J2/6-6

BISERICA
ORTODOXĂ
R OH î NĂ
BULETINUL O FIC IA L
AL
PATRIARHIEI R O M Î N E

ANUL L XXV III

Nr. 9-10
SEPT. - OCT.
1960

URA INSTITUTULUI BIBLIC Ş l DE M I S I U N E ORTODOXĂ

 LA 600 DE ANI DE LA NAŞTEREA
MARELUI PICTOR BISERICESC ANDREI RUBLEV

S-au împlinit anul acesta ş a s e veacuri de la n a şte re a m arelui pictor

bisericesc ru s A ndrei Rublev. Cu acest prilej, «Revista P atriarh ie i din
Moscova», nr, 6/1960,' publică un in tere sa n t articol, în ca re I. Ivanov, c a n ­
didat în teologie, evocă viaţa şi opera m arelui pictor rus. R edăm în p a g ;-
nile care urm ează, după acest studiu, cele mai de sea m ă date din viaţa,
opera, precum şi din aprecierile asu p ra iconografiei lui Andrei Rublev.
Autorul a ra tă că aprecierile Bisericii as u p ra sfintelor icoane sînt
fundam entate pe dogm a celui de al V IM e a Sinod Ecumenic, iar în viaţa
Bisericii Ortodoxe Ruse un Ioc în sem n at în le g ă tu ră cu icoanele îl au hotă-
rîrile Sinodului din anul 1551, convocat la M oscova de m arele ierarh
Macarie, m itropolitul Moscovei. Acest sinod, care a prim it denum irea de
«Stoglav» — după îm p ărţirea cărţii care cuprinde hotărîrile lui în o sută
de capitole — , a dezbătut, printre alte probleme esenţiale ale vieţii bise­
riceşti de atunci, m ăsurile pentru îm b u n ătăţirea iconografiei ruseşti. După
concepţia Stoglavului, icoanele trebuiau z u g răv ite d upă chip, a s e m ă n are
şi fire, ele trebuiau să corespundă naturii chipului şi să înfăţişeze copii
după cele mai desăvîşite i c o a n e ; Stoglavul recunoştea ca opere model
de acest fel, în primul rînd, icoanele zu gravului de la începutul veacului
al XV-lea, Andrei R u b l e v : «Să se zu g răv ea scă de către pictori icoane
după modele vechi... cum a zu g răv it Andrei Rublev şi alţi pictori c u n o s­
cuţi». Această hotărîre a Sinodului din în tre a g a R u s ’e, din 1551, a r a tă
gloria de care se bucura Rublev în vechea Rusie, precum şi în sem n ătatea
lui în istoria artei bisericeşti ru s e din veacurile XV-XVI.
Datele biografice a s u p ra lui Andrei Rublev sînt foarte sărăcăcioase. Se
ş t :e doar că s-a născ ut în pre ajm a anului 1360, şi că a m u rit în anul
1430. Nu se cunoaşte originea şi nici locul lui de naştere. Se ştie că a
fost călu g ă r şi că la început şi-a făcut ascultarea în M înăstirea Troiţa-
Sergheiev. P rim a dată istorică a s u p ra lucrărilor lui Andrei Rublev se
ra p ortă la anul 1405: «In aceeaşi p rim ăv a ră s-a în cep ut z u g răv irea bise­
ricii de piatră « B una Vestire» de la curtea m arelui cneaz, iar meşterii au
f o s t : iconarul grec Teofan, stareţu l P ro hor din Gorodeţ şi c ă lu g ă ru l
Andrei Rublev». F aptu l că la prim a lucrare de m are am ploare numele
lui Rublev se întîlneşte alături de num ele renum itului pictor de icoane
956 B IS E R I C A ORTODOXA ROMINA

Teofan Grecul, a ra tă că acesta trebuie să ti exercitat o puternică influ­

e n ţă as u p ra lui.
Alte date a r a tă că el a tră it în M înăstirea Troiţa Sergheiev, în v re ­
m ea prea cuviosului Nikon, care urm ase prea cuviosului Serghie de Ra-
donej şi care conducea m înăstirea în anul 1392, şi apoi între anii 1398-
1429. Aici, în m înăstirea prea cuviosului Nikon, s-a desăvîrşit ţinuta
m orală a m arelui iconograf Andrei Rublev.
A doua p arte a vieţii sale de că lugă r, cea mai înd elungată, şi-a pe-
trecut-o Rublev în M înăstirea Spaso-Androniev din Moscova, întem eiată
în anul 1360 de ucenicul prea cuviosului Serghie, prea cuviosul Andronic.
In g ra m a ta duhovnicească a prea cuviosului Iosif al Volokolamului,
se spune : « P re a fericitul Andronic strălucea prin m ari virtuţi şi ca el
e rau ucenicii lui S ava şi Alexandru, şi acei m inunaţi şi prea slăviţi zugravi
de icoane Daniil şi ucenicul său Andrei şi alţi aşijderea...». Cronica ni-1
a r a tă deci pe Andrei ca ucenic al iconografului Daniil, cunoscut sub
porecla de «Ciornîi». După toate datele, o m are prietenie şi o concepţie
com ună îi lega pe aceşti doi iconografi. In V iaţa prea cuviosului N ikon
se spune : «Pe aceşti zug rav i plini de virtute îi lega de-a pururi o frăţie
duhovnicească şi o m are dragoste..., şi aşa au plecat la Domnul în unire
duhovnicească precum au şi tră it aici». S iava ucenicului, după m ă rtu ­
riile ulterioare, a eg a la t pe aceea a învăţătorului. De altfel, în alte cro­
nici n u se atestă că Andrei a fost ucenicul lui Daniil. Astfel, în însem ­
n a re a istorică despre z u g răv irea catedralei Adormirea din Vladimir, se
spune că m eşteri au f o s t : «iconarul Danilo şi Andrei Rublev».
Autorul afirm ă că Daniil Ciornîi nu a lă sa t o am intire atît de s tr ă ­
lucitoare ca tîn ăru l său prieten. Gloria lui Rublev a depăşit nu numai
pe aceea a tu tu ro r colaboratorilor săi, d ar şi pe a învăţătorului lui. C ro­
nica înregistre ază faptul că «Deisisul A ndreev în pictura lui Rublev a
ars», ceea ce dovedeşte cît de m u lt se p reţuia tot ceea ce zug răvea el.
I n V ia ţa lui lo s if al V olokolam ului se povesteşte că acesta, urm ărind
să se îm pace cu cneazul Feodor Borisovici, «începu să îmbuneze pe cneaz
cu daruri, trim iţîndu-i icoane zu grăv ite de Rublev şi Dionisie».
Icoanele z u g răv ite de Andrei Rublev au fost foarte mult preţuite de
ruşi şi recunoscute ca modele. Un istoric al iconografiei ruse spune u rm ă ­
toarele despre a rta iconografică a lui Andrei R u b l e v : «După cum şcoala
de la Athos socotea drept cel m ai bun lucru de a im ita pe renumitul
pictor Mihail P anselin , pe care-1 socotea cel mai de seamă, tot astfel
pen tru vechiul iconograf rus, num ele lui Rublev în tru n e a tot ceea ce
putea fi m ai bun, spre care el n ă z u ia în arta sa. F ă ră a fi părintele
iconografiei moscovite, Andrei Rublev a fost cel m ai bun reprezentant
şi înnoitor al ei. Credincios sarcinilor picturii bisericeşti, el a înviorat
m onotonia picturii şi a adus în iconografie acea a rtă a execuţiei, prin
ca re s-au distins apoi cele mai bune opere ale penelului moscovit, avînd
co ntingen ţe din acest punct de vedere cu icoanele picturii aşa numite
Stroganov».
Autorul a ra tă că în adînca înţelegere a problemelor iconografiei ş< în
atitudinea de religiozitate şi cucernicie faţă de obiectul preocupărilor
D O C U M E N TA R E
957

sale neîncetate, con stă to ată forţa autorităţii neobişnuite de care s-a
bucurat numele acestui pictor între contem porani şi urmaşi.
Andrei Rublev a trăit şi a activat în vrem ea form ării statului naţional
rus, timp de m are avînt popular în lupta pentru sc u tu ra re a jugului tătar.
In vrem ea tinereţii lui Rublev a avut loc lupta de la Kulikov, ca re a
dovedit puterea Rusiei şi în s e m n ă ta te a Moscovei ca centru politic al ţării,
încă din anul 1325, Moscova devenise reşedinţă a m itropoliţilor ruşi, şi
deci capitala bisericească a Rusiei. In anul 1395 fusese adusă aici’ din
Vladimir, icoana făcăto are de m inuni a Maicii Domnului. M itropolitul
Chiprian d ăduse o nouă ediţie a Slujebnicului şi un nou regu lam ent
bisericesc.
In această perioadă s-au în ă lţa t num eroase biserici, m în ăstiri şi c a te ­
d r a l e : M înăstirea Savvin Storojevski (1380), Kirillo-Belozerski (1398),
Ferapontov (1398), Pavlo-Obnorski (1414), c a te d ra la Troiţcaia din Serpu-
hov (1378), catedrala B una Vestire din M oscova (1397), ca te d rala A dor­
mirea din Rostov (1411) ş.a. Aceste noi construcţii necesitau m ari forţe
arhitecturale şi apoi m aeştri pentru zugrăv irea icoanelor şi a frescelor,
Izvoarele tim pului a ra tă un şir de num e de oam eni ai Bisericii, ca re au
lucrat pentru îm podobirea noilor construcţii bisericeşti. In tre aceştia se
cite a z ă : prea cuviosul P ahom ie Nerejtski (rn. 1384), întem eietorul Mî-
năstirii Troiţa Sîpanov de lîngă Kostrom, prea cuviosul Feodor (m. 1394),
ucenicul prea cuviosului Serghie Epifanie Prem udrii, primul arhiepiscop
al Rostovului, întemeietorul M înăstirii Gluşiţka de lîngă Vologda, şi
mulţi alţii.
P rin tre aceşti pictori ruşi care au tră it în atm osfera bo g ată în eveni­
mente istorice, se afla şi că lu g ă ru l Andrei Rublev. Icoanele şi pictura
m urală lucrate de Andrei Rublev au înfrum useţat prim ele locaşuri sfinte
din Rusia moscovită : cated rala B una Vestire din Krem linul Moscovei,
catedrala Adormirea din V ladim ir de pe Kliazma, ca te d rala Troiţa din
M înăstirea Troiţa Sergheiev, şi alte biserici. îm p re u n ă cu tovarăşii săi,
el a îm pînzit cu modele de ade v ăra tă artă bisericească Rusia, care re-
năştea şi se în tărea după s cu tu ra rea jugului tătar.
Andrei Rublev a încetat din v iaţă în anul 1430, şi a fost în m o rm în tat
în M înăstirea Spaso-Androniev.
Cel mai cunoscut m onum ent al creaţiei artistice a lui Andrei Rublev
este icoana sa «P rea Sfînta Treime», z u g răv ită pentru vechea ca tedrală
Troiţa din Lavra Sergheiev. In V iaţa prea cuviosului N ikon se spune că
Andrei Rublev a zug răv it această icoană «întru lau d a P ărintelui Serghie».
Valoarea artistică a acestei icoane se poate aprecia şi din faptul că în
timpul de faţă, aproape în toate m înăstirile ortodoxe se g ăsesc copii după
această icoană. Despre ea s-au scris n um eroase lucrări.
In anul 1408, Andrei Rublev a fost chem at în oraşul V ladim ir pen­
tru pictarea vechii catedrale Adorm irea. Cronica a r a tă că «meşteri au
fost iconarul Danilo şi Andrei Rublev». C atedrala Adorm irea din V ladi­
mir, zidită de Andrei Bogoliubski în anii 1158-1160, a fost în fru m u seţată
«mai deosebit decît alte biserici», — cum spune vechea cronică — , cu
958 B IS E R I C A ORTODOXA R 0M 1N A

pictură m urală. In anul 1185 ea a ars pe dinăuntru şi a fost zugrăvită

a doua oară, aproxim ativ prin anul 1189. D ar la transfera rea scaunului
m itropolitan la Moscova, a început o perioadă de treptată decădere a ei.
C atedrala începu să se învechească. Din iniţiativa fiului lui Dimitrfe
Donskoi^ — m arele cneaz al Moscovei, Vasile Dimitrievici (1371-1425) — ,
s-a hotărît ca ea să fie îm podobită cu un nou iconostas şi cu o nouă
pictură m urală. Cneazul şi autorităţile bisericeşti au hotărît să încredin­
ţeze această lucrare lui Andrei Rublev. Andrei a început lucrarea îm preună
cu Daniil C i o r n î i ; în anul 1408 lucrarea a fost term in ată. Aproape toate
zidurile bisericii au fost din nou zugrăvite, p ăstrîn du -se vechile picturi
n um ai acolo unde ele ră m ă s e s e ră fă ră stricăciuni. Cu unele excepţii,
Andrei Rublev şi Daniil Ciornîi au relu a t subiectele zugrăvite de prede­
cesorii lor, în aceleaşi locuri, după principiul c o n sa cra t de distribuire a
chipurilor sfinte în biserici. Din toată această pictură din anul 1408, nu
s-a p ă s tra t însă decît m on um entala icoană «Judecata cea înfricoşătoare»
şi cîleva figuri de sfinţi.
Frescele înfăţişînd «Judecata cea înfricoşătoare», aşezate pe zidul
dinspre apus, în arce, bolţi, pe stîlpii naosului, desfăşurînd tabloul desti­
nelor din urm ă ale Bisericii şi ale întregii lumi, prin deplinătatea subiec­
telor iconografice şi prin desăvîrşirea artistică a înfăţişări lor, nu-şi află
egal între m onum entele vechii picturi ruse.
In pictura m u ra lă a lui Andrei Rublev şi Daniil Ciornîi, concepţia
şi tem alica se desfăşoară în urm ătoarele tablouri :
I. În fă ţişa re a «Infricoşetoarei judecăţi». Iisus Hristos, ca Judecător
suprem , se află într-un cerc form at din serafimi ; cu m îna dreaptă El
cheam ă pe cei drepţi la m oştenirea Im p ărăŢ ei cereşti, g ătită pentru e i ;
cu stîn g a exprim ă resp ingere păcătoşilor. L îngă Mîntuitorul sînt soarele,
luna şi stelele, fixate pe un cer în forma unei pînze desfăşurate de doi
îngeri, potrivit cuvintelor din psalm : «Cel ce cu lumina ca cu o mantie
te-ai învelit, Cel ce ai în tins cerul ca un covor», şi chipurile simbolice
ale vechilor îm p ărăţii şi al antihristului. Tot aici este « P reg ătirea Tronu­
lui Judecătorului Celui Drept» : un tron, şi pe el Evanghelia, crucea şi
t o i a g u l ; în p a rte a de jos a crucii, vasul cu Sîngele ră scu m p ărător al lui
H ristos r ă s t i g n i t ; lîngă vas, o b alan ţă ca simbol al dreptei judecăţi.
Adam şi Eva, ca vinovaţi de căderea în p ăcat a omului, cad în genunchi
ru gîn du-se de iertare. De o parte şi de alta a tronului, Maica Domnului
şi Ioan Inain ie m e rg ăto ru l, în adîncă smerenie, intervenind pentru cei
căzuţi în păcat, în tr-u n stol de î n g e r i ; apoi Apostolii, ca părta şi la jude­
cata Domnului.
II. P rocesul Judecăţii. în g e rii trîm biţători, din care unul trîmbiţează
în sus, iar altul în jos, chem înd pe cei vii şi pe cei morţi la judecată.
P ăm în tul, sub chipul unei femei cu o cîrje în m îna dreaptă şi cu un sicriu
în stînga, m are a sub chipul unei femei cu părul despletit, cu o corabie
în m înă, — îşi aduc morţii lor. L îngă păm înt, oameni şi reprezentanţi
ai îm părăţiei fiarelor, p ăsărilor şi r e p ti l e l o r ; leul, elefantul, pelicanul
şi ş a r p e l e ; lîngă m are, peştii m ărilor. La sunetul din trîmbiţe al îngerilor
DOCUMENTARE 959

se ridică chipurile mucenicilor, ale sfinţilor şi prea cuvioşilor. U n îng er

ara tă proorocului Daniil sfîrşitul lumii,
III. U rm ările judecăţii. Sfinţii Apostoli, străbunii, proorocii, sfinţii,
mucenicii, femeile drepte m e rg în r a i ; în a in tea lor Apostolul P e tru cu
cheia în m îna dreaptă, şi Apostolul Pavel a r a tă cu m în a d re ap tă spre
locul de fericire veşnică a celor drepţi. L a porţile sălaşului fericirii veş­
nice, un heru v 'm cu o sabie de f o c ; într-o g ră d in ă , p rin tre pomii din rai,
tîlharul în ţe’ept, cu crucea în m în a stingă. P a lm a mîinii drepte a D om ­
nului ţine sufletele drepţilor în chip de copii. P e o înălţim e întin să , p rin tre
pomii din rai stau străbunii A vraam , Isaac, Iacob. La sînul lui A v raam
şi lîngă el — sufletele celor drepţi, în chip de c o p i i ; M aica Domnului
pe un tron între doi îngeri.
Tabloul «înfrico şă toarei Judecăţi» nu înfăţişează ră s p la ta păcătoşilor
— iadul. Nu se ştie dacă o astfel de frescă va fi existat, d ar nu s-a
păstra t sau dacă pictorii nici nu au în făţişat iadul pe pereţii catedralei.
In trucît la frescele din cated rala V ladim ir au lucrat doi pictori, prin
cercetarea stilului specific, specialiştii au aju n s la concluzia că u rm ă to a ­
rele subiecte apa rţin penelului Iui R u b le v : 1. Hristos, ca Judecător S u ­
p r e m ; ^ . Cele p a tru î m p ă r ă ţii; 3. în gerii t r î m b i ţ ă t o r i ; 4. Sufletele drepte
din m îna lui Dum nezeu ; 5. P re g ă tire a t r o n u l u i ; 6. Vedenia proorocului
D a n i i l ; 7. P ăm întu l şi m are a aducînd m o r ţ i i ; 8. Chipurile femeilor
d r e p t e ; 9. Chipul izolat al Sfîntului Zosim a în cerc, care nu are leg ătu ră
cu tabloul «Judeca înfricoşătoare».
Meritul de seam ă al acestor fresce constă în coloritul, graţia, desenul
lor. Frescele sînt lucrate în sem itonuri estom pate, g i n g a ş e ; figurile sînt
aeriene, uşoare, aproape imponderabile, im aginile sînt admirabil în ca­
drate în arhitectura vechii catedrale. Deşi aceste fresce au ajun s pînă
la noi într-o m are m ă s u ră decolorate şi spălăcite de vreme, ele produc o
enormă impresie.
Picturile din catedrala din V ladim ir reprezintă tot ceea ce a ajun s
pînă la noi din toate picturile m urale ale lui Andrei Rublev. Iconostasul
catedralei A dbrm irea din V ladinr'r n u s-a p ăstra t, d a r unele icoane z u g r ă ­
vite de Rublev au ră m a s şi se p ă s tre a z ă în galeria Tret akovski.
Nu cu m ult înainte de m oarte, Andrei Rublev a z u g răv ii c a te d rala
Troiţa din Lavra Troiţa Sergheiev, în tre anii 1425-1427, la ru g ă m in te a
prea cuviosului Nikon, după ciim a r a tă m in ia tu ra din m anuscrisul V ia ţa
prea cuviosului Serghie din L avra T roiţa Sergheiev», din veacul al XVI-
lea. Andrei Rublev a luat p arte la z u g răv irea icoanelor pen tru iconostas ;
acest iconostas, cu icoanele lucrate de Rublev, s-au p ăstra t, în vrem e ce
toată pictura m u rală s-a pierdut. Iconostasul constă din cinci galerii de
icoane (a cincea a d ă u g a tă m ai tîrziu, în v rem ea lui Boris G odunov).
Valoarea artistică a iconostasului este excepţională. Iconostasele cu mai
multe galerii începuseră să a p a ră în bisericile ruseşti încă în veacul al
XlV-lea, înlocuind trep ta t grilajul jos ca re se afla în a in te a altarului.
Icoanele de pe acest iconostas, în pictura lui Andrei Rublev, s î n t : icoanele
M întuitorului şi icoana «Sf. Treime», icoana «Maicii Dom nului» ; din al
960 B IS E R IC A ORTODOXA RO M INĂ

doilea brlu, compoziţia aşa n u m ită «Deisis» ( r u g a re ) , care înfăţişează

în centru pe M întuitorul, iar de o p arte şi de alta cu mîinile întinse spre
El ca spre îm p ă ra tu l Slavei, la d reap ta «Maica Domnului» iar la stînga
«Ioan In a in t e m e r g ă t o r u l » ; apoi icoanele Arhanghelilor «Gavriil şi Mi-
hail», a Apostolilor « P etru şi Pavel» ş.a. Din a treia galerie, care înfă­
ţişează im portante evenim ente din istoria evanghelică şi momentele fun­
dam entale ale morţii pe cruce a M întuitorul ui, sînt considerate ca opere
ale lui R u b l e v : «A rătarea Domnului», «Femeile mironosiţe», «Spălarea
picioarelor», «Coborîrea Dom nului în iad», « în ă lţa re a Domnului», «Cobo-
rîrea Sfîntului Duh» şi «Adormirea». In al patrulea brîu al iconostasului
— cel al proorocilor — nu se află icoane pictate de Andrei Rublev.
Toate icoanele de pe iconostasul catedralei Troiţa, legate de numele
lui Andrei Rublev, ca şi toate operele lui, reprezintă opere de artă neîn­
trecute. în t r e a g a lor compoziţie este p ă tru n s ă de simţul ritmului. T ră s ă ­
turile feţelor sînt delicate, figurile zvelte şi naturale. G am a de culori
b o g a tă constă din culori închise, purpurii, azurii, albastru-deschis, redate
în com binaţii pure şi armonioase.
Autorul a r a tă în încheiere că Andrei Rublev, încă din timpul vieţii
a devenit celebru ca pictor desăvîrşit. De aceea, Sinodul S toglav a recu­
noscut icoanele lui ca modele. Numele lui a fost în co nju rat cu cinste,
ştiri despre lucrările lui au fost în re g is tra te în cronici alături de cele mai
în sem n ate evenim ente pen tru întregul popor. Operele lui au servit ca
daru ri în îm p rejură ri excepţional de im portante. Icoanele zugrăvite de
Andrei Rublev se p ă stra u în m înăstiri ca cele mai de seam ă valori şi erau
în reg istra te în opisurile picturilor de m are însem nătate. Arta lui Andrei
Rublev a constituit o culm e a picturii vechi ruseşti. Dînd în operele sale
modele de pictură complexe, arm onioase şi de înaltă inspiraţie, strict bise­
riceşti prin cuprins şi de desăvîrşită a rtă ca formă, el a creat, prin forţa
talentului său, în Rusia, o şcoală a sa, aşa num ită a iconografiei lui
Rublev. Lucrările sale au form at o în tre a g ă epocă în istoria artei ruseşti.
Reflectarea creaţiunii sale artistice se poate surprinde în cele m ai bune
opere ale m aeştrilor iconografi de m ai tîrziu.
/. N.

^*vv> ^ v iv*C^