“Nu pot să divorțez. Mi-aș traumatiza copilul...

Atunci când citim titluri precum „Copiii, copleșiți de divorțul părinților. Ce

traume le provoacă părinții inconștienți”, avem tendința să tragem concluzia potrivit
căreia doar procesul divorțului cauzează traume copiilor. Chiar dacă două
evenimente se petrec în același timp, unul nu este în mod necesar cauza celuilalt.
Judecata noastră, oarecum logică, este incorectă.
Într-adevăr, cercetătorii din domeniul psihologiei , care au studiat
acest proces, au ajuns la următoarea concluzie: majoritatea tulburărilor psihologice
întâlnite la copii, după divorțul părinților, au început de fapt înaintea separării celor
doi parteneri. Aceste probleme ale copiilor nu reprezintă consecința directă a
divorțului, pentru simplul fapt că ele au apărut cu mult înainte ca părinții să se
separe.
Când aducem în discuție subiectul divorțului, avem tendința de a ne
concentra doar asupra urmărilor sale nefaste. Fără îndoială, este o îngrijorare
legitimă. Privind astfel lucrurile, pierdem din vedere istoria de viață a cuplului și
faptul că în majoritatea căsniciilor care se termină cu un divorț existau deja
probleme majore. Aceste probleme nu apar în mod spontan atunci când partenerii
iau decizia să divorțeze. De fapt, aceste probleme sunt cele care duc adesea la divorț.
Din nefericire, înaintea separării definitive – câteodată chiar cu câțiva ani mai
devreme – mediul emoțional din familie devine toxic pentru copii.
Cercetările făcute în această direcție au urmărit modul de funcționare al
copiilor și al familiei în timpul căsniciei, pentru a înțelege ceea ce se întâmplă cu ei
după divorț. Rezultatele au arătat că problemele în relațiile maritale și familiale erau
prezente cu mult înainte ca părinții să se decidă să divorțeze. Relațiile familiale
disfuncționale înainte de - și după – separarea părinților, reprezintă cauza
problemelor emoționale ale copiilor.
Numeroase alte cercetări au arătat că, calitatea relației părinte – copil și
conflictele dintre părinți – căsătoriți sau divorțați – sunt cei mai importanți
predictori pentru tulburările psihologice ale copiilor. Asta este adevărat atât în cazul
famiilor cu părinți căsătoriți, cât și în cazul familiilor în care părinții sunt divorțați.
Problemele anterioare în relația dintre părinți și copii cât și conflictele maritale
constante explică de ce problemele emoționale ale copiilor se amplifică – sau apar
pentru prima dată – o dată cu separarea părinților. Este incorect să presupunem că
acestea au fost cauzate strict de divorțul părinților.
Într-o anumită măsura, tu poți controla conflictele dintre tine și partenerul
tău. Te poți simți justificat în a fi furios sau în a-ți argumenta vehement punctul de
vedere. E posibil chiar să ai dreptate în privința anumitor aspecte. Dar în momentul
în care alegi să pui bunăstarea copiilor tăi pe primul plan, conflictele trebuie
temperate. Și asta înseamnă că trebuie să deții controlul nu asupra copilului tău, nici
asupra fostului partener, ci asupra emoțiilor, cuvintelor și acțiunilor tale.