1.

Republica Populară Chineză

China (chineză :中国; Pinyin Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó),
denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat
independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată
din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori.
China are un sistem unipartid, condus de către Partidul
Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-
capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de
provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de
subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și
Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în
mare parte un sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul,
drept a XXIII-a provincie, care este în prezent controlată de către o entitate politică separată, Republica
Chineză (RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.

Demografie

O hartă, din 2009, a densității populației Chinei. Provinciile coastei de

est sunt mult mai dens populate decât interiorul vestic al țării

„Al Șaselea Recensământ Național al Republicii Populare Chineze”, din

2010, a înregistrat o populație totală de aproximativ 1.370.536.875.

Rata natalitâții este de 12,3‰, comparabilă cu toate țările europene este

una dintre cele mai scăzute din lume iar rata mortalității este de 7,1‰.
Rata fertilității este de 1,55 copii/femeie, una dintre cele mai reduse
valori deasemenea din întreaga lume.

Din cauza politicii a unicului copil, China are acum cea mai mare rată de îmbătrânire a populației din lume.
Deși s-ar putea introduce legea celui de-al doilea copil începând cu 1 ianuarie 2016, un sondaj a arătat că
doar aproximativ 1 milion de cupluri chineze își doresc un al doilea copil.

Pentru urmatorii ani, se preconizează o scădere a populației, până în 2100 populația va scădea cu peste 400
milioane de locuitori. Cu cât economia Chinei se dezvoltă, cu atât natalitatea va scădea. Marea majoritate a
cuplurilor chineze își doresc un singur copil.

Aproximativ 16,60% din populație avea sub 14 ani, 70,14% aveau vârste cuprinse între 15 și 59 de ani, iar
13,26% peste 60 de ani. Rata de creștere a populației, pentru 2013, este estimată la 0,46%. Deși este o țară
cu venituri medii, după standardele occidentale, creșterea economică rapidă a Chinei a scos sute de milioane
de oameni din sărăcie, începând cu 1978. Astăzi, aproximativ 10% din populația din China trăiește sub
limita sărăciei, supraviețuind cu mai puțin de un dolar SUA pe zi, în scădere de la 64% în 1978. Șomajului
în mediul urban, în China, a scăzut la 4% până la sfârșitul anului 2007. În prezent, rata șomajului în mediul
urban este de aproximativ 4,1%.

Cu o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori și cu diminuarea resurselor naturale, guvernul chinez este
foarte preocupat de ritmul de creștere al populației și a încercat, din 1979, cu rezultate mixte, să pună în
aplicare o politică de planificare familială strictă, cunoscută sub numele de „Politica Unicului Copil”. Înainte
de 2013 această politică limita familiile la a avea doar un singur copil, cu excepția minorităților etnice și cu
un grad de flexibilitate în zonele rurale. O relaxare importantă a politicii a fost adoptată în decembrie 2013,
care permite familiilor să aibe doi copii în cazul în care unul dintre părinți este singur la părinți. Ministrul
Chinei de planificare familială a indicat, în 2008, faptul că politica unui singur copil se va menține cel puțin
până în anul 2020. Există o anumită împotrivire la această politică a unicului copil, mai ales în zonele rurale,
în primul rând din cauza necesității de forță de muncă în agricultură, dar și a preferinței tradiționale pentru
copii-băieți. Familiile care încalcă politica adesea mint la recemsăminte. Datele de la recensământul din
2010 sugerează faptul că rata fertilității poate fi acum în jur de 1,4.

Populația Chinei din 1949 până în 2008:

Politica copilului unic, împreună cu preferința tradițională pentru băieți,
pot contribui la un dezechilibru în raportul dintre sexe, la naștere.
Conform recensământului din 2010, raportul dintre sexe la naștere a fost
de 118,06 băieți la fiecare 100 de fete, fiind mult peste valoarea normală
de aproximativ 105 băieți la 100 de fete. Recensământul din 2010 a
evidențiat faptul că barbații reprezintă 51,27 la sută din totalul
populației. Cu toate acestea, raportul dintre sexe al Chinei este mai
echilibrat decât a fost în 1953, atunci când bărbații au reprezentat 51,82
la sută din totalul populației.

Grupuri etnice

Grupurile etnolingvistice ale Chinei (1990):

China recunoaște oficial 56 de grupuri etnice distincte, dintre care cei
mai numeroși sunt chinezii han, care constituie circa 91,51% din totalul
populației. Chinezii Han - cel mai mare grup etnic din lume – sunt mai
numeroși decât celelalte grupuri etnice, în fiecare diviziune de la nivelul
de provincie, cu excepția Tibetului și Xinjiangului. Minoritățile etnice
reprezintă circa 8,49% din populația din China, conform
recensământului din 2010. Comparativ cu recensământul din 2000,
populația Han a crescut cu 66.537.177 de persoane, sau cu 5,74%, în
timp ce populația combinată a celorlalte 55 de minorităților naționale, a
crescut cu 7.362.627 de persoane, sau 6,92%.La recensământul din 2010
s-au înregistrat un total de 593.832 de cetățeni străini care trăiesc în
China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din Coreea de Sud
(120,750), Statele Unite ale Americii (71493) și Japonia (66159).

Limbi
Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia limbilor sino-tibetane. Există, de asemenea, mai
multe grupuri lingvistice majore în limba chineză însăși. Dialectele cele mai vorbite sunt Mandarina (vorbită
de către 70% din populație), Wu (inclusiv Shanghaineza), Yue (inclusiv Cantoneza și Taishaneza), Min
(inclusiv Hokkien și Teochew), Xiang, Gan și Hakka. Limbi non-sinice vorbite pe scară largă de către
minoritățile etnice includ zhuang, mongolă, tibetană, uigură, hmong și coreeană. Mandarina Standard, un
grai mandarin bazat pe dialectul Beijing, este limba națională și oficială din China și este folosită drept
„lingua franca” între oamenii proveniți din medii lingvistice diferite.

Chineza Clasică, forma standard de scriere în China timp de mii de ani, a permis comunicarea în scris a
vorbitorilor chinezi, de limbi și dialecte diferite, neinteligibile. Scrierea chineză vernaculară, sau Baihua,
este standardul de scriere, bazat pe dialectul mandarin și popularizat pentru prima dată în romanele dinastiei
Ming. Aceasta a fost adoptată, cu modificări semnificative, în perioada de început a secolului XX, ca
standard național. Chineza Clasică face încă parte din programa de liceu și este, prin urmare, inteligibilă,
într-o anumită măsură, pentru mulți chinezi. De la promulgarea lor de către guvern în 1956, caracterele
chineze simplificate au devenit sistemul oficial standardizat de scriere, folosit pentru a scrie în limba chineză
în China continentală, înlocuind utilizarea anterioarelor caractere chineze tradiționale.

Urbanizare
Articol principal: Lista orașelor din China.

China s-a urbanizat semnificativ în ultimele decenii. Procentul din populația țării care locuiește în mediul
urban a crescut de la 20% în 1990 la 46% în 2007. Se estimează că populația urbană a Chinei va ajunge la
un miliard până în 2030. Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, fiind în căutarea unui loc de
muncă în orașe.

China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion, inclusiv șapte metropole (orașe cu o
populație de peste 10 milioane de locuitori): Chongqing, Shanghai, Beijing, Guangzhou, Tianjin, Shenzhen
și Wuhan. Până în 2025, se estimează că în țară vor fi 221 de orașe cu peste un milion de locuitori. Cifrele
din tabelul de mai jos sunt de la recensământul din 2010 fiind doar estimări ale populației urbane, în limitele
zonelor administrative ale orașelor; există un clasament diferit atunci când se analizează totalul populațiilor
municipale (care includ populațiile suburbane și rurale). Marea „populație flotantă” a lucrătorilor migranți,
face efectuarea recensămintelor din mediul urban dificilă, Cifrele de mai jos reprezintă numai rezidenții pe
termen lung.

Principalele arii urbane din China

(excluzând Regiunile Administrative Speciale Hong Kong și Macao)

Nr. Orașul Provincia Loc. Nr. Orașul Provincia Loc.

1 Shanghai Shanghai 21 776 000 11 Quanzhou Fujian 5 913 000
2 Beijing Beijing 18 241 000 12 Nanking Jiangsu 5 770 000
3 Guangzhou-Foshan Guangdong 17 681 000 13 Shenyang Liaoning 5 631 000
4 Shenzhen Guangdong 12 506 000 14 Xi'an Shaanxi 5 332 000
Shanghai
5 Tianjin Tianjin 9 277 000 15 Harbin Heilongjiang 4 543 000 Shenzhen
6 Dongguan Guangdong 8 591 000 16 Qingdao Shandong 4 444 000
7 Chengdu Sichuan 8 386 000 17 Suzhou Jiangsu 4 402 000
8 Wuhan Hubei 7 411 000 18 Zhengzhou Henan 4 184 000
Beijing Tianjin
9 Chongqing Chongqing 6 632 000 19 Dalian Liaoning 3 777 000
Dongguan
10 Hangzhou Zhejiang 6 559 000 20 Fuzhou Fujian 3 625 000

Estimări pentru 2013

Guangzhou
2.Republica India
India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei.
India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață, pe
locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic
cu cei mai mulți locuitori. India are o zonă de coastă cu o
lungime de 7000 de km și granițe cu Pakistan la vest, Nepal,
Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și
Bangladeș și Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este
adiacentă cu națiunile insulare Sri Lanka, Maldive și
Indonezia.

Demografie
Populația este foarte mare, de cca 1.100.000.000 de locuitori, densitatea fiind mare (300 loc./kmp).
Populația actuală a Indiei este formată din 2 mari grupe: în sud populații Dravidiene, iar în nord Indo-
Europene(care au venit aici acum 3500 de ani).

În India, limbile oficiale sunt Limba Engleză și Limba Hindi, dar se vorbesc și alte 200 de limbi. Predomină
Hinduismul (84% din populație), fiind urmată de Islam. Alte religii sunt: Jainismul, Sikhismul (cca
25.000.000 din populația totală a Indiei), Creștinismul (cca 24.000.000 din populația totală a Indiei),
Budismul.

La momentul actual, India se confruntă cu o gravă scădere a numărului de femei în comparație cu creșterea
numărului de bărbați, datorită numărului crescând de avorturi de fetuși feminini. Din această cauză, mulți
bărbați trăiesc in celibat, dezvoltându-se o rețea mare de trafic de fete străine.

3. Republica Indonezia
Indonezia, oficial Republica Indonezia este o țară
insulară amplasată în Asia de Sud-Est, aceasta
cuprinde 17.508 insule și treizeci și trei de provincii
cele mai importante sunt Borneo (Kalimantan),
Sumatra Celebes (Sulawesi), Jawa. Având peste 238
de milioane de locuitori, este a patra cea mai populată
țară a lumii, fiind și țara cu cel mai mare număr de
musulmani. Indonezia este o republică prezidențială
cu un parlament și președinte ales.
4. Pakistan
Pakistanul este așezat în Asia de Sud, în bazinul fluviului
Ind se învecinează cu Afganistanul în nord-vest, China în
nord, cu India la est, Iran la vest și are ieșire la Marea
Arabiei în sud. Capitala Pakistanului este orașul
Islamabad.

1.1 DEMOGRAFIE

Populația este formată din pakistanezi (indo-arieni);

punjabi, urdu, sindhi, pushtu, baluchi, afgani.
Concentrarea populației în câmpia fertilă a fluviului Indus și în partea de E a bazinului său. Rata natalității:
37‰; a mortalității: 7,8‰. Populația urbană: 34%. În 2013, la aproximativ 65 de ani de la obținerea
independenței prin partiția Indiei britanice, pakistanezii au o speranță de viață mai redusă și o mortalitate
infantilă mai ridicată decât musulmanii rămași în India după separare, și un nivel de alfabetizare mai scăzut
decât cel al musulmanilor indieni, asta deși aceștia din urmă sunt grupul de populație cel mai sărac și puțin
dezvoltat în statul indian.

5. Republica Populară Bangladesh

Bangladeș (bengală: বাাংলাদেশ [ˈbaŋlad̪eʃ] Bangladesh,
numit oficial Republica Populară Bangladesh limba
bengali: গণপ্রজাতন্ত্রী বাাংলাদেশ Gônoprojatontri
Bangladesh) este un stat situat în Asia de Sud. Acesta
este învecinat cu India aproape în întregime cu excepția
părții de sud-est unde este învecinat cu statul Birmania,
iar în partea de sud fiind învecinat cu Golful Bengal.
Datorită unificării cu statul Indian al Bengalului de vest a
fost creată o regiune numită Bengal. Bangladesh
înseamnă în limba bengali "Statul Bengal".

Demografie

Limbile vorbite în Bangladesh

Populația Bangladesh-ului este de peste 158.000.000 de locuitori și este

majoritar formată din bengalezi. Limba oficială este bengali. Religia cea
mai răspândită este Islam-ul, urmat de Hinduism.
Tarile cu cel mai
mare numar al
populatiei in Asia