Razboi si pace

Initial, Tolstoi a dorit sa realizeze o evocare a rascoalei decembristilor

(1825). Apoi, largind mereu cadrul in timp si in spatiu, a realizat o adevarata
epopee a Rusiei, de-a lungul unui deceniu si jumatate (1805-1820), una din
perioadele cele mai dramatice si mai eroice ale istoriei sale.
Evenimentele istorice care constituie subiectul acestui roman sunt razboaiele
purtate impotriva lui Napoleon, de la campania premergatoare bataliei de la
Austerlitz (1805) pana la invadarea Rusiei de catre francezi (1812), incendierea
Moscovei si dezastruoasa retragere a invadatorilor.
Pe de o parte, sunt prezentate realitatile razboiului, iar pe de alta parte,
cele ale perioadei de pace: lumea saloanelor din Petersburg si Moscova, intrigi,
iubiri, dezamagiri etc.
Dintre cele peste 500 de personaje care apar in roman, un loc aparte este
ocupat de printul Bolkonski, contele Be-zuhov si contele Rostov - reprezentanti ai
familiilor aristocrate.
Printul Andrei Bolkonski, un om inteligent si cult, generos si sincer, dar
sceptic, constient de declinul clasei careia ii apartine, traieste fara a avea un
sens precis al existentei, in afara sentimentului datoriei, pana in momentul in
care, ranit la Austerlitz, are revelatia adevaratului sens al vietii.

Ramas vaduv si nemaigasindu-si un alt tel in viata, Andrei Bolkonski se va

simti regenerat prin iubirea pe care i-o poarta Natasei Rostov. Amanarea casatoriei
celor doi cu un an (lucru impus de tatal-lui Andrei) va face ca fata sa se
indragosteasca de Anatoli Kuraghin; fuga lor este zadarnicita, dar Andrei Bolkonski
n-o va ierta decat pe patul de moarte. Ranit la Borodino, Andrei, ingrijit cu
devotament de Natasa, va muri cu seninatate, regasindu-si sensul vietii in iubire.
Pierre Bezuhov este un personaj total diferit de Andrei Bolkonski: mostenitor
al unei mari averi, voinic, miop, fara simt practic, aplecat spre visare, preocupat
de dreptatea sociala si incapabil de compromisuri. Silit sa se casatoreasca cu
frumoasa si usuratica Helene, Pierre va suferi numeroase deceptii in plan familial.
Ramas in Moscova ocupata cu intentia de a-1 asasina pe Napoleon, Pierre
Bezuhov este arestat de francezi si il cunoaste in captivitate pe soldatul Platon
Karataev - simbol al intelepciunii si vointei poporului rus.
 Impacarea lui Pierre cu sine insusi se realizeaza, pe de o parte, datorita
influentei lui Platon Karataev si pe de alta parte, datorita dragostei pe care i-o
poarta Natasei, care ii va deveni sotie, imediat dupa moartea lui Andrei Bolkonski.
Simpatia scriitorului pentru nobilimea rurala, care duce o viata patriarhala,
in mijlocul taranimii, se intrevede prin intermediul personajului Rostov. Rostov
intruchipeaza o serie de virtuti, precum: simplitatea, ospitalitatea, generozitatea
fata de tarani. Tolstoi il prezinta pe acest reprezentant al nobilimii in opozitie
cu aristocratia petersburgheza.
Natasa reprezinta idealul feminin tolstoian -femeia afectuoasa si devotata
familiei. In paralel, fratele Natasei, Nikolai, se dovedeste a fi cavalerul din
poveste care o salveaza pe printesa Maria (sora lui Andrei). Dragostea dintre ei
este pe cat de puternica, pe atat de induiesatoare. Sacrificiul pe care il fac in
mod tacit pentru a le permite fratilor lor sa fie fericiti, creste si mai mult
tensiunea emotionala a relatiei lor.

Ca în orice Bildungsroman, pentru a se descoperi pe sine, pentru a putea

distinge între bine şi rău, Pierre parcurge câteva stagii, de la nepăsarea în faţa
războiului la implicarea directă, stângace şi infantilă, într-una dintre bătălii şi
captivitatea acestuia, de la o căsătorie oarecum impusă, la dueluri fără rost, la
indiferenţa în faţa Helenei, de la intrarea în francmasonerie până la respingerea
misticismului.
Treptat, fericirea oferită de grandoarea războiului, a gloriei, a victoriei
se diminuează în faţa simplităţii vieţii şi a morţii. Geniul lui Napoleon, iubirea
pentru Alexandru, toate acestea sunt uitate în lumea de basm a balurilor - unde
primul vals are o importanţă majoră - în faţa vieţii la moşie, în mijlocul
familiei. Fericirea adevărată, pentru toate aceste personaje, se traduce prin
lucrurile simple din vieţile lor, înainte şi după război.
Toate personajele, ca toţi oamenii, se caută pe sine, caută un Dumnezeu, un
înţeles sau o raţiune, caută o iubire, o identitate, o naţiune. Ca oricare rus, ca
oricare francez. Şi în această căutare, viaţa particulară interacţionează cu cea
elementară, ,,de turmă”. Pe de o parte, avem războiul interior prezent în
fiecare, în ,,viaţa adevărată a oamenilor, cu interesele ei primordiale: sănătatea,
boala, munca, odihna, cu interesele ei de alt ordin: gândirea, ştiinţa, poezia,
muzica, dragostea, prietenia, ura, pasiuni”, ce ,,continua ca întotdeauna
independent şi în afara aproprierii sau vrajbei cu Napoleon Bonaparte, în afara
tuturor reformelor posibile.” (p. 623, v.1) Pe de cealaltă parte, avem războiul
exterior, zugrăvit prin bătălia de la Austerlitz, de la Borodino, prin evacuarea
Moscovei sau prin incendierea acesteia.

Viaţa personală, constucţia psihologică a fiecărui personaj este un domino

pentru evoluţia istoriei, fiecare contribuind indirect prin viaţa proprie, ce nu ar
putea exista dacă ar fi scoasă din întreg: ,,Dar viaţa lui, aşa cum o vedea el, nu
avea nici un sens ca viaţă luată aparte. Ea avea sens numai ca parte a unui întreg,
pe care el o simţea neîncetat.” (p.535, v.2) Spre exemplu, Nataşa s-ar fi
căsătorit cu Andrei dacă nu ar fi intervenit tatăl acestuia, Andrei nu ar fi plecat
pe front dacă Nataşa ar fi avut un caracter mai statornic şi mai matur, oamenii de
pe front, cei care au acţionat conform unor ordine, dar care au ţinut armele, au
avut propriile poveşti, sentimente, care i-au făcut să acţioneze într-un anumit
fel.

In Război şi pace, Tolstoi scrie mai mult decât o cronică amănunţită a

unui război ce a schimbat cursul istoriei. El surprinde în parcursul anilor
descrişi psihologia mulţimii, a relaţiei dintre mamă şi fiică, soţ şi soţie,
intensitatea iubirii şi sfârşitul acesteia. Mai mult decât atât, Tolstoi surprinde
atât tumultul vieţii, cât şi liniştea, calmul omului în faţa propriului sfârşit.
Aşa cum Socrate spunea că perfecţiunea umană poate fi găsită dacă punem laolaltă
întreaga omenire, aşa şi Tolstoi surprinde fericirea şi caracterul uman din fiecare
dintre noi, punând laolaltă poveştile intime şi sociale ale oamenilor secolului al
XIX-lea.
Doar citind Razboi și Pace veți putea savura un roman complex și complet,
care sa imbine perfect temele filozofice cu cele istorice, iubirea cu razboiul,
viața individului cu viața colectivului.