,,Persoana care se joacă îşi dă, oare, seama de ficţiunea pe care o creează sau se

lasă înşelată de aceeaşi ficţiune? Nici una, nici alta. Este foarte conştientă de iluzia
pe care o învăluie, dar i se supune de bună voie.” (Edouard Claparede)

Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea

adecvată a conţinutului cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cât şi de
modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. Jocul didactic se desfăşoară în
grădiniţă cu grupa întreagă sau individual, în grupuri mici, având rolul de pregătire a
unor activităţi şi mai ales de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor.

Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte

forme de activitate din grădiniţă, fiind o parte componentă a acestui sistem de
activităţi.

În jocul didactic sunt implicate ca procese psihice:

– gândirea cu operaţiile ei; analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea;

– memoria;

– atenția şi spiritul de observaţie;

– voinţa;

– imaginaţia;

– limbajul.

Jocul didactic are o componentă informativă şi una formativă. Structura jocului

constă din: conţinutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului, acţiunile de joc.

Conţinutul jocului reprezintă cunoştinţele, în majoritate asimilate anterior, în grade

diferite, în funcţie de acestea jocul având menirea de a le consolida şi a le verifica.
Există totuşi unele jocuri care permit achziţionarea unor cunoştinţe noi, cunoştinţe
referitoare la culori, relaâii dimensionale, la orientarea în spaţiu şi timp.

Conţinutul jocului didactic are tematică variată:

Omul şi viaţa socială.

Natura.

Limbaj.

Exersarea capacităţilor şi a proceselor psihice.

 Sarcina didactică este problema intelectuală centrală pe care copiii trebuie să o
rezolve.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică; arată cum trebuie rezolvată

problema intelectuală; arată căile de organizare a acţiunii ludice. (fragment)