Platon
Generalitati
-definitia dreptului este corelata cu notiunea de
justitie si cu rolul juristului in societate
-o lege injusta nu este lege, drept
-scopul justitiei este de a da fiecaruia ce este al
sau
-scopul juristului este de a face justitie,
asimilata cu ideea de bine
-obiectul de reglementare al legii trebuie sa
priveasca doar proprietatea, succesiunile,
contractele, bunele moravuri si educatia
-in greaca ,,dikaion`` desemneaza atat termenul
de drept, cat si cel de justitie.
-principalul scop al dreptului este educatia.
Scopul dreptului nu este nici de a asigura
imbogatirea individuala sau generala,nici
ordinea sau securitatea juridica.
-dreptul nu se diferentiaza de morala
Izvoare:
-sensul de drept al lui dikaion ne ajuta sa
desprindem conceptia lui Platon in privinta
izvoarelor dreptului.
-dreptul are sensul de lege
-metoda lui Platon de a descoperi legile este
fondata pe natura
-singurul care are rolul de legiuitor este
filosoful ( Republica, Legi )
-se acorda o mare atentie educarii viitorilor
legiuitori; un filosof trebuie sa aiba studii de
matematica si dialectica pentru a putea vedea
ideile
-descoperirea legilor presupune si un proces de
apropiere de divinitate, de purificare -> la
Platon, unul dintre izvoarele dreptului il
constituie religia
-elementul religios va fi preluat de crestinism,
fiind dezvoltat in special de Sf. Augustin.
Aristotel
Generalitati
-justitia este o virtute universala, care include
toate virtutile
-justitia este clasificata in:
-justitie distributiva - priveste raporturile
dintre membrii cetatii si are drept scop
principal distribuirea bunurilor, a sarcinilor
publice, respectarea proportiei si a egalitatii
intre schimburi
-justitia comutativa - relatiile dintre
particulari; fiecare trebuie sa primeaca nici mai
mult, nici mai putin decat cere buna cumpatare
-cele doua forme de justitie sunt considerate de
unii autori distinctia dintre dreptul public si cel
privat
-spre deosebire de conceptia lui Platon, nu orice
lege este si lege juridica.
-sensurile lui ,,dikaion` dobandesc nuante
diferite. Astfel, just inseamna echilibrul realizat
intre membrii cetatii, un just politic instaurat
intre oamenii liberi ai cetatii, intre care se
impart onorurile si bunurile. Sensul de drept se
regaseste numai in ceea ce priveste raporturile
dintre cetateni.
Izvoare:
-dreptul are doua mari surse:
-dreptul natural:
-presupune studiul naturii
-omul este un animal social,numai cetatea
este naturala
-dedus fie din principii ale ratiunii
practice, fie din definitii abstracte ale
constiintei umane
-dreptul scris al cetatii
-in ,,Politica`` intalnim elemente de drept
constitutional, se analizeaza mai multe
constitutii ale statelor si se constanta ca cel mai
potrivit regim politic se gaseste intre
aristocratie si democratie
-fiecare cetatean are posibilitatea de a participa
la viata publica, dar distributia onorurilor si a
sarcinilor publice tine cont de bogatia,
capacitatea si varsta fiecaruia.
 Teoria legilor pozitive
-dreptul are un puternic caracter normativ,
legile trebuie sa fie foarte exigente
-initial, Platon este impotriva legilor scrise,
demonstrand ca acestea sunt pline de defecte - ,,
Filosoful percepe ideea de justitie,dar este
incapabil sa comunice celui vulgar fructul
cercetarii sale; este incapabil sa faca sa
beneficieze de luminile sale prizonierii
cavernei``. Legea scrisa afecteaza justitia
deoarece aceasta nu poate fi data oamenilor in
baza formulelor scrise. Orice lege scrisa se
dovedeste injusta cu ocazia aplicarii ei
monarhie aristrocratie democratie
tiranie oligarhie demagogie
*cele 3 tipuri de guvernamant degenereaza
deoarece legile constitutionale sunt violate de
putere. Astfel, ideea legalitatii ia locul central
in conceptia lui Platon, acesta ajungand sa-si
schimbe conceptia in favoarea legilor scrise.
-legile nu vin de la popor, ci de sus, prin
intermediul filosofului, care devine legiuitor si
dicteaza ansambluri de legi.
-nu trebuie uitat faptul ca legile nu sunt altceva
decat copii proaste ale justitiei perfecte.
-cetatenilor li se cere o stricta obedienta fata
de lege
-judecatorii trebuie sa aplice cu strictete legile
scrise.
Teoria legilor pozitive
-sublinieaza necesitatea legilor, plecand de la
observarea naturii
-in ,,Retorica`` arata 2 moduri de creare a
legilor scrise:
-cu ajutorul legiuitorilor prudenti si intelepti
-cu ajutorul impartialitatii, dar nu a
judecatorilor, care pot cadea intr-o stare de
simpatie sau frica, ci a legiuitorului
-puterea legislativa / judecatoreasca este
detinuta de cel care conduce afaceri publice;
conteaza situatia pe care o are - starea materiala,
onoruri, nivel de cultura, etc.
-stabileste limite alte puterii legilor:
-legile pozitive nu pot avea valoare decat
daca sunt stabilite in cadrul unui just natural:
,,legea este inteligenta fara pasiune``
-legile trebuiesa emane de la autoritatile
competente,dar Aristotel admite faptul ca legile
pot lua nastere si datorita cutumei, a
jurisprudentei sau direct de la popor
 Roma Antica
Generalitati
-Roma antica a fost dominta de cultura greaca,
inclusiv sub aspect juridic. Juristii romani s-au
inspirat din doctrina lui Platon si Aristotel. Cea
mai importanta perioada a fost a lui Cicero.
-stoicismul roman a fost influentat de cel grec,
insa doctrina stoicismului roman este mai
degraba o doctrina morala decat juridica.
Filosoful, inteleptul cetatii, sta retras, separat de
cetate si de interesele acesteia -> nu-l
intereseaza scopul dreptului. Exista o lege
naturala care consta in ratiunea universala,iar o
parte a acestei ratiuni se regaseste in constiinta
fiecarui om. Aceasta conceptie morala
determina continutul dreptului roman clasic;
dreptul natural isi pierde din amploare, iar
institutiile juridice nu sunt considerate
permanente.
1.-Platon a influentat dr. roman, fiind
recunoscute doua principii ale acestuia:
-ceea ce le place principilor are forta de lege
-principele este absolvit de legi
Neoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman
a sustinut ideea unui drept autoritar, in forma
legislativa.
2.-Aristotel, datorita faptului ca a fost singurul
pana in acel moment care a analizat conceptul
de drept si izvoarele acestuia, a exercitat, de
aemenea, o puternica influenta asupra
jurisconsultilor romani.
-justitia inseamna a da fiecaruia ce este alsua;
dreptul este ceea ce este just si deriva din
justitie; pentru interpretarea si crearea dreptului
trebuie sa se recurga la texte, avandu-se in
vedere fie traditia jurisprudentiala, fie actele
pretorului sau ale Senatului. Modificarea
textelor se facea in numele echitatii, prin
confruntarea opiniilor juristilor si scolilor de
jurisprudenta. Se cercetau doar legile juste.
Justul se gasea in dreptul natural. Izvor
principal - natura
Cicero
-a formulat noi obligatii: obligatia de a respecta
in fiecare om, fie si sclav,ratiunea umanitatea,
sinceritatea
-mostenirea greaca se observa cel mai bine in
conceptul de drept natural. A definit legea
naturala afirmand ca este ratiunea dreapta,
acordata naturii si raspandita in constiinta
fiecarui om.Ea este o lege vveritabila, constanta
sis eterna
-dreptul nu este rezultatul vointei libere, ci este
dictat de natura.
-dreptul nu se fondeaza pe o pura pozitivitate,
pentru ca ar insemna ca in anumite cazuri si
legile tiranilor ar fi drept. De aceea ,este
necesarsa ne raportam la o justitie naturala.
-din jus naturale decurge jus gentium,care
serveste cabaza in relatiile reciproce dintre
popoare, pentru ca este fondat pe nevoi
comune. Jus civile este dreptul pe care il are
fiecare popor in particular
-desi rcunoaste necesitatea dreptului natural,
sustine ca acesta poate fi ameliorat cu ajutorul
legiuitorului,care are sensul de a tempera
exigentele justitiei pure
-ideea dreptului natural comun tuturor
oamenilor se intalneste la majoritatea juristilor
romani; fundamentele dreptului se
gasescinnatura lucrurilor, jus naturale este legat
de aequitas, de unde rezulta tratamentul egal al
lucrurilor. Desi sclavia este contrara dreptului
natural, este considerata fireasca datorita lui jus
gentium, fiind justificata si prin faptul ca este
intalnita la toate popoarele ca urmare a
razboaielor.
-jusnaturale este un concept de traditie greaca,
in timp ce jus gentium este un concept propriu
romanilor
 Sf. Augustin
Doctrina juridica a Sf. Augustin este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului,
asupra legii si a justitiei. Intalnim o distinctie intre legea divina si cea omeneasca, pe care o califica
drept profana, elaborand astfel o teorie a legilor profane,o teorie a continutului si izvoarelor
dreptului, precum si o teorie a statului.
Teoria legilor profane
-are la baza 2 principii:
-legile profane nu sunt juste
-desi sunt injuste, trebuie respectate
-in lucrarea ,, De civitate Dei", Sf. Augustin
critica toate institutiile statului, sociale, militare
si judiciare. Dreptul nu poate exista decat daca
este just, iar justitia consta in a da fiecaruia ce
este al sau, insa nu poate fi numita justitie cea
care nu il are in centru pe Dumnezeu. =>
justitia romana este injusta, pentru ca nu are la
baza credinta crestina, iar unde nu exista
justitie, nu exista nici drept.
-desemneaaza prin ,,jus humanum" legile cetatii
terestre
-legile profane trebuie respectate pentru ca
crestinul are nevoie de stat si de legile sale
profane; prin urmare este firesc sa le respecte.
-justifica respectarea legilor profane injuste prin
faptul ca ele ajuta la pacea cetatii. Exista mai
multe grade de pace, pacea perfecta si paci
inferioare; pacea perfecta este asigurata de o
justitie perfecta, crestina, iar pacile inferioare
asigura o ordine provizorie. Legile statului nu
pot asigura decat o astfel de pace inferioara.
-o a 2-a justificare consta in faptul ca,
supunandu-ne legilor umane, ne supunem
implicit unui plan divin, pentru ca ele au rostul
lor in planul lui Dumnezeu; aceste legi reflecta
ceva din ordinea lui si de aceea trebuie
respectate.
-doctrina Sf. Augustin este diferita de tot ceea
ce se afirmase pana atunci in epoca, este diferita
de dreptul natural; se apropie de pozitivismul
juridic, promovand notiuni ca ordinea publica,
respectarea istoriei si a legilor pozitive.
Izvoarele Dreptului
Continutul Dreptului
-sensul notiunii de ,,justitie" este diferit fata de
cel din antichitate, deoarece la Sf. Augustin
justitia inseamna nu egalitate, ci caritate si
generozitate.
Trasaturi ale justitiei crestine:
-are caracter subiectiv - fiind o justitie de
caritate, contine reguli imprecise, care se aplica
diferit
-are ca scop perfectiunea - nu admite realizarea
niciunui interes personal. Sustine ideea
proprietatii private, dar dezvolta si ideea
proprietatii comune, prin punerea in comun a
bunurilor de catre crestini.
-primele comunitati de crestini au renuntat la
proprietatea privata, impartind unii cu altii
bunurile, experimentand astfel o alta forma de
proprietate, deoarece proprietatea privata nu isi
are izvorul in dreptul divin.
-lipseste sanctiunea - element de esenta pt.
dreptul crestin; el nu poate sanctiona si nu poate
fi sanctionat pe pamant.
Dreptul crestin poate coexista cu cel laic. Desi
nu au puncte comune, nu se opun unul altuia.
Dreptul crestin pune accent pe indepartarea
omului de cele materiale, terestre, iar cel laic se
ocupa cu lucrurile trecatoare.
Pt. un crestin, conteaza respectarea legii divine,
neavand importanta ce dispune legea laica.
Ex: daca propria viata ii este suprimata de
justitie, nu are importanta, daca el a respectat
legea divina.
Teoria Statului
-Sf. Augustin sublinieaza ca exista 3 categorii -statul trebuie sa se bazeze pe legi crestine,
de leig prin care ni se releva ce inseamna trebuie sa pedepseasca atingerile aduse bisericii
justitia. crestine, mergand pana la folosirea fortei pentru
respectarea credintei. Legile omenesti ar trebui
1. Dreptul Natural sa fie in concordanta cu cele crestine, dar
-ne ajuta sa cunoastem ceea ce este just si aceasta nu este neaparat o conditie pentru
modul de functioanare al justitiei. Totusi, nu respectarea si aplicarea lor.
este un adept al dreptului natural, doctrina sa -crestinii trebuie sa respecte legile terestre (
ramanand marcata de puternice sentimente desi sunt rele ), pentru ca si ele sunt o parte din
religioase; exista totusi elemente de armonie intregul ordinii divine. Este ideal ca ele sa fie
intre dreptul natural si cel crestin. juste, dar justul nu poate fi cunoscut decat prin
-Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar credinta
justitia oamenilor nu ar trebui decat sa execute -statul crestin trebuie sa evolueze spre crearea
aceasta ordinea naturala. unei cetati divine, un refugiu al crestinilor, iar
-sustine ca dreptul natural era bun inainte de cetatea terestra sa devina una divina, dreptul
caderea in pacatul originar; dreptul natural este omenesc devenind astfel crestin.
legea paganilor, iar crestinii au acces la justitie
pe alte cai.
2. Legea lui Moise
-desi este fundamental diferita de legea crestina,
legea mozaica este sustinuta de Sf. Augustin
pentru ca aceasta provine de la Dumnezeu, a
fost data direct de acesta, in mainile lui Moise
-o considera adecvata acelui timp, fiind
depasita de legea crestina
3. Legea lui Hristos
-singura capabila sa-I conduca pe oameni spre
justitie si spre descoperirea sensului termenului
drept, just. Se regaseste in cele 4 Evanghelii
-in ,,De Civitate Dei"sublinieaza faptul ca ceea
ce este just isi are originea in credinta, deoarece
credinta este principiul cunoasterii; acest lucru
e valabil si pentru drept.
-legile si cutumele nu au valoare decat daca
textele divine tac, mai exact au rolul de lex
specialia.

Sfantul Toma D'Aquino

-a preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si
evolutia dreptului
Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural
-intalnim distintctia intre dreptul natural si legile omenesti. Dreptul moral nu se confunda cu morala
si este schimbator, la fel ca natura omului. => si legile omenesti ar trebui sa fie schimbatoare,
pentru ca ele sunt consecinte ale dreptului natural
-referitor la legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este concentrata pe 5 aspecte:
1. Necesitatea legii omenesti
-se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, al pacatului, ci prin faptul ca privine
din natura umana, pe care o reflecta. Pe langa dispozitii represive, legea umana are si dispozitii
permisive si preventive
2. Originea legii
-legata de regimul politic; cuprinde dispozitii pentru monarh, pentru cei bogati sau intelepti si
pentru popor.
3. Continuitatea legii
-explicata prin dreptul natural pentru ca orice lege omeneasca provine din dreptul natural, iar legea
creata de legiuitor este expresia justului natural. Dreptul este rezultatul ratiunii si al vointei. Ratiune
- pt ca deriva din stiintele naturii; vointa - pt ca puterea legislativa i-a adaugat forma scrisa,
rigiditate, precizie.
4. Calitatile legii
-trebuie sa fie justa ( sa reflecte binele comun si nu interesele personale ale legiuitorului )
-trebuie sa fie corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp
5. Autoritatea legii
-nu poate exista decat daca legea este justa si corespunde justului natural. Daca este justa, va fi
inteleasa si aplicata de oameni. In caz contrar, daca este injusta, trebuie sanctionata de judecator. =>
la Sf. Toma, autoritatea legii este conditionata

Din conceptia Sf. Toma rezulta ca termenul de drept se confunda cu cel de just, ca la greci si romani.
Justul deriva din natura; nu ofera reguli fixe. => dreptul natural, la Sf. Toma, are rolul de a oferi
reguli generale, imprecise, schimbatoare. Legile pozitive omenesti ocupa locul central in ansamblul
dreptului natural. Dreptul natural este aplicat de judecator atunci cand legea pozitiva tace.

Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului

-in lucrarea ,,Summa Theologiae" , Sf. Toma subliniaza dublul rol jucat de crestinism in formarea
dreptului:
1. divinitatea are rolul de a ne arata ca natura umana nu este singura in Univers, ca exista o lume
spirituala deasupra ei
2. Cunoastearea umana poate fi ajutata de revelatia divina. Dumnezeu calauzeste omul si il
ilumineaza de-a lungul vietii, ajutandu-l sa descopere adevaruri rationale

Termenul drept- aceeasi semnificatie ca la Aristotel - adica dreptul este obiectul justitiei.
Se recunoaste existenta dreptului natural si al gintilor; dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat
legile omenesti, care sunt profane

Legea suprema este cea eterna, din care deriva totul, pentru ca ea este divina. Principiile sale nu
sunt cunoscute direct de om, ci prin legea naturala, lege care poate fi cunoscuta de orice om,
indiferent daca este crestin sau pagan. In Tratatul Legilor - se arata ca legea omeneasca deriva din
cea naturala, este o prelungire a acesteia.
Izvoare:
1. Vechiul Testament - legea veche
2. Noul Testament - legea noua
Scopul izvoarelor este de a ne dezvalui existenta divinitatii, prin care ne putem salva sufletul =>
existenta vesnica. Fara credinta insa, si fara a respecta legile divine nu putem accede la aceasta
lume noua, pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu noi.
Legea noua ( a lui Hristos ) - total diferita de legea umana, nu are continutul si forma legii scrise;
este atipica deoarece presupune o evolutie interioara. Legea crestina este o stare de spirit, pe care
trebuie sa o traim in permanenta.

Spre deosebire de Sf. Augustin, Sf. Toma face o distinctie intre legea crestina si drept, acesta din
urma fiind accesibil tuturor, inclusiv necredinciosilor. Doctrina Sf. Toma readuce in prim-plan
teoria dreptului natural al antichitatii. Intalnim distinctia drept public - drept privat.
Drept public:
-sustine teoria laica a suveranitatii - deschide calea apoi pentru separarea statului de biserica.
Suveranitatea este pt toti, inclusiv pt necredinciosi si este explicata prin intermediul dreptului
natural: ea deriva din natura; dominatia politica este naturala => suveranitatea nu este considerata
o consecinta a pacatului omenesc. Regele ramane supus Papei; regele se ocupa de lucruri terestre,
fiind legat de dreptul natural => supusii, in chestiuni materiale, se supun regelui, iar in cele
spirituale, Papei.
Drept privat:
-marcat de teoria proprietatii private; se respinge teoria proprietatii obstesti, comunitare, a
crestinilor. Se face referire la notiunea de vanzare-cumparare, de uz, de contracte, de delict.
Institutia casatoriei - regim mixt, juridico-religios: are si un rol divin, de unire cu Hristos si cu
biserica => interdictia divortului, a poligamiei si a incestului.
Concluzie: doctrina Sf. Toma, desi tributara Antichitatii, a insemnat un progres al teoriei dreptului
natural; a construit fundamentele vigorii artei juridice, fara a sacrifica scopurile spirituale ale
omului
Laicizarea dreptului
-dupa epoca Sf. Toma se observa tendinta de a conferi omului un rol tot mai important in
cunoasterea dreptului, cu ajutorul ratiunii. Se trece de la superior la inferior, de la Dumnezeu la
oameni sau de la rege la popor. Procesur de laicizare, numit si de rationalizare ( cunoastere cu
ajutorul ratiunii ). Astfel, apar noi teorii care au influentat puternic modernizarea dreptului: teoria
contractului social, teoria separatiei puterilor, teoria drepturilor inalienabile.

Influente
asupra teoriei
statului
Definitia
dreptului

Hugo Grotius
-crearea
fiecarui stat
este precedata
de un contract
social prin care
poporul
transmite
puterea
guvernantilor si
isi stabileste
forma de
guvernamant.
Dupa, poporul
pierde puterea
de a-I controla
sau pedepsi pe
guvernanti =>
guvernantii nu
sunt obligati sa
-si respecte
promisiunile
asumate prin
pactul social.
Pactul trebuie
sa aiba forma
tratatului
international, si
nu forma
actelor interne,
a contractelor;
Grotius invoca
forta
obligatorie a
tratatelor
internationale
-dreptul este
mijlocul
rational de a
asigura pacea;
dreptul este
imuabil. Preia
de la Aristotel
ideea ca omul
este un animal
social =>
simpla
sociabilitate a
oamenilor este
suficienta
pentru crearea
dreptului;
sociabilitatea
decurge din
dreptul natural
si se realizeaza
prin
intermediul
pactului social.
-dreptul natural
al lui Grotius
se situeaza
intre curentul
dogmatic al
dreptului
natural crestin
si curentul
rationalist al
dreptului
natural modern,
care tinde sa
elimine dreptul
divin pozitiv.

Thomas
Hobbes
-statul este creat
tot pe baza unui
contract social,
pt a se mentine
siguranta si
pacea, deoarece
homo hominis
lupus, iar starea
naturala a
oamenilor,
preexistenta
statului este
razboiul tuturor
contra tuturor.
La fel ca la
Grotius, cu
ocazia incheierii
contractului
social, oamenii
cedeaza anumite
drepturi in
favoarea statului,
dar nu puterea ca
la Grotius, ci
drepturile lor
naturale, in
schimbul pacii.
Statul este
totalitar.
Contractul se
incheie intre stat
si popor si nu
intre suveran si
popor.
Statul este
singura sursa a
dreptului, numai
el spune dreptul
si il defineste, pt
ca el are puterea
de comanda, iar
legea este un
comandament.
Puterea statului
are un caracter
absolut, este
suverana. Legile
sunt facute de
monarh, dar el
nu este supus
legior sale; el
este ex lege si
supra legem.

-datorita faptului
ca suveranul este
unicul legiuitor,
lega este cea care
determina
dreptul.
=> un act este
legal daca este
conform cu legea
facutade suveran.
-in literatura de
specialitate se
considera ca
Hobbes s-ar
apropia de
pozitivismul
juridic.
Conceptia sa este
axata pe 3
coordonate, care
o diferentiaza de
pozitivism:
-sustine existenta
unei legi naturale,
pe care se
fondeaza pacea
si securitatea;
legea pozitiva
este doar
mijlocul prin
care se atinge
pacea si este
legata de legea
naturala
-puterea statului
nu este limitata
de drept
-legea pozitiva
este subordonata
legii naturale,
care ii arata ce
trebuie sa fie.
Sistemul juridico
-politic al lui
Hobbes nu se
identifica cu cel
pozitivist.

John Locke
-omul este
natural sociabil;
nu se afla intr-o
stare de razboi,
ci intr-o stare
de natura, care
cuprinde mai
multe drepturi
fundamentale:
drepturl la
libertate, la
munca, la
proprietate
privata.Contrac
tul social are ca
scop garantarea
drepturilor
naturale.
Autoritatile
publice sunt
inversite cu
putere si
trebuie sa
garanteze
aceste drepturi
naturale, iar
daca abuzeaza
de puterea
incredintata,
poporul are
dreptul sa-si ia
inapoi
suveranitatea.
=>bilateralitat
ea obligatiei
politice:
-obligatia
poporului de a
se supune
legilor pozitive
ale statului
-obligatia
statului de a
respecta
drepturile
naturale ale
oamenilor.
-este considerat
fondatorul
liberalismului
politic.
-scopul statului
nu este pacea si
securitatea
individului, ca
la Hobbes, ci
maximum de
libertate pentru
om.

-dreptul trebuie
sa asigure
libertatea
individului,prin
toate
categoriile sale
de prescriptii:
dreptul
comanda,
limiteaza,
permite,
interzice, etc.

-legea se
caracterizeaza
printr-o
generalizare
colectiva, nu
are valore decat
prin pactul
colectiv. Exista
o dubla
generalitate a
legii:
1. o
generalitate
formala -
provine din
autoritatea
statala, ceea ce
implica faptul
ca legea,
venind de la
toti, este legata
de democratie
2. o
generalitate
materiala -
releva
prescriptiile pe
care legea le
statueaza.
Aceasta dubla
generalitate are
2 consecinte:
1. Legea, fiind
un act de
vointa generala,
nu poate sa se
pronunte
asupra
particularului
2. legea este
expresia
vointei
generale => ea
este rationala si
legitima. Doar
legea poate
implini, pt ca
ea asigura
libertatea si
justitia.

=> Rousseau
nu respinge
dreptul natural,
dar il
transfigureaza,
in sensul ca nu
are semnificatie
si validitate
decat prin
intermediul
ratiunii publice
si a legii
pozitive civile.
-Rousseau nu
este nici
pozitivist; da
legilor absolute
o forma umana
J.J. Rousseau
-cel mai de
seama
reprezentant al
Teoriei
contractului
social
-omul se afla
intr-o stare de
natura; omul nu
este un animal
social, ci un
animal cu doua
tendinte: mila
si
perfectabilitate
a, care-l fac
uman.
-omul se
asociaza cu
altii, incheie un
contract prin
care cedeaza
totalitatea
drepturilor sale
naturale
entitatii create
prin contract,
statul, care i le
restituie
imediat.
Drepturile
naturale, prin
intermediul
contractului,
devin drepturi
civile.
-pactul are la
baza totalitatea
vointelor
individuale
care se
contopesc intr-
o vointa
 generala, care
este ratiunea
publica.
Suveranul este
reprezentat de
ansamblul
cetatenilor.
Guvernarea
democratica
este un ideal
neadaptabil la
oameni.

Conceptia lui Kant referitoare la drept.

-face o separare a dreptului de morala, precum si intre dreptul natural si dreptul pozitiv.
-dreptul natural-ansamblul conditiilor datorita carora preferinta arbitrara a fiecruia se poate
armoniza cu preferintra arbitrara a celorlalti, in cadrul unei legi universale de libertate
-dreptul se fundamenteaza pe necesitatea convietuirii, iar dreptul natural este, de fapt, intregul
drept, nemaireprezentant un set de drepturi particulare.
-dreptul pozitiv - normele de reglementare sanctionate de legiuitor. Este dependent de vointa
legiuitorului, dar un factor important este cadrul vietii sociale, care inseamna limitarea libertatii
individului, pentru a putea coexista cu libertatile celorlalti
-distinctia intre dreptul natural si cel pozitiv consta in faptul ca dreptul natural este bazat pe ratiune,
iar cel pozitiv pe inspiratie, din aceasta cauza ajungand sa fie arbitrar.
-la fel ca Rousseau, Kant considera libertatea si egalitatea cele mai importante valori juridice. Ele
sunt atat drepturi innascute, naturale, dar si cele mai importante drepturi ce trebuie reglementate de
dreptul pozitiv.

Drepturile inalienabile omului

-cunoscute si ca drepturile fundamentale ale omului, s-au afirmat in timpul Revolutiei Americane
si Revolutiei Francee din sec XVIII, fiind consacrate in Declaratia de Independenta a Statelor
A mericane - 1776 si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului - 1792.
=> analiza continutului declaratiilor pune 3 probleme: <=

Cine este titularul drepturilor
inelienabile?
1. opinia omului natural (
Declaratia Americana )
-se refera la libertatea unui om
concret, aflat sub dominatia
coroanei britanice, libertatea
raspunde finalitatii immediate
a eliberarii
2. opinia omului politic (
Declaratia Franceza )
-vorbeste despre libertatea
abstracta a unui om abstract,
denumit cetatean
Cine proclama drepturile
inalienabile si in numele cui?
1. Declaratia Americana
-ofera o explicatie religioasa:
dat fiind faptul ca suntem creati
de Dumnezeu, suntem egali si
suntem inzestrati cu anumite
drepturi inalienabile => avem
dreptul sa le proclamam, pentru
ca ne apartin; au fost create de
Dumnezeu pentru noi.
2. Declaratia Franceza
-nu neaga faptul ca omul e
creatura lui Dumnezeu, dar
subliniaza ca drepturile
inalienabile au o semnificatie
politica; nu sunt rezultatul
vointei lui Dumnezeu, pentru ca
omul se poate declara titular al
drepturilor pe care natura sa
umana le presupune
Care sunt drepturile acestea
si ce forta normativa au?
1. Declaratia Americana
-situeaza in centru conceptul
de libertate
2. Declaratia Franceza
-situeaza in centru conceptul
de egalitate
Ambele Declaratii sublineaza
ca scopul suprem este
fericirea publica, fapt ce a
determinat analiza metodelor
de acces la fericirea publica si
continutul fericirii
 Fericirea publica
Metode
Declaratia Americana:
-pleaca de la ideea contractului social si afirma
ca poporul construieste Republica, nu statul
fondeaza poporul => doctrina liberala.
-orice guvernare este rea de la natura; fericirea
publica se construieste prin afirmarea libertatii,
unde poporul are rolul central
Declaratia Franceza:
-sustine primatul statului in fondarea Republicii
-doar puterea politica are rolul de a garanta
drepturile fundamentale, iar libertatea
individuala trebuie incoronata de egalitate
Continut
-presupune analiza drepturilor fundamentale pe
care le proclama Declaratiile ( drepturi
inalienabile)
1.Dreptul la siguranta
-are la baza teoria lui Hobbes, potrivit careia
scopul statului este siguranta individului;
aceasta siguranta presupune doua conditii:
puterea politica sa nu aiba drept de viata sau de
moarte asupra cetateanului si sa nu fie ( puterea
politica ) niciodata proprietatea cuiva, iar
suveranul sa nu fie stapanul supusilor sai,
puterea acestuia trebuind sa se exercite in
numele legii.
-statul, odata creat, trebuie sa se autolimiteze
prin lege.
-constitutionalistii germani au formulat o
conceptie care arata ca se ajunge la un cerc
vicios, in sensul ca statul nu poate fi limitat
decat prin regulile pozitive create chiar de el.
2.Libertatea constiintei
-considerata fundamentul tuturor libertatilor
public; este un scop mai mare decat siguranta;
este legata de ratiune
3.Dreptul de proprietate
-legitimitatea sa provine din teoria lui Locke,
care considera proprietatea o extensie a
dreptului la siguranta; daca un om are dreptul
de a-si apropria propria viata ca un bun, are
automat si dreptul de a-si apropria bunurile din
natura, dar nu alti oameni, pt ca nu sunt bunuri.
-justificarea proprietatii consta in ideea de
munca; ceea ce produce omul, ii apartine
-posedand un bun, individul are, simbolic,
posesia propriei lui persoane, un drept la
protectie asupra fericirii, la o protectie fata de
interventia statului
-proprietatea permite asigurarea libertatii si
egalitatii, simbolizand un drept universal la
fericire privata
-asocierea conceptului de libertate alaturi de cel
de egalitate este, de fapt, un mit, un ideal.
 Rationalistii moderni
Hegel
-se opune doctrinei antice a dreptului natural
-omul este un produs al istoriei, nu un substrat al acesteia
-dreptul natural se bazeaza pe libertatea individului, iar sistemul de drept este expresia libertatii
realizate
-dreptul natural nu se opune celui pozitiv
-omul este membru al societatii sub un dublu aspect:
-in cadrul statului rational, unde obligatia esentiala a omului este realizarea interesului sau
-in cadrul statului propriu-zis,ca individ social, intervine, participand la puterea legislativa
-drepturile omului se transforma in obligatii ale cetatenilor
-este sustinatorul proprietatii private, sustinand ca proprietatea colectiva este o contradictie in
termeni.

Pozitivismul juridic
-curentul pozitivist a aparut pentru a se opune solutiilor propuse pana la inceputul sec XX, care
defineau conceptul de drept si justitie fundamentate pe jus naturale
-doctrina pozitivista, aparuta la sfarsitul sec XIX, exclude notiunea de just din definitia dreptului.
-aceasta doctrina a dat nastere la 3 curente de gandire:
Scoala Exegezelor Scoala Engleza Scoala Germana
-a aparut in Franta, intre 1830- -reprezentant:Jeremy Bentham -dreptul isi are originea in
1880 -critica sistemul de common creatia populara inradacinata
-determinata de procesul de law si propune codificarea; istoric
codificare al lui Napoleon inlatura orice element -apare ideea codificarii legilor
-exclude filosofia dreptului din extrajuridic, pentru a construi in vigoare (ideea codului unic)
studiul juridic o stiinta a dreptului autonoma -un sistem rational al drepturilor
-promoveaza o filosofie -legea este comandamentul naturale trebuie sa permita
etatista; valoarea dreptului celui care are puterea asupra constructia unui sistem de drept
natural s-a transferat la dreptul altuia; dreptul este un pozitiv, sub forma codului unic
pozitiv, creat de vointa ansamblu de semne care -Savigny nu este de acord cu
suverana a statului provin de la suveran, iar ideea codificarii dreptului;
scopul legii trebuie sa fie legile si codurile transforma
binele public. dreptul dintr-un sistem flexibil
-John Austin continua doctrina intr-unul rigid
lui Bentham, plasand legea si -dreptul este expresia constiintei
jurisprudenta in stiinta juridice populare, care nu este
dreptului pozitiv altceva decat vointa istorica a
dreptului, care se manifesta in
cutume => scoala pozitivista
este opusa celei istorice
-pozitivismul neaga rolul
istoriei, subliniind rolul stiintei
in elaborarea dreptului
 Criza Dreptului

Pozitivismul juridic a declansat o adevarata criza a dreptului, prin reactia sa fata de dreptul natural.
Au fost reconsiderate fundamentele dreptului, termenul ,,drept"dobandind noi semnificatii.
Pozitivismul a dat nastere la doua mari tendinte: teoriile formaliste ( juridicizarea si etatizarea
dreptului ) si teoriile antiformaliste ( sociologizarea dreptului; ancorarea lui in realitatea sociala )
1. Teoriile formaliste
-situeaza in centru legea si statul, carora le confera un rol esential in explicarea dreptului
-pozitivismul juridic german a fost criticat la inceputul sec XIX, cand se constata o noua tendinta,
cea a autonomiei dreptului, care a presupus existenta a 2 mari obiective:
1. Sistematizarea stiintei dreptului - operatiunea intelectuala de stabilirea regulilor juridice prin
deductie. In Germania, dreptul este considerat un drept pozitiv.
2. Autonomia conceptelor dreptului - are 2 componente:
-formularea unei teorii generale a dreptului
-separarea filosofiei dreptului de stiinta dreptului => inlaturarea speculatiilor filosofice
Juridicizarea dreptului - Teoria normativista
Hans Kelsen
-critica conceptia traditionala, conform careia dreptul este produsul fortei statului, pentru ca dreptul limiteaza statul,
iar aceasta limitare rezida in vointa statului (autolimitare)
-construieste o teorie pura a dreptului, diferita de TGD.
-ideea centrala: notiunile, conceptele fundamentale ale dreptului trebuie sa fie epurate de orice semnificatie etico-
politica => TGD trebuie sa fie pur juridica, nu morala, filosofica sau politica.
-conceptia sa normativista este compusa din 2 teze fundamentale:
1. Teza separatiei dreptului de morala
-Kelsen critica teoria conform careia norma juridica este actul de vointa al legiuitorului, care consta in obtinerea de
la altul a unui comportament determinat intr-o situatie precisa.
-vointa subiectiva de a obtine de la altul un comportament e semnificatia subiectiva a ceea ce trebuie sa aiba loc =>
distinctie intre fapt si drept. Comportamentul pe care trebuie sa-l aiba o persoana este independent de
subiectivismul dintr-un ordin. Vointa legiuitorului trebuie sa fie independenta de subiectivism.
2. Teoria normativista propriu-zisa
-dreptul este un sistem de norme ierarhizate
-legiuitorul, cand reglementeaza o conduita determinata, este abilitat de o alta norma juridica, ce ii confera aceasta
abilitare => omul se supune normei juridice, nu unor simple comandamente; este obedient dreptului, nu actului de
enuntare al ordinelor, care nu pot fi obiective, decat daca o norma juridica da emitentilor ordinelor o asemenea
putere. In statele moderne, aceasta norma juridica este Constitutia, careia i se supun toate celelalte norme =>
formarea dreptului pe trepte/grade.
Validitatea Constiutiei se fundamenteaza pe o norma ipotetica, fundamentala, care are o singura prescriptie:
destinatarii normelor trebuie sa se conformeze normelor puterii constituante.
-dreptul natural si cel pozitiv sunt notiuni diferite si ireconciliabile. Dreptul natural sustine ca validitatea normei
depinde de preceptele de justitie => situarea ei in afara ordinii juridice pozitive si existenta unei morale absolute si
unice careia trebuie sa se conformeze dreptul pozitiv.
-obiectul dreptului: descrierea normelor sistemului si desemnarea celor valide, nu stabilirea de norme juridice sau
stabilirea a ceea ce trebuie sa fie.
 Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez
-teoria germana conform careia statul este supus dreptului, pe care tot el il creeaza, autolimitandu-
se astfel, pentru ca este un stat de drept s-a impus si in Franta.
-reprezentant: Carre de Malberg
-preia teoria germana a statului - persoana juridica si a autolimitarii statului, subliniind ca statul
este natiunea organizata juridic, iar Parlamentul, expresia vointei generale a natiunii, este organul
suprem al statului
-doctrina sa se formeaza in contextul in care, la inceputul sec XX, legea este contestata ca fiind
singura sursa a dreptului.
-ideea dominanta a lui Malberg este ca statul este supus dreptului =>
a.exista un drept superior dreptului pozitiv creat de stat, ale carui regli sunt inspirate de un
principiu de justitie fondat pe solidaritate
b.se formuleaza teoria autolimitarii, inspirata de cea germana. Daca crearea statului este un
simplu fapt nesusceptibil de a primi o calificare juridica, ceea ce nu este cazul pentru alte persoane
juridice care primesc calificarea juridica de la stat, atunci existenta statului se identifica cu actul
care il instituie
-este la celalalt pol al teoriei lui Kelsen, pentru ca in spatele dreptului se afla un fapt, nu o norma
juridica. Statul este prin definitie limitat de drept, pt ca el nu se poate naste si nu poate subzista
decat printr-o norma juridica. Statul este o putere limitata de drept, o organizatie juridica creata de
Constitutie.
-spre deosebire de Kelsen, Malberg considera ordinea de drept nu o ierarhie de norme juridice, ci
o ierarhie de organe.
-critica teoria lui Kelsen de creare a dreptului pe grade de norme. Stabileste o ierarhie a
autoritatilor de stat. Autoritatile statale sunt cele care cedeaza statului vointa primara si initiala, iar
unitatea statului este compromisa cand nu exista o autoritate cu putere de decizie mai mare, care sa
o faca o autoritate predominanta => superioritatea puterii constituante.
-constituirea puterilor statale coincide cu stabilirea regulilor juridice care acorda statut statal
autoritatilor si le confera competenta. => ordinea juridica nu se poate rezuma la o ierarhie de
organe. Nu exista organe fara drept; dreptul este cel care ierarhizeaza autoritatile
-doctrina lui Malberg propune o ierarhizare a autoritatilor si a functiilor ( legislativa, executiva,
judecatoreasca, constituanta - cea constituanta fiind cea mai importanta, pt ca ea creeaza
Constitutia si stabileste ordinea juridica

2.Teoriile antiformaliste
-critica normativismul juridic si se pot grupa, la randul lor, in mai multe curente:
1. decizionisml juridic
2. scoala liberului drept
3.realismul american
4.realismul scandinav
5.sociologia dreptului
6.teoriile pluralismului juridic
 Decizionismul juridic
-fondatorul: Carl Schmitt
-critica teoria normativista a lui Kelsen si
conceptia liberala a statului de drept. Afirma ca
este inadmisibil ca o norma juridica sa-si creeze
conditiile propriei sale aplicari. Este de
neconceput ca o norma sa se realizeze prin ea
insasi.
-sustine ca normativismul omite faptul ca nu
exista norma fara interventia unei autoritati care
sa decida. Decizia luata de o autoritate face
posibila existenta normei => teoria decizionista,
numita si decizionism juridic
-disocierea facuta de Kelsen intre validitatea unei
norme, care reprezinta modul de existenta al
acesteia si eficacitatea sa sau aplicabilitatea este
nesemnificativa, in conceptia lui Schmitt.
Piramida lui Kelsen este o pura iluzie.
-in privinta ordinii de drept, spre deosebire de
Kelsen, Schmitt afirma ca validitatea acesteia are
fundamente diferite, pt ca in varful ordinii de
drept nu sta o norma, cu atat mai putin o norma
fundamentale ipotetica, ci o decizie. Este decizia
suveranului si poate fi suveran cel care decide
starea exceptionala, care presupune
imprevizibilitate ( ceea ce nu este prevazut in
ordinea juridica ). Ea permite suspendarea
oridnii de drept in cazul in care existenta statului
e pusa in pericol.
-Schmitt critica doctrina liberala. Statul este
legiuitor, iar rationalitatea legii se apreciaza dupa
criterii formale - competenta autoritatii si
procedura care a fost urmata. Legalitatea devine
un principiu de legitimare, iar legea devine
sinonima cu conceptul de justitie.
-Statul-legiuitor este caracterizat de separarea
societatii civile de entitatea statului. Inca din anii
'20, statul a devenit un stat social ( stat-
providenta ). Schmitt afirma ca este un stat social,
pt ca intervine in toate domeniile existentei, nu
numai in economie, spre deosebire de doctrina
liberala ( a noninterventiei statului )
Scoala liberului drept
-reprezentant: Francois Geny
-critica Scoala Exegezelor; doctrina sa precede Scoala
germana a liberului drept.
-Scoala germana afirma ca exista mai multe izvoare de drept,
nu numai legea, iar cercetarea libera a dreptului este o noua
cale pentru metodologia juridica. Prin aceasta viziune se
deschide calea sociologiei juridice.
-Scoala liberului drept sustine 2 teze:
-Decaderea legii, ca unic izvor de drept:
-in Franta, din cauza industrializarii, s-a ajuns la o
neconcordanta itnre lege si trebuintele sociale, legiuitorul
refuzand adeseori modificarea legii dupa evolutia societatii.
-Geny critica atat monopolul legii ( dreptul se refera la acte si
institutii umane, nu la obiecte ideale ), cat si natura functiei
jurisdictionale, care nu consta in solutionarea doar in baza
legii scrise si aplicarea legii scrise, ci are rolul de a crea
dreptul. Se recunosc, alaturi de lege, si alte izvoare de drept:
cutuma, jurisprudenta, doctrina, dar si isvoarele reale izvorate
din libera cercetare stiintifica, care hranesc dreptul si devin
drept adevarat c and sunt acceptate de izvoarele formale ale
dreptului.
Clasificare izvoare:
-daturile reale ale realitatii economice, sociale si morale pe
care se fundamenteaza normele juridice
-daturile istorice constitutive ale traditiei si a tot ce este legat
de istoria unei tari
-daturile rationale constitutive a tot ce inseamna natura
lucrurilor sau natura umana
(dr. natural )
-daturile ideale corespunzatoare aspiratiilor omului
*Primele 2 categorii corespund circumsantelor de fapt, iar
ultimele doua preceptelor normative care trebuie sa inspire
opera legiuitorului, a magistratului sau a teoreticianului
Preceptele releva notiunea de just ( indefinibila) si fac
obiectul elaborarii stintifice a dreptului.
-Cercetarea libera a dreptului
-scop: umplerea lacunelor legii, inlaturarea ambiguitatii si
antinomiei legii.
-Fr. Geny opteaza pt un dualism metodologic: interpretarea
legii si libera cercetare stiintifica. Sustine teza interpretarii
subiective ( inseamna cercetarea vointei autorului textului ).
Daca apare o contradictie intre libera cercetare stiintifica si
vointa legiuitorului, cea din urma are prioritate
Realismul American Realismul Scandinav
-influentat de Fr. Geny si Scoala liberului drept -reprezentant: danezul Alf Ross
din Franta. -dreptul este un fenomen psihic; normativitatea
-fondator: Oliver Wendell Holmes, a carui juridica este o constrangere psihologica. -
doctrina e compusa din 4 teze fundamentale: dreptul este definit ca un ansamblu de norme
1.Conceptia instrumentala sau functionalista juridica. Astfel, un sistem juridic national,
a dreptului considerat un sistem valid de norme, poate fi
-dreptul este un mijloc de realizare a diferitelor definit ca un ansamblu de norme care sunt real
politici puse in practica de guvernantii unei tari; operationale in spiritul judecatorului, pentru ca
acesta nu mai este definit ca ansamblu de reguli sunt resimtite de el ca social-obligatorii, deci,
si concepte deduse din cateva principii, ca in respectate.
tezele formaliste ale dreptului -forta obligatorie a normei juridice diferentiaza
2. Teza nedeterminarii realismul scandinav de cel american
-normele juridice contin termeni imprecisi, care -Ross critica distinctia facuta de Kelsen intre
fac dificila aplicarea in practica a normei eficacitatea ( sein ) si validitatea ( sollen )
respective. Ele au un continut nedeterminat. dreptului. Pentru Ross, Kelsen este un
-legata de teoria precedentului judiciar in cvasipozitivist.
sistemul de common-law. Potrivit teoriei
precedentelor, se recunoaste o anumita
autoritate normelor carora judecatorii le-au
validat existenta in cauze solutionate de ei
anterior
3. Teoria comportamentalista (Behaviorism)
-hotararea judecatoreasca este rezultatul
intuitiilor personale ale fiecarui judecator.
-pledeaza pentru reorientarea gandirii juridice,
care trebuie sa fie descriptiva si critica fata de
deciziile judiciare
4. Teza anticonceptualista
-faptele continute in cauze si in hotararile
judecatoresti au consecinte sociale
-contine 2 aspecte:
-gandirea juridica trebuie sa ramana cel mai
aproape posibil de modelele de comportament
impuse de tribunale sau alte autoritati care
aplica dreptul, evitand conceptualizarile
juridice inutile
-gandirea juridica nu trebuie sa faca nicio
judecata de valoare asupra acestor modele si cu
atat mai putin sa elaboreze o teorie a justitiei

Sociologia dreptului Pluralismul Juridic

-Rudolph von Ihering afirma ca scopul
dreptului este sa corespunda protectiei a ceea ce
este necesar pentru afirmarea personalitatii
omului, in special in aspectele legate de
onoarea sa si de proprietate
-Max Weber afirma ca dreptul este compus din
norme juridice odronate ierarhic si stabilite
dupa o procedura, norme prealabil definite dupa
alte norme
-ordinea de drept este un sistem logic clar, o
ordine completa, fara lacune. In caz de litigiu,
solutiile depind de supunerea unei situatii
concrete la o norma juridica, generala si
abstracta, prin intermediul unui rationament
deductiv
Teoriile Idealiste
-Maurice Hauriou sustine ca daca statul si alte
entitati colective sunt institutii private sau
publice, in interiorul carora se creeaza norme
juridice, atunci statul nu poate fi unica institutie
producatoare de drept.
-Leon Duguit arata ca dreptul este nu ceea ce
este sanctionat oficial de stat, ci cceea ce este
socialmente necesar. Statul nu exista sub forma
puterii publice sau a suveranitatii. Acestea sunt
concepte vide, golite de continut. Ideea
suveranitatii statului apare ca fiind perimata in
fata obligatiilor internationale ale statului.
Duguit creeaza o Teorie a serviciului public,
serviciile publice sunt asigurate de stat sub
autoritatea lui. Totodata, subliniaza necesitatea
distinctiei intre functiile exercitate de grupuri si
de indivizi, ceea ce slujeste echilibrului intre
guvernanti si guvernati.
-respinge teoria etatista a dreptului, care a fost
sustinuta de pozitivisti
-opus pozitivismului s-a dezvoltat curentul idealist, pentru care dreptul este produsul sociabilitatii
omului, fiind o opera a spiritului omenesc
Neokantianismul
Giorgio del Vecchio Rudolph Stammler
-in Italia s-a dezvoltat un pozitivism critic, axat pe -pt a putea formula o definitie a dreptului,
natura spirituala si morala a dreptului trebuie mai intai sa-l izolam de factorii istorici
-Giorgio del Vecchio face o critica neokantiana a si sociologici.
pozitivismului juridic - conceptul dreptului nu poate fi cercetat decat
-sistemele reflecta idealul de justitie, care permite de o stiinta pura a dreptului ( Kelsen ) si este
realizarea libertatii persoanei. expresia unei vointe inviolabile, coerctivia,
-face o distinctie intre conceptul de drept, obiect al unei autonoma si suverana.
cercetari pur logice si ideea de drept corespunzatoare -ca la Del Vecchio, dreptul este corespunzator
idealului de drept, obiect al cercetarii deontologice. Mai idealului de jusitie, acest ideal avand la baza
exista si cercetarea fenomenologica, care studiaza doua principii:
dreptul din punct de vedere istoric si sociologic -respectarea personalitatii fiecaruia: vointa
-orice persoana este un suiect de drept, cu un drept niciunui om sa nu fie supusa vointei altuia
subiectiv caruia ii corespunde o obligatie corelativa. -principiul participarii: omul nu trebuie sa
Idealului de drept ii corespunde principiul de justitie, fie exlus din comunitatea sociala din care face
conform caruia orice persoana are posibilitatea de a nu fi parte, ci trebuie sa fie implicat in viata
impedicata sa-si exercite propria libertate. comunitatii.
-idealul de drept sustinut de Del Vecchio seamana cu *in literatura de specialitate se apreciaza ca
conceptia lui Kant, insa exista si diferente: Del Vecchio aceste doua principii au un continut vag,
sustine ca dreptul nu trebuie definit prin continutul sau, imprecis si ca reiau definitia kantiana a
ci prin forma sa, care trebuie sa fie universala, astfel dreptului just ( libertatea fiecaruia trebuie sa
incat sa se regaseasca in orice sistem juridic. fie in concordanta cu libertatea tuturor )
-conceptul de drept - strans legat de actiunile umane;
apartine domeniului dreptului orice actiune a unui
subiect evaluata dupa cum este compatibila sau
incompatibila cu actiunile altui subiect. Dreptul se
raporteaza la actiunile mai multor subiecte, care au
dreptul subiectiv de a actiona. Acestui drept ii
corespunde obligatia corelativa a altui subiect de anu
impedica pe altul sa-si exercite dreptul.
-in domeniul dreptului, actiunile sunt intotdeauna
bilaterale si coordonate, iar in domeniul moralei sunt
unilaterale si necesare, pt ca se raporteaza doar la
subiectul care actioneaza. => demarcatie drept/morala
-deosebire fata de Kant: distinctia drept/morala nu
consta in caracterele actiunii, ci in trasaturile interne ale
unui act. Dreptul permite ceea ce este prescris de morala,
dar nu reglementeaza obligatia morala. Dreptul si
morala sunt complementare.
 Fenomenologia dreptului
-fenomenologie: intoarcerea la concretul lucrurilor, la puritatea lor fenomenala, pentru a putea sa le observam
esenta ( eidos ).Toate obiectele sunt, de fapt, fenomene, pe care constiinta le poate cunoaste doar prin cercetarea
esentei lor. In drept, aceasta conceptie filosofica a fost introdusa de Edmund Husserl, care a criticat toate
conceptiile aparute pana la el, atat naturalismul, cat si pozitivismul juridic. Acest fenomen a cunoscut doua
tendinte: cea axiologica, marcata de asimilarea cercetarii esentei conceptelor juridice cu cea a valorii acestora si
cea existentialista, care sustine ca dreptul este in mod exlusiv opera omului, data fiind libertatea totala a omului in
domeniul valorilor.
-metoda fenomenologica are caracter descriptiv, are doar rolul de a constata si evidentia in fata tuturor esenta (
eidos ) si structura dreptului. Se considera ca exista trei categorii de eidos, care impreuna formeaza structura
dreptului:
-eidos cu caracter generic: dreptul in substanta sa esentiala apare ca fiind un ansamblu de norme
-eidos cu caracter special: normele care compun dreptul au continut etic si vocatie de comandament
-eidos cu caracter particular: avand vocatie de comandament, normele juridice conduc comportamentele umane
Curentul Axiologic Existentialismul Juridic
-Edmund Husserl sustine ca dreptul are la baza cutuma. Cu -existenta precede esenta
toate acestea, acolo unde simpla traditie a unei comunitati -pt drept, problema nu este cunoasterea esentei
releva relatiile sociale in mod nedeterminat, dreptul are un apriorice a cestuia, pt ca dreptul si lumea, in
singur izvor determinat: vointa fie a monarhului, fie a general, depind de actiunile umane, de eperienta
Parlamentului, fie a statului. Membrii comunitatii se supun omului, de interesele si de valorile lui.
unei astfel de vointe in mod constient si voluntar; nu este o -reprezentanti: M. Scheler, N. Hartmann, E.
simpla subordonare fata de stat, ci in baza consimtamantului Fechner
poporului -in privinta valorilor, acestea sunt calitati
-doctrina lui Husserl are in centrul analizei forma generala obiective ale lucrurilor, sunt a priori si ierarhizate.
de obedienta fata de drept, forma care apare ca o obligatie ce Exista valori absolute, care sunt fundamentul
vine din exterior. Autorul nu cerceteaza structurile juridice principiilor juridice supreme. Deasupra tuturor
efecive sau conceptele de drept. Pentru el, dreptul este ceea valorilor absolute se afla demnitatea persoanei
ce ne obliga din exterior. umane, din care deriva principiile juridice
-doctrina sa a fost continuata de fiul sau, Gerhart Russel si de supreme: libertatea de exprimare ( cea mai
un discipol, A. Reinach importanta ), libertatea economica, dreptul la viata
-esenta dreptului consta in caracterele a priori si necesare ale privata. Aceste libertati au caracter universal si se
concepelor juridice. Metoda fenomenologica a restrangerii repeta in fiecare epoca istorica. Reprezinta situatii
cercetarii la structura interna a lucrurilor a juta la sociale tipice, din cauza repetarii lor neintrerupte.
desprinderea eidos-ului, a conceptelor si a isntitutiilor -dreptul are 2 categorii de izvoare: reale si ideale,
juridice. tinandu-se cont de separarea kelseniana dintre sein
-dreptul are propria sa esenta; normele juridice sunt entitati si sollen, dintre fapt si valoare.
ideale, dar reale, pt ca putem studia structura lor interna. -are loc o reabilitare a dreptului natural, afirmandu
-dreptul poate uneori devia de la esenta sa, punandu-se astfel -se ca omul descopera valorile si preceptele
problema daca dreptul pozitiv trebuie sa se conformeze dreptului natural, dar ramane liber si creator in
esentei sale, sau, altfel spus, care este raportul dintre un fapt deciziile si optiunile sale. Nu este vorba de un
juridic si valoarea sa( ceea ce trebuie sa fie ordinea juridica) drept natural cu un continut preexistent sau
-fundamentul axiologic al dreptului pozitiv si al normelor variabil, ci despre un drept natural al carui
juridice se regaseste in efectivitatea acestora. continut este in continua devenire.
 Reabilitarea Dreptului Natural
-reconsiderarea teoriei dreptului natural a dus la critica modernismului, care a fost dezvoltata in
special in Franta si Germania.
-aceasta reabilitare a fost sustinuta in special de Leo Strauss si Scoala Germana. In Franta, cel mai
de seama sustinator a fost Michel Villey.
-ambele scoli, si cea germana, si cea franceza, sunt antimoderniste, subliniind ca doar intoarcerea
la dreptul natural poate salva dreptul
Criza modernismului. Leo Strauss si Scoala Germana
-Leo Strauss constata o criza a dreptului modern, deoarece acesta are anumite defecte:
1. presupune egalitatea intre femei si barbati, iar acest lucru este un esec
2. istoricismul - este un defect deoarece sustine ca este bun si just ceea ce este validat istoric;
pune accent doar pe ceea ce este ( sein ), nu si pe ceea ce trebuie sa fie ( sollen )
3. pozitivismul - criticat deoarece, in materia dreptului, in etica, in politica nu este posibila nicio
judecata obiectiva, universala. Pozitivismul afirma ca exista mai multe sisteme de valori, iar
judecatile izvorate din ele sunt rezultatul deciziilor subiective si arbitrare
*atat istoricismul, cat si pozitivismul considera ca subiectul ocupa pozitia centrala in constructia
dreptului.
-modernistii plaseaza in locul divinitatii subiectivitatea. Dreptul natural antic trimite la raporturile
subiectului cu lumea din care provine. Subiectul are obligatia de a indeplini ceea ce trebuie in
functie de ceea ce este. Drepturile nu preexista obligatiilor, iar drepturile care ii revin subiectului
vor fi determinate prin raportarea la ordinea si finalitatea acestei lumi ierarhizate
-Leo Strauss nu respinge doctrina liberala. Este de acord cu democratia liberala, dar nu accepta
democratia de masa, unde este imposibila formarea unei veritabile opinii individuale.
-propune intoarcerea la antichitate, la traditia socratica, pentru ca ea permite omului modern sa
devina un cetatean activ, constient de problemele comunitatii.
-Scoala germana sustine ca exista principii mai puternice decat orice statut juridic, si anume
dreptul natural, care se regaseste in declaratiile drepturilor omului.
-reabilitarea dreptului natural are loc, in special, dupa WWII, cand, in doctrina, jurisprudenta si
legislatie, se pune accent pe respectarea drepturilor omului. In cazul in care o lege este contrara
drepturilor omului, ea este nevalida juridic, iar "juristii trebuie sa gaseasca curajul sa-i refuze
caracterul juridic" => s-a pus problema de a sti daca autoritatile care au misiunea sa aplice dreptul
trebuie sa-l respecte inclusiv atunci cand este contrar valorilor fundamentale si drepturilor omului.
Scoala germana sustine ca raspunsul este legat de relatia dreptului cu morala: validitatea normelor
juridice depinde de conformitatea lor cu morala; daca nu sunt morale, nu constituie drept
-aceasta conceptie a fost criticata de Scoala anglo-saxona ( H.L.A. Hart, Lon Fuller ), care a
sustinut separarea dreptului de morala; exista o regula de recunoastere care stabileste criteriile de
validitate a normelor juridice, aceasta nefiind nici valida, nici invalida, ea nu rezulta din ratiunea
juridica, precum norma fundamentala a lui Kelsen.
-Scoala anglo-saxona sustine ca exista un continut minim al dreptului natural ( forme minimale de
protectie a persoanelor, a proprietatii si promisiunilor ), care trebuie sa se regaseasca in mod
necesar in orice sistem de drept pozitiv
-Scoala germana afirma existenta unui drept superior, izvorat din moralitatea interna a dreptului;
legile imorale nu trebuie nici respectate, nici aplicate.
-dreptul superior este cel natural si sta la baza dreptului pozitiv

Declinul modernismului in conceptia lui Michel Villey

-nu este de acord cu dreptul modern pt ca este individualist si lipsit de realism si obiectivitate
-inclina spre dreptul natural, despre care afirma ca il regasim in dreptul roman, singurul care
pastreaza ceea ce este autentic in drept
-impotriva conceptiei lui Kant si a lui Kelsen: critica notiunea de drept subiectiv, deoarece dreptul
nu se afla in relatie cu un subiect, ci cu natura lucrurilor; notiunea de subiect este echivalenta cu
dea de individ
-carenta majora a modernismului: individualismul, pt ca nu tine cont de sociabilitatea naturala a
omului si este fondat pe un voluntarism rational, face confuzie intre ordinea de drept si politica,
anexand dreptul moralei. => alterarea dreptului
-subliniaza ca trebuie ca omul sa se intoarca la dreptul natural, la gandirea juridica antica a
dreptului natural, care este vazut ca reprezentand un nou realism juridic
-doctrina sa sutine ideea separarii dreptului de morala, la fel ca pozitivismul juridic pe care il
critica
-doctrina lui Villey este axata pe doua critici majore:
1. critica pozitivismului juridic: este criticat pt ca dreptul nu poate fi creat de om, deoarece ii
preexista, fiind inscris in natura lucrurilor
2. critica dreptului natural modern: nu poate fi acceptat, pt ca, desi se predtinde a fi un drept al
omului si pentru om, el pleaca de la o premisa falsificata, si anume starea de natura.
-Villey considera ca omul, de fapt, trebuie sa graviteze in jurul dreptului si nu dreptul in jurul
omului.
-singurul capabil sa arate ce este dreptul: jus naturalismul antic: dreptul este sollen provenit din
sein, adica ceea ce trebuie sa fie izvoraste din ceea ce este
Critici aduse doctrinei lui Villey:
1. S-a reprosat ca autorul confunda notiunile de individ si de subiect, iar sustinerea unui drept
natural clasic, antic, insemana invocarea unui drept rational impracticabil, fiind, in fapt, doar
un demers teoretic
2. Ideea ca dreptul graviteaza in jurul omului, care este respinsa de Villey, nu are sens
individualist, ci universalist, fondat pe ideea de libertate, deoarece omul si dreptul nu ai
niciun sens fara ideea de libertate. Universalitatea subiectului a fost in mod gresit asimilata
de Villey individualismului
3. Criticata deoarece promoveaza intoarcerea la jus naturalismul antic, la prima versiune a
dreptului natural, fondat pe o armonie cosmica, iar acest lucru ridica 3 probleme:
a. Cum poate fi aplicat dreptul natural antic in societatea actuala, contemporana
b. Naturalismul antic este destul de ambiguu, de neclar, in raport cu lumea moderna si nu
poate solutiona problemele societatii actuale
c. Natura lucrurilor nu este altceva decat natura institutiilor romane si nu a dreptului

-ca o reactie la reabilitarea dreptului natural, Scoala anglo-saxona de drept promoveaza o orientare
noua in gandirea juridica: neopozitivismul juridic
 Neopozitivismul juridic
-pozitivismul traditional a fost criticat, cunoscand astfel noi semnificatii, legate de redefinirea
conceptului de drept, de sistemul juridic si de institutiile juridice
-rolul esential in evolutia pozitivismului revine Scolii anglo-saxone de drept, in cadrul careia s-au
formulat noi teorii, care au dus la un nou curent de gandire: neopozitivismul juridic
-reprezentanti: H.L.A. Hart si Neil MacCormick
Negarea jusnaturalismului. Doctrina lui Neil MacCormick
-neopozitivismul juridic se caracterizeaza si prin negarea puternica a jusnaturalismului
-doctrina lui MacCormick a fost denumita in literatura de specialitate neoinstitutionalism juridic
-MacCormick repudiaza jusnaturalismul, pt ca dreptul nu se fondeaza pe valori si principii
universale
-critica normativismul pur al lui Kelsen, pentru ca ordinea de drept pozitiva se bazeaza nu pe
sollen, care reprezinta o pura constructie teoretica, ci pe fapte institutionale in care se inscrie
actiunea sociala
-sustine ca propozitiile normative nu pot deriva din propozitii descriptive ( nu putem sa-l inferam
pe sollen din sein). Totusi, pe planul actiunii sociale, interferenta lui sein cu sollen este necesara
-ordinea juridica este un fapt institutional, compus din reguli juridice care sunt necesare pentru
determinarea actiunii actorilor sociali. Neoinstitutionalismul largeste astfel problematica
pozitivismului, ordinea juridica nemaifiind compusa doar din reguli juridice care corespund
criteriilor de validitate stabilite de regula de recunoastere a lui Hart, ci si din norme care provin din
operatiuni logice de interferenta efectutate pe baza altor norme ale sistemului de drept
-neoinstitutionalismul nu poate concepe existenta unei institutii independent de normele pe care o
compun. Normele juridice valide care formeaza ordinea juridica institutionala ne ajuta la stabilirea
principiilor juridice capabile sa raspunda interesului general si realizarii justitiei.

Conceptul de drept si structura sistemului juridic. Conceptia lui H.L.A. Hart

-Hart are ca preocupare centrala definirea dreptului, lucrarea sa principala fiind ,,Conceptul de
Drept". Nu ofera o definitie propriu-zisa a dreptului, dar subliniaza ca in definirea dreptului este
foarte important limbajul juridic folosit, regulile de semantica si sintaxa, deoarece pot aparea
probleme de interpretare. Claritatea unei reguli nu depinde, totusi, doar de limbajul folosit, ci si de
contextul aplicarii ei ( stabilirea starii de fapt, organizarea procesului, administrarea probelor). =>
aceeasi regula poate fi clara intr-un litigiu, iar in altul poate pune probleme
-normele juridice au un continut deschis, ceea ce face ca unele litigii sa fie usoare, iar altele
dificile. Sunt dificile litigiile in care nu decurge nicio solutie juridica din lege sau jurisprudenta,
autoritatile care sunt chemate sa aplice dreptul dispunand astfel de putere discretioara in stabilirea
sensului normei si sferei ei de aplicare. Dar aceasta putere discretionara a autoritatilor executive
afecteaza impartialitatea si neutralitatea puterii judecatoresti, pt ca aprecierea facuta asupra normei
are caracter subiectiv ( fondata pe principii extrajuridice, cu continut social, politic sau economic )
-aplicarea regulii depinde de obiectivele legiuitorului, in funcite de acestea putem constata daca
litigiile dificile intra sau nu sub sfera de incidenta a normei. Norma are un continut deschis din
cauza formulelor lingvistice, continand astfel o doza de indoiala => tulburari in aplicarea normei,
daca nu se tine cont de obiectivul legiuitorului
-trebuie sa existe obedienta fata de norma juridica ( deriva din obisnuinta oamenilor de a se supune
legilor ), dar a fi obedient fata de o norma nu inseamna obisnuinta, chiar daca este o practica
sociala generalizata. Orice conduita neconforma normei reglementate este dezaprobata de membrii
grupului social. Obedienta nu se bazeaza pe obisnuinta, ci pe acceptarea deliberata a regulii
-Izvoarele dreptului: pe langa izvoarele formale ( considerate imperative ), exista si izvoare
facultative ( influente cauzale sau materiale care conditioneaza judecarea litigiului si care tin
inclusiv de buna-credinta ). Precizeaza ca izvoarele facultative nu fac parte din sistemul de drept
-Structura sistemului de drept - conditii pt existenta sistemului:
1. normele de conduita reglementate si valide trebuie respectate de catre cetateni
2. exista o regula de regula de recunoastere care determina criteriile de validitate juridica, iar
modificarea normei trebuie sa fie recunoscuta de autoritati ca reprezentand modele publice si
comune
Sistemul de drept e compus din doua categorii de norme:
-primare ( stabilesc modelele de comportament care trebuie urmate )
-secundare ( stabilesc modul in care regulile primare pot fi identificate, edictate, abrogate sau
modificate ). Sunt reguli de recunoastere, releva criteriile de validitate a normelor juridice, reguli
de creare a normelor, de schimbare si de decizie ( instaureaza competente de jurisdictie ).
-toare regulile valide ale sistemului de drept sunt recunoscute prin intermediul unei reguli ultime
de recunosatere care cuprinde criteriile de validitate pentru toate regulile din sistem
-Hart subliniaza faptul ca nu se pune in discutie validitatea acestei norme ultime de recunoastere,
dupa modelul lui Kelsen, care nu cerceteaza validitatea normei fundamentale. Totusi, arata ca
aceasta norma nu este una opotetica, ca la Kelsen, nici o fictiune, ci un fapt social. S-a spus ca
piramida lui Kelsen este rasturnata si vizualizata invers, de la varf la baza. Si pt aceasta ultima
regula exista obligatia de obedienta, care este o obedienta fata de Constitutie, iar obedienta se
refera la toate regulile secundare, care trebuie respectate
-validitatea normei juridice este legata de eficatitatea sa

Reconstructia Dreptului
-critica pozitivismul a cunoscut o evolutie interesanta si in gandirea nord-americana, care a tras
atentia asupra necesitatii recorelarii dreptului cu justitia si a reducerii dreptului la fapte:
-rolul judecatorului trebuie regandit, nemaifiind suficient sa se limiteze strict la normele de drept,
pt ca trebuie luate in calcul si o serie de criterii exterioare dreptului ( Dworkin )
-autorul german Jurgen Habermass considera ca reconstructia dreptului nu se poate face decat
daca acesta se fundamenteaza pe morala, deoarece, in caz contrar, dreptul nu-si poate justifica
legitimiatea
-critica pozitivismului juridic cunoaste o noua dimensiune si in Italia. Scoala italiana de drept
este marcata de doua axe de gandire:
pastrarea normativitatii dreptului
realismul discursului juridic
Ronald Dworkin
-pe langa inversarea piramidei lui Kelsen, o alta transformare a pozitivismului juridic a constat in
extinderea notiunii de ordine juridica, care, in opinia lui Dworkin, cruprinde atat norme emise de
legiuitor, cat si principii de justitie
-dreptul nu mai e un fapt institutional, ca la MacCormick, ci unul interpretativ; inainte de a fi un
ansamblu de norme care se aplica mecanic, este atitudinea interpretativa a unei comunitati care
realizeaza justitia
-norma juridica are intotdeauna sens, pt ca ea corespunde satisfacerii unui interes material, a unei
valori, a unui scop sau principiu.
-atitudinea interpretativa este utila in aplicarea dreptului, care presupune dimensiunea istorica (
precendentele judiciare ). Totusi, aceasta atitudine nu presupune continuarea a ceea ce am facut
intotdeauna in drept, in toate detaliile, ci doar examinarea sensului normei juridice, pentru a fi
intelese, aplicate, exstinse, modificate sau limitate in functie de acest sens. => Aplicarea dreptului
trebuie sa imbine dimensiunea istorica cu reconstructia dreptului, acesta din urma revenind
judecatorului. Pentru a atinge acest obiectiv, el trbuie sa faca o reconstructie globala si coerenta a
istoriei juridice. Pentru acest lucru este foarte important principiul unitatii dreptului, care se
adreseaza judecatorilor si administratiei publice si presupune crearea unei conceptii coerente a
justitiei si echitatii. => un nou criteriu cu privire la drept: o propozitie de drept este adevarata daca
ea apare ca cea mai buna interpretare a fnomenului juridic
-definitia dreptului: coerenta narativa, care presupune reluarea istoriei dreptului si reconstructia sa
interpretativa, care nu trebuie sa se departeze nici de continutul istoriei, nici de structura
institutionala. Trebuie interpretata istoria, nu prezentata una noua
Reguli de interpretare a dreptului:
a. Regula convenientei - pt a fi aplicat, dreptul trebuie mai intai identificat in mod concret
autoritatile trebuie sa stabileasca dreptul care convine faptelor ( identificarea normelor,
precedentelor si principiilor aplicabile in litigii, si care determina solutiile acestora )
b. Regula valorii: odata ce lista de interpretari posibile a normei a fost stabilita, este aleasa
aceea conforma cu morala politica sau conforma cu teoria generala a justitiei
ð Procesul de interpretare in aceasta dubla dimensiune are ca scop asigurarea integritatii
dreptulului si unitatea sa
Elaborarea dreptului: doar legiuitorul il poate crea; el traduce politica sa in norma juridica, care are
ca scop binele intregii comunitati. Judecatorul nu este liber in aplicarea dreptului; deciziile dificite
nu pot fi motivate prin argumente politice, care releva problematica obiectivelor propuse de
guvernanti, ci prin argumente de principiu, care fixeaza drepturile subiective ale partilor in
momentul faptelor
-conceptul de justitie:
-fiind adeptul conceptiei traditionale liberale ( autonomie, non-interventie ), aplica aceasta
conceptie si ideii de justitie pe care o considera prioritara asupra ideii de bine. Ulterior, isi schimba
opinia, afirmand ca ideea de bine nu este numai un concept de drept privat, ci si de drept public =>
statul trebuie sa intervina pentru a asigura binele cetateanului ( un minim de conditii ). Solutia sa:
redistribuirea mai justa a resurselor pt a asigura o viata mai buna; justitia este o conditie a
posibilitatii sale.
-rolul judecatorului trebuie regandit: acesta trebuie sa judece si pe baza unor criterii exterioare
dreptului; exista principii deasupra normei juridice, de care el trebuie sa tina seama. Scopul
acestui demers este acela de a pronunta cea mai buna solutie
-conceptia sa este dominata de morala, care trebuie recunoscuta ca aflandu-se la temelia
sistemului de drept. Morala trebuie pusa atat inaintea, cat si la finalul crearii dreptului, dat fiind ca,
ulterior, orice act de aplicare a dreptului trebuie motivat, justificat. Aceasta este considerata teza
esentiala a lui Dworkin. Morala politica consta in respectarea egalitatii si acordarea de atentie
egala pentru cetateni. In privinta separatiei puterilor, este importatanta separarea puterii legislative
de cea judecatoreasca.
-defineste politica ca tipul de standard care determina un scop de atins din punct de vedere
economic, social sau politic. Principiul este definit ca un standard care trebuie observat, nu pt ca
permite atingerea unei situatii economice, sociale sau politice, ci pt ca constituie o exigenta a
justitiei sau a echitatii, sau a unei alte dimensiuni a moralei
-distinctia dintre politica si principii a determinat numeroase critici, in special din partea lui Neil
MacCormick, care afirma ca moralitatea procesului judiciar nu provine din structura interna a
dreptului, ci e impusa din exterior, de o teorie a justitiei, al carei criteriu de identificare este
conturat de principii obiective, izvorate din relatiile sociale existente la un moment dat.