Sunteți pe pagina 1din 5

DEPENDENȚA DE JOCURI DE NOROC

Studiu de caz

NUME: T. I.

VÂRSTA: 40 ani

OCUPAȚIE: Muncitor necalificat (studii generale)

Motivul internării: Pacientul a fost adus, de către fratele său mai mic, spre a fi internat
pentru dependența de jocuri de noroc în februarie 2018.

Istoricul personal al pacientului


Locuiește în Spania de câțiva ani, împreună cu familia sa. Este căsătorit de 18 ani
și are trei copii cu vârste de 2, 4 și 12 ani.
Pacientul povestește că a fost atras de jocurile de noroc încă de mic, de la vârsta de 10
ani. La 12 ani, a renunțat să mai meargă la școală. Își amintește despre el ca fiind un copil
timid. Provine dintr-o familie disfuncțională, tatăl fiind dependent de alcool și violent
fizic față de soția lui. În prezent, doar mama mai trăiește. Tatăl său a decedat în 2010, ca
urmare a unor complicații suferite după un accident cu ATV-ul. Anterior, mai suferise
două preinfarcturi. Mai are doi frați, el fiind cel mijlociu. Pacientul povestește că s-a
simțit mai apropiat de tatăl său, deși era violent verbal sau îi mai bătea uneori. De la el a
învățat să cânte la acordeon, modalitate prin care a ajuns să își câștige existența în Spania.
Înainte de asta a lucrat ca muncitor necalificat în construcții. În 2010 a pierdut la jocurile
de noroc, toate bunurile materiale acumulate în anii de muncă în Spania. A avut mai
multe tentative de a căuta ajutor de specialitate, dar nu a dus nici un astfel de demers la
bun sfârșit. Din 2010, toți banii pe care i-a obținut, i-a pierdut la jocurile de noroc. A avut
o singură perioadă de abstinență, de patru luni de zile, ca urmare a unui jurământ făcut
fratelui său mai mic. De-a lungul acestor ani, deși soția l-a amenințat de mai multe ori cu
divorțul, a rămas alături de el. Pacientul povestește că are probleme cu fiica cea mare,
care prezintă tulburări de comportament. Își amintește un vis recent, în care diavolul
împrumută vocea lui Cabral și îl întreabă de trei ori dacă se lasă de jocurile de noroc.
Unele dintre simptomele asociate acestei dependențe sunt atenția diminuată
(hipoprosexia), tulburare de memorie (hipomnezia) constând în evocări lente și dificile,
impulsivitate manifestată prin prezența unei capacități voliționale scăzute.
În urma discuției cu pacientul, au reieșit următoarele caracteristici ale
personalității dependente de jocuri de noroc:
 preocuparea constantă cu gândul de a juca
 mărirea constantă sumei de bani pusă în joc
 incapacitatea de a stopa acest comportament
 utilizarea jocului pentru a scăpa de sentimente de vinovăție, depresie, neajutorare,
anxietate
 implicarea în jocuri până la epuizarea tuturor resurselor financiare
 utilizarea negărilor și a minciunii pentru ascunderea magnitudinii acestui
comportament
 transformarea într-un co-dependent și apelul la ceilalți pentru susținere financiară
și emoțională.

În comportamentul adictiv personalitatea deviază de la toate celelalte centre de


interes, cu incapacitatea de a alege să nu realizeze gestul adictiv. Comportamentul adictiv
este văzut în raport cu eșecul în fața unei obligații, eșec ce pune la îndoială capacitatea de
a reuși (sentimentul incompetenței personale și sociale).
Terapia sistemică de familie

Familia este un sistem în care membrii aceștia sunt într-o constantă și dinamică
interacțiune unii cu ceilalți. Există anumite tipare bine definite de interacțiune: cine
interacționează cu cine, cine vorbește și cine ascultă, cine are autoritate și cine este forța
controlatoare din spatele scenei. Familia are un anumit pattern, un anumit ritm al său.
Orice schimbare apărută la un membru al familiei, nu numai că îi afectează și pe ceilalți
dar afectează și familia ca întreg. În conformitate cu această teorie, adicția nu este
definită doar ca o problemă a individului, ci ca o problemă a întregii familii.
În mod tipic, în familiile în care există un dependent, ceilalți membri ai familiei
adoptă anumite roluri pentru a face față acestei situații. Având în vedere istoricul său
familial, felul în care s-a comportat l-a sfârșitul discuției noastre și faptul că și-a ales
această meserie/ocupație de „om de spectacol”, cel mai probabil el a avut rolul de
„mascotă” în familia lui de origine. Mascota este glumețul familiei, cel care se ocupă cu
umorul și întreținerea celorlalți din familie. De fapt, acesta este un mecanism de protecție
pentru a masca sentimente de rușine, jenă și furie.
În prezent, în propria lui familie, el a ajuns în rolul de dependent, tot în centrul
atenției. Ceilalți membri ai familiei, își vor asuma inconștient celelalte roluri pentru a
sigura menținerea echilibrului. Un indiciu despre acest lucru ar fi faptul că soția a ales să
îi rămână aproape cu cei trei copii. Fetița lui mai mare, despre care povestește că are
anumite tulburări de comportament, este posibil să fi preluat rolul de „țap ispășitor”.
Țapul ispășitor este membrul rebel, care face crize și încearcă să distragă atenția de la
persoana care este dependentă. Scopul ei este să ascundă, să mascheze problema reală.
Sentimentele subiacente sunt cele de rușine, vină și gol interior. Celelalte roluri sunt:
„eroul” și „copilul pierdut”. Rolurile reprezintă abordări ale membrilor familiei de a face
față nivelului ridicat de stres și anxietate. Aceste roluri duc la co-dependență. Membrii
familiei iau decizii în funcție de nevoile celuilalt. Co-dependența duce la aversiune și la
lipsa orientării spre sine într-o situație în care dependentul este prezent. În cele din urmă,
oamenii devin una cu rolurile pe care le joacă.
Regulile nescrise ale familiilor în care exsită un dependent, „să nu ai încredere”,
„să nu vorbești” și „să nu simți”, „protejează” membrii familiei. Aceste reguli, acceptate
și însușite inconștient, fac intervenția psihoterapeutică foarte dificilă, de aceea un mod
eficient de lucru este intervenția în echipă de psihoterapeuți, dintre care unul să încalce
aceste reguli și să încurajeze familia să le încalce la rândul ei, iar celălalt să abordeze o
postură mai rezervată, din care să afirme înțelegere pentru dificultatea pe care o au
membrii familiei de a încălca aceste reguli.
Având în vedere faptul că adicția sau orice alt comportament problematic nu
apare într-un vid social și dependenții nu trec singuri prin consecințele comportamentului
lor, atenția trebuie îndreptată și asupra contextului, mediului social. Când un dependent
de jocuri de noroc intră în terapie, includerea membrilor familiei, fie în ședințele cu
dependentul fie în ședințe separate, oferă o serie de avantaje. O astfel de abordare oferă o
modalitate de a observa cum interacționează membrii familiei ca întreg, oferă modalități
de a descoperi puncte forte în istoricul pacientului, fiind în același timp și o oportunitate
de a oferi educație în privința aspectelor biologice și psihologice ale adicției. Nu este
niciodată prea devreme, pentru a-i pregăti pe membrii familiei pentru schimbările ce vor
fi nevoiți să le facă pentru a se adapta la procesul de recuperare al dependentului.
Sarcina psihoterapeutului în această fază este de a-i ajuta pe membrii familiei să
își clarifice obiectivele și strategiile pentru o schimbare eficientă, de a le oferi o listă de
opțiuni sau chiar sfaturi dacă îi sunt solicitate și de a-i îndrepta spre cât mai multe surse
de suport din familia extinsă. O altă sarcină importantă ar fi menținerea încrederii
partenerului co-dependent că poate face față acestei etape. Ședințele cu membrii familiei
sunt cruciale pentru stabilirea solidarității astfel încât dependentul să nu îi poată întoarce
unul împotriva celuilalt. Membrii familiei sunt încurajați să îi ofere feedback pozitiv
dependentului atunci când e abstinent și să se retragă atunci când lucrurile se înrăutățesc.
Tranziția spre normalitate este caracterizată de schimbări masive care îi afectează atât pe
adulți cât și pe copii, la toate nivelurile. Mediul pare nesigur, structura familiei, după
atâția ani de haos, nu pare suficient de puternică pentru a face față schimbării.
Psihoterapeutul discută toate aceste aspecte problematice cu membrii familiei și îi ajută
să își găsească strategii de coping eficiente.
Terapia cognitiv – comportamentală individuală

Principiul de bază în terapia cognitiv- comportamentală pentru dependența de


jocuri de noroc îl reprezintă identificarea gândurilor negative, a distorsiunilor cognitive și
a percepțiilor eronate despre jocuri și care sunt responsabile pentru perpetuarea acestui
comportament. Terapia poate avea loc fie individual fie în grup. Psihoterapeutul poate
apela la o varietate de tehnici de la jocul de rol până la schimbarea credințelor și
atitudinilor. În marea majoritate a cazurilor, terapia durează între 8 și 15 ședințe,
presupune un ritm alert și include adesea teme pentru acasă, feedback uri și directive din
partea terapeutului. În teoriile despre etiologia jocurilor de noroc, prezența distorsiunilor
cogntive despre joc alimentează adesea acest cerc vicios. Cel mai adesea, jucătorii pot
crede că „sunt foarte aproape să câștig sau „nu voi pierde atât timp cât sunt îmbrăcat cu
tricoul meu norocos”. Eroarea jucătorului este credința persistentă că un câștig urmează
cu siguranță deși rezultatele sunt bazate pe hazard. De asemenea, un jucător de noroc mai
poate crede că acest comportament poate fi o soluție la problemele vieții, în special la
cele financiare. O dată ce aceste percepții eronate sunt identificate, clienții sunt
direcționați către modalități alternative de a gândi, care, cel puțin teoretic, le vor reduce
comportamentele impulsive.
Componenta cogntivă a terapiei se ocupă cu identificarea distorsiunilor cognitive,
a erorilor de percepție și a falselor așteptări. Un exercițiu comun este cel în care sunt
descrise situațiile de viață riscante care pot provoca recăderea. Acestea ar putea
reprezenta situații în care pacientul trece cu mașina pe lângă un casino, are mai mulți bani
la îndemână sau a fost plătit în plus. Odată identificate, terapeutul și clientul concep un
plan pentru a evita sau a gestiona eficient astfel de situații.
Componenta comportamentală implică strategii privind limitarea accesului la bani
sau creșterea gradului de dificultate în a ajunge la jocuri.Cei care sunt în recuperare sunt
încurajați să se dezaboneze la orice sursă de informații legată de jocurile de noroc, să își
anuleze cărțile de credit și să predea altcuiva controlul asupra accesului la resursele sale
financiare.

Ignat Iuliana – Master Psihoterapie Analitică, anul I