VERBUL

Este partea de vorbire care arată acţiunea, starea sau existenţa. Verbul îşi modifică
forma după timp, persoană şi număr.

MODURILE VERBULUI :

I. MODURILE PERSONALE/PREDICATIVE (verbe care îşi modifică forma după persoană şi

care au funcţia sintactică de predicat) :

- Indicativ

- Conjunctiv

- Condiţional-optativ

- Imperativ

II. MODURILE NEPERSONALE/NEPREDICATIVE (verbe care NU îşi modifică forma după

persoană şi care NU au funcţia sintactică de predicat):

- Infinitiv

- Gerunziu

- Participiu

- Supin
MODURILE PERSONALE

Mod Indicativ:

Prezent Imperfect Perfect simplu Perfect compus M.m.c.p.

Eu invăţ Eu invăţam Eu învăţai Eu am invăţat Eu învăţasem

Viitor Viitor anterior

Eu voi învăţa Eu voi fi învăţat

Mod Conjunctiv :

Prezent Perfect

Eu să învăţ Eu să fi invăţat

Mod condiţional-optativ :

Prezent Perfect

Eu aş învăţa Eu aş fi învăţat

Mod Imperativ :

(tu) învaţă !

(voi) învăţaţi !
 MODURI NEPERSONALE

INFINITIV : a învăţa

PARTICIPIU : învăţat

SUPIN : de învăţat

GERUNZIU : învăţând

VERBELE NEPREDICATIVE

Sunt verbe care nu formează singure predicatul. Verbele nepredicative care ajută la
formarea unor moduri şi timpuri verbale se numesc verbe auxiliare.
Vb. a fi ajută la formarea modurilor :
-conjunctiv, timp imperfect (să fi învăţat)
-condiţional optativ, timp imperfect (aş fi învăţat)
Vb. a avea ajută la formarea modurilor:
- indicativ, timp perfect compus (am învăţat)
- condiţional-optativ (aş învăţa)
 PREDICATUL VERBAL ŞI PREDICATUL NOMINAL

Predicatul este:
- verbal (exprimat prin verb predicativ)
- nominal (alcătuit din verb copulativ + nume predicativ) ;
↓ ↓
este bogat, copacul

Verbul a fi poate fi :

- COPULATIV (formează împreună cu numele predicativ un predicat nominal)

Ex : Patria noastră este frumoasă.

- PREDICATIV (formează un predicat cu sensul de a exista, a se găsi, a se afla)

Ex : România este în estul Europei.

- AUXILIAR (contribuie la formarea unor moduri şi timpuri verbale)

Ex : El ar fi făcut orice.

VERB PREDICATIV VERB COPULATIV VERB AUXILIAR

Vb. a fi este predicativ Vb. a fi este copulativ când Vb a fi contribuie la
atunci când are formează împreună cu formarea altor moduri şi
următoarele sensuri : numele predicativ un timpuri verbale :
- a exista predicat nominal : - mod conjunctiv, timp
- a se afla perfect (să fi mers)
- a se găsi Ana este veselă. - mod condiţional-optativ,
- a costa ↓ ↓ timp perfect (aş fi mers)
- a proveni Vb. cop.+ Nume pred.
- a pleca
- a sosi Predicat nominal
- a data
- a măsura
- a trece
 ARTICOLUL

Articolul însoţeşte un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut

vorbitorilor. Astfel :

- art. hotărât arată că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut de emiţător şi
de receptor ; acesta se adaugă la sfârşitul substantivului.

- art. nehotărât arată că obiectul denumit de substantiv este mai puţin cunoscut
emiţătorului şi receptorului ; acesta se aşează la începutul substantivului, fiind un cuvânt
scris separat de substantivul pe care-l însoţeşte.

Formele articolului hotărât :

masculin feminin neutru

singular -l, -le, -a, -lui -a, -i -l, -lui
plural -i, -lor -le, -lor -le, -lor

Formele articolului nehotărât :

masculin feminin neutru

singular un, unui o, unei un, unui
plural nişte, unor nişte, unor nişte, unor
 PRONUMELE PERSONAL

Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-o comunicare,
indicând persoanele care participă la actul comunicării. Pronumele personal are :

- persoană (I , a II-a şi a III-a)

- gen (numai la persoana a III-a: masculin / el, ei şi feminin / ea, ele)

- număr (singular, plural)

 Pronumele personal la cazul Nominativ are funcţie sintactică de subiect. (eu, tu, el, ea,
noi, voi, ei, ele).
 Pronumele personal la aczul Acuzativ are funcţie sintactică de complement sau atribut
pronominal :

- forme accentuate : (pe) mine, (pe) tine, (pe) el/ea, (pe) noi, (pe) voi, (pe) ei/ele

-forme neaccentuate : mă, m-, te, îl, l-, o, ne, vă, v-, îi, i, le.

 Pronumele personal la cazul Dativ are funcţie sintactică de complement :

- forme accentuate : mie, ţie, lui, ei, nouă, vouă, lor

-forme neaccentuate : îmi, mi, îţi, ţi, îi, i, ne, ni, vă, v-, vi, le, li.

 Pronumele personal la cazul Genitiv are funcţie sintactică de atribut pronominal:

- persoana a III-a : lui, ei, lor.

 Pronumele personal la cazul Vocativ nu are funcţie sintactică. (ex : tu ! voi !)

 NUMERALUL
Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr (numeralul cardinal
simplu/compus) sau ordinea obiectelor prin numărare (numeralul ordinal).
Numeralul cardinal / ordinal pot avea :
- valoare substantivală cu funcţie sintactică de subiect (Ex : Trei pleacă la şcoală./Al
treilea este norocosul.)
- valoare adjectivală cu funcţie sintactică de atribut adjectival (Ex: Am trei mere./ El este
al treilea.)
ADJECTIVUL
Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însuşirea unui obiect. Adjectivele pot fi :
- propriu-zise / provenite din alte părţi de vorbire
- variabile (îşi modifică forma în vorbire ; pot avea 4 forme : bun, bună, buni, bune ; 3
forme : mic, mică, mici ; 2 forme : mare, mari ) ; invariabile(nu îşi modifică forma)
Adjectivul se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat. Poate avea funcţie
sintactică de :
- atribut adjectival - Pisica harnică prinde şoareci.
- nume predicativ - Pisica este harnică.
Prin articulare adjectivele devin substantive ( ex : harnicul).

ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb.
El merge acolo. (adv. acolo determină vb. merge);
El a fost destul de mândru de victoria sa.(adv. destul determină adj. mândru) ;
Domnul s-a gândit aproape totdeauna la Unire. (adv. aproape determină adv.
totdeauna).

După înţeles, adverbele sunt :

- de LOC - acolo, aici, aproape, deasupra, dedesubt, împrejur, sus, jos, etc.
- de TIMP - acum, atunci, devreme, ieri, îndată, odată, poimâine, etc.
- de MOD - abia, alene, anevoie, astfel, aşa, bine, bărbăteşte, degrabă, fireşte, etc.
Adverbele au funcţie sintactică de complement.