MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL R.M.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA RADIOELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

CATEDRA TELERADIOCOMUNICAŢII

REFERAT
Lucrarea de laborator nr.1
Tema: STUDIUL CIRCUITULUI ELECTRIC DE CURENT CONTINUU
PRIN INTERMEDIUL METODEI DE SUPRAPOZIŢIE

La disciplina: Semnale şi circuite integrate.

A efectuat:
st. gr. TLC-091 Tcaci Octavian

A verificat:
Lect. asistent Mirovski V.

CHIŞINĂU 2010
 Lucrare de laborator nr. 1

STUDIUL CIRCUITULUI ELECTRIC DE CURENT CONTINUU PRIN

INTERMEDIUL METODEI DE SUPRAPOZIŢIE

1.1 Scopul lucrării: Verificarea pe cale experimentală a metodei de suprapoziţie;

determinarea conductanţelor de intrare şi celor mutu-ale; trasarea diagramei
potenţiale a unui contur închis.

1.2 Sarcina teoretică:

1.2.1 Să se studieze noţiunile de bază referitor la calculul prin metoda de
suprapozitie;
1.2.2 Sa se verifice pe cale experimentală această metodă de calcul, să se
determine conductanţele de intrare şi mutuale, să se traseze diagramele
potenţiale a unui contur închis.

1.3 Îndrumări metodice

1.3.1 Noţiuni generale
Metoda de suprapoziţie este bazată pe principiul independenţei acţiunii surselor
de forţe electromotoare (FEM) ori de curent în circuitele electrice liniare. Conform
acestui principiu în orice ramură a circuitului electric curentul poate fi calculat în
formă de sumă algebrică a curenţilor parţiali, provocaţi în această ramură de FEM
(de curent) a fiecărei surse în particular. Metoda dată poate fi aplicată atât pentru
calculul curenţilor în ramurile circuitelor electrice, cât şi pentru calculul
potenţialelor nodale ale circuitului.
Să facem analiza soluţiei generale a sistemului de ecuaţii algebrice liniare pentru
calculul curenţilor de contur.

I 11 R 11  I 22 R 12  I 33 R 13  ....  I nn R 1n  E 11

I 11 R 21  I 22 R 22  I 33 R 23  ....  I nn R 2n  E 22
 (1)
.............................................................
I R  I R  I R  ....  I R  E
 11 n1 22 n 2 33 n 3 nn nn nn

Curentul Ik în ramura K, ce intră doar în componenţa conturului K, se determină

după formula:

 k1     
I k  E 11  E 22 k 2  E 33 k 3  ...  E mm km  ...  E kk kk  ...  E nn kn (2)
     
unde  - este determinantul principal al sistemului de ecuaţii,
iar  km - complimentul algebric, ce se obţine prin excluderea în determinantul
principal al rândului K şi a coloanei m luat cu semnul (-1)k+m;
E k , E 22 ...E mm ,...E kk ,...E nn - FEM rezultate ale conturelor de la I până la n a
circuitului.
E uşor de stabilit, că coeficienţii de pe lângă FEM de contur reprezintă
conductanţe. Dacă vom exprima fiecare FEM de contur din expresia (2) prin FEM
din ramurile circuitului E 1 , E 2 ,...E k ,...E n şi vom asocia coeficienţii de pe lângă
aceste FEM, atunci pentru curentul în ramura K vom obţine următoarea relaţie:
I k  E 1 g k 1  E 2 g k 2  ...  E k g kk  ...  E n g nn (3)

unde g k 1 ...g kn exprimă conductanţele mutuale între ramurile K şi I…K, şi n, iar

g kk - conductanţa de intrare a ramurii K.
Fiecare termen din expresia (3) reprezintă un curent, de aceea ea poate fi notată
şi altfel:

I k  I (k1)  I (k2 )  ...  I (kk )  ...  I (kn ) (4)

unde I (k1) , I (k2 ) ,..., I (kk ) ,..., I (kn ) reprezintă curenţii parţiali ai ramurii K, provocaţi de
surse cu FEM corespunzător E 1 , E 2 ,..., E k ,...E n .

Din expresiile (3) şi (4) concludem:

I (k1)  E 1 g k 1 ;I (k2 )  E 2 g k 2 ;I (km )  E m g km (5)

sau
I (km )
g km 
Em
Din expresia (5) urmează că conductanţa reciprocă (mutuală) între ramurile
K şi m este coeficientul de proporţionalitate între curentul ramurii K şi FEM din
ramura m în caz dacă FEM în alte ramuri ale circuitului sunt egale cu zero.
La fel, comparând expresiile (3) şi (4) putem scrie:

I (kk )  E k g kk
sau
I (kk )
g kk  (6)
Ek

Din expresia (6) reiese, că conductanţa de intrare a ramurii K este

coeficientul de proporţionalitate între curentul şi FEM ale unei şi aceeaşi ramuri
K, în caz dacă FEM din alte ramuri sunt egale cu zero. Expresiile (5) şi (6) pot fi
obţinute nemijlocit din expresia (3), dacă admitem, că toate FEM sunt egale cu
zero, afară de unica E m sau E k ,respectiv.
Pentru determinarea conductanţei de intrare g kk a ramurii K, este suficient a
calcula curentul I (kk ) în această ramură în cazul de acţiune a FEM cu valoarea de o
unitate conectată în ramura dată K, adică E k  1V , dacă în celelalte ramuri ale
circuitului FEM vor fi egale cu zero:

I (kk )
g kk   I (kk )
Ek

Analogic, conductanţa mutuală (reciprocă) g km  g mk a ramurilor K şi m este

numeric cu curentul I (km ) în ramura K,
I (km )
g km   I (km )
Em

provocat numai de FEM E m  1V , conectată în ramura m, dacă în toate celelalte

ramuri ale circuitului FEM sunt egale cu zero:
I (km )
g km  g mk   I (km )
Em

Practic, metoda de suprapoziţie se aplică în modul următor: se calculează (se

măsoară) succesiv curenţii parţiali în ramura dată K, provocaţi de fiecare sursă de
FEM aparte. În acest timp în circuit acţionează numai o singură sursă de energie
din ramura corespunzătoare; celelalte surse se înlocuiesc prin rezistenţele lor
interne, FEM ale lor sunt considerate egale cu zero. După acesta curentul rezultant
în ramura K se calculează ca suma algebrică a curenţilor parţiali în această ramură.
Pentru studierea distribuirii potenţialelor nodale şi a altor puncte
caracteristice ale părţii circuitului sau ale unui contur închis, se întocmeşte
diagrama potenţială – graficul distribuirii potenţialelor de-a lungul oricărei părţi
ori a unui contur închis a circuitului electric.
Pentru întocmirea diagramei potenţiale, pe axa absciselor la scara aleasă se
depun valorile rezistenţelor ramurilor părţii (conturului închis) circuitului.
Punctul de origine, faţă de care se determină potenţialele punctelor
circuitului, se selectează arbitrar. Potenţialul acestui punct se socoate convenţional
egal cu zero. Potenţialele celorlalte puncte ale circuitului la scară, ce se alege
arbitrar, se indică pe axa ordonatelor. Fiecărui nod ori altui punct al circuitului pe
grafic îi corespunde punctul propriu, ce indică valoarea potenţialului acestui punct.
Graficul obţinut după unirea punctelor prin linii drepte arată distribuirea
potenţialului în circuitele electrice liniare. Cu ajutorul diagramei potenţiale este
uşor de a determina diferenţa de potenţial (tensiunea) între orice două puncte ale
circuitului.
Practic potenţialul punctelor circuitului electric se măsoară cu ajutorul
voltmetrului. Pentru aceasta o bornă a voltmetrului (de exemplu, negativă) se
conectează la punctul original al circuitului, iar cu ajutorul firului conectat la a
doua bornă a voltmetrului se măsoară pe rând potenţialele pozitive ale celorlalte
puncte. Pentru măsurarea potenţialelor negative ale punctelor circuitului preliminar
polaritatea voltmetrului se inversează.

1.3.2 Îndrumar privind îndeplinirea compartimentului practic

1. Montaţi circuitul electric ramificat conform schemei (fig.1);

Fig.1

2. Conectaţi circuitul electric şi stabiliţi valorile indicate de lector, păstrându-le

constante pe parcursul experienţelor;
3. Fixaţi comutatorul K 2 în poziţia 2, iar comutatorul K 1 în poziţia 1. Măsuraţi şi
înregistraţi în tabelă valorile curenţilor parţiali I (k1) pentru cazul, când în schemă
acţionează numai FEM E 1 ;
4. Treceţi comutatorul K 1 în poziţia 2, comutatorul K 2 în poziţia 1. Măsuraţi şi
înregistraţi în tabela valorile curenţilor parţiali I (k2 ) pentru cazul, când în schemă
acţionează numai FEM E 2 ;
5. Pe baza principiului de suprapoziţie calculaţi şi înregistraţi în tabelă valorile
curenţilor rezultanţi în ramurile 1-3 ale circuitului, alcătuind sumele algebrice
ale curenţilor parţiali respectivi:
I k  I (k1)  I (k2 )
6. Treceţi comutatorul K 1 în poziţia 1, apoi măsuraţi şi înregistraţi în tabelă
valorile curenţilor rezultanţi pentru cazul, când în schemă acţionează concomitent
ambele FEM.

Nr. ramurii Sursele

I1 I2 I3 I4 I5 I6
Curenţii
-2,689
3.883

2.682

2.686

1.197

3.553

E1= 30 V
I(1), A
E2= 0 V

1.7 0.24 E1= 0 V

I(2), A -2.235 -2.483 2.235 -2.236
76 7 E2=25V
I=I(1)+

Calc 1.64 0.199 -0.454 0.45 1.1 0.25 E1= 30V

I(2)

ulul 8 98 0 E2= 25V

 Exp
eri- 1.64 1.1 0.24
0.199 -0.451 0.449
men 8 99 9
tal

Tabela 1

Comparaţi valorile curenţilor obţinute prin măsurare cu cele analitice din

punctul 5, stabilind justeţea principiului de suprapoziţie pe baza rezultatelor
experimentale.
Calculaţi curenţii parţiali şi rezultanţi din ramurile 4-6, folosind prima lege a
lui Kirchhoff. Introduceţi valorile măsurate şi calculate în tabela 1.
7. Folosind rezultatele obţinute în p.3 şi 4, calculaţi conductanţele de intrare
pentru prima g  şi a doua g  ramură şi conductanţele reciproce (mutuale)
g  , g  , g  ale circuitului.
8. Folosind conductanţele obţinute, calculaţi valoarea FEM în a doua ramură E ,
pentru care curentul rezultant ar fi egal cu zero, bazându-vă pe expresia:
I   I ()  I ( )  .
Verificaţi calculele şi măsurarea tensiunii de mers în gol între punctele c şi d
(măsuraţi UCdm.g. pentru cazul, când comutatorul K  se află în poziţia 1, iar
comutatorul K  - în poziţia medie)
9. Fixaţi comutatorii K  şi K  în poziţia 1, folosindu-vă de voltmetru, măsuraţi
respectiv potenţialele tuturor punctelor circuitului faţă de punctul b, potenţialul
căruia luaţi-l egal cu zero, (adică  b   ).
10.Calculaţi valorile rezistenţelor în ramurile circuitului şi întocmiţi diagramele
pentru conturul baklcdb cu sursele de FEM şi pentru conturul bkldb.
11.Faceţi concluziile de pe urma efectuării lucrării.

Concluzie : In urma efectuarii lucrarii date de laborator ne-am familiarizat cu

studiul circuitului electric de curent continuu prin intermediul metodei de
suprapozitie. Am montat circuitul electric ramificat si am calculat valorile
curentilor, introducind valorile obtinute in tabelul respectiv.