Modul IV: Asistenta in vederea reintegrarii victimelor traficului de persoane

Lectia 3 Asistenta psihologica acordata victimelor traficului de

persoane

Concepte cheie

Trauma Supravietuitor

Tulburarea de stress post traumatic Disociere

Conduite de risc Tulburarea complexa de stress post

traumatic

Interventie psihoterapeutica individuala Grupul de suport

Sedinte de art terapie la nivel de grup

Terapie ocupationala (ergo terapie)

Atitudine terapeutica Relatia terapeutica

Burnout Traumatizare vicarianta

Obiective:

1. Familiarizarea cursantilor cu abordarea psihotraumatologica a victimizarii

-prezentarea procesualitatii si simptomelor traumatice din perspectiva clinica:
tulburarea de stress post-traumatic si tulburarea complexa de stres post-traumatic.

1
2. Prezentarea designului asistentei psihologice particularizate la victimele
traficului de persoane.

3. Descrierea principalelor categorii de interventii pentru securizarea emotionala a

victimelor traficului de persoane: consilierea/psihoterapia individuala;
consilierea/psihoterapia de cuplu/familie, grupul de suport psihologic, art-terapie la
nivel de grup; terapia ocupationala; aditional: acompaniere si suport psihologic in
timpul audierilor.

4. Furnizarea unui exemplu de organizare a interventiei psihoterapeutice individuale

si de grup, cu focus pe: particularitatile fiecarui tip de interventie; grupul tinta;
obiectivele de lucru; provocari.

5. Analiza asupra practicii terapeutice atitudinea si relatia terapeutica; exemple de

conduita terapeutica constructiva si neconstructiva, provocari.

6. Introducerea conceptului de traumatizare vicarianta si oferirea de sfaturi pentru

prevenirea instalarii simptomelor post-traumatice la profesionistii in domeniu.

Preambul:

Adesea ansamblul interventiilor de protectie si asistenta destinate victimelor

traficului de persoane se centreaza pe respectarea drepturilor victimelor dupa cum
deriva acestea din statutul legal. Se considera ca abilitarea eficienta a acestor
persoane trebuie sa se obtina prin asigurarea auto-sustenabilitatii economice, prin
reintegrarea lor socio-profesionala si stabilizarea starii de sanatate.

In literatura de specialitate apar mai putine referiri privind abordarea victimelor

traficului de persoane din perspectiva psihotraumatologica si rareori se detaliaza
interventiile psihoterapeutice care se impun pentru securizarea emotionala a lor.

Pornind de la premisa eficientei serviciilor si a personalului bine antrenat in lucrul cu

victimele traficului de persoane, lectia isi propune sa abordeze intensiv tema
victimizarii-> din perspectiva clinica a simptomelor pe care le manifesta victimele,
cat si prin apelul la teorii psihologice actuale, care ofera explicatii pretioase
profesionistilor in domeniu. De asemenea, se ofera un exemplu structurat de servicii
de asistenta psihologica acordate victimelor.

Nu in ultimul rand, lectia propune o introducere in tematica traumatizarii vicariante,

a uzurii pe care profesionistii o resimt, ca urmare a expunerii repetate la dramele
beneficiarilor cu care lucreaza. In afara accesului constant la servicii de supervizare,
2
lucratorii se pot folosi de ideile/sfaturile cuprinse in lectie pentru prevenirea sau
identificarea si reducerea intensitatii acestor probleme.

I. Traumatizarea directa

1. Perspectiva clinica asupra victimizarii

Trauma <->traumatism
= rana rezultata in urma actiunii unui agent extern asupra unui tesut viu;
= finalitate a unui proces intruziv, cu durata variabila, exercitat de un agent (stresor) extern, ce ameninta
persoana cu disparitia sa;

Sindromul traumatic
= traumatizarea unei persoane se produce prin trairea directa sau expunerea (ca martor) la unul sau mai
multe evenimente care au amenitat integritatea corporala, morala si psihica a persoanei in cauza/altei persoane
si care au provocat emotii puternice (oroare, teama, dezgust, neputinta)

Literatura de specialitate surprinde trei tipuri de traumatisme (adaptat dupa Lenore Terr):
-> trauma de tip I: evenimentul traumatic se intampla o singura data in viata, ameliorarea starii persoanei
victimizate putandu-se realiza cu sau fara suport terapeutic specializat;
-> trauma de tip II: evenimente traumatice multiple, cu frecventa repetitiva si de durata, care afecteaza
profund personalitatea victimei; adesea necesita suport terapeutic indelungat si intensiv.
-> trauma cumulativa: succesiunea mai multor evenimente traumatice de intensitati diferite, adesea instalate
la varste mici, care interactioneaza cumulat, efectul lor avand impact exponential asupra individului.

Evenimentul traumatic poate fi :

-> provocat de un agent extern, incontrolabil, non-uman: dezastre naturale, cutremure, incendii, inundatii,
foamete;
-> provocat de factorul uman, sub forma: razboaielor, torturii, violentei fizice/emotionale; violentei impotriva
categoriilor vulnerabile (femei, copii, etc)
-> de intensitate variabila si va fi perceput diferit de fiecare persoana afectata in parte:
Trauma de intensitate mica -> resimtita in urma schimbarii domiciliului/a scolii/a locului de
munca; schimbarea grupului de prieteni; conflicte intra-familiale moderate poate fi de asemenea
resimtita de victimele furturilor minore.
Trauma de intensitate moderata -> resimtita in trecerea la un nou stadiu de viata (pensionarea;
plecarea fiilor adulti din casa parinteasca);
Trauma severa: pierderea unui membru al familiei; divort; abuz intramarital; abuz sexual ;
peirderea locului de munca
Trauma extrem de severa/catastrofala -> resimtita in caz de calamitati naturale; razboaie; acte
de violenta extreme, de masa; abuz sexual/exploatare sexuala, etc.

3
 De retinut!

# Dintre tipurile de traumatisme cunoscute, cele provocate de factorul uman sunt recunoscute ca generatoare
de simptomele post traumatice cele mai severe si intense.
# In decursul vietii, oamenii trec prin evenimente cu potential traumatic, insa acestea sunt traite, procesate si
integrate in mod diferit.
# Exista situatii in care persoane martore/subiecti ai evenimentelor traumatizante nu manifesta pe termen lung
simptome de stress post traumatic.
# Nu exista o relatie de determinare directa intre intensitatea/gravitatea evenimentului traumatic si
intensitatea/gravitatea simptomelor de stress post traumatic.
# Experimentarea mai multor evenimente intens traumatizante de-a lungul vietii vulnerabilizeaza persoana,
generand o reactie in lant: fiecare nou eveniment traumatic in atrage pe urmatorul si amplifica reactia
persoanei fata de acesta.

Violenta (dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii)

= amenintarea cu sau recurgerea intetionata la forta fizica sau exercitarea puterii, persoana avand scopul de
a-si face rau siesi, a agresa alt individ, grup sau comunitate. Acest act poate rezulta in:
ranirea/traumatizarea persoanei, decesul acesteia, traumatizarea psihica, tulburari de dezvoltare sau
deprivari.

Agresiunile sexuale

Reprezinta o maniera de exercitare a dominatiei asupra unei alte persoane, reducand-o pe aceasta la
obiect sexual prin constrangerea sa la acte degradante, umilitoare, similare sclaviei, cu scopul obtinerii
satisfactiei/profitului/confortului celui care domina.
Dorinta sexuala nu se manifesta in aceste situatii. Agresorul detine control asupra corpului si
psihicului victimei, aceasta fiind mentinuta intr-o pozitie de submisivitate totala.
Se pot manifesta in cadrul conflictelor armate, devenind arme, instrumente de tortura.
Reprezinta o incalcare fara echivoc a demnitatii umane, generand asupra victimei o traire de
inghetare/moarte psihica, ca mecanism de supravietuire/aparare la situatia traumatizanta.
Sunt comise preponderent de barbati, dar exista si femei agresoare, in unele cazuri violentele sexuale
reprezinta mecanisme de auto-tratament, de aparare fata de o trauma profunda pe care agresorii au
trait-o in istoria lor de viata.

Mecanismul instalarii traumei

Evenime Stress post traumatic (SPT)

Stress
nt
acut
4
 Tulburare de Stress Post Traumatic (TSPT)

In functie de:
Frecventa si intensitatea evenimentelor traumatice;
Vulnerabilitatea persoanei: varsta, istoricul de viata; sistemul de credinte despre lume si viata; tr
Lipsa suportului social
Evenimente de viata stresante traite dupa instalarea traumei
Mecanismele de aparare/ stilul de Coping si resursele persoanei

In timp se poate manifesta sub forma :

Depresiei
Tulburarilor de anxietate (atacuri de panica, fobii, anxietate generalizata)
Simptomelor obsesiv-compulsive (e.g. preocupari pentru mentinerea unei igiene excesive ;
ritualuri)
Simptomelor disociative
Tulburari de personalitate
Comportamentelor de dependenta (de alcool, droguri, medicamente)

In functie de durata procesul de instalare a traumei poate fi sintetizat dupa

urmatorul grafic (adaptat dupa Dr. Muriel Salmona):

5
 Evenimentul traumatic

Faza de tranzitie

Stare/ Tulburare de Stress Tulburare de Stress

Stress acut Post Traumatic Post Traumatic Cronic

1 luna 3 luni durata

Tulburarile psihice asociate trairii unui eveniment traumatic sunt:

1. Starea de Stress acut

-> se manifesta ulterior evenimentului traumatic si dureaza maxim o luna dupa

consumarea acestuia.

-> poate coincide partial cu starea de soc, presupunand simptome de anxietate

crescuta, hiper-activare neurologica, hipervigilenta, tulburari somatice, de somn sau
alimentare ,tendinta de evitare a stimulului perceput ca fiind asemanator celui din
situatia traumatica

-> persoana poate manifesta simptome disociative, in extremo episoade psihotice

de scurta durata sau nu.

2. Sindromul de stress post traumatic (PTSD)

-> definitia este preluata din Manualul de Diagnostic si Statistica a

Tulburarilor Mentale-DSM-IV-TR, un instrument international, ce cuprinde
6
definirea, clasificarea si descrierea categoriilor de tulburari mentale existente.
Manualul este util atat pentru medicii psihiatri, cat si pentru psihologi (clinicieni si
psihoterapeuti) sau alte categorii profesionale care lucreaza cu persoane cu
probleme de sanatate mentala sau istoric de abuz.

Criterii de definire:
Expunerea la un stressor traumatic extern,
Experimentarea personala directa a amenintarii cu moartea sau vatamarea integritatii corporale
ori a fi martor la acestea (criteriul A1).
Raspunsul persoanei la eveniment cuprinde:
frica intensa,
neputinta
oroarea (criteriul A2).
Simptome persistente:
retrairea evenimentului traumatic (criteriul B),
evitarea stimulilor asociati cu trauma,
paralizia reactivitatii generale (criteriul C)
si simptome de excitatie crescuta (criteriul D).
Simptomele trebuie sa fie persistente cel putin o luna iar perturbarea cauzeaza o deteriorare
semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii functionale (criteriile E
si F).

-> Tulburarea de Stress Post-Traumatic se manifesta la cel putin o luna dupa trairea
evenimentului traumatic si are ca manifestari specifice urmatoarele:

*) Pentru a avea o imagine cat mai larga asupra simptomelor TSPT au fost extrase date din
mai multe surse de specialitate.

a) Retrairea evenimentului traumatic -> memoria traumatica persoana

are ruminatii si idei recurente in legatura cu evenimentul traumatic, pe care pare
sa il retraiasca persistent; in campul constiintei sale apar involuntar amintiri sub
forma de flash-back-uri (asemanatoare secventelor de film) asupra unei parti sau
intregului eveniment trait; resimte senzatii de durere, are iluzii auditive (aude
zgomote; cuvinte). Evenimentul trecut se reproduce in realitate, acaparand-o si
pare ca tot ceea ce se intampla in jurul victimei in prezent se plaseaza intr-un
plan periferic. Victima are vise repetitive si cosmaruri care descarca trauma si
emotiile asociate acesteia. Toate aceste simptome sunt insotite de trairi de
angoasa, deprimare, furie.

b) Evitarea evitarea fobica a tuturor situatiilor percepute ca fiind

asemanatoare cu/ sau similare evenimentului traumatic; evitarea contactului
cu/deconectarea de la realitatea concreta, retragerea in sine; evitarea de a fi
7
 implicat in situatii stresante; aplatizarea emotionala; dezinvestirea relatiilor
interpersonale; pierderea asteptarilor pozitive asupra viitorului; incapacitatea de
a se proiecta in viitor;

c) Hiperactivitatea neuro-vegetativa persoana se afla in permanenta

stare de alerta, este hipervigilenta, prezinta hipersensiblitate fata de stimulii
perceputi ca amenintatori, este pregatita sa se apere; reactiile sale sunt marcate
de iritabilitate, pot fi colerice sau chiar explozive; hiperactivarea poate
determina tulburari de somn (dificultati la adormire, treziri nocturne); tulburari
ale atentiei concentrate.

d) Simptome disociative

Disocierea = distragerea persoanei fata de sentimente, amintiri si trairi

traumatice prin fragmentarea constiintei sale; Experienta traumatica se separa
in 3 paliere (perceptii senzoriale; stari afective si reactii comportamentale) astfel
incat persoana blocheaza amintirile penibile legate de evenimentul trait =>
tulburarea de stres post-traumatic(Von der Kolk, Fischer si Riedesser,1998).

Disocierea functioneaza ca mecanism de aparare, protejand persoana pe termen

sucrt, deconectand-o de la rememorarea evenimentului traumatic. Pe termen
lung, insa, scade veridicitatea amintirilor, creeaza rupturi/discontinuitati la
nivelul personalitatii.

Se traduce prin: amnezie asupra unei parti/intregului eveniment traumatic;

tulburari de memorie; stare de absenta; episoade confuzionale; sentimentul
stranietatii si al instrainarii; trairea de a fi spectatorul propriei vieti; automatisme
mentale; anestezie afectiva; depersonalizare; derealizare; distorsiunea
dimensiunilor spatio-temporale; anestezie la durere; deconectare de la realitatea
inconjuratoare; viata imaginara.

TABLOUL CLINIC AL TULBURARII DE STRES POST-TRAUMATIC (dupa Paul

Haber)

SFERA COGNITIVA

Dificultati de concentrare a atentiei voluntare ;

Dificultati de fixare a memoriei ;
8
 Retrairea recurenta si cu intensitate crescuta a experientelor traumatice;
Prezenta tulburarilor de senzorialitate iluzii perceptive, halucinatii, etc. ;
Simptome disociative ;
Amnezie psihogena = incapacitatea unui invidid de a-si aminti aspecte
importante ale unei experiente traumatice traite ;
Evitarea gandurilor asociate cu evenimentul traumatic ;
Cosmaruri frecvente care includ continuturi traumatice ;
Prezenta unor distorsiuni perceptive in raport cu realitatea
inconjuratoare ;
Incapacitatea de a planifica actiuni viitoare legate de profesie, orientare
profesionala, relatii personale, etc. ;
Prezenta unor ganduri de autoculpabilizare ;
Incapacitatea de procesare cognitiva a evenimentului traumatic (datorita
perceperii sale ca factor de vulnerabilitate) insotita de interpretarea unor
situatii neutre sau inofensive ca amenintatoare ;
Dificultati in rezolvarea de probleme datorate prezentei unor crize de
anxietate si furie.

SFERA AFECTIVA

Prezenta unor stari frecvente de iritabilitate care culmineaza cu

manifestari explozive de furie (raptus impulsiv) ;
Disconfort intens aparut ca urmare a confruntarii cu evenimente care
includ sau se aseamana cu parti ale experientei traumatice ;
Incapacitatea de a simti afectiune fata de o persoana ;
Reducerea semnificativa a gamei reactiilor emotionale ;
Anestezie emotionala manifestata prin diminuarea capacitatii de raspuns
afectiv ;
Labilitate emotionala ;
Prezenta sentimentelor de culpabilitate in raport cu propria persoana ;
Prezenta unei dispozitii depresive, triste ;
Prezenta accentuata a unei stari de anxietate generalizata ;
Incapacitatea de a simti bucuria sau placerea in raport cu activitati
percepute in genere ca relaxante ;

SFERA FIZIOLOGICA

Dificultati la instalarea si mentinerea somnului ;

Prezenta suprareactiilor fiziologice in momente in care persoana este
luata prin surprindere sau speriata ;
Reactivitate fiziologica crescuta in prezenta unui stimul care reactiveaza
amintirile, sentimentele sau senzatiile asociate cu experienta traumatica ;
Prezenta unei stari de hipervigilenta ;
Modificarea parametrilor vitali prin cresterea frecventei cardiace si a
tensiunii arteriale ;

SFERA COMPORTAMENTALA
9
 Evitarea constanta a situatiilor care actioneaza ca stimul pentru
rememorarea evenimentului traumatic ;
Scaderea interesului si reducerea participarii/implicarii in cadrul unor
activitati de importanta pentru individ ;
Fuga psihogena manifestata prin calatorii neasteptate departe de casa
sau asumarea unor noi identitati (v. fuga disociativa, in cazuri
exceptionale) ;
Neliniste psihomotorie ;
Dificultati in indeplinirea sarcinilor cotidiene ;
Schimbarea brusca si radicala a stilului de viata si/sau a locuintei ;
Impulsivitate crescuta manifestata prin episoade de agresivitate
imprevizibila ;
Dezvoltarea dependentelor medicamentoase de : anxiolitice, antialgice
prescrise pentru terapia disconfortului emotional si/sau a durerii fizice
produse de evenimentele traumatice ;
Abuzul de substante psihoactive/excitante (tutun, cafeina, droguri,
calmante, AINS) ;
Tentative repetate de autovatamare corporala.

SFERA RELATIONALA

Detasare, instrainare, izolare fata de grupul de prieteni, retelele sociale

caruia individul apartinea anterior producerii evenimentului traumatic ;
Afectarea capacitatii de traire si manifestare a tandretii si intimitatii ;
Deteriorarea relatiilor maritale si parentale ;
Distantarea excesiva exprimata in relationarea interpersonala cauzata de
teama retrairii unei situatii de incalcare a increderii investite intr-o
persoana ;
Evitarea autodezvaluirilor personale determinate de lipsa de incredere in
alte persoane si de teama de a fi respins ;

3. Tulburarea complexa de stress post traumatic

-> Se intalneste de regula in cazul victimelor cu istoric de traumatizare indelungat

(supravietuitori ai traumelor de tip II si III) si se defineste de regula prin urmatoarele
criterii:

- alterarea modularii emotiilor, persoana manifestand impulsivitate marcanta si

comportamente auto-distructive;
- ideatie sau conduite suicidare, dezinvestire afectiva, repliere pe sine, oprirea
tuturor activitatilor in care persoana se implica anterior
- perturbari ale atentiei sau ale starii de constiinta => episoade disociative;

10
- imagine de sine alterata, persoana traind constant sentimente de vinovatie,
murdarire, jena, dezgust;
- alterare a perceptiei agresorului -> acesta este adesea idealizat (poate genera
atasamentul traumatic fata de agresor materializat prin Sindromul Stockholm) ;
- relatii interpersonale perturbate -> Victima manifesta neincredere fata de ceilalti,
nu dezvolta relatii cu grad inalt de intimitate;
- simptome de somatizare

Somatizarea = manifestarea unui stres psihologic prin simptome fizice care

apartin mai multor sisteme ale organismului: digestiv, cardiac, respirator, musculo-
scheletic, genital si nu pot fi explicate pe deplin printr-o boala organica );

Simptomele somatice resimtite cel mai frecvent de victimele agresiunilor:

=> simptome influentate de starea de hiper-vigilenta:
- stare de oboseala cronica
- dureri intense ale oaselor, muschilor (contracturi musculare)
- dureri de cap
- crestere sau scadere in greutate
=> simptome influentate de anxietate/distress
- tulburari gastro-intestinale frecvente (stari de voma, colite, dureri)
- acutizarea unor probleme medicale mai vechi
- tulburari cardio-vasculare (palpitatii, hipertensiune arteriala)
- tulburari endocrine (diabet, tiroidie) si slabirea sistemului imunitar
- tulburari genito-urinare (cistite recurente, boala inflamatorie pelvina, vaginita, dismenoree,
amenoree, vaginism)
- probleme dentare
- probleme dermatologice auto-imune sau survenite pe fondul scaderii imunitatii
- alergii

- perturbari la nivel cognitiv, pierderea sperantei

# Simptomele pe care victimele le acuza sunt adesea cronice si rezistente la

tratament;
# In unele situatii intensitatea crescuta a simptomelor nu poate fi explicata concret
prin analize medicale, neavand o baza fiziologica evidenta.

Practic, in tulburarea complexa de stress post-traumatic, perturbarile se manifesta

la nivelul tuturor palierelor psihicului victimei (conform schemei de mai jos) si, in
lipsa unui suport terapeutic adecvat (psihoterapie si/sau medicatie), ele au tendinta
de a se permanentiza, devenind trasaturi de personalitate.

11
Modificarea trasaturilor de Modificarea perceptiei fata de
personalitate agresor

- neputinta si blocajul initiativei - preocuparea obsesiva de a mentine o

relatie de prietenie/cuplu cu agresorul ;
- devalorizare si stigmatizare
- ganduri de razbunare, planificarea
- sentimentul de a fi complet diferit razbunarii
fata de ceilalti oameni
-agresorul este perceput ca fiind
- acceptare necritica a ceea ce se omnipotent
intampla in jurul victimei
-adoptarea sistemului de valori/explicatii
-toleranta crescuta la relatii abuzive, pe care agresorul le furnizeaza asupra
la violenta evenimentului traumatic
- tendinte de dependenta (clinging
suprainvestirea afectiva si
agatarea de un altul)

Modificarea relatiilor Perturbarea sensului existential :

interpersonale :
-sentimente persistente de inutilitate si
- comportamente polare : pierderea sperantei

-> izolare sociala, retragere ; - furie fata de justitia morala si divina

-> relatii multiple si superficiale ; - respingerea valorilor de referinta

anterioare
-preocuparea constanta de a cauta
un salvator sau un tap ispasitor

- neacceptarea relatiilor cu un grad

crescut de intimitate (din teama ca
ar putea re-trai abandonul si
inselarea asteptarilor)

- sentimente persistente de
neincrederea si suspicionare a
celorlalti

12
Pentru a scapa de memoria evenimentului traumatic si efectele disruptive ale
acestuia, victimele dezvolta asa numitele conduite de auto-tratament, care au
rol de anesteziere => de-conectare de la evenimentul traumatic si de scadere a
nivelului de anxietate si distress.

Conduitele de auto-tratament functioneaza pe termen scurt in crearea de-conexiunii

fata de trauma, crescand aparent nivelul de functionare al persoanei, insa expun
victima la re-traumatizare si riscuri semnificative privind integritatea sa fizica,
emotionala si morala.

Conduitele de risc:

-> Sunt comportamente de risc:

- conduitele cautate activ si realizate deliberat;

- repetitive (compulsive),

- care in conditii normale ar fi putut fi evitate sau prevenite

- si se dovedesc daunatoare persoanei pe termen scurt, mediu sau lung.

-> De regula la aceeasi persoana se pot asocia mai multe forme de conduite de risc
care actioneaza concertat.

-> Vizeaza recrearea starii de anestezie/disociere petrecuta in timpul traumatizarii,

cu alte cuvinte: trairea unui pericol intens, asemanator situatiei traumatice => se
activeaza mecanisme neuro-biologice de aparare => deconectarea persoanei de la
reactiile sale emotionale => blocarea reziduurilor traumatice => anestezierea
emotionala;

-> In timp genereaza: tulburari ale memoriei; tulburari de personalitate; re-

victimizare/expunere la risc; imagine de sine negativa;

-> Pot fi explicate astfel:

Scopul persoanei este acela de a evita o suferinta psihica intensa,

invalidanta si de necontrolat;
Sunt legate intotdeauna de memoria unuia sau mai multor evenimente
traumatice traite de persoana respectiva de-a lungul vietii;

13
 Par a fi solutia extrema fata de neputinta celorlalti de a intelege si ajuta
persoana aflata intr-o astfel de situatie;
Impacteaza negativ asupra sanatatii si calitatii vietii persoanei implicate.
Sunt incomprehensibile si dificil de abordat pentru victime si intr-o oarecare
masura pentru profesionistii care lucreaza cu persoane traumatizate.

-> Au doua mecanisme de manifestare:

1. Prin ridicarea nivelului de stress, descarcat prin conduite periculoase care in

fapt reproduc violenta evenimentului traumatic. Violenta poate fi indreptata catre
sine sau celalalt prin:

-> conduite sexuale periculoase: expunerea la violuri sau relatii sexuale multiple,
violente, promiscue, fara mijloace contraceptive; fantasme ale violului

- > conduite periculoase la volan ; preocuparea pentru si implicarea subita in

practicarea sporturilor extreme;

-> conduite auto-agresive: automutilari; tentative de suicid; ideatie suicidara;

tentative de suicid ; fantasme ce includ auto-mutilari (fara trecerea la act);

-> conduite hetero-agresive :violenta manifesta fata de ceilalti ; delicventa;

comportamente de distrugere a bunurilor.

-> conduite compulsive : jocuri de noroc, cumparaturi compulsive

-> conduite de fuga : parasirea domiciliului ; blocarea numerelor de telefon;

vagabondaj, absenteism scolar; tendinta de a adera la secte religioase sau grupari
care valideaza violenta.

2. Prin scaderea nivelului de stress, disocierea de trauma realizandu-se

prin mecanismul deconexiunii like : abuzul de alcool, de calmante, de anti-
inflamatoare droguri recreationale, opiacee, sau tulburari alimentare (bulimie,
anorexie, fobii alimentare); evitarea actului sexual etc.

Cum se simte o victima?

- insingurata, abandonata, tradata, fara scapare, fara posibilitatea de a intrevedea viitorul;

- furioasa vinovata, dezgustata de propria persoana si de ceilalti
- percepe existenta ca pe o lupta de uzura cu sine si ceilalti;
- pierde interesul si placerea pentru activitatile care o animau inainte;
- pierde relatiile cu ceilalti, rolurile pe care le detinea anterior se altereaza sau dispar (de parinte;
de angajat; de membru al comunitatii; de sot/sotie);

14
- stresata, agitata, mereu in anticiparea pericolului, pregatita de atac/aparare, suspicioasa,
neincrezatoare in intentiile celorlalti;
-epuizata, bolnava sau murdarita (adesea problemele medicale se manifesta la nivelul segmentelor
corporale agresate);
- confuza, pierduta, straina si diferita celorlalti, lucrurile/activitatile din jur i se par irealizabile si
de neinteles, incapabila sa faca fata cerintelor, pierduta in spatiu;
- nedemna, inutila, degradata, jenata, vinovata, defecta, o povara.

2. Victimizarea ca transformare a existentei victimelor

-> Pentru fiecare om, contactul sau cu ceilalti si lumea exterioara este esential
pentru definirea identitatii sale, pentru functionarea si evolutia sa ca persoana.
Raportarea la sine si ceilalti se realizeaza pe baza schimburilor dintre individ si
lume. Fiecare individ are o anumita perceptie/imagine asupra lumii, locului si
rolurilor pe care el le indeplineste in lume (imaginea aceasta este procesata
cognitiv sub forma unor ipoteze personale despre lume, a unor modele despre
lume). Astfel, atata timp cat persoana exista si realizeaza schimburi cu ceilalti,
lumea capata sens, ordine si ii ofera siguranta. Trauma fragmenteaza continuitatea
existentei persoanei si adesea produce perturbari la nivelul relatiilor individului cu
lumea, provocand sau anuland credintele persoanei despre sensul, ordinea si
siguranta pe care lumea o poate oferi.=> Ameliorarea starii persoanei victimizate
se realizeaza la finalul unui proces indelungat de re-stabilire a conexiunilor
individului cu lumea, de testare si re-definire a ipotezelor persoanei despre
existenta sa in lume.

-> Fiecare persoana, in functie de experientele traite, a introiectat o anumita

imagine asupra mortii, pe care o tine la distanta, plasand-o intr-un viitor
nedeterminat sau negand-o. In cazul in care trauma ameninta persoana cu moartea,
continuitatea temporala fireasca se perturba, imaginea mortii transpunandu-se in
prezent, astfel incat victima experimenteaza clar, la nivel senzorial perceptia mortii
(cu toate ca aceasta nu survine). Astfel, supravietuitorii unor asemenea experiente
au dificultati in a se raporta la viitor pentru a planifica actiuni pe termen lung.

-> Intr-o oarecare masura mecanismul traumei se aseamana cu cel al

pierderii/doliului. Persoana traumatizata pierde o parte din identitatea sa sau
conexiunea cu o anumita parte a sa. => Interventia terapeutica se poate focaliza in
acest sens pe sustinerea persoanei traumatizate in a parcurge etapele pierderii:

15
Soc Negare Furie Depresie Acceptare Integrare

-> In cazul victimelor traficului de persoane (indiferent de forma exploatarii),

victimizarea capata aspecte particulare, producandu-se pe o perioada indelungata
de timp, in mod deliberat, violent si injust. Victima este privata de dreptul sau de a
alege, manipulata, redusa la stadiul de obiect (care munceste/intretine relatii
sexuale fortate/fura/cerseste), exploatata si aflata pe o pozitie de inferioritate
marcanta fata de agresori (traficanti, clienti, alte persoane din retea) si in raport cu
propriile sale nevoi (corpul sau nu ii mai apartine, devenind un instrument controlat
de agresori).

->Victimele exploatarii sexuale traiesc puternic invadarea corpului lor, pana la

disparitia proprietatii asupra acestuia (de aceea printre simptomele pe care le
manifesta se numara: anestezie corporala <-> dureri cronice, somatizari;
izolarea de ceilalti <-> preocuparea de a mentine numeroase relatii
sociale superficiale; fobia de actul sexual <-> relatii sexuale multiple si
promiscue, atasament insecurizant, ambivalent =>relatiile lor sunt bazate pe
totul sau nimic si presupun cicluri fluctuante de suprainvestire/dezinvestire
afectiva a aceleiasi persoane ). In timp, victimizarea tinde sa se permanentizeze
devenind trasatura de personalitate.

->Adesea membrii familiei unei persoane victimizate intampina probleme reale in a

se ajusta la schimbarile survenite la victima in urma evenimentului traumatic si
manifesta 2 tendinte polare in relatia cu victima:

-> schimba modul in care relationeaza cu aceasta menajand-o, abordand-o

particular, ea fiind acum altfel => izoleaza victima si intaresc perceptia acesteia
ca este diferita/defecta si nu poate fi ajutata.

->se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, nu discuta despre trauma =>
experienta victimei este negata, victima in sine este negata.

-> Trairile negative generate de trauma au tendinta de a se propaga la nivelul

intregii familii a victimelor si de a se alimenta reciproc. Adesea acestia traiesc:
neputinta- de a intelege ce se intampla si de a fi de ajutor, angoasa, vinovatia de a
fi vulnerabilizat persoana la trauma; de a nu fi parinti/parteneri buni, teama,
neincrederea in ceilalti, anticipeaza/traiesc stigmatizarea si izolarea din partea
comunitatii.

16
Exemple de modificari la nivelul personalitatii victimelor
*) dupa Alexandru Trifan

In functie de particularitatile persoanei si raspunsul acesteia la evenimentul traumatic, survin anumite

modificari de conduita (autorul le denumenste devieri) persistente in timp, astfel:

-> Devierea opozitional refractara = tendinta persoanei traumatizate de a regresa la o conduita

manifestata intr-o perioada din trecut in care se simtea protejat si in siguranta (copilarie).
Persoana anterior maleabila si conformista devine rigida, negativista, manifesta ostilitate si
respingere fata de ceilalti. Devine incapabila sa poarte un dialog in contradictoriu,
raspunsurile sale sunt incarcate de emotionalitate negativa.
Opozitionismul sau se manifesta mai degraba in relatia cu persoane care nu au trait experiente
traumatice similare, fiind generat de separarea pe care persoana o traieste intre ea si ceilalti.

-> Devierea reparatorie reprobanta = apare ca urmare a credintei persoanei ca a suferit un prejudiciu
major. Dar reparatia nu e realizabila intrucat trauma a distrus sistemul persoanei de asteptari, credinte si
valori; in plus experienta traita nu poate fi stearsa /anulata. Astfel persoana depune eforturi continue sa
reduca efectele traumei, actiunile/atitudinile compensatorii duc la scaderea stimei de sine si epuizeaza
resursele interne ale acesteia.

-> Devierea socio-dependenta = in urma evenimentului traumatic, o persoana anterior autonoma,

manifesta conduite de aderenta/agatare fata de persoanele semnificative. Pe fonsul stimei de sine reduse,
al minimalizarii resurselor si capacitatilor proprii de a face fata, persoana devine dependenta de a
obtinere suportul, aprobarea si acceptarea din partea celorlalti, nevoi pentru care este dispusa sa faca
orice sacrificiu.

Nevoia de atasament si teama de abandon sunt atat de intense incat persoana devine excesiv de
toleranta fata de oricare alt individ despre care considera ca ii poate satisface nevoile. Orice
atitudine de dezaprobare sau contra-agrument duce la pierderea relatiei de atasament, deci
persoana victimizata nu va manifesta nici o opozitie.

-> Devierea discriminativ -fanatica = cea mai profunda forma de modificare; pentru a se proteja de
anxietatea generata de experienta traumatica, persoana activeaza mecanisme de disociere. Astfel
disocierea impacteaza si asupra modului in care persoana interpreteaza realitatea, lumea aparand ca fiind
divizata in doua extreme: extrem de bine si extrem de rau ceilalti sunt frati/prieteni: sau
dusmani , in care nu incap nuante intermediare. Aceasta imagine a lumii este profund scindata si
aproape imposibil de internalizat.

3. Aspecte particulare ale asistentei psihologice acordate victimelor

traficului de persoane

3.1. Standarde si proceduri operationalizate de acordare a asistentei

psihologice victimelor traficului de persoane

17
 -> La nivel international au fost elaborate o serie de standarde care ghideaza
profesionistii in domeniu privind acordarea de servicii de sanatate mentala
competente si in acord cu problematica beneficiarilor (victime ale traficului de
persoane);

-> Un exemplu il constituie ghidul Standarde minime privind imbunatatirea

starii de sanatate mentala a victimelor traficului de persoane, redat mai jos:

*) adaptare dupa Organizatia Internationala pentru Migratie, 2004

Profesionistii care lucreaza direct cu victimele traficului de persoane au

obligatia de a avea cunostinte profesionale echivalente cu cele ale
specialistilor ce activeaza in domeniul psihotraumatologiei, fenomenul
traficului de persoane fiind in conexiune cu domeniul violentelor sexuale si de
alta natura exercitate asupra barbatilor, femeilor, copiilor si minoritatilor
sexuale.
Cunostintele profesionistilor trebuie sa le permita acestora abordarea
beneficiarilor intr-o maniera cultural-senzitiva si competenta.
Organizatia/institutia in care acestia activeaza va incuraja si asigura formarea
continua a profesionistilor, conform domeniului de activitate si atributiilor
acestora.
Personalul care acorda servicii de sanatate mentala victimelor traficului de
persoane trebuie sa aiba competente personale si profesionale atestate, in
conformitate cu codul de etica si deontologie profesionala;
Aceste servicii se implementeaza in medii securizante si adecvate, in acord cu
drepturile omului si bazandu-se pe respectul pentru client/pacientul
victimizat ;
Orice interventie trebuie sa fie precedata de o evaluare detaliata privind:
structura si compozitia familiei, relatiile intra-familiale, starea de functionare
mentala a persoanei inainte de situatia de trafic;

Abordarea ecologica a evaluarii si interventiei:

Se pune accent pe nivelul de functionare sociala a victimei si pe resursele sale, nu pe disfunctiile pe care
aceasta le prezinta, astfel rezulta trei arii de evaluare:
Evaluarea dinamicii nevoilor (prezente si anterioare), in contextul resurselor existente;
Evaluarea aspiratiilor persoanei (actuale si anterioare), in contextul oportunitatilor existente
Evaluarea resurselor personale (abilitati, capacitati, interese) in contextul motivatiei de
schimbare si a expectantelor sociale ca schimbarea sa survina

Interventia de consiliere/psihoterapie va urma directiile rezultate din evaluare.

Clientul victima va fi abordat gradual, in acord cu ritmul, nevoile si atitudinile
sale. Terapeutul/consilierul nu trebuie sa impuna o anumita metoda care sa
corespunda exclusiv abilitatilor sale sau intereselor furnizorului de asistenta.
Interventia psihologica (sub forma consilierii/psihoterapiei/suportului

18
 psihologic) va fi integrata si in acord cu programul de asistenta, dupa cum este
conceput in cadrul echipei multidisciplinare.
Consilierul/terapeutul va facilita adaptarea beneficiarului la activitatile si
regulile presupuse de programul de asistenta, la interactiunile cu alti
beneficiari sau la sedintele de grup organizate de furnizorul de asistenta (e.g.
grup de suport, terapie ocupationala, art terapie, etc).
In cazul in care furnizorul de asistenta organizeaza sedinte de grup se vor
evita suprapunerile de populatii heterogene (e.g. intre care exista diferente
mari de varsta; intre care exista incompatibilitati culturale,etc.)

Ghid de principii morale si respectarea Drepturilor Omului

-> principiile morale pe care profesionistii le au de respectat faciliteaza interventia
ajutand la crearea obiectivelor aspirationale, nu functioneaza ca restrictii.

1. Principiul Beneficiului si al evitarii prejudicierii in implementarea

activitatilor specifice, personalul va asigura accesul beneficiarilor la
drepturile pe care le au, practicile avand rolul de a le asigura bunastarea;
activitatile in domeniul health-care vor fi implementate dupa ce a fost
cantarit in prealabil raportul beneficiu dauna.

2. Principiul Fidelitatii si Responsabilitatii personalul este implicat

activ in stabilirea relatiilor profesionale de incredere cu beneficiarii, clarifica
acestora rolurile si interventiile pe care le implementeaza; profesionistii sunt
constienti de impactul pe care il are conduita lor profesionala asupra
beneficiarilor, in special cand poate leza persoanele asistate.

3. Principiul Integritatii acordarea de asistenta in maniera profesionista

promoveaza sinceritatea, transparenta si acuratetea.

4. Principiul Justitiei practicile de asistenta se acorda in maniera

nediscriminatorie si calitativa tuturor beneficiarilor

5. Principiul Respectului pentru valoarea si demnitatea fiecarei

persoane personalul respecta specificitatile culturale si individuale
pentru fiecare beneficiar; respecta de asemenea dreptul persoanei asistate
la confidentialitate, viata personala si auto-determinare; vor fi luate masuri
speciale de protejare a drepturilor/bunastarii persoanelor ale caror
vulnerabilitati afecteaza decizia autonoma (e.g. persoane cu dizabilitati
mentale; minori, etc)

6. Principiul respectarii Drepturilor Omului si a libertatilor

fundamentale

19
-> La nivel national, implementarea asistentei psihologice sub forma consilierii si
psihoterapiei este reglementata prin intermediul Codului etic si deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de libera practica.

Pentru detalii, va rugam consultati documentul la urmatoarea adresa:

http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=113&Itemid=71

Pentru informatii privind procedurile de atestare, competentele necesare si rolurile

psihologului clinician si ale psihoterapeutului, va rugam consultati Procedurile de atestare,
acreditare si certificare stabilite de Colegiul Psihologilor din Romania, la urmatoarea adresa:
http://www.aquamarin.ro/legislatie-psihoterapie/Proceduri-de-atestare-acreditare-si-
certificare_2.html

Resurse despre formari continue si aparitii in domeniul traumatologiei pot fi solicitate la

Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT):
http://www.nierika.ro/blog/?p=200

-> In mod particular asistenta psihologica acordata victimelor traficului de persoane

este stabilita prin intermediul Ghidului metodologic pentru implementarea
Standardelor nationale specifice pentru serviciile specializate de asistenta a victimelor traficului de
persoane.

Pentru exemplificare se redau extrase din documentul oficial:

III. REABILITAREA SOCIALA A VICTIMEI

Standard nr. 11 Programul personalizat de consiliere/psihoterapie

Pe baza evaluarii initiale, a evaluarii complexe si a observatiilor obtinute in

momentul referirii,managerul responsabil de caz intocmeste un program
personalizat de consiliere/psihoterapie pentru victima traficului de persoane.
Rezultat: victima traficului de persoane beneficiaza de interventie
personalizata in functie de necesitati, in cel mai scurt timp de la luarea in
evidenta a cazului de catre centru.

Proceduri de implementare
1. Managerul responsabil de caz primeste raportul evaluarii initiale, a evaluarii
complexe si observatiile realizate de angajatul centrului care a stabilit primul
contact cu victima traficului de persoane asistata.
2. Managerul responsabil de caz culege orice alte informatii considerate a fi
importante pentru planificarea programului de consiliere/psihoterapie.
3. Managerul responsabil de caz intocmeste pentru fiecare victima a traficului de
persoane un program personalizat de consiliere/psihoterapie, denumit in continuare
PPC, care este avizat de coordonatorul centrului.

20
4. In elaborarea si implementarea PPC se urmaresc cu prioritate urmatoarele
principii:
protejarea victimei traficului de persoane, diminuarea consecintelor.
5. Managerul responsabil de caz se asigura de consultarea si implicarea activa a
victimei traficului de persoane in procesul de elaborare, luarea deciziilor si
implementare a PPC, adecvat gradului sau de maturitate.
6. PPC este reevaluat periodic si revizuit atunci cand obiectivele terapeutice nu mai
corespund nevoilor victimei traficului de persoane, acest lucru consemnandu-se intr-
o fisa individuala de consiliere.

Indicatori de evaluare
1. Fiecare victima a traficului de persoane aflata in evidenta centrului are intocmit
un PPC.
2. Continutul PPC-urilor.
3. Existenta fiselor individuale de consiliere cu consemnari referitoare la revizuirea
PPC.

Standard nr. 12Reabilitarea psiho-sociala a victimelor traficului de

persoane asistate in centru

Reprezinta un proces continuu care incepe din momentul admiterii acesteia in

centru si a stabilirii contactului cu personalul acestuia.
Rezultat: victimele traficului de persoane asistate beneficiaza de suport
permanent din partea personalului centrului in vederea reabilitarii sale psiho-
sociale.

Proceduri de implementare
1. Planificarea PPC urmareste cu prioritate urmatoarele obiective:
oferirea de ajutor in situatie de criza,
diminuarea consecintelor experientelor traumatice suferite,
dobandirea de abilitati specifice pentru managementul simptomatologiei de
stres posttraumatic, depresie, anxietate,
cresterea stimei de sine si a increderii in sine si in ceilalti oameni,
castigarea independentei si autonomiei personale,
evitarea expunerii la noi situatii de trafic de persoane.
2. Acordarea asistentei in situatie de criza se realizeaza ori de cate ori este nevoie,
inclusiv in afara PPC, centrul stabilind proceduri clare de interventie.
3. Inceperea acordarii consilierii are loc intr-un interval de maxim 72 ore de la luarea
in asistenta a cazului, tinandu-se cont de gravitatea starii persoanei si de gradul de
acomodare al persoanei la noul mediu.
4. Activitatea de consiliere/psihoterapie trebuie sa se desfasoare intr-un spatiu
special amenajat si sigur pentru beneficiar.
5. Acordarea consilierii/psihoterapiei se face pe baza unor tehnici specifice care
trebuie sa fi facut obiectul a cel putin unui studiu care sa demonstreze eficienta lor
clinica pentru persoanele traumatizate.

21
6. Acordarea serviciilor de consiliere/psihoterapie se face cu respectarea eticii
profesionale in domeniu.
7. Informatiile obtinute in cadrul activitatii de consiliere sunt confidentiale si nu pot
fi dezvaluite altor profesionisti care nu fac parte din echipa de interventie, cu
exceptia prevederilor legale in domeniu.

Indicatori de evaluare
1. Existenta unui spatiu special amenajat si sigur pentru desfasurarea activitatii de
consiliere/psihoterapie.
2. Existenta procedurilor clare de interventie.

3.2 Echipa multidisciplinara de profesionisti in domeniul sanatatii mentale

-> Echipa de profesionisti in domeniul sanatatii mentale a victimelor traficului de

persoane (echipa health-care) este compusa in mod ideal din:

- Psiholog clinician -> realizeaza evaluarea diferitelor paliere ale

personalitatii si nivelul functionarii beneficiarilor.

- Psiholog cu specializare in psihoterapie/consiliere -> include victima

intr-un proces de psihoterapie/consiliere de durata, la nivel individual, de
cuplu/familie sau de grup;

- Medic psihiatru -> investigheaza victima din punct de vedere clinic si,
dupa caz prescrie o schema de tratament medicamentos; colaboreaza cu
psihoterapeutul pentru gandirea unui plan comun de interventie;
monitorizeaza starea de sanatate mentala a victimei.

- Medic specialist -> investigheaza starea de sanatate a victimei, in

contextul larg al asistentei psihologice, consultatiile de medicina interna pot
determina daca acuzele victimei au cauza somatica sau psihosomatica.

- Medic generalist -> monitorizeaza starea generala de sanatate a victimei,

refera victima la alti specialisti si prescrie tratament medicamentos de
intretinere.

-> Pentru securizarea victimelor este necesar sa li se furnizeze explicatii detaliate

privind activitatile specifice de asistenta psihologica si daca e cazul privind
controalele medicale pentru imbunatatirea starii de sanatate mentala. De
asemenea, ele vor fi acompaniate la diferitele consultatii de un asistent social,
educator sau psiholog.

22
-> Toate activitatile de acest tip vor fi implementate la cererea sau cu acordul
victimei.

-> In situatia in care victima se afla in imposibilitatea de a lua o decizie consimtita

(e.g. este minora, are dizabilitati mentale pre-diagnosticate), ea va fi ghidata si
sustinuta in a lua decizia conforma cu ameliorarea starii sale.

3.3. Interventia psihologica

Interventia psihologica se constituie ca unul dintre elementele cheie ale planului

individualizat de asistenta pentru reintegrarea victimelor traficului de persoane.
Asistenta pshiologica (cu toate componentele sale debuteaza odata cu primirea
victimei in program, insotind si completand celelalte demersuri, pana la
reintegrarea persoanei, putand in unele cazuri sa se prelungeasca dupa incheierea
asistentei, ca forma de suport pentru re-ajustarea la cerintele socio-profesionale.

Obiectivele asistentei psihologice se refera la:

-> Asigurarea securitatii si bunastarii emotionale a victimelor traficului de

persoane.

-> Reducerea/eliminarea simptomatologiei de stress post-traumatic in faza

acuta sau cronicizata.

-> Resemnificarea/integrarea evenimentelor traumatizante in istoricul de

viata al victimelor.

-> Invatarea clientilor sa aplice metode de gestionare a emotiilor negative

sau de combatere a simptomelor dezadaptative.

-> Construirea abilitatilor de viata independenta, de auto-reprezentare si

exersarea alegerilor libere in noul context de viata.

-> Prevenirea re-victimizarii

Asistenta psihologica acordata victimelor traficului de persoane se divide intr-o serie

de activitati specifice, astfel:

23
1.->Psihoterapie/consiliere realizata la nivel individual, de grup (de cuplu/familie) in grup (sub
forma grupurilor de suport, art terapie, terapie ocupationala)

2.-> Consiliere inainte si dupa investigatiile medicale; consiliere pentru urmarea unui tratament
medicamentos de intretinere (de lunga durata), care prezinta efecte secundare greu tolerabile ->*)
activitatea este realizata la nivel de organizatie doar daca victima nu primeste consiliere medicala si
informatii in cadrul clinicii in care se realizeaza investigatiile.

3.-> Suport psihologic in timpul investigatiilor autoritatilor/audierilor

4.-> Suport psihologic acordat in urgenta prin telefon

Fiecare serviciu specific asistentei psihologice va fi abordat detaliat in cadrul acestei

sectiuni:

Psihoterapia/Consilierea

Psihoterapia = interventia psihologica realizata stiintific si in scop umanist (a) in scopul optimizarii,
autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in
tulburarile psihologice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in situatii de risc.

*(definitia legala Legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea,
organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania)

Componentele unui proces de psihoterapie includ:

psihodiagnostic si evaluare clinica (*) unele metode terapeutice

eludeaza aceasta etapa, evaluarea fiind un proces continu ce consta in
testarea ipotezelor terapeutice
conceptualizarea clinica;
interventii psihologice individuale si de grup;
relatia psihoterapeutica;
evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

In interventia psihoterapeutica trebuie sa se actioneze prompt, clientului victimizat

oferindu-se un cadru securizant, atitudinile terapeutului fiind de deschidere,
acceptare si toleranta. Relatia este una colaborativa pentru echilibrarea
raporturilor de putere, iar terapeutul este implicat si directiv, fara a fi insa expert.
Existenta cadrului clar invita la comunicare directa si ofera o plasa de siguranta
pentru trairile necontinute ale clientului. Buna delimitare a spatiului si interventiei
terapeutice are rolul de a reconstrui reperele interioare ale clientului si de a-l
reconecta la sine, deblocandu-i resursele de schimbare.

24
Interventia psihoterapeutica are o componenta dubla: individuala si de grup, cu
activitati distincte. Se mentioneaza ca nici una din componente nu se realizeaza
fara acordul beneficiarilor.

Schema logica a interventiei psihoterapeutice:

Identificarea problemei
impasul/blocajul/conflictul
simptomele pe care le manifesta clientul

Stabilirea obiectivelor de atins in terapie

-> clientul stabileste obiectivele terapeutice
->ele se organizeaza pe termen scurt, mediu
si lung
->atingerea obiectivelor va fi verificata de
terapeut impreuna cu clientul

Setarea cadrului terapeutic

-> reguli de confidentailitate in cabinet
-> situatii de incalcare a confidentialitatii
(conform prevederilor legale)
-> stabilirea frecventei sedintelor
-> anuntarea in cazul neprezentarii (de
ambele parti)

Stabilirea metodei si strategiei terapeutice Rezultatele obtinute si monitorizarea post-

->pentru securizare, terapeutul ii va explica interventie
25
pe scurt clientului in ce consta metoda, daca
exista teme pentru acasa
-> normalizarea clientului atunci cand
interventia impune abordarea unor tehnici
mai intruzive
-> terapeutul trebuie sa decida pentru o
anumita metoda, in functie de gradul de
beneficiu pe care aceasta il poate aduce
clientului, in cantarirea deciziei luandu-se de
asemenea in calcul anticiparea obstacolelor
si gasirea de solutii
-> evolutia clientului in procesul de terapie
va fi monitorizata constant atat in timpul cat
si dupa terapie.
-> de regula monitorizarea post-proces se
intinde pe o perioada de 6 luni, timp in care
clientul poate reveni in terapie cu noi
obiective.

a) Psihoterapia/Consilierea psihologica individuala

-> Interventia are caracter saptamanal sau bilunar, avand o durata medie de o ora;
focusul se realizeaza pe construirea unei relatii suportive si autentice, in care
clientul sa poata intra in contact cu sine si cu trairile sale puternic anxiogene.

Obiectivele majore includ:

-> reducerea efectelor traumei in plan psihologic;

-> resemnificarea si integrarea experientei traumatice;

-> scaderea riscului de re-traumatizare;

-> reconectarea clientului la propria corporalitate si la nevoile sale;

-> cresterea nivelului stimei de sine si ajustarea imaginii de sine la noul

context de viata

-> deblocarea resurselor pentru schimbare;

-> cresterea spiritului de initiativa si autonomie;

-> crearea mecanismelor adaptate de coping in raport cu situatiile de viata

cu potential frustrant;

-> cresterea nivelului de testare a realitatii;

-> normalizarea perceptiei asupra diferentelor de rol/gen pentru evitarea

conflictelor interioare;

->exersarea conduitelor adpatative intr-un cadru securizant si fixarea lor in

plan real

26
Interventia terapeutica in criza va include pentru inceput:

-> scoaterea victimei din situatia de exploatare, securizarea sa initiala

intr-un adapost

-> furnizarea de explicatii (in detaliu si pe intelesul persoanei) privind

mecanismele psihologice si fiziologice asociate trairilor post-traumatice,
pentru ca victimele sa inteleaga ce se intampla in interiorul lor si sa
coboare nivelul de anxietate

-> crearea cadrului adecvat pentru ca trairile si conduitele victimei sa se

manifeste

-> prezentarea posibilitatilor de ingrijire pe care le are la dispozitie

(terapie individuala si/sau de grup), asigurarea suportului pentru ca
victima sa ia o decizie in acest sens.

-> orientarea victimei catre un medic psihiatru, in cazul in care persoana

prezinta simptome post-traumatice severe.

Victimele pot fi orientate catre terapie individuala exclusiv, insa o combinatie intre
interventia individuala si in (de) grup este extrem de eficace; in functie de evolutia
clientului, acesta poate fi directionat in diverse momente de la interventia
individuala la cea in (de) grup si invers.

b) Terapia de grup

Implementarea interventiilor psihologice in grup (de grup) nu implica modificari

semnificative privind modul de utilizare a tehnicilor. Diferentele intervin in
organizarea grupului (frecventa intalnirilor, durata, tematica/natura sedintelor de
grup).

27
Construirea unui grup terapeutic
Construirea unui grup terapeutic are la baza urmatoarele directii:
Grupul de clienti are o identitate si nevoi specifice ca entitate in sine dar
fiecare client are nevoi individuale, asteptari si teme personale de lucrat
in terapie.
Beneficiile terapiei trebuie cantarite la nivel de grup si de fiecare membru
al grupului in parte.
Grupul functioneaza ca echipa de suport si catalizator al schimbarii pentru
fiecare membru in parte.
Nu se introduc in grup clienti extrem de agresivi sau incompatibili din
punct de vedere cultural ori al varstei deoarece aceasta afecteaza
dinamica grupului; pentru acestia se organizeaza grupuri speciale;
Terapia de grup nu se preteaza la clienti cu tulburari psihotice in faza
acuta sau pentru victimele ce manifesta simptome post-traumatice severe
(in faza acuta)
Pentru crearea aliantei de grup si securizarea victimelor traficului de
persoane, terapeutul coordonator va aloca 1-2 sedinte;
Numarul membrilor grupului este de obicei intre 6-8 pana la 12; un numar
prea mare de subiecti poate afecta negativ dinamica si rezultatele terepiei
de grup;
In functie de numarul membrilor grupului, sedintele pot fi coordonate de 1
sau 2 terapeuti;
O atentie speciala se acorda sedintelor initiale de constructie a grupului.
Fazele de inter-cunoastere, joining(acomodarea clientilor cu terapeutul
si crearea aliantei terapeutice) si de acomodare a subiectilor in grup sunt
foarte importante.

Conceperea unui grup de terapie

Interventia terapeutica poate fi conceputa sub forma:
-> grupului deschis -> se accepta permanent noi membri; tematicile
abordate sunt sugerate de clienti; coordonatorul este colaborativ si lucreaza
cu fiecare client in parte, fara a se focusa pe procesele de grup.

-> grupului directiv/centrat tematic ->tematica abordata este sugerata de

terapeut sau evidentiata in cadrul unei discutii preliminare cu grupul. Temele
ofera un punct de plecare pentru clientii care nu au mai avut contact cu
psihoterapia sau cei cu nivel crescut de ancietate. Grupul functioneaza ca o
structura securizanta, care faciliteaza inter-relationarea si suportul reciproc,
sub ghidarea unui leader in pozitie parentala sau de autoritate, implicat
activ in procesele decizionale de grup.

! Temele abordate pot suda un grup prin prisma experientelor comune in aici si

28
acum, cu un caracter de universalitate in care fiecare persoana va procesa tema
conform nivelului sau.

Etape in organizarea grupului:

activitati de incalzire care invita la coeziune si dau sensul explorarii
exercitii de relaxare, tehnici de imagerie dirijata, tehnici de energizare
(Nowell Hall, 1987);
dans si miscare; muzica;
tehnici expresiv-creative care pun clientii in contact cu tensiunile si
propria corporalitate ;
explorarea si discutiile adiacente experientelor.
ritualul de inchidere a sedintei
Sau,
activitati de incalzire exercitii de relaxare, tehnici de imagerie dirijata,
tehnici de energizare (Nowell Hall, 1987);
propunerea temei si explorarea acesteia la nivel individual prin tehnici variate
(fiecare membru al grupului, ca protagonist analizeaza tema impreuna cu
terapeutul)
alocarea unei secvente dupa fiecare interventie individuala, in care membrii
grupului pot da feedback protagonistului, pot impartasi
experientele/trairile/solutiile pe care ei le-au gasit intr-o situatie similara
ritualul de inchidere a sedintei si un cuvant de incheiere din partea tuturor
participantilor.

Exemple teoretice de teme care pot fi abordate in grupurile de victime femei ale
exploatarii: increderea in celalalt; cum ma vad eu/cum ma vad ceilalti; cum pot
sa trec mai bine peste momentele in care panica/frica vin peste mine; care sunt
nevoile mele in relatia de cuplu/cum pot sa aleg un altfel de partener; teme
legate de sexualitate; teme ale feminitatii/maternitatii

Grupul de suport un exemplu de interventie terapeutica:

> se adreseaza in principal beneficarilor inclusi in sistemul rezidential; are

caracter saptamanal si dureaza aproximativ 2 ore.
-> se exploreaza aspecte legate de : managementul locuintei; adaptarea la
traiul in grup; exprimarea asertiva a nevoilor; managementul conflictului; se
abordeaza teme exprimate de beneficiari legate de viata de cuplu, identificarea
sitatiilor cu potential de risc, probleme survenite in diferite arii de viata.

Indicatori de reusita in terapia de grup sunt:

(a) accesul la o cantitate mai mare de informatie terapeutica;

(b) instalarea sperantei-> vazand ca unii membri ai grupului au reusit
persoana intelege ca si ea poate reusi;
(c) invatarea prin modelare si imitatie;
29
 (d) suportul social al grupului;
(e) universalitatea -> clientul intelege ca nu este singur in problema
pe care o are, observa cum se manifesta aceasta la alte persoane si
cum procedeaza celalalt pentru ameliorare.
(f) factori curativi in terapia de grup: impartasirea de informatii,
invatarea interpersonala, catharsisul, inculcarea sperantei.( Waller)

Particularitati ale dinamicii in grupul de suport pentru victimele traficului de fiinte umane

Functia centrala a grupului este aceea a socializarii: membrii intra in contact direct unii cu altii aici si
acum si invata sa isi gestioneze niveluri inalte de inadecvare.

Ca scopuri generice se enumera recuperarea functiei de socializare ori largirea experientei pentru
victimele cu abilitati sociale reduse sau istoric indelungat de institutionalizare.

Obiectivele unui grup de terapie vor fi discutate si negociate cu clientii participanti si se refera la:
Mutarea focusului de la trauma la modalitatile in care pot fi gestionate simptomele asociate si
solutiile potentiale
Clarificarea pozitiei in grup, raportarea constienta la ceilalti, exersarea impartasirii si cooperarii
in cadrul grupului.
Imbogatirea experientei realitatii, imbogatirea campului informational despre sine.
Normalizarea/ajustarea rolurilor feminin/matern la schimbarile de viata
Gasirea unor modalitati alternative de satisfacere a nevoilor (de iubire, acceptare, de validare si
protectie)
Actualizarea imaginii de sine prin activarea resurselor inconstiente
Descoperirea proiectelor de viitor si clarificarea etapelor de parcurs

Grupul ofera un cadru securizant pentru ca:

- victimele sa exerseze conduite pro-sociale: ajutorul reciproc; a oferi feedback constructiv unele altora;
implicarea activa pentru sustinerea celorlalte; traiesc experienta impartasirii si a intimitatii securizante.
- trairile de inadecvare, neputinta, lipsa sperantei sa fie recadrate victimele invata sa isi gestioneze
trairile si sa fie prezente in grup; pot oferi solutii unele altora; simt acceptare si capata un rol activ (de
subiect) in grup; analizand problemele pe care le au, descopera ca acestea pot fi abordate cumva si isi
recapata speranta.

Provocari pentru terapeutul/(ii) care coordoneaza grupul:

- > poate aparea fenomenul de divizare a grupului in doua (grupul beneficiarilor versus terapeut(i)
-> victimele se pot coaliza impotriva regulilor sau a personalului din centru.

-> in afara implicarii active a terapeutului, victimele au tendinta sa impartaseasca in mod

exhaustiv experientele traumatizante, crescand fluxul de emotionalitate negativa, fapt care
genereaza re-traumatizarea in grup (participantii sunt martori la naratiunile supra-saturate de
trauma).

30
-> victimele se compara, evalueaza intensitatea evenimentelor traumatice pe care le-au trait,
gradul de nevinovatie al fiecareia. Pe baza acestor rezultate pot stabili o ierarhie in grup.

c) Sedinte de art terapie la nivel de grup

->Art-terapia de grup are avantajul de putea fi adresata unei plaje largi de clienti,
de la cei care nu sunt pretabili la terapie individuala, pentru ca nu pot experimenta
intimitatea unei relatii unul la unul, la cei care au dificultati in situatii sociale. Este
utila de asemnea in cazul beneficarilor cu dificultati de adaptare (intelect de limita,
istoric psihiatric, istoric de institutionalizare) si a celor cu nivel educational scazut.
In general ofera beneficiarilor ocazia de a reflecta si de a se raporta la sine si la
grup cu ajutorul creatiei proprii.

->A fost conceputa ca alternativa la procesul psihoterapeutic conversational, mai

ales pentru caracterul sau non-intruziv si pentru includerea beneficiarilor care nu au
optat pentru componenta terapeutica individuala.

Obiectivele interventiei terapeutice

Cresterea auto-valorizarii legate de produsele artistice personale.

Schimbarea perspectivei de raportare la trauma; descarcarea continuturilor
traumatice prin travaliul creator.
Obtinerea unei prize mai bune cu sinele si functia acestuia simbolica.
Exersarea creativitatii si a auto-reflectivitatii.
Cresterea gradului de coeziune interioara.
Separarea de trauma, mutarea focusului pe descoperirea de sine.
Exersarea oferirii si primirii feedback-ului constructiv (in cadru securizant).
Experimentarea perceptiei celorlalti asupra propriei persoane si a propriei
creatii.

Cadrul terapeutic

-> Incaperea in care se desfasoara sedintele art-terapeutice va avea reguli specifice

de utilizare a materialelor si spatii individuale de stocare a produselor artistice.
Spatiul in care se tin sedintele de art terapie poate fi acelasi cu cel in care are loc
terapia individuala sau de grup.

31
->Terapeutul seteaza reguli cu privire la produsele artistice (e.g. daca pot sau nu sa
fie luate acasa de clienti; cum se stocheaza; cum se intretin; daca pot fi expuse).
Daca un client alege sa isi distruga produsul, el va avea toata libertatea sa o faca;
nu se admit distrugeri ale obiectelor de catre alti participanti.

-> Grupul se desfasoara saptamanal, are o durata medie de doua ore si jumatate si
de regula pot participa pana la 10 victime. In functie de numarul participantilor,
grupul poate fi coordonat de unul sau 2 terapeuti. Pentru facilita relatia dintre
beneficiari si personalul centrului, pot fi invitati si alti profesionisti din centru sau
lucratori voluntari.

-> Beneficiarii se aseaza in cerc, cat mai comod, avand materialele de lucru in
centru. In afara unei prescriptii specifice din partea coordonatorilor, ei pot alege din
mai multe feluri de materiale.

In general se folosesc materiale ca: plastilina, culori cerate, tempera, vopsele

acrilice, materiale din natura; foi de diferite culori si dimensiuni; hartie glasata;
markere si evidentiatoare.

->Varietatea materialelor lasa posibilitatea de a trai in mod diferit experienta de

lucru, de asociere a proprietatilor acestora cu trairi si experiente anterioare.
Materialele si intrumentele alese pentru a realiza lucrarea de art-terapie au rol de
facilitare a procesarii unei anumite trairi a clientului, modalitatea folosirii
materialelor indicand dinamica proceselor interioare ale clientilor si experienta lor
anterioara.

Interventia art-terapeutica se apropie ca metoda de lucru de aceea a grupului

centrat pe tema (grupul directiv):

->Coordonatorul(ii) propun(e) de regula o tema si gestioneaza timpul alocat

secventelor de interactiune,

-> Procesul de creatie poate fi insotit de muzica relaxanta.

->Pentru incurajarea introspecitei si activarea resurselor de creatie, sedinta incepe

cu un exercitiu de imagerie dirijata.

->Tema va fi abordata intr-o singura sedinta sau in mai multe, in functie de nevoile
si particularitatile grupului.

32
->Unele sedinte presupun teme ce vor fi lucrate individual, altele propun teme de
lucrat in diade sau in grup.

-> In structura sedintei intra doua secvente bine delimitate:

cea a procesului de creatie si

cea a interventiei psihoterapeutice avand ca suport material
obiectul artistic.
Aditional, coordonatorul(ii) grupului vor oferi o scurta analiza asupra
produselor proprii si asupra tririlor pe care le-au avut in timpul
procesului de creatie.

-> Acest format faciliteaza cresterea nivelului de constientizare si intelegere a

propriilor procese interioare dar si gestionarea lor prin discurs.

->Obiectul artistic contine elemente traumatice, de care sunt atasate trairi astfel
incat materialul vorbeste despre imaterial, prin imagini si nu cuvinte.

->Odata cu exersarea procesului creativ, se produce fluidizarea proceselor interne,

creste nivelul de coerenta si coordonare interioara, deblocandu-se in consecinta
resursele beneficiarilor.

-> O tema personala identificata in cadru art-terapeutic poate fi lucrata apoi la

sedintele de consiliere individuala.

d) Grupul de ergoterapie

> Are la baza principiile grupului deschis, in cadrul caruia beneficiarii

confectioneaza mici obiecte decorative sau podoabe, din diferite materiale, cos pe
etamina ori realizeaza felicitari prin metoda colajului. Are frecventa bilunara si o
durata variabila (2-4 ore). Este o activitate ce mobilizeaza resursele beneficiarilor pe
activitatea de creatie si introduce un nou stimul in campul mental, de-conectand
atentia de la trairile negative. Ofera de asemenea posibilitatea oferirii de feed-back
si de auto-gratificare.

-> Intocmai ca in sedintele de art terapie, pentru reglarea raporturilor de putere si

mentinerea relatiei securizante, coordonatorul grupului va realiza produsele
impreuna cu beneficiarii. In functie de disponibilitate pot participa lucratori voluntari
sau alti profesionisti din centru (incurajeaza socializarea dintre lucratori si
beneficiari si faciliteaza adaptarea beneficiarilor la programul de asistenta).

33
-> Pentru activarea resurselor creative si imbogatirea experientei de lucru, vor fi
folosite materiale cat mai variate (exemple de produse care pot fi confectionate:
semne de carte, lumanari, bijuterii handmade, portofele, lumanari, alte obiecte
decorative, mici tablouri din lemn accesorizarea unor produse vestimentare cu
margele sau nasturi, pictura pe sticla, etc.

-> Grupul poate fi coordonat de un psiholog, asistent social sau educator,

organizarea sedintelor nepresupunand o analiza asupra simbolurilor ori starilor
interioare ale beneficiarilor.

Analiza asupra interventiei psihoterapeutice

Despre spatiul terapeutic...

Spatiul terapeutic = scena pe care se pune in act experienta de psihoterapie;

= granita invizibila la spatiul de intalire al terapeutului cu

clientul unde se desfasoara relatia terapeutica (in care se activeaza transferul si
contra-transferul Cox, 1978);

= spatiul intrapsihic in care exista strategii si resurse de crestere;

= spatiul din si dintre cei care impartasesc o alianta terapeutica

formala.

Cadrul terapeutic trebuie sa fie clar delimitat:

-> Incaperea in care se desfasoara terapia/consilierea trebuie sa ramana constanta

pe toata durata procesului. Spatiul trebuie sa fie organizat astfel incat sa fie adecvat
scopurilor terapiei, pe cat posibil aceasta sa fie singura uzanta a sa.

-> Camera de consiliere trebuie sa se afle in centrul de zi sau intr-un spatiu diferit
de cel in care clientii primesc asistenta rezidentiala (poate avea impact asupra
granitelor si relatiei terapeutice)

! Sugestii:

-> amenajati camera astfel incat sa permita atat terapia individuala, cat si interventia de/in grup;
-> alegeti un spatiu larg, bine luminat, a carui usa se poate inchide bine, situat eventual in afara unei zone

34
intens circulate de colegi/alti beneficiari;
-> evitati sa pastrati un telefon sau echipamente de birou in incapere;
-> alegeti sa nu amplasati mobilier masiv/multe piese de mobilier: o masa, o sofa, cateva scaune si un
corp de biblioteca sunt de ajuns;
-> pentru a crea mai multa intimitate (atat in terapia individuala, cat si de grup) dispuneti scaunele in cerc
-> pentru terapia de grup puteti renunta la scaune, inlocuindu-le cu pernute decorative sau saltele
-> decorati spatiul pentru a securiza clientul si a-i inspira caldura/optimism: tineti plante sau flori
naturale; afisati pe pereti cateva imagini relaxante sau pozitivante; folositi lucrari de art-terapie sau
terapie ocupationala pentru a le expune in aceasta camera;
-> evitati sa incarcati spatiul cu decoratiuni/sa folositi multe culori in amenajarea camerei, pot distrage
atentia clientilor de la terapie, in anumite situatii un client anxios se poate simti coplesit/sufocat;
-> pastrati echipamentul pentru tehnici expresiv-creative (marionete, culori, materiale textile, jucarii)
intr-o cutie/intr-un cos, nu il expuneti ca decor.
-> Specificati reguli clare pentru utilizarea spatiului, cat si privind activitatile aditionale -> fumatul este
interzis; folosirea telefoanelor mobile (atat de catre terapeut cat si client) este posibila dupa terminarea
sedintei.

-> Spatiul in care se desfasoara terapia/consilierea devine o dimensiune in sine pe

durata terapiei, astfel se impune existenta unui set de reguli pe care terapeutul si
clientul le negociaza, pentru buna delimitare a cadrului terapeutic: frecventa si
durata sedintelor; reguli privind confidentialitatea in terapie; reguli privind
amanarea sedintei;

Procesul psihoterapeutic in cazul victimelor se intinde adesea pe o perioada indelungata (1-2 ani)
obiectivele fiind adesea re-evaluate, parcurscul clientului fiind marcat de fluctuatii intre progrese,
stagnari si reveniri.

Durata procesului terapeutic (individual, de/in grup) coincide cu durata programului de asistenta,
putandu-se prelungi si dupa reintegrarea victimei.

Durata sedintei este de regula de o ora, in cazul terapiei de cuplu/familie sau de grup se recomanda ca
aceasta sa nu depaseasca 2 ore

Exista factori care intervin in fragmentarea continuitatii procesului terapeutic: mutarea victimei la un
alt adapost, din motive de securitate; nasterea unui copil; parcursul scolar al victimei; reinsertia sa in
campul muncii; necesitatea de a parasi tara pentru a participa la audieri/investigatii in tara de
destinatie; decizia de a lucra intr-o alta tara.

Acestia vor fi explorati de terapeut si client, cei doi gasind impreuna solutii, de exemplu: revenirea in
terapie; mentinerea suportului psihologic prin telefon pentru o perioada; mijlocirea acceptarii
terapeutului din noul adapost, etc.

Pana la ameliorarea simptomelor post-traumatice este necesar ca sedintele de terapie (individuale, de

35
 cuplu, familie) sa se desfasoare saptamanal sau cel putin de doua ori pe luna;

Ulterior frecventa intalnirilor va fi discutata si negociata cu clientul(ii), in functie de necesitatile

acestora.

Este indicata mentinerea constantei intalnirilor, eventual mentinerea unei zile constante pe toata
durata procesului.

Regulile se adreseaza in egala masura clientului si terapeutului -> in cazul amanarii unei sedinte,
persoana aflata in indisponibilitate de a participa va anunta pe celalalt, ideal cu 3-4 zile inainte de
sedinta initial programata.

Pentru a evita anxietarea clientului, amanarile din partea terapeutului trebuie sa fie cat mai rare,
acesta fiind obligat sa-si gestioneze programul de lucru in interesul clientilor. In cazurile in care un
client amana in mod repetat sedintele de terapie, terapeutul va renegocia obiectivele si asteptarile
clientului in raport cu procesul terapeutic.

Despre prezenta terapeutica...

- Victimele au capacitatea de a percepe in mod spontan acceptarea si nivelul de

angajare al terapeutului in relatie. O relatie terapeutica autentica, bazata pe
incredere si respect se stabileste numai in cazul in care clientul manifesta acceptare
fata de terapeut (Hagood, 2000).

- Pentru victimele traficului de persoane sunt caracteristice neincrederea in ceilalti

si anticiparea negativa a intentiilor lor. Terapeutul apare ca o persoana din exterior,
reprezentant al unui sistem complicat avand rolul de a ajuta, deci care repara
persoane defecte. Or victimele se percep ca fiind defecte si au interiorizat o
imagine negativa asupra propriilor persoane. Acest fapt poate genera doua tipuri de
atitudini in randul victimelor clienti:

-> lipsa de initiativa, dependenta crescuta fata de serviciile de asistenta care

li se ofera; in terapie victima se identifica cu eticheta de persoana ajutata<->
neputincioasa si perpetueaza dependenta fata de terapeut, care ii poate satisface
nevoile de protectie si iubire neconditionata.

-> atitudine de opozitie fata de si respingere a ajutorului (e.g. serviciile de

asistenta); pentru a lupta impotriva angoasei, victima proiecteaza defectele si
asteptarile sale negative asupra lucratorilor din institutie/organizatie. Asadar
victima e o supravietuitoare pe cont propriu, ce nu are nevoi pe care ceilalti le pot
satisface.

36
- Terapeutul ca exponent al societatii, devine un instrument prin care clientii
victimizati verifica acceptarea si toleranta pe care le poate manifesta o persoana
din afara in raport cu ele; devine un reper prin care ele testeaza
reactia/intelegerea celuilalt, in cazul in care victima s-ar decide sa impartaseasca
experienta traumatica cu altcineva

- Stabilirea relatiei terapeutice depinde in mare masura de decizia clientului, fiind

rezultatul unui proces de testare a capacitatilor terapeutului in:

-> a face fata la/a putea contine discursul suprasaturat de negativ al

clientului victimizat;

-> a-si putea gestiona propriile reactii emotionale la discursul clientului,

fara a bloca empatia

-> a modifica/a reduce anxietatea

-> a insufla speranta clientului si a construi asteptari pozitive .

- Victimele vin in terapie cu dorinte, sperante si nevoi specifice si au tendinta de a

polariza relatia cu terapeutul (fie prin supralicitarea capacitatilor sale si
suprainvestirea sa afectiva; fie prin subestimarea capacitatilor sale si dezangajarea
afectiva). In oricare caz asteptarile si perceptia clientilor asupra
terapeutului/procesului terapeutic trebuie ajustate.

- Victimele se descriu adesea in context terapeutic ca fiind rupti, sfasiati, raniti sau
defecti si par a nu-si acorda nicio sansa de vindecare. Terapeutul trebuie sa fie
constient si sa creada autentic in capacitatea clientului victimizat de a se vindeca
(D. Schroder).

- Modalitatea concreta pe care un specialist in asistenta o poate pune in aplicare in

aceasta etapa se refera la adoptarea unei atitutini de acceptare si toleranta in
raport cu alternantele emotionale ale victimei de tip apropiere distantare si
suprainvestire emotionala - dezinvestire (specifice atasamentului insecurizant)
insotita de respect si suport in vederea redobandirii auto-controlului si
independentei victimei.

Despre relatia terapeutica...

37
- Clientii victime au tendinta sa aduca/ reitereze in relatia terapeutica modele de
relationare pe care le-au folosit cu persoanele semnificative (parinti, frati, parteneri,
agresori). Aceste relatii sunt adesea nefinalizate si pot descrie cicluri de abuz
survenite inainte sau in timpul sitautiei de exploatare. De regula se refera la relatii
abuzive traite sau observate, instalate in copilarie, legate in special de persoanele
de atasament.

Terapeutul este investit de client:

-> intr-un rol compensatoriu = de protector, de salvator, de persoana de atasament;

-> intr-un rol care repeta istoria personala = de parinte hranitor, autoritar, abuziv
sau neglijent;

-> intr-un rol care repeta istoria de trafic

- Prezenta terapeutica va fi adaptata in functie de particularitatile clientului

victimizat dar ea trebuie sa promoveze o atitudine onesta, colaborativa, care
permite fluxul de emotii, continerea, explorarea continuturilor traumatice si
cresterea post-traumatica. Cu toate acestea, in unele cazuri este indicat ca
terapeutul sa fie directiv.

- Trauma poate fi explorata in mai multe moduri, uneori pentru ameliorarea

simptomelor post-traumatice nefiind necesar ca terapeutul sa puna victima in
contact cu intreaga situatie traumatica, ci doar cu anumite aspecte ale ei. Se poate
lucra cu trauma prin apelul la tehncile simbolice, jocul de rol, scaunul gol, tehnici
psihodramatice, art terapie, fara a se folosi metode intruzive care sa activeze
rezistentele persoanei sau chiar sa o faca sa retraiasca evenimentul.

! Indiferent de amploarea si gravitatea evenimentelor traite de clientii victime, ei au dreptul de a alege sa

abordeze in terapie doar temele/subiectele cu care se simt confortabil sa lucreze.

Atitudinea deschisa a terapeutului (neinsistarea pe explorarea cu orice pret a traumei) arata respect pentru
alegerile clientului si protejarea demnitatii sale.

Despre dinamica in sedintele de terapie...

38
Granitele de timp = mentinerea constanta a duratei intre inceputul si inchiderea
sedintei. Atat terapeutul cat si clientul stiu cand incepe si se incheie intalnirea asa
ca focusul va fi pe modul in care se foloseste aceasta durata. Intarzierea clientului
sau absenta sa la o sedinta vor fi explorate in cadru art-terapeutic, fiind indicatori ai
transferului. Terapeutul poate de asemenea experimenta intarzieri sau prelungiri
ale timpului sedintei, caz in care auto-analiza sau intervizarea pot facilita
intelegerea unui posibil contra-transfer.

Modificarea duratei sedintei(lor)

Apare tentatia de a incheia mai tarziu sedinta cand clientul ofera un continut
simbolic bogat sau mai devreme atunci cand nici un proces nu pare a se desfasura.
Terapeutul trebuie sa fie tolerant si sa se lase in voia procesului, sa ofere timp
clientilor, chiar daca asta inseamna incetinirea procesului.

La polul opus, specialistul va lasa loc de manifestare si va contine trairile clientului,

oricat ar fi de greu pentru el. Intalnirile reprogramate de la o saptamana la alta
anxieteaza clientii. Pentru clientii care ofera materialul important la finalul sedintei
va fi o provocare sa isi contina trairile si sa reflecteze asupra lor pana la urmatoarea
intalnire.

Strategia unor clienti de a se disponibiliza la finalul sedintelor arata cursul

proceselor inconstiente, fiind stiut faptul ca pot avea insighturi (momente de
iluminare, in care constientizeaza un lucru important) ori deschid o problema
noua in incheiere, solicitand un timp aditional pentru explorare. Terapeutul va
reaminti inca o data regulile legate de granite si se asigura de intelegerea clientului
asupra impactului comportamentului sau in termenii mesajului pe care il aduce in
terapie. De altfel, sedintele de terapie cu durata prelungita pot avea consecinte
negative asupra functionarii clientului in afara contextului terapeutic (e.g. relatii
sociale, relatii la locul de munca; in relatia de cuplu).

Atingerea/contactul fizic cu clientul in terapie

In functie de particularitatile clientilor si de gradul de confort al terapeutului, acesta

poate avea contact fizic cu clientul in timpul sedintelor. Nu exista reguli prin care se
interzice atingerea clientului, insa e important de folosit atingerea cu scop exlusiv
terapeutic (e.g. pentru aratarea sustinerii fata de client atunci cand se afla in
39
dificultate; pentru a-l incuraja; pentru a-i arata empatie/intelegere; pentru a-l
securiza)

Daca nu s-au setat granite clare, terapeutul poate altera relatia astfel:

Granite rigide -> distanta fizica mare intre terapeut si client;

terapeutul manifesta raceala, evita contactul cu clientul si intervine
corectiv pentru a bloca exprimarea emotionala a clientului =>
transfer negativ din partea clientului; se pierde relatia
Granite relaxate -> apropiere fizica mare, terapeutul are contact
fizic constant cu clientul si nu isi gestioneaza emotionalitatea =>
alimentarea vicioasa a fluxului emotional intre terapeut si client;
terapeutul isi pierde rolul profesional, devine prietenul sau
partenerul compensator al clientului

Despre procesul terapeutic...

Procesul terapeutic se stabileste in spatiul securizant oferit de terapeut clientului si

se constituie ca integrare a energiilor dintre cei doi (Cox, 1978). Prin intermediul
terapiei, clientul este imputernicit sa desfasoare un demers pe care nu il poate
sustine singur.

Terapeutul ghideaza, faciliteaza si re-conecteaza clientul la experientele sale

trecute. Disponibilitatea terapeutului face clientul receptiv, astfel incat el poate
dezvalui orice. Terapeutul controleaza aici si acum-ul experientei clientului
si il reconecteaza pe acesta la trecut, la experientele primare cu persoanele
semnificative. Ia astfel nastere relatia de transfer.

Transferul = clientul ii atribuie terapeutului calitati, sentimente si reactii ale unei figuri semnificative din
trecutul sau. Sentimentele pe care clientul le manifesta in relatia cu acea persoana vor fi traite in acelasi
mod si in relatia cu terapeutul. Astfel, clientul repune in act, in mod inconstient, relatia din trecut.

Contratransferul = totalitatea reactiilor inconstiente ale terapeutului fata de clientul sau, in special la
transferul realizat de acesta
Contratransferul nu are o conotatie pozitiva sau negativa, ci este un indicator al procesului terapeutic.
Contratransferul reactiv cuprinde raspunsuri disproportionate (inadecvate) din partea
terapeutului, activate ca rezultanta a propriilor experiente de viata; clientul percepe trairile si defensele
terapeutului, fapt care altereaza relatia securizanta
- Cotratransferul activ se traduce prin modalitatea in care terapeutul se foloseste de trairile sale
pentru a intelege procesele interioare ale clientului. Aici contratransferul este o reactie adecvata dar pot
aparea limitari prin perceptiile specialistului. (Cairns, 1994)

40
Incheierea procesului terapeutic

-> Poate fi decisa atat de terapeut, cat si de client, de regula atunci cand au fost
atinse obiectivele propuse in terapie ori in situatia in care continuarea terapiei nu
mai aduce nici un beneficiu clientului, caz in care acesta poate fi referit la cerere
unui alt terapeut.

-> Finalizarea terapiei trebuie discutata si negociata cu clientul, terapeutul avand

obligatia de a pregati din timp incheierea procesului.

-> Terapeutul va securiza clientul pentru a reduce din anxietatea momentului si ii va

valida acestuia abilitatile dobandite in timpul terapiei, care acum ii permit sa aiba o
viata multumitoare. Ii va lasa clientului posibilitatea de a se intoarce in terapie, in
situatia in care acesta continua sa intampine dificultati pe care nu le poate aborda
pe cont propriu.

-> In etapa premergatoare incheierii terapiei, terapeutul va negocia cu clientul

rarirea sedintelor (o sedinta la trei saptamani, apoi la o luna).

-> Incheierea procesului de terapie poate fi intarita de un ritual intre terapeut si

client (e.g. clientul primeste o diploma in care sunt specificate noile abilitati
dobandite; se organizeaza un mic moment aniversar; terapeutul face o incursiune a
istoriei relatiei sale cu clientul, etc)

2. Suportul psihologic prin telefon

-> Se acorda periodic (de doua ori pe luna) in urmatoarele situatii:

- pentru monitorizarea starii victimelor care nu opteaza pentru asistenta

psihologica;

- pentru beneficiarii temporar indisponibili sa participe la activitati de asistenta

psihologica;

- pentru securizarea initiala a victimelor ce primesc asistenta pre-repatriere in tara

de destinatie;

- pentru beneficiarii asistati in familia nucleara/de origine/extinsa care se confrunta

cu o situatie problema (e.g. o situatie de risc/amenintare; o problema medicala; o
pierdere, etc), care nu le permite pentru moment sa participe la sedintele de
consiliere.

41
-> Are rol de reducere a anxietatii si sustinere a persoanei in a gasi o solutie/un mod
de a face fata pe termen scurt la problema aparuta.

3. Acompaniere si suport psihologic in timpul audierilor

Colaborarea victimelor cu autoritatile devine un proces intens si de uzura, care

presupune expunerea repetata a persoanelor la evenimentul traumatizant trait,
crescand astfel riscul de re-victimizare.

In baza unui acord de parteneriat semnat intre institutia/organizatia care asista

victima si politie Psihologul/terapeutul poate insoti victima (adulta sau minora) la
intalnirile cu reprezentanti ai autoritatilor.

In acest caz, profesionistul functioneaza ca mediator al raporturilor dintre victima si

investigatori, intervenind pentru stabilizarea persoanei atunci cand apar blocaje sau
aceasta experimenteaza trairi puternic destabilizatoare.

II. Traumatizarea indirecta -Surse posibile de distress in lucrul cu

victimele:

Factori generati de Factori generati de rolul Factori generati de

sistemul de servicii profesional particularitatile
beneficiarului

Presiuni privind crearea Profesionistul ca

serviciilor relevante, interfata clientului in Beneficiarii fac parte din
accesibile, adecvate relatia cu institutiile categoria multistress=>
nevoilor beneficiarilor publice/private; au nevoi complexe, care nu
victime; pot fi adresate de serviciile
sociale existente
Roluri profesionale
Cooperare multisectoriala multiple/suprapuse
dificila in acordarea Nivel redus de
serviciilor de asistenta reintegrare/autonomie
Grad de incertitudine a
pentru victimele din
muncii crescut <->
satisfactie profesionala categorii defavorizate, cu
Impactul
reduse nivel redus de functionare
42
dezistitutionalizarii si sociala:
descentralizarea Situatii de limita de
serviciilor comunitare => competenta
servicii de asistenta Lipsa venitului/locului de
fragmentate munca;
Expunere la continuturi
traumatice ale clientilor Lipsa locuintei;
Conditia fizica/mentala
precare;
Finantare redusa<-> Izolare,
Multi profesionisti
costuri crescute ale netransportabilitate
manifesta simptome de
serviciilor; personal
epuizare si continua sa
insuficient
lucreze in lipsa unor
masuri institutionale de
sprijin/protectie

Forme de manifestare a distress-ului in randul profesionistilor care

lucreaza cu victimele:

Burnout Stress Traumatic Traumatizare vicarianta

Secundar (STSD) (VT)
= sindrom de epuizare Compassion
fizica si emotionala, cu Fatigue =Procesul de transformare
evolutie indelungata a terapeutului ca rezultat al
= sindrom cu debut acut, angajarii empatice in
in care copingul trauma clientului
Riscuri: (apararea) la stress
scade, profesionistul
-atmosfera negativa la traind simptome similare Riscuri:
locul de munca; cu cele ale victimelor.
-suprasaturarea traumatica
-stress emotional Riscuri: a discursului clientului;
prelungit;
-clientul traumatizat -identificarea cu clientul;
-lucrul cu clienti dificili; devine stressor al
terapeutului; -coping negativ si
-lipsa timpului liber/retelei diferentiere a sinelui
de suport; -expunerea la implicare scazuta la terapeut
empatica prelungita
- dinamica relationala
centrata pe putere la locul -lipsa experientei/formarii
de munca;
-istoric personal de abuz
-roluri profesionale

43
 multiple, suprapuse

-satisfactie redusa a Simptome:

muncii
-limite de competenta
Simptome:
epuizare fizica,
dificultati de somn,
migrene, imunitate
scazuta, stress
interpersonal,
perceptia expunerii,
neputindei, inadecvarii
Simptome(76):
rigiditate cognitiva,
dificultati de focalizare
a atentiei, anxietate,
vinovatie, neputinta,
iritabilitate, inutilitate,
pierderea sensului
religios/moral,
demotivare,
absenteism, retragere
stima de sine scazuta,
auto-continere scazuta,
cinism, furie,
suprainplicare fata de
client, nevoi si scheme
cognitive perturbate
(incredere, control,
intimitate), dificultati de
setare a granitelor cu
ceilalti, tulburari de
memorie

Traumatizarea vicarianta

= transformari survenite la nivelul functionarii si personalitatii

terapeutului/asistentului social, ca rezultat al expunerii repetate la
continuturi intens traumatice prezentate de beneficiarii victimizati.
Transformarea afecteaza persoana la nivelul intregii personalitati,
simptomele resimtite fiind asemanatoare cu cele ale tulburarii de stres
post-traumatic. Simptomele includ: fobii, cresterea nivelului de anxietate,
hipervigilenta, pierderea sperantei, anularea valorilor si credintelor
anterioare de viata, conduite compulsive. (Pearlman & Mac Ian, 1995)

Mecanismul instalarii traumatizarii vicariante:

Traumatizarea vicarianta se instaleaza ca urmare a actiunii unuia sau mai multor

factori din lista urmatoare:

Terapeutul se angajeaza in cicluri de atasament empatic si implicare

activa fata de client. La fiecare final de relatie, el va trai
separarea/pierderea relatiei, in timp acest proces duce la epuizarea empatiei
(Skovholt).
Implicarea empatica incompleta -> terapeutul percepe discursul clientului
ca fiind complesitor si simte anxietate/teama la gandul ca ar putea trai

44
 emotional impactul discursurilor clientului => terapeutul blocheaza
exprimarea empatiei fata de client => terapeutul se disociaza.
Contratransferul reactiv -> distantarea terapeutului/replierea pe sine
pentru a se proteja de impactul discursului clientului
Contagiunea/transmisia continuturilor traumatice, a stressului si
satisfactiei intre terapeut si client este crescuta
Experiente repetate din partea terapeutului de continere a materialelor
suprasaturate de negativ.
Sinele = esenta individualizata, sistem de resurse, nevoi, constructe
personale, schema cognitiva; Sistemul de credinte al sinelui poate fi ranit
emotional; Sinele traumatizat al clientului se conecteaza (la nivel inconstient)
cu elemente de trauma din sinele terapeutului, potentand efectul traumei.
Modelul stressului -> relatia: empatie+implicare+expunere la client =>
inchiderea relatiei => dezatasare, dezangajare=>satisfactie. In timp, apar
reziduri de stress din relatiile amterioare, care sunt aduse in noile relatii
terapeutice.
Particularitati de personalitate ale terapeutului:
Terapeutul ca vindecator ranit
Oamenii au experiente traumatice primare, la care dezvolta raspunsuri adaptative unice;
Profesionisii isi folosesc in mod terapeutic ranile pentru a se conecta emotional la clienti
(Groesbeck1975, Kirmayer 2003); o rana primara nerezolvata poate directiona un
terapeut catre lucrul cu clienti traumatizati;
A rani si a vindeca sunt polaritati interconectate=> ranile clientului activeaza pe cele ale
terapeutului => clientul face proiectii asupra acestuia=> terapeutul devine cel care
vindeca sau cel care raneste.
Empatia este purtatorul continuturilor traumatice in cadrul aliantei terapeutice.
Rolul terapeutului este de a activa si investi vindecatorul interior al clientului (Kirmayer,
2003
Terapeutul martir
Simt o vinovatie puternica si se simt datori sa anuleze trauma clientului;
Nu isi asuma pozitia de vindecator si nu pot activa resursele de vindecare in client
Isi manifesta loialitatea fata de client incorporand trauma acestuia si dezvolta in timp
simptome de traumatizare vicarianta

Metode de prevenire/ameliorare a simptomelor de traumatizare vicarianta

la lucratorii cu victimele traficului de persoane

1.*)dupa Organizatia Internationala pentru Migratie

-> identificarea factorilor generatori de stress la nivelul dimensiunilor personale, profesionale si

organizationale si gasirea unor strategii prin care sa se asigure:
- satisfactia personalului,
- prin care sa se previna/amelioreze simptomele specifice burnout-ului (epuizarii) sau traumatizarii
vicariante
-prin care sa se clarifice rolurile, atributiile personalului

45
-care sa asigure claritate, coerenta si eficienta programului de asistenta per ansamblu.

In sfera personala -> profesionistii trebuie sa constientizeze impactul negativ/pozitiv al alegerilor

profesionale si personale asupra calitatii vietii lor, pentru a face fata la sursele de stress. Acest
lucru presupune ca ei sa ramana angajati in relatii sociale, familiale si parteneriale, sa isi permita
relaxarea, sa aiba un program adecvat de somn si alimentatie, sa isi mentina preocuparea pentru
hobby-uri, sa practice un sport, etc.
In sfera profesionala -> personalul trebuie sa ajusteze strategiile de lucru pentru a creste eficienta
activitatilor si a asigura un impact pozitiv asupra beneficiarilor. Exemple de imbunatatiri ale
metodei de lucru pot fi: managementul timpului, prioritizarea sarcinilor dupa criterii de
urgenta/eficienta; setarea granitelor adecvate cu beneficiarii; construirea asteptarilor rezonabile in
raport cu progresele beneficiarilor; echilibrarea raportului implicare in viata personala implicare
in viata profesionala; cooperarea inter-institutionala pentru sarcini complexe; delegarea eficienta a
sarcinilor.
In sfera organizationala -> personalul trebuie sa aiba o perceptie realista asupra functionarii si
scopurilor organizatiei/institutiei si sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de munca, prin:
clarificarea sarcinilor; asigurarea unei comunicari directe si constructive cu echipa si supervizorii.
In acest context organizatia va crea cadru pentru promovarea sanatatii ocupationale prin
organizarea de grupuri de suport intre profesionisti omologi si sedinte de supervizare (coordonate
de supervizori externi, acreditati)

2. Strategii personale si organizationale pentru prevenirea/tratarea

simptomelor de traumatizare vicarianta

*)Dupa Arielle Fourneaux -> intern al asociatiei La Strada-Animus Bulgaria

Strategii validate ca fiind eficace in ameliorarea si eliminarea simptomelor

traumatizarii vicariante (dupa Harrison si Westwood -2009)
-> asigurarea continuitatii in relatii
-> participarea la intalniri de intervizare (intre profesionisti pe aceeasi treapta de
formare, la acelasi nivel)
-> sedinte de training si suport organizational
-> educatie continua, participarea la evenimente care faciliteaza debriefingul si
schimbul de experiente intre specialisti, consultarea literaturii de specialitate
-> participarea la sedinte de supervizare externa (intalniri care ofera terapeutilor
posibilitatea de a-si constientiza blocajele si de a-si imbunatati munca, oferite de
specialisti obiectivi si neimplicati in dimanica organizationala)
-> educarea abilitatii de constientizare focalizata (mindful awareness)
Mindful awareness= focalizarea simultana si constienta a terapeutului pe dinamica trairilor sale,
ipotezele terapeutice, dinamica reactiilor clientului si spatiul inconjurator. (Harrison & Westwood,
2009, p. 209).
Terapeutii pot atinge aceasta stare prin concentrarea atentiei pe cea ce se intampla aici si acum,

46
 prin tehnici de respiratie profunda si un sistem complex de credinte despre lume, viata si
spiritualitate.

-> adoptarea unei perceptii holistice asupra celorlalti si a lumii (binele si raul
coexista); gasirea unui sens pentru fenomenele care ii inconjoara
-> adoptarea unei orientari poztitive catre lume,
-> cultivarea increderii si optimismului
-> mentinerea spiritualitatii
-> dezvoltarea unor preocupari holistice de auto-ingrijire: dezvoltare personala,
terapie personala, mentinerea unui stil de viata sanatos, practicarea unui sport, a
lecturii, a intalnirilor de socializare, practicarea unei metode de relaxare/meditatie

Terapia personala a terapeutilor ii ajuta sa creasca emotional si ii abiliteaza sa isi

identifice/gestioneze mai eficient trairile, largindu-le orizontul cunoasterii de sine.

Sexton (1999): este extrem de util pentru terapeuti sa identifice instalarea traumatizarii
vicariante de la primele semne de distress, pentru a putea actiona timpuriu in directia
reducerii lor.
Figley (1995): recomanda teraeutilor sa isi monitorizeze reactiile din timpul sedintelor de
terapie (sa identifice trairea emotionala si momentul in care aceasta apare, sa le localizeze si,
dupa sedinta, sa le analizeze)

-> mentinerea granitelor profesionale in raport cu clientii (previn supraimplicarea

/identificarea terapeutului cu clientul si povestea sa); setarea unor reguli clare
privind disponibilitatea, contactul cu beneficiarii, contactul cu beneficiarii in situatii
de urgenta etc
-> focalizarea pe activitatile care genereaza satisfactie profesionala
-> adoptarea empatiei selective (gestionarea empatiei)
Simpatie versus empatie (Westwood, 2009)

Simpatie = atitudine de intelegere si acceptare a emotiilor traite de client, dar pe care terapeutul nu si
le asuma, permite pastrarea unei pozitii de martor a terapeutului.

Empatie = conectarea la emotiile clientului, continerea si trairea lor de catre terapeut (negestionata,
poate genera epuizarea sau blocajul emotional al terapeutului si identificarea cu povestea clientului )

-> cautarea si mentinerea suportului emotional si social (sunt doua dintre strategiile
cel mai des folosite de terapeutii femei care lucreaza cu victime ale agresiunilor
sexuale, in ameliorarea simptomelor de traumatizare vicarianta -> Schauben si
Frazier -1995)
-> la nivel organizational poate fi cultivata o orientare pozitiva, prin:
amenajarea spatiului cu caldura, afisarea de postere/fotografii cu conotatie
relaxanta/pozitiva, pastrarea unor plante vii sau a decoratiunilor linistitoare;
organizarea intalnirilor de socializare in echipa/team retreat;
organizarea aniversarilor echipei.(McCann and Pearlman 1990; Jan I.

47
 Richardson 2001).

Conduite terapeutice contraindicate in interventia psihologica asupra

victimelor traficului de persoane

1. Evitati sa emiteti judecati de valoare asupra anumitor comportamente pe care victima le

are/le-a manifestat in situatia de trafic.

2. Evitati sa puneti intrebarea de ce? -> are nuanta evaluativa, obliga persoana sa se
justifice, inferiorizand-o.

3. Evitati sa puneti intrebari inchise -> e.g. X era cu tine in incapere, nu? sau sa sugerati
raspunsul ori sa ingraditi interpretarea clientului->e.g. X stia ce se intampla cu tine, nu?
sau Ei te-au acceptat inapoi sau te-au respins? (exemple de intrebari adecvate: Se mai
afla cineva in incapere atunci?, Ce crezi ca stia X despre ce se intampla cu tine atunci?,
Ce reactie au avut X si Y atunci cand te-ai intors? Cine te-a sustinut? Din partea cui simti ca
nu ai primit sustinere? Ce crezi ca l-a determinat sa...?

4. Evitati sa manifestati o atitudine de toleranta excesiva in cadrul terapiei, poate avea

urmatoarele consecinte:
- accentueaza conglomeratul de sentimente de confuzie si instabilitate ale clientului (concept denumit
de catre Winnicott ca HOLDING).
- intareste/valideaza comportamentele dependente sau agresive manifestate de client.
- perpetueaza in terapie conduite folosite in situatia de exploatare de tipul preluarii puterii si
inferiorizarii terapeutului si implicit procesului terapeutic.
- lejerizeaza excesiv granitele dintre terapeut si client, are impact negativ asupra cresterii post-
traumatice si implicarii clientului in terapie

5. Evitati sa faceti ipoteze terapeutice bazate pe supozitii, preluate din alte cazuri cu care ati
lucrat -> testati ipotezele terapeutice cu clientul, explorati situatia problema, explorati
interpretarile pe care acesta le ofera.

5. Evitati sa manifestati empatie excesiva si sa suprasaturati discursul terapeutic cu

emotionalitate -> poate intari perceptia victimei ca este fara scapare, defecta si imposibil de
ajutat; alimenteaza si potenteaza trauma.

6. Evitati sa manifestati o atitudine, rigida, rece si non-implicata, puteti pierde relatia

terapeutica.

7. Rezistati tendintei de a va bloca empatia sau exprimarea sentimentelor in momentul in care

discursul clientului descrie fapte inacceptabile -> aveti dreptul sa aveti reactii emotionale
fata de lucruri intense si sa empatizati cu acesta, le puteti impartasi clientului, insa cu mare

48
 atentie la ceea ce transmiteti. Gestionati-va emotiile!

8. Evitati sa oferiti dumneavoastra justificari pentru anumite comportamente pe care le

manifesta clientul. (e.g. E firesc sa vrei sa il injunghii dupa tot ce ti-a facut inlocuind
printr-o interventie de normalizare a trairilor persoanei nu a actului: Cateodata, in
momente de criza, in care suntem raniti sau amenintati de cineva, simtim puternic frica, ura,
furie, atat de puternic incat ne dorim ca persoana respectiva sa dispara sau sa simta pe
pielea lui raul pe care ni-l face

9. Evitati sa neglijati blocajele care pot surveni in terapie -> majoritatea se pot rezolva doar in
cadrul sedintelor de supervizare profesionala.

10. Evitati sa considerati atac la persoana atitudinile clientului de testare/preluare a puterii (e.g.
reprosuri; atitudini de sabotare; lupta de putere; fapte pe care le relateaza despre care stiti
ca nu sunt adevarate) -> metacomunicati atitudinile pe care le-ati observat la client si
explorati impreuna cu el nevoile/motivatiile care stau la baza acelor atitudini/conduite.
Analizati contributia dumneavoastra in activarea acelor conduite la client. Daca observati ca
nu il puteti ajuta, discutati cu clientul despre posibilitatea de a-l referi unui alt coleg sau
despre incheierea terapiei.

11. Nu presati clientul, nu-i impuneti un ritm prea rapid in terapie -> calibrati-va la ritmul sau
oricat de incet vi s-ar parea.

12. Nu va supraresponsabilizati in terapie, nu va considerati omnipotent si de neinlocuit ->

responsabilitatea dumneavoastra inceteaza odata ce s-a incheiat sedinta; el este cel
responsabil pentru alegerile sale de viata, este nevoie ca el sa depuna eforturi pentru a face
alegerile potrivite, nu dumneavoastra; stabiliti impreuna obiective tangibile in terapie, oricat
de mult v-ati dori, nu ii puteti aduce copilul inapoi, nu ii puteti oferi o casa/un loc de munca
si nu puteti suplini afectiunea pe care nu a primit-o din partea parintilor. Aduceti cazul la
supervizare si continuati dezvoltarea dumneavoastra personala.

13. Indiferent de presiunile care vin din partea institutiei/organizatiei nu abordati terapia ca o
forma de pedeapsa, reabilitare, re-educare (in cazul beneficiarilor care nu se supun
regulilor).

14. Evitati sa intrati in roluri multiple, care se suprapun, fata de client -> daca sunteti singurul
psiholog si aveti responsabilitati duble (de terapie si evaluare) setati granite clare intre roluri
si explicati-i beneficiarului.

15. Rezistati tendintei de a afirma ca vina ii apartine clientului atunci cand terapia stagneaza
sau nu functioneaza -> analizati modul in care dumneavoastra contribuiti la stagnare, re-
evaluati-va asteptarile, aveti incredere in client sau referiti cazul unui alt coleg.

16. Evitati sa folositi tehnici prea intruzive, care faciliteaza un catharsis violent si destabilizeaza
clientul atunci cand un efect constructiv poate fi dat de tehnici conversationale. Evitati sa
folositi tehnici expresiv-creative, tehnica scaunului gol, metapozitii, imagerii dirijate, tehnici
49
 psihodramatice in cazul persoanelor care au un diagnostic psihiatric, au manifestat
simptome psihotice sau au probleme de intelect -> cantariti eficient raportul beneficiu-dauna
in alegerea tehnicilor terapeutice!

Indicii pentru favorizarea cresterii post-traumatice

Aveti incredere in capacitatea victimei de auto-vindecare !

Procesul de recuperare a persoanei victimizate este posibil cu ajutorul consilierii/terapiei,
fara ajutorul terapiei sau chiar in ciuda terapiei !
Construiti (impreuna) protectia si securizarea emotionala a clientului victimizat
Creati increderea si speranta clientului, crezand in mod autentic in ele!
Dati victimei explicatii pentru ceea ce se intampla cu ele si in jurul lor.
Evitati sa expuneti persoana la re-victimizare.
Lasati clientul sa experimenteze independenta si alegerile personale, in cadru securizant!
Folositi resursele interioare ale victimelor.
Realizati interventia terapeutica in contextul si in acord cu sistemul de valori la care
victima adera.

Bibliografie:

1. Dafos-Rodrigo, Wayra Conceptual Dimensions of Compassion Fatigue and

Vicarious Trauma, HarperCollins, www.authonomy.com (pp. -..);
2. Dissociation, mmoire traumatique et violences sexuelles : des consquences
graves sur la sant soigner. -> Dr Muriel Salmona, 2009, Franta
3. Figley, R. Charles Compassion Fatigue, Coping with Secondary Traumatic Stress
Disorder in Those Who Treat the Traumatized, Psychology Press, 1995, (pp.)
4. Figley, R. Charles Treating Compassion Fatigue, Psychology Press, 2002 (pp)
5. Moxley, P. David The Practice of Case Management, A SAGE Human Services
Guide no. 58, SAGE Publications, California, 1989 (pp);
6. Ochberg, M. Frank Post-Trauamtic Therapy and Victims of Violence,
Brunner/Mazel Psychosocial Stress Series, New York 1988 (pp.)
7. Little windows into art-therapy. Small openings for beginning therapists volum
coordonat de D. Shroder
8. Arielle Furneaux -Vicarious Traumatization of Counsellors Working with Trafficking
Survivors: Personal and Organizational Strategies to Reduce Harm
9. Dezvoltarea simptomelor disociative la copii si adolescenti, consecutiv unui
eveniment traumatic -> http://www.scribd.com/doc/66419455/Dezvoltarea-
simptomelor-disociative-la-copii-%C5%9Fi-adolescen%C5%A3i-consecutiv-unui-
eveniment-traumatic
10.Ministerul Sanatatii Publice; Colegiul Psihologilor din Romania -Comisia de
Psihologie - Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie - Ghid de practica
clinica in psihologie
11.Alexandru Trifan Personologie marginala si psihotraumatica, ed. Trei, 2006,
Bucuresti

Resurse:
50
1. Fischer, Riedesser Tratat de Psihotraumatologie, ed. Trei
2. Celani, Paul Iluzia Iubirii, ed. Trei
3. Bowlby, John Crearea si ruperea legaturilor afective, ed. Trei
4. Ruppert, Franz Simbioza si autonomie, ed. Trei
5. Ruppert, Franz Trauma, atasament, constelatii familiale, ed. Trei

51