Asigurari maritime

1. Caracteristici generale

Asigurarea maritima este o ramura a

asigurarilor de bunuri. Ea ofera protectie
navelor maritime si fluviale , altor feluri de
ambarcatiuni, instalatii si utilaje care deservesc
navele si sunt folosite in porturi, precum si a
incarcaturii acestora, impotriva unui complex de
riscuri.
Riscurile maritime produc daune cu o probabilitate mare de aparitie, in nici un caz certe.
Asigurarea maritima este destinata acoperirii pagubelor posibile, nu a celor inevitabile.

Un risc in asigurarea maritima este expedierea navei in stare de nenavigabilitate. Practica

internationala a consacrat in aceasta privinta principiul potrivit caruia asiguratorul este eliberat
de orice raspundere numai atunci cand starea de nenavigabilitate a navei a fost determinata de
defecte ascunse. In cazul in care starea de nenavigabilitate era cunoscuta armatorului si el a
expediat nava in voiaj, atunci daunele produse nu sunt acoperite prin asigurare.

Un alt capitol de riscuri este cel produs de fisiunea si fuziunea nucleara, a caror efecte pot
fi extrem de distrugatoare. Toate aceste riscuri sunt excluse atat din contractul de asigurare a
navelor, cat si din contractul de asigurare a marfurilor aflate la bordul acestora.

Nu se acopera prin asigurare nici daunele produse navei de transportul materialelor

radioactive si nici daunele produse marfurilor transportate de nave propulsate cu ajutorul energiei
atomice.

O alta categorie de riscuri excluse din asigurarea maritima sunt riscurile de razboi.

Asigurarea protejeaza patrimoniul asiguratului, dar nu il elibereaza pe acesta de obligatia

de a manifesta grija necesara pentru pastrarea bunului asigurat. Tocmai de aceea asiguratorul nu
raspunde pentru daunele care au aparut ca urmare a actului intentionat sau a gravei imprudente a
asiguratului.

Se poate spune ca din punct de vedere al conditiilor de asigurare, riscurile pot fi

asigurabile si neasigurabile. La randul lor, riscurile asigurabile pot fi generale si speciale.
Riscurile generale sunt acoperite prin conditii obisnuite de asigurare, in timp ce riscurile
specifice se trateaza diferit de la caz la caz si in forme specifice de asigurare.

In urma producerii unui risc asigurat, se inregistreaza anumite pagube, denumite in

practica asigurarilor maritime, avarii.

Avaria reprezinta o paguba materiala sau degradarea unui obiect indiferent de marimea
sau de cauza acesteia. Pierderea obiectului asigurat poate fi totala (scufundarea navei) sau
partiala (deteriorarea marfurilor transportate).

Din punct de vedere al asigurarilor se face distinctia intre avaria particulara si avaria
comuna.

Avaria particulara se caracterizeaza prin faptul ca paguba materiala adusa unor bunuri
este consecinta directa a fortei majore (furtuna, incendiu), a unei greseli de navigare (abordaj,
coliziune, etc.) sau a viciilor proprii bunurilor respective. Pagubele rezultate din avaria
particulara privesc interesul uneia din partile participante la expeditia maritima. Avaria
particulara are un caracter accidental si este efectul unor riscuri produse in afara vointei
oamenilor.

Avaria comuna reprezinta cheltuiala extraordinara sau sacrificiul realizat in mod

intentionat si rational pentru salvarea de la pericolul care ameninta interesele tuturor celor care
participa la expeditia maritima.

Pentru ca o paguba sa fie acceptata ca avarie comuna trebuie sa indeplineasca cumulativ

urmatoarele conditii:

a) sa fie intentionata si rationala,

b) actiunea sa aiba ca scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, a incarcaturii

acesteia, precum si a navlului; acest sacrificiu sa fie neaparat necesar,

c) sacrificiul sa fie real (sa nu fie aruncate peste bord obiecte considerate fara valoare),

d) actiunea sa aiba loc in conditii exceptionale si nu in conditii normale de

navigabilitate,

e) sacrificarea voluntara a unei parti din averea aflata in pericol, cheltuieli de salvare, ca
si toate cheltuielile ce intra in avaria comuna, se suporta atat din bunurile salvate, cat
si de cele sacrificate in mod proportional cu valoare lor neta, la data si la locul unde
expeditia maritima s-a incheiat.

In luarea masurilor ce determina avaria comuna trebuie sa se faca dovada ca acestea sunt
in interesul navei, incarcaturii sau navlului. Daca s-au efectuat cheltuieli de avarie comuna
inainte ca marfa sa fie incarcata pe nava, acestea vor fi decontate ca avarie particulara , deoarece
ele nu au fost efectuate in interesul comun al participantilor la expeditia maritima, ci numai in
interesul navei.

Stabilirea caracterului avariei este foarte important deoarece regimul de decontare a

pagubelor difera in functie de natura avariei. In cazul avariilor particulare, paguba se suporta fie
de nava, fie de incarcatura, in functie de bunul care a fost supus avariei sau pentru care s-au facut
cheltuielile de salvare.

In cazul avariei comune, paguba suferita in urma masurilor luate in mod constient si
rational se repartizeaza intre cele trei interese, adica intre nava incarcatura si navlu.

Cheltuielile extraordinare pe care le-ar ocaziona armatorul in legatura cu avaria comuna

pot fi asigurate. Printre aceste cheltuieli se numara:

a) cheltuieli portuare efectuate in portul de refugiu

b) reparatiile la nava efectuate in portul de refugiu

c) salariile si retributia aferenta orelor suplimentare cuvenite echipajului navei

d) intretinerea echipajului si combustibilul consumat

e) remorcarea pana la al doilea port de refugiu sau pana la destinatie

f) inchirierea pompelor pentru voiaj

g) cheltuieli de dispasa

h) costul asigurarii

Nu pot fi asigurate cu titlu de cheltuieli ce intra in avaria comuna:

a) pretentiile pentru sacrificii si daune la cargo si navlul aferent

b) orice alta cheltuiala suportata la destinatie

c) intretinerea echipajului si combustibilul consumat care nu a fost inlocuit in timpul

voiajului

d) comisioane si dobanzi

Pagubele si cheltuielile ocazionate de avaria comuna sunt estimate si repartizate de catre

specialisti denumiti dispasori. Documentul de lichidare al avariei comune poarta numele de
dispasa.
 In asigurarea maritima, pierderea vizeaza atat nava cat si incarcatura si poate sa fie totala
sau partiala.

Dauna partiala reprezinta o paguba produsa de un risc asigurat la nava sau la incarcatura,
care nu este atat de mare incat bunul asigurat sa fie considerat pierdere totala. Pierderea totala
poate sa fie reala sau prezumata. O nava este considerata pierdere totala reala atunci cand este
total avariata sau atat de avariata incat nu mai poate fi reparata sau cand costul reparatiei
necesare ar depasi valoarea comerciala a navei. Pierderea totala reala a unei nave poate fi
provocata de scufundarea, distrugerea sau disparitia fara urme in mare.

In ceea ce priveste incarcatura, se considera pierdere totala reala a acesteia, disparitia

marfii in urma scufundarii navei ori a incendiului, deteriorarea completa a acesteia sau intr-o
asemenea masura incat din punct de vedere comercial ea nu mai poate fi valorificata, nefiind
reconditionabila.

Pierderea totala prezumata se caracterizeaza prin aceea ca nava exista si poate fi salvata si
reparata, dar ea este atat de grav avariata incat operatiile de salvare si reparare, daca s-ar efectua,
ar reclama cheltuieli extrem de mari care ar depasi valoarea asigurata a navei.

In practica asigurarilor pierderea totala prezumata este determinata in functie de

urmatoarele criterii:

a) cand nava este abandonata in mod deliberat din cauza ca pierderea ei totala
reala apare ca inevitabila,

b) cand nava nu poate fi salvata de la o pierdere totala reala fara o cheltuiala care
ar depasi valoarea ei comerciala,

c) cand nava este atat de avariata incat costul reparatiilor ar depasi valoarea pe
care ar avea-o dupa reparatie sau valoarea asigurata.

In practica, se foloseste o clauza care prevede dreptul asiguratului de a considera nava

pierdere totala prezumata, atunci cand valoarea reparatiilor depaseste trei patrimi din valoarea
reala sau din valoarea de asigurare a navei.

Asiguratul are posibilitatea sa opteze pentru una din urmatoarele solutii:

a) sa considere paguba drept avarie partiala si sa pastreze nava, primind de la

asigurator cu titlu de despagubire, o suma egala cu valoarea estimata a
pagubei,

b) sa abandoneze nava asiguratorului, ca si cum ea ar fi o pierdere totala reala si

sa primeasca, drept despagubire, valoarea asigurata.

2. Asigurarea navelor maritime si fluviale

Obiectul asigurarii. In practica asigurarea navelor maritime si fluviale este denumita asigurare
casco si cuprinde navele comerciale, navele de pescuit si alte ambarcatiuni, instalatii si utilaje
plutitoare asimilate navelor, salupele, slepurile, etc.

Asigurarea cargo se poate incheia in una din urmatoarele conditii: