Sunteți pe pagina 1din 4

AlthernaTerra SF - Creierul secolului - omul secolului

J 10 Februarie 2005

Creierul secolului
de James Adams
Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea
Albert Einstein

Chipul lui Albert Einstein, declarat "Omul secolului" de


revista Time, a devenit sinonim cu ideea de geniu. Multi il
considera cel mai mare savant care a trait vreodata.
Contributiile lui ne-au schimbat conceptiile asupra spatiului,
timpului si insasi naturii realitatii, iar ideile lui si-au
lasat amprenta pe aproape toate aspectele fizicii moderne, de
la cea subatomica pana la cea cosmologica.
Chiar si acum, dupa mai mult de patruzeci si cinci de ani de
la moartea lui, cercetatorii incearca sa stoarca noi si noi
informatii din creierul lui Einstein. Geniul ascuns in
tesuturile cerebrale ale acestui laureat al Premiului Nobel ne
poate invata multe despre natura inteligentei, pe masura ce
oamenii de stiinta din sfera neurologiei incearca sa descopere
prin ce anume a fost unic acest creier extraordinar.
Geniul in borcan
La cererea sa personala, trupul lui Einstein a fost incinerat
dupa deces, care a avut loc in 1955, la varsta de saptezeci si
sase de ani.
Totusi, doctorul Thomas Harvey, medicul legist care a efectuat
autopsia, a sustras si conservat materia cenusie a celebrului
fizician, fara consimtamantul familiei. Intrat in posesia
creierului, medicul s-a inteles cu Hans Albert Einstein, fiul
cel mai varstnic al savantului, precum si cu administratorii
mostenirii acestuia, convenind ca Harvey sa poata pastra
creierul, cu conditia de a-l folosi numai pentru studii
stiintifice.
Harvey a efectuat unele masurari, a fotografiat creierul in
ansamblu si emisferele cerebrale disecate, dupa care le-a
sectionat in doua sute patruzeci de portiuni, pe care le-a
depozitat pentru studii ulterioare (Lancet 1999; 353:
2149?2153). Nu a dat publicitatii, insa, nici una dintre
descoperiri.
Despre creierul lui Einstein nu s-a mai auzit nimic pana in
1978, cand Stephen Levy, un tanar reporter de la New Jersey
Monthly, l-a gasit in cabinetul lui Harvey din Wichita,
Kansas. Potrivit lui Levy, care acum avea rubrica permanenta
de tehnologie in revista Newsweek, creierul lui Einstein era
pastrat in cabinetul lui Harvey, in doua borcane Mason puse
intr-o cutie de carton unde se tinusera sticle cu cidru
(www.echonyc.com/~steven/einstein.html). Examinarile
preliminare efectuate de doctorul Harvey nu descoperisera
nimic neobisnuit la structura anatomica a creierului lui
Einstein.
Harvey le-a dat unor cercetatori neurologi cateva mostre din
creier, pentru studiu. Printre acestia se numara si doctorita
Marian Diamond, cunoscut profesor la Berkeley. Marian Diamond,
impreuna cu colegii ei, a anuntat ca materia cenusie a lui
Albert Einstein parea sa contina un procentaj mai mare de
celule glial, care intretin si hranesc reteaua de neuroni
(Experimental Neurology 1985; 88: 198?204).
Totusi, doctorita Diamond si colegii ei nu au cercetat decat o
foarte mica parte din creierul lui Einstein, fiind astfel
dificil sa traga concluzii temeinice. De asemenea, creierele
normale folosite pentru comparatie erau in medie cu
doisprezece ani mai tinere decat al lui Einstein in momentul
decesului - astfel incat diferentele, daca erau reale, se
puteau datora varstei, nu neaparat geniului.
In 1996 a aparut un nou articol, de Britt Anderson de la
Universitatea din Alabama, scris impreuna cu Thomas Harvey
(Neuroscience Letters 1996; 210: 161?164). In studiu se afirma
ca, de fapt, creierul lui Einstein cantarea considerabil mai
putin decae media - doar 1.200 de grame, fata de cele 1.400 de
grame ale creierului unui barbat adult normal. Dupa cate se
pare, asadar, masa nu este intotdeauna echivalenta cu
inteligenta.
De asemenea, cercetatorii au raportat ca, in cazul lui
Einstein, cortexul cerebral era mai subtire decat cel a cinci
creiere folosite pentru comparatie, dar avea o densitate mai
mare de neuroni. Daca acest lucru are sau nu vreo legatura cu
capacitatile intelectuale, ramane de vazut, in caz ca si in
creiere altor persoane foarte inteligente se va descoperi o
mai mare densitate neuronala.
Cap de matematician
"Einstein si-a descris propria gandire stiintifica spunand:
�cuvintele nu par sa joace nici un rol�, parand in schimb sa
existe �un joc asociativ� de �imagini mai mult sau mai putin
clare�, de �tip vizual si muscular�", scrie Sandra Witelson,
cercetatoarea care s-a ocupat cel mai recent de creierul lui
Einstein (Lancet 1999; 353: 2149?2153).
Insusi Einstein spunea adeseori ca una dintre cheile geniului
sau consta in capacitatea de a vizualiza problemele la care
lucra, transpunand apoi acele imagini viziale in limbajul
abstract al matematicii. De fapt, unul dintre cele mai celebre
exemple il reprezinta celebra lui teorie a relativitatii,
despre care se spune ca a luat fiinta in timp ce Einstein visa
cu ochii deschisi cum ar fi fost sa strabata universul pe o
raza de lumina.
Cand doctorita Witelson si colegii ei de la Universitatea
McMaster din Ontario, Canada, au examinat anatomia de ansamblu
a creierului lui Einstein, au descoperit unele anomalii
potential interesante in lobii parietali, parte a creierului
cunoscuta pentru participarea ei la procesarea gandirii
matematice, a vizualizarii spatiale si a imageriei miscarii.
Se gasea oare geniul lui Einstein in lobii parietali?
Witelson si colegii ei au comparat anatomia creierului lui
Einstein cu cea a treizeci si cinci de creiere de barbati si
cincizeci si sase de creiere de femei, persoane cunoscute ca
avand o inteligenta normala. Dintre cele treizeci si cinci de
creiere barbatesti, opt aveau varsta medie de saizeci si opt
de ani - mai apropiata de varsta lui Einstein la momentul
decesului decat varsta medie a creierelor folosite in
cercetarile anterioare.
In genere, cercetatorii au descoperit ca masurile creierului
lui Einstein se inscriau in gama normala, cu doua exceptii
interesante. Creierul fizicianului era cu 15% mai lat decat
cele ale creierelor comparate, datorita dimensiunilor mai mari
ale lobilor parietali, iar una dintre circumvolutiunile care
ii separa pe acestia, numita sulcus, era in mare parte
absenta.
"Exceptionalul intelect al lui Einstein [in rationamente
matematice si vizualizari spatiale] si modul in care si-a
descris el insusi gandirea stiintifica se pot asocia cu
anatomia atipica a lobulilor sai parietali inferiori", scrie
Witelson in articolul publicat in numarul din 19 iunie, 1999,
al revistei Lancet. Witelson si colegii ei sugereaza ca
absenta circumvolutiunii le-a putut permite neuronilor sa
formeze mai multe inter-conexiuni decat in mod normal, cu
posibilitatea de a realiza mai usor schimbul de informatii,
astfel contribuind la capacitatea lui Einstein de a-si
transpune intuitiv revelatiile in limbaj matematic.
Desi incitante si corespunzatoare cu actualele teorii despre
modul de functionare al creierului, aceste rezultate sunt
departe de a fi concludente. Principala problema deriva din
faptul ca, in toate studiile mentionate mai sus, nu exista
decat un singur creier "experimental" - cel al lui Albert
Einstein. E foarte posibil ca diferentele semnalate in
structura cerebrala sa nu aiba absolut nici o legatura cu
geniul. Va fi necesar sa se examineze si creierele altor genii
matermatice, pentru a se vedea daca si ele prezinta aceleasi
anomalii anatomice. In acest caz, s-ar putea ca lobii
parietali sa fi fost intr-adevar sediul facultatilor lui
Einstein.
Examinarea creierelor unor genii in viata ar putea fi mai
usoara decat a fost in cazul lui Einstein. In trecut, anatomia
creierului cuiva nu putea fi studiata decat dupa moarte, dar
tehnologiile moderne, ca imageria cu rezonanta magnetica
(M.R.I.) si tomografia emisiei de pozitroni (P.E.T.) le permit
cercetatorilor sa observe creierul activ in interiorul
organismului viu. Cu ajutorul acestor tehnologii, se poate
dovedi foarte posibil sa se observe nu numai diferentele
dintre structurile cerebrale, ci si cantitatea reala de
activitate care are loc in acele structuri. De exemplu, daca
s-ar fi studiat creierul lui Einstein cu ajutorul acestor
tehnologii, oamenii de stiinta ar fi putut observa lobii
parietali mai mari, de o factura unica, si ar fi monitorizat
activitatea din aceste zone in timp ce savantul se gandea la
teoriile lui.
Concluzie
Nu avem de unde sti ce parere ar fi avut Einstein despre
studiile efectuate asupra creierului sau, dar e de presupus ca
ne-ar fi inteles curiozitatea. Einstein a spus la un moment
dat: "Vreau sa cunosc gandurile lui Dumnezeu; restul sunt
detalii." Poate ca neurologii care studiaza structura
creierului marelui fizician cauta ceva asemanator: sa afle
gandurile unui geniu sau, cel putin, sa-si formeze o idee
despre modul cum a putut acesta sa aiba acele revelatii
uluitoare care au revolutionat fizica din ultimul secol.

Traducere de
Mihnea Columbeanu

Redactor Sef:
Dan Radulescu
Editor Web:
B. Teodorescu
Design:
Gabriela Burcea

Powered by