POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

De ce avem nevoie de o politică agricolă comună?

- Lansată în 1962, PAC este un parteneriat între agricultură şi societate, între UE şi

agricultorii europeni;
- Obiectivele iniţiale / principale ale PAC:
o creşterea productivităţii agricole astfel încât consumatorii să aibă acces la
hrană la preţuri rezonabile;
o asigurarea unui nivel de trai echitabil agricultorilor europeni;
- în prezent, PAC se confruntă cu noi provocări:
o siguranţa alimentară nu numai pentru locuitorii Europei, ci pentru toată
populaţia globului, preconizată a fi în creştere;
o combaterea schimbărilor climatice şi gestionarea durabilă a resurselor
naturale;
o susţinerea zonelor rurale din UE şi menţinerea vitalităţii economiei rurale.
- PAC este adoptată de toate statele membre ale UE; este gestionată şi finanţată din
resursele bugetului anual al UE
- UE a creat PAC pentru a face faţă acestor provocări

Etape în Politica Agricolă Comună

- 1957: Tratatul de la Roma instituie Comunitatea Economică Europeană, precursoarea

UE de azi, între 6 state europene;
- 1962:este creată PAC; ea are drept scop furnizarea de alimente la preţuri accesibile
cetăţenilor UE şi asigurarea unui standard de viaţă echitabil agricultorilor europeni;
- 1984: PAC cade victimă propriului succes; exploataţiile agricole devin atât de
productive încât furnizeză mai multe alimente decât este necesar; se introduc măsuri
pentru adaptarea producţiei la necesităţile pieţei;
- 1992: PAC trece de la sprijinirea producţiei la sprijinirea producătorilor;
subvenţionarea preţurilor se reduce şi este înlocuită cu acordarea ajutoarelor directe
către producători; agricultorii sunt încurajaţi să adopte practici mai ecologice (anul
 coincide cu Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro în cadrul căruia s-a lansat şi
principiul dezvoltării durabile;
- 2003: PAC oferă ajutor pentru venituri; noua reformă PAC sistează legătura între
subvenţii şi producţie; agricultorii primesc ajutoare financiare cu condiţia să
îngrijească terenurile agricole şi să respecte standardele în materie de siguranţă
alimentară, protecţia mediului, sănătate aanimalelor şi bunăstare;
- 2013: PAC este reformată pentru a consolida competitivitatea sectorului, pentru a
promova agricultura durabilă, inovarea, pentru a sprijini ocuparea forţei de muncă şi
creştereaîn zonele rurale, pentru a canaliza resursele financiare către o productivitate
mai bună a terenurilor agricole

Temă:

1. Consideraţi că o politică agricolă definită la nivelul UE este mai eficientă decât o

politică gândită şi adoptată la nivel naţional? Argumentaţi răspunsul.

Cum funcţionează PAC?

- oferta de produse agricole şi alimentare este dependentă de condiţiile meteorologice

şi climatice;
- în agricultură există un decalaj în timp între cererea consumatorilor şi oferta
producătorilor;
- în comparaţie cu alte produse, consumul de alimente este în general constant; de
aceea, modificările ofertei pot produce modificări mari ale preţurile produselor;
- de aceea, agricultorii au nevoie de stabilitatea veniturilor şi acest lucru poate fi
asigurat de sectorul public;

PAC sprijină agricultorii astfel:

- sprijin pentru venit: plăţile directe sprijină veniturile exploataţiilor agricole şi le oferă
agricultorilor o remuneraţie pentru anumite servicii care nu sunt în mod obişnuit
plătite de către piaţă (ex.: protejarea zonelor rurale); este finanţat exclusiv din bugetul
anual al UE;
- măsuri de piaţă: Comisia Europeană poate adopta măsuri menite să rezolve anumite
situaţii dificile de pe piaţă (ex.: diminuarea bruscă a cererii datorită unei alertesanitare
 sau scăderea bruscă a preţurilor ca urmare a unei producţii excedentare temporare);
sunt finanţate exclusiv din bugetul anual al UE;
- măsuri de dezvoltare rurală: sunt elaborate programe naţionale, uneori chiar
regionale, de dezvoltare pentru a aborda nevoile cu care se confruntă zonele rurale;
în cadrul programelor de dezvoltare rurală, abordarea LEADER încurajează populaţia
locală să găsească propriile soluţii la problemele locale; sunt finanţate din fondurile
regionale multianuale (FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
FEDR- Fondul European de Dezvoltare Regională; FEP – Fondul European pentru
Pescuit) şi cofinanţate de statele membre;

PAC – o politică finanţată din bugetul UE

- PAC absoarbeaproximativ 40% din bugetul UE; acest lucru se datorează faptului că o
politică comună este finanţată, în principal, de UE;
- Dacă analizăm bugetul PAC în contextul tuturor cheltuielilor publice ale UE, vom
constata că bugetul PAC este mic (aproximativ 1% din totalul cheltuielilor publice ale
UE);
- În 2016, bugetul PAC = 61 miliarde de Euro;
- În ultimii 30 de ani, bugetul PAC a scăzut de la 75% la 40%; în această perioadă,
numărul statelor membre a crescut cu 18; deci fiecarui agricultor i se alocă un buget
mult mai mic în prezent decât în trecut.

Sectorul agricol în UE

- Putem spune că este un sector îmbătrânit; tinerilor, profesia de agricultor nu li se pare

o profesie atractivă (în 2013, numai 6% din exploataţiile agricole erau conduse de
agricultori sub 35 de ani, în timp ce 31% erau conduse de agricultori peste 65 de ani);
PAC oferăsprijini tinerilor pentru a se lansa în agricultură;
- Veniturile din agricultură reprezintă aproximativ 40% din veniturile obţinute înalte
sectoare;
- În unele zone din Europa, agricultura este foarte greu de practicat (zone muntoase,
zone izolate); PAC oferă fonduri pentru menţinerea vitalităţii comunităţilor din aceste
zone, astfel încât acestea să nu dispară treptat;
- Cetăţenii europeni sunt beneficiarii finali ai PAC; există o ofertă suficientă şi variată de
produse alimentare, de obicei la preţuri rezonabile; o familie medie din UE cheltuie în
jur de 11% din bugetul său pe produse alimentare
- http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/daviz/per-capita-household-
expenditure-on#tab-chart_1
- http://www.economist.com/blogs/graphicdetail/2015/09/daily-chart-12
- Aprovizionarea cu alimente este sigură;
- Mulţi consumatori preferă produsele indigene, acolo unde acestea sunt disponibile;
produsele tradiţionale sunt deseori foarte apreciate; astfel, producătorii îşi vând
produsele pe pieţele naţionale; UE sprijină aceste tendințe, oferind protecție pentru
peste 3400 de produse prin acordarea denumirii de „indicație geografică”. Această
denumire identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul unei anumite țări,
regiuni sau localități, unde calitatea, reputația sau alte caracteristici sunt legate de
originea sa geografică.
- Aproximativ jumătate din terenurile UE sunt destinate agriculturii; agricultorii menţin
vitalitatea zonelor rurale; agricultura devine din ce în ce mai ecologică prin obiectivele
pe care şi le asumă PAC;
- PAC ajută agricultorii să fie mai productivi și să își îmbunătățească abilitățile tehnice.
- În primii săi ani de aplicare, PAC încuraja agricultorii să folosească mașini agricole
moderne și tehnici noi, inclusiv îngrășăminte chimice și produse de protecție a
plantelor. Acestea erau necesare deoarece, la acel moment, prioritatea era
producerea unei cantități mai mari de alimente pentru populație, creşterea
productivităţii, fără a ţine cont neapărat de protecţia mediului;
- Politica a fost eficientă. Productivitatea a crescut. Randamentul culturilor a sporit, însă
a rămas stabil începând din anul 2000. În anii următori, cercetarea și inovarea vor fi
esențiale pentru a ajuta agricultorii să producă mai mult utilizând mai puține resurse.
- Având în vedere surplusul de alimente rezultat din productivitatea crescută, în prezent
accentul se pune pe alte aspecte. Acum, PAC îi ajută pe agricultori:
o să folosească practici menite să reducă emisiile de gaze cu efect de seră;
o să utilizeze tehnici agricole ecologice;
o să respecte standarde în materie de sănătate publică, mediu și bunăstare a
animalelor;
 o să producă și să comercializeze specialități regionale;
o să sporească productivitatea utilizării pădurilor și a zonelor împădurite;
o să dezvolte noi utilizări ale produselor agricole în sectoare precum cosmetica,
medicina și artizanatul.
- Fondurile de cercetare ale UE au menirea să dezvolte noi sisteme agricole, pentru a le
permite agricultorilor să facă față numeroaselor provocări cu care se vor confrunta –
inclusiv cele privind schimbările climatice și creșterea presiunii asupra resurselor
naturale.
- Este necesară modernizarea exploataţiilor agricole (investiţii, dar şi pregătirea
profesională a agricultorilor);
- Uneori, din cauza dimensiunilor mici ale exploataţiilor agricole, agricultorii nu obţin
cel mai bun preţ pentru produsele lor;
- UE sprijină agricultorii încurajând:
o Crearea de organizaţii ale producătorilor astfel încât să aibă o o mai mare
influenţă pe piaţă;
o Alte forme de cooperare care să le ofere agricultorilor un avantaj mai mare pe
piaţă şi care pot creşte marjele de profit şi competitivitatea;
- UE este nu numai exportator de produse agricole şi alimentare, ci şi importator de
astfel de produse; UE îşi deschide piaţa pentru ţările în curs de dezvoltare (în 2015,
valoarea importului UE de produse alimentare din ţările în curs de dezvoltare a ajuns
la 3,4 miliarde Euro; mai mult decât au realizat împreună în acelaşi an Statele Unite
ale Americii, Japonia, Rusia, China și Canada)

Temă:

1. În UE există anumite sisteme de identificare a produselor de o calitate specifică:

„denumire de origine protejată”, „indicaţie geografică protejată”, „specialitate
tradiţională garantată”. Care este diferenţa dintre ele?
2. Care consideraţi că sunt perspectivele anului 2020 în ceea ce priveşte PAC?