Cum scriu copiii?

Din fericire, la clasele primare, caligrafia inca se practica in scoli, dar nu ca materie, ci in
cadrul orelor de citire. Exista o programa scolara, exista o modalitate de desfasurare a orelor,
exista reguli ce trebuie respectate, reguli care au legatura cu perioada de timp pe care trebuie sa o
acorde un elev efectuarii temelor pentru acasa. In aceste conditii este cu siguranta greu sa ii explici
unui copil importanta scrisului frumos, ordonat, citet.
Daca mai luam in considerare si faptul ca "traim in era internetului", gandul imi zboara
foarte repede la doua intrebari: "La ce ne mai foloseste caligrafia? De ce trebuie sa ii invattam pe
cei mici sa scrie frumos si citet?". Ei bine... pentru ca desi scrierea caligrafica nu mai este de
actualitate, totusi scrisul ajuta la formarea noastra si nu numai.
Exista situatii in care, dupa cateva cursuri cu predare intensa, cursuri la care elevul de
gimnaziu / liceanul / studentul trebuie sa scrie foarte mult si repede - scrie grabit, din dorinta de a
nu pierde nimic din ceea ce ii preda profesorul - iar rezultatul este un fiasco. In momentul in care
va fi pus in situatia de a citi si invata ceea ce el a scris, isi va da seama ca, de fapt, trebuie ''sa
deduca'' ceea ce ar fi trebuit sa scrie. Acesta este un aspect, deloc de neglijat, intrucat pe cat de
nesemnificativ pare, pe atat de multe consecinte neplacute atrage dupa el. Apar probleme de
intelegere a materiei predate, la care se adauga incapacitatea de a invata, intrucat cuvintele scrise la
repezeala si dezordonat nu mai au coerenta, apoi rezultatul este o nota mica -evident.

Nota, la randul ei, atrage nemultumirea elevului, frustrarea si poate chiar o reactie negativa
fata de acel/acei profesori care "predau/dicteaza mult prea repede". Cu siguranta, toate acestea ar
putea fi evitate, daca din frageda copilarie, noi - ca parinti, am acorda o mai mare insemnatate
scrisului de mana al copiilor nostri si am face tot ceea ce ne sta in putinta, pentru a-i face sa
inteleaga rostul unui scris caligrafic.