Asigurări și reasigurări

Cobuț Anamaria-Camelia
Anul III, Facultatea de Business, Extensia Universitară Bistrița

Semestrul I
Bistrița
2018

Reasigurările
Cobuț Anamaria-Camelia, anul III, Facultatea de Business

1. Conceptul de reasigurare
2. Scurt istoric
3. Metode de reasigurare
4. Forme de reasigurare
5. Importanța reasigurării

1. Conceptul de asigurare

Conform Art. 2240 din Noul cod Civil, Coasigurarea, Reasigurarea și Retrocesiunea,
reasigurarea reprezintă ”operatiunea de asigurare a unui asigurator, în calitate de reasigurat, de
către un alt asigurator, în calitate de reasigurator.”
Definiţia clasică a reasigurării, conform dreptului englez, a fost elaborată de Lord
Mansfield, în 1807: "reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă,
pentru acelaşi risc iniţial asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor
anterior încheiate; ambele poliţe există în acelaşi timp".
Cu alte cuvinte, reasigurarea este o metodă prin care asiguratorii se protejează pe ei
înșiși de riscurile la care ar putea fi expuși prin contractele de asigurare pe care le-au încheiat.
Reasigurările au apărut datorită riscurilor foarte mari la care pot fi expuse societățile de
asigurare, acestea putând intra în faliment în cazul în care nu pot acoperi daune prevăzute în
contractele încheiate cu asigurații. Reasigurarea are ca efect ”pulverizarea” riscului.

2. Scurt istoric

Reasigurarea a apărut pentru prima dată în domeniul maritim. Prima tranzacție de

acest gen a avut loc în Europa, in anul 1347, când a fost emisă o poliță maritimă pentru un
voiaj de la Genova la Sluys.
În prima perioadăa de evoluție a reasigurărilor, forma prin care acestea se realizau era
reasigurarea facultativă, prin care se reasigurau anumite riscuri individuale oferite altei
companii de asigurări ce putea decide acceptarea sau respingerea ofertei propuse.
Reasigurarea contractuală a aparut din nevoia de a acoperi mai multe riscuri, care sa ofere mai
multa „siguranță” asiguratorului original, precum și mai multe facilități din partea
reasiguratorului.

2
Cobuț Anamaria-Camelia, anul III, Facultatea de Business

Primul caz de reasigurare contractuală datează din anul 1821 și a fost încheiat între două
companii continentale, iar primul aranjament contractual făcut de un oficiu britanic datează
din 1824.

3. Metode de reasigurare

Există două categorii principale de reasigurări:

 Reasigurare facultativă
 Reasigurare prin acord (tratat)

Reasigurarea facultativă
Acest tip de reasigurare are loc atunci când un asigurator și un reasigurator stabilesc să
împartă daunele care afectează un singur risc. Această înțelegere se face print-un certificat de
reasigurare facultativă, iar între cele două părți trebuie să existe o ofertă și o acceptare a
fiecărui risc individual.
Reasigurarea prin acord
Acest tip de reasigurare are loc atunci când un asigurator și un asigurat împart daunele
aferente mai multor riscuri. Această înțelegere se face print-un contract de reasigurare, cu o
redactare generală și flexibilă, care să permită acoperirea a cât mai multe riscuri.

4. Forme de reasigurare

Se practică două forme de reasigurare:

 Reasigurare proporțională
 Reasigurare neproporțională
Particularitățile celor două forme de reasigurare sunt exemplificate în schemele de mai jos:

3
Cobuț Anamaria-Camelia, anul III, Facultatea de Business

REASIGURAREA PROPORȚIONALĂ
Reasiguratul primește o cotă agreată
din prima de asigurare (- comisioane) și
plătește aceeași cotă din pierderile
suferite de asigurator.

COTA PARTE EXCEDENT DE SUMĂ

O cotă parte din toate riscurile Se cedează în reasigurare numai
acceptate de asiguratorul original se sumele acceptate de asigurator peste
cedează reasiguratorului. reținerea sa.

REASIGURAREA
NEPROPORȚIONALĂ

EXCEDENT DE DAUNĂ OPRIRE DE DAUNĂ

Reasiguratorul plătește numai dacă
pierderea netă totală a reasiguratorului
depășește o sumă predeterminată sau
proporția veniturilor din primă.
PE BAZĂ DE RISC
Reasiguratorul plătește orice daună
pentru un risc individual sau în
excesul unei sume predeterminate.

PE BAZĂ DE ÎNTÂMPLARE
Reasiguratorul plătește când
pierderea din fiecare întâmplare
depășește reținerea predeterminată.

4
Cobuț Anamaria-Camelia, anul III, Facultatea de Business

5. Importanța reasigurării

Reasigurarea are un rol esențial pentru piața asigurărilor, în special în ultimii ani când
companiile de asigurări se confruntă cu riscuri mult mai mari: catastrofe naturale, accidente
tot mai frecvente și alte fenomene greu de anticipat.
Reasigurarea îl avantajează nu numai pe asigurator, dar şi pe asigurat, pentru că, prin
cedarea unei părţi din răspunderea iniţială asumată, asiguratul este pus la adăpost de surpriza
neplăcută ca în caz de daună asigurătorul să nu poată face faţă obligaţiilor de despăgubire.
Alte avantaje pe care le oferă reasigurările:
Ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin
dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată
Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri,precum şi
volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie;
Reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune de la
un an la altul;
Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, făcând posibil
în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar putea fără o
creştere corespunzătoare a capitalului de bază;
Multitudinea şi caracterul penetrant ale funcţiilor reasigurării descrise mai sus atestă
rolul extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor
economici, în reducerea numărului şi amplorii falimentelor, şi sporirea stabilităţii proceselor
economice.