglarea rapidă a fabricaţiei în funcţie de condiţiile noi apărute şi, implicit, să aibă
caracter de activitate continuă. Managementul operaţional trebuie să asigure reglarea
rapidă a fabricaţiei în funcţie de condiţiile noi apărute şi, implicit, să aibă caracter de
activitate continuă;

- principiul eficienţei, conform căruia managementul operaţional al producţiei

trebuie să prevadă acele structuri de producţie şi tehnologia care asigură maximum de
eficienţă, prin parcurgerea exhaustivă a tuturor variantelor;

- principiul paralelismului în execuţie, care precizează că la repartizarea

sarcinilor de producţie în timp şi pe executanţi trebuie să se aibă în vedere executarea
concomitentă sau cât mai mult suprapusă în timp a diferitelor componente ale produsului
finit. Folosirea mişcării paralele şi paralel-succesive a produselor pe operaţii are ca efect
scurtarea duratei ciclului de fabricaţie şi, pe această bază, creşterea vitezei de rotaţie a
capitalului circulant.

Aceste principii se operaţionalizează în domeniul metodelor, tehnicilor şi

instrumentelor folosite la nivelul procesului de producţie.

3. Organizarea structurală a managementului operational al

producţiei

Organizarea structurală a managementului operaţional al activităţii de

producţie se realizează prin constituirea compartimentului de programare, pregătire
şi urmărirea producţiei (P.P.U.P.).

Atribuţiile acestui compartiment decurg din conţinutul, obiectivele şi funcţiile

managementului operaţional al producţiei şi se pot prezenta astfel:

 elaborează programul de pregătire tehnică a producţiei;

 colaborează cu celelalte compartimente pentru elaborarea programelor de
producţie, stabilirea termenelor contractuale de livrare, asigurarea aprovizionării
din timp cu materii prime, S.D.V.-uri în vederea desfăşurării normale a
procesului de producţie;

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 10

 Managementul producţiei

 colaborează cu compartimentul de proiectare constructivă şi tehnologică la

stabilirea duratei ciclului de fabricaţie, a mărimii lotului de lansare în producţie,
la aplicarea a tehnologiei moderne;
 elaborează balanţe de corelare – capacitate – încărcare pe termen scurt în
scopul eficientizării încărcării capacităţilor de producţie;
 stabileşte programul de producţie pe sectoare de muncă;
 detaliază programul de producţie până la sarcinile zilnice la nivel de loc de
muncă şi executant, urmărind să se utilizeze integral şi eficient resursele
existente, stabileşte ordinea prioritară de execuţie a fiecărei operaţii;
 întocmeşte, pe baza programului de pregătire a producţiei şi a programului
operativ, documentaţia de lansare în fabricaţie (fişa de însoţire, dispoziţii de
lucru, bonuri de materiale etc.);
 urmăreşte intrarea în execuţie şi realizarea la termenele programate a sarcinilor
de producţie, analizează şi stabileşte măsuri pentru eliminarea cauzelor
abaterilor şi pentru recuperarea întârzierilor;
 centralizează, zilnic şi cumulat, producţia realizată şi informează managementul
întreprinderii asupra stadiului realizării;
 informează managementul întreprinderii asupra abaterilor intervenite în
realizarea programului de producţie şi propune măsuri de eliminare a acestora.

Prin concentrarea activităţii de programare a producţiei la nivelul unui compartiment

specializat se eliberează managerii direcţi ai verigilor de producţie de atribuţii neoperative,
cum sunt: controlul structurilor la nivelul secţiilor, atelierelor, stabilirea loturilor de
fabricaţie, stabilirea programelor de producţie ale secţiilor etc.

În aceste condiţii, maiştrii proceselor de producţie din cadrul secţiilor pot să se

concentreze asupra activităţilor de producţie privind supravegherea atelierului sub raport
tehnic, execuţia produselor, instruirea muncitorilor şi folosirea celor mai eficiente metode
de muncă.

Exerciţiu
Prezentaţi componenţa, sarcinile şi responsabilităţile departamentului de programare,
pregătire şi urmărirea producţiei la nivelul unei întreprinderi.

24 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 11