Universitatea Valahia Târgoviște

Master Jurnalism și studii culturale europene

An I

RECUNOAȘTEREA ȘI
PROMOVAREA
VALORILOR

Student: Drăguți Maria Lavinia

2017-2018
 „Bunătatea fără cunoaștere este insuficientă; cunoașterea fără bunătate este
periculoasă. Trebuie să construim un om mai bun înainte de a construi o societate mai
bună. Tot ceea ce este necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă
nimic. Scopul nostru nu este să ne facem un trai, ci o viață – demnă, utilă, care să merite
trăită. Moralitatea nu este o materie de studio; este o viață pusă la încercare în
nenumărate momente.” –Paul Tillich

Primul pas ce trebuie făcut pentru a înțelege care este importanța valorilor și
pentru o recunoaștere mai mare a acestora în rândul cetățenilor oricărui stat, este
explicarea motivelor pentru care aceste valori sunt de fapt importante și expunerea
diferențelor existente între societățile care funcționează pe baza unor valori adânc
implementate(fie ele prezente, fie ele din trecut) și o societate în care se pune preț pe
valori doar aparent.

Cum schimbă valorile mentalitatea unui individ?

a. Ghidează viața permanent către scopuri nobile, îndepărtând controlul motivelor

egoiste, convențiilor, obiceiurilor rele sau impulsurilor. Te învață să știi unde te
îndrepți, înainte de a pleca la drum
b. Sunt o sursă de energie și inspirație, dând dorința de realizare(fie personală, fie
profesională, fie socială)
c. Favorizează menținerea liniștii într-o societate, deoarece în principiu se va încerca
atingerea binelui comun (situație ce ar reprezenta opoziția situației actuale, când
fiecare își urmărește interesul, cu orice preț și călcând peste oricine).
d. Te învață cum „să joci cinstit„ și să câștigi ceea ce îți dorești doar prin muncă,
devotament și implicare, și mai ales, fără a dori eșecul altei persoane și a
contribui la împlinirea acestuia
e. Te învață să fii moral, adică să simți vinovăția greșelii și să ți-o asumi, în același
timp în care devii responsabil

Cel mai relevant exemplu este pentru fiecare persoană țara și societatea în care
trăiește. Valorile României s-au scurs o data cu timpul, ajungând să promoveze non-
valori, iar de la generație la generație degradarea să fie din ce în ce mai mare. Dacă
înainte se spunea constant că viitorul nostrum este în mâinile actualelor generații, acum
s-a renunțaț la a se mai declara asta. Și personal, găsesc mai grav faptul că nimeni nu se
întreabă din ce motiv a dispărut afirmația, nu dispariția în sine. Sigur că lipsa unei
coerențe instituționale, atitudinile minimalizatoare venite dinspre zona politicului nu fac

2
altceva decât să alimenteze speculațiile cu privire la dezinteresul tot mai pregnant față
de cultură în general.

Lipsa punctelor de reper, anihilarea valorilor autentice prin suprapunerea

subculturii, neinplicarea elitelor sau mai bine spus implicarea nesemnificativă duce la o
deteriorare continuă a noțiunii de cultură în ansamblu ei și la marginalizarea oricărui tip
de eveniment de sorginte culturală. Nimeni nu spune că ar trebui ca fiecare cetățean să
fie un adevărat actant cultural însă inducerea lipsei de respect față de actul cultural
provoacă o atitudine de respingere a formelor conexe de reprezentare ceea ce duce în
timp la radicalizarea conceptului de model cultural prin impunerea unor forme valorice
de cea mai joasă ținută și prin creionarea unor false valori reprezentate de oportunișiti.
Este absurd să crezi astăzi că România nu are valori culturale sau ca societatea
românească n-a avut de-a lungul timpului repere sau referințe culturale de cea mai
înaltă ținută.

Românii, în general, preferă să nu intervină în exercițiul autorității, preferând să

se supună ordinelor date de sus, acest comportament exprimând nevoia stringentă de a
avea lideri autoritari chiar și în zona culturalului.

De aici rezultă necesitatea de reabilitare a valorilor culturale naționale și

repunerea lor într-un circuit firesc la nivel referențial. Fără această reabilitare avem
tóate șansele de-a aduce prejudicii maximale culturii în general dar și societății
românești în ansablul ei. Pentru că în ciuda aparențelor, țara noastră încă mai are din
punct de vedere comportamental o atitudine de societate colectivistă prin poziționarea
în fața valorilor și prin angoasa față de nevoia de auto-afirmare.

din păcate la noi în România sunt atât de perimate acțiunile festive încât nu-ți
mai pare deloc firesc să participi la evenimente oficiale sau oficialízate când observi
că pâna și noțiunea de firesc a dispărut din peisaj. Românii din străinătate sunt însă cei
care caută aproape cu disperare orice prilej pentru a-și actualiza afectivul teritorial prin
inventarea unor evenimente relaționate cu țara. Apar astfel numeroase acțiuni de tip:
zilele românești, saptămâna culturii române, etc începând cu marile metropole
occidentale și terminând cu satele agricole din zonele iberice. Sigur că există o fărâmă
de sentiment și dorință înălțătoare în tóate aceste întâmplări însă aproape de fiecare
dată evenimentul cultural se transformă într-un fel de serbare câmpenească de unde nu
vor lipsi niciodată micii, sarmalele si muzica de proastă calitate. Cam puțin, zic eu,
pentru ceea ce și-ar fi dorit un asemenea eveniment.

3
 Revenind pe tărâmul natal aș vrea să precizez faptul că nu mi se pare deloc ușor
astăzi să dai o conotație exclusivistă, fără nuanțe politicianiste, unei sărbători care ar
trebui în fond și la urma urmei să fie emblematică atât ca punct de reper cultural
național dar mai ales ca mijloc de promovare a imaginii României în străinătate. Pentru
că orice s-ar spune și oricât ar încerca alții să minimalizeze impactul, cea mai bună, mai
onorantă și mai puțin costisitoare variantă de lobby internațional este cultura. Ce-ar
trebui făcut în acest sens ? Cred că n-ar trebui să conteze atât de mult faptul că
sărbătorim ziua nationala a culturii române pe 15 ianuarie si nu într-o cu totul altă zi,
nici animozitățile, nici interpretările malițioase și nici polemicile nesfârșite. Ci faptul că
am putea beneficia de o sărbătoare culturală în cel mai profund sens al interpretării, cu
acțiuni de nivel european, cu promovarea în prim plan și în prime-time a multitudinii de
actanți ai spațiului cultural românesc – mă refer la aceia care sunt reprezentativi din
punct de vedere valoric. Însă tare mi-e teamă că această sărbătoare națională o să se
trasforme într-un alt prilej de-a arunca pe apa sâmbetei niște fonduri uriașe pe care
nimeni niciodată n-o să le mai justifice.

Conceptul de cultură națională este foarte interesant și foarte complex în același

timp și se poate relaționa nu doar cu aspectele politice ci și cu cele sociale, culturale și
antropologice a unei comunități determinate. Problema culturii naționale are de-a face
cu apartenența la o identitate a tuturor membrilor unei societăți, aparteneță
determinată prin simboluri sau elemente ușor recognoscibile. Problema națiunii, a
culturii naționale și a ideii naționale este o problemă de dată recentă.