Africa

Suprafață 30,221,532 km²

Populație
1,032,533,000 (2010)o[›]

Densitate 34.1 locuitori/km²

Țări 54

Dependențe 7

Limbi
Mai mult de 1000 de limbi indigene africane, incluzând unele limbi cu zeci de
milioane de vorbitori, precum limbile igbo, swahili, hausa, amharic, și yoruba;
plus araba, engleza, franceza, portugheza, africana, spaniola, limbile indiene si
altele.

Fus orar
multiplu
de la UTC-1 (Cape Verde) la UTC+4 (Mauritius)

Harta politică a Africii. (Mutați mouse-ul deasupra hărții pentru a

vedea numele țării, apăsați pe zonă pentru a merge la articol.)
Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai
populat după Asia. În Africa se găsește Nilul, cel mai lung fluviu
din lume și Sahara, cel mai mare deșert din lume. Cel mai înalt
punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania
(5.895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat în micuța
țară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Africa are o suprafață de
30,244,050 km² incluzând și insulele adiacente, ocupă 20,3% din
suprafața terestră a planetei. Cu peste 800 de milioane de locuitori
în 54 de țări, Africa este gazdă a unei șeptimi din populația totală
de pe glob.
În Africa își are originea rasa umană, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia și Kenya
fiind descoperite cele mai vechi schelete ale înaintașilor oamenilor de azi.
Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către Romani, care foloseau denumirea Africa terra -
"pământul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) - pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu
capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei.

Etimologie
Originea cuvântului Afer poate proveni din:

 feniciană, `afar (praf);

 Afri, un trib - posibil berber - din nordul Africii, în apropiere de Cartagina;
 cuvântul grecesc aphrike (fără frig)
 sau din cuvântul latin aprica (însorit).

Climă
Africa este continentul cu clima cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă ecuatorială (cu temperaturi
medii anuale având variații sezoniere reduse și cantități mari de precipitații), două zone de climă
subecuatorială, două zone tropicale cu precipitații extrem de reduse (între 50 și 150 mm anual) și două zone
subtropicale (cu două sezoane opuse, ploios și secetos). Temperatura cea mai ridicată (58°C) s-a înregistrat
la Aztztyah (Libia) la 13 septembrie 1922. Valorile termice de peste 40°C sunt frecvente în întreaga Sahară.

Contraste
Africa este un continent al contrastelor:
- al pădurii ecuatoriale, luxuriante și de nepătruns, dar și al întinselor pustiuri, în care nu întâlnești, pe zeci și
sute de km pătrați, niciun arbore și în care nu cade, ani în șir, nici o picătura de ploaie;
- al unora dintre cele mai mari bogății de pe glob, dar și a celor mai multe țări sărace, cu un nivel de trai al
populației necorespunzător;
- continent care se înscrie în aria antropogenezei (cu cele mai vechi fosile cunoscute ale strămoșilor omului)
și unde au apărut câteva dintre cele mai vechi și strălucite civilizații ale antichității (egipteană, nubiană,
axumită, feniciană, ș.a.), dar și ultimul care a devenit liber, cele mai multe țări africane dobândindu-și
independența abia în ultimele decenii ale secolului al-XX-lea.
- continentul care a plătit cel mai scump tribut sclaviei, dar care în prezent are cea mai puternică forță de
regenerare, înregistrând cea mai ridicată pondere a tinerilor în totalul populației.
Africa este singurul continent situat simetric față de Ecuator. După realizarea Canalului Suez, continentul
african este înconjurat numai de ape. Țărmurile continentului sunt puțin crestate măsurând circa 28000 km.
Sever Pleniceanu a fost primul român care a ajuns în inima Africii și unul dintre primii europeni care a ajuns
în regiunea ecuatorială locuită de pigmei.
Clujeanul Andrei Mihalca (medic veterinar) a început în 2006 un proiect de vaccinare antirabică a câinilor
din regiunile aride ale Africii de Est, împreună cu cehul David Modry.

Caracteristici fizico-geografice

Forme de relief

 Deșertul Sahara
Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel
mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafață
totală. Topografia sa include zone pietroase, zone cu dune de nisip și
numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub
nivelul mării până la peste 3.350 m în
munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele
regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian și deșertul vestic din Egipt,
chiar la vest de Nil. Deșertul este lipsit de aproape orice fel de
precipitații, singurele zone izolate irigate de râurile subterane ce
izvorăsc din Munții Atlas fiind oazele. În est, apa Nilului face
pământul fertil pe porțiuni restrânse.Denumirea Sahara provine din limba arabă - „Sahara” în dialectul
Tuareg înseamnă „deșertul de nisip”. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-
sah-ra” ce înseamnă sterp, steril. Romanii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deserta” ca ținut
nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert”, iar în secolul al XIX-lea a primit
denumirea de azi - „Sahara”. Arabii denumesc Sahara „Bahr bela ma” ce ar însemna „Mare fără apă”.Nordul
Saharei dispune de numeroase bogății naturale. Petrolul și gazele naturale sunt extrase din Algeria, Libia și
Tunisia, iar fierul și fosforitele, din Mauritania și Sahara Occidentală. Alte zăcăminte existente: sare,
cărbuni, cupru, mangan, uraniu, plumb, volfram, titan și zinc.

 Deșertul Kalahari
Are o suprafață de circa 259.000 km² acoperind mare parte din Botswana, regiunea de S-V a Africii de Sud
și vestul Namibiei. Pe platoul deșertului se încrucișează șanțuri formate de râurile acum secate și arbori
piperniciți. Aici se ridică și câțiva munți cu înălțimi reduse (Karas, Huns). În Africa de Sud, lângă granița cu
Namibia se află Parcul Național Kalahari Gemsbok, unde trăiesc grupuri mari de animale sălbatice.
Bazinul Fluviului Congo, situat în Africa centrală, domină peisajul Republicii Democratice Congo. În plus,
se întinde până

 Bazinul Fluviului Congo în Angola, Camerun, Republica Africa Centrală și Zambia. Bazinul fertil are
3.600.000 km² suprafață și conține aproape 20% din întreaga pădure tropicală. Fluviul Congo este al
doilea ca lungime din Africa.

 Munții Atlas
Acest lanț muntos se întinde din sud-vestul Marocului, de-a lungul coastei mediteraneene până la marginea
estică a Tunisiei. Cel mai înalt vârf este Toubkal, în vestul Marocului(4.167 m).

 Fluviul Nil
Cel mai lung fluviu din lume (curge spre nord), ce izvorășe din ținutul muntos al Africii de SE și se întinde
pe 6.693 km, ca în final să se verse în Marea Mediterană.

 Sahel
Sahel este o întindere mare de pământ ce trece prin nordul Africii, până la marginea sudică a
deșertului Sahara. Această regiune de graniță reprezintă trecerea de la zona uscată din nord și zonele
tropicale din sud. Nu are prea multe precipitații (12–16 cm pe an) și majoritatea vegetației este o savană cu
iarbă și arbuști rari.
Lacuri

 Lacul Albert
Este cel mai nordic dintre Marile Lacuri ale Africii de Est, toate fiind situate în Marele Rift Estic. Bazinul
hidrografic este de origine tectonică.
Lacul a fost botezat de exploratorul englez Samuel White Baker, cel care l-a descoperit în 1864, pe când
căuta izvoarele Nilului, dându-i numele Albert în onoarea prințului-consort al reginei Victoria. Numele
reginei fusese dat deja celui mai mare lac african.
Lacul Albert este situat în Republica Democratică Congo (fosta Zair), la granița cu Uganda. Suprafața:
5347 km². Lungime: 160 km. Lățime: pâna la 30 km. Adâncime maximă: 51 m. Altitudine: 615 m. Volumul
de apă: 280 km cubi. Temperatura apei la suprafață: 30 °C. Clima: ecuatorială. Temperatura medie
multianuală: 26 °C. Cantitatea multianuală de precipitații: 940 mm.
Cei mai mari afluenți ai lacului: Semliki (care izvorăște din Lacul Edward, situat la sud de Lacul Albert),
Nkusi (își adună apele de pe teritoriul Ugandei) si Nilul Victoria (ce izvorăște în Lacul Victoria).
Din Lacul Albert izvorăște Nilul Albert, ce se varsă apoi în Nilul Alb. Nilul Alb primește din Podisul
Etiopiei Nilul Albastru, formând Nilul, cel mai lung fluviu al planetei.
Lacul Albert ofera condiții optime de viață unei faune bogate, redusă simțitor în ultimele decenii printr-un
braconaj nesăbuit.

 Lacul Ciad
Situat în centrul Depresiunii Ciad, un bazin vast din centrul Africii, în locul în care se întâlnesc granițele a 4
state: Ciad, Camerun, Nigeria și Niger.
Suprafața: in medie 1.500 km pătrați, variind in funcție de cantitatea de precipitații. Nivelul apelor este mai
ridicat în decembrie și ianuarie și mai scăzut în iulie. Lacul pierde o mare parte din apă prin infiltrație în sol
și prin evaporare sub soarele african fierbinte. În ultimele decenii, datorită încălzirii globale a climei,
volumul de apă al Lacului Ciad a scăzut. Lacul și-a redus atât suprafața cât și adâncimea. În prezent,
adâncimea medie este de 4 m, iar cea maxima este de 10 m. In nord-vest adâncimea medie este de numai 1
m, iar în sud, de 6 m. Apa Lacului Ciad provine în proporție de 90% din râul Chari și doar în proporție de
10% direct din precipitații.
Lacul Ciad de azi este un rest al unei mari interioare africane care ocupa in urma cu 6000 de ani o suprafață
de 400.000 km pătrați.
Lacul este al 4-lea rezervor de apă dulce ca mărime din Africa după lacurile Victoria, Tanganika si Malawi.
În jurul lacului și pe numeroasele insule din partea sa estică trăiesc 7 milioane de oameni din triburi cu
stiluri de viață și culturi diferite și o faună bogată: păsări diverse, hipopotami, crocodili, elefanți.
Clima: tropical-uscată. Temperatura apei: între 17 °C și 32 °C. Cantitatea de precipitații medie multianuală
este de 200–400 mm, descrescând spre nord.
Lacul Victoria
Este situat intre Uganda , Kenia si Tanzania . Este cel mai mare lac ca suprafata al Africii si in plus este un
lac tectonic.

Egipt
Egipt este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est
de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită)
și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. Are o întindere de aproximativ
1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o populație de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în
2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori /km² (poziția a 126-a).

Geografie
Harta Egiptului
Pe lângă capitala Cairo, alte orașe importante ale
Egiptului sunt Alexandria, al-
Mansurah, Aswan, Asyut, El-Mahalla El-
Kubra, Giza, Hurghada, Luxor, Kom Ombo, Port
Safaga, Port Said, Sharm el-Sheikh, Shubra-El-
Khema, Suez și Zagazig.
Pe teritoriul Egiptului se întind și părți din Deșertul
Sahara și Deșertul Libian. Aici se găsesc oaze, printre
care se
află Bahariya, Dakhleh, Farafra, Kharga sau Siwa.
Egiptul se învecinează cu Libia la vest, cu Sudanul la sud
și cu Israelul la nord-est. Țara controlează canalul Suez,
care leagă Marea Mediterană de Marea Roșie.
Rolul important pe care îl are Egiptul în geopolitică vine
de la poziția sa strategică, ca punte terestră
între Africa și Asiași ca punct de trecere între Marea
Mediterană și Oceanul Indian.

Vegetație
Vegetația saracă este alcătuită din specii mediteraneene în nord (palmier, lotus, leandru) și specii adaptate
mediului uscat din deșert (xerofite). Se remarcă oazele în care cresc curmali.

Climă
Clima este subtropicală pe litoralul Mării Mediterana și în Delta Nilului, cu valori medii ale temperaturii de
16 °C iarna și 24 °C vara. Precipitațiile sunt scăzute și cad îndeosebi în timpul iernii: 322 mm la Alexandria
și numai 160 mm la Cairo. La sud de capitală clima este tropical-deșertică cu precipitații aproape inexistente
și valori ridicate ale temperaturilor.

Fauna
Fauna Egiptului este concentrată aproape în exclusivitate în valea și delta Nilului și în oaze. Cuprinde puține
specii de mamifere – gazele, hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși, numeroase păsări.

Tunisia
Tunisia, oficial Republica Tunisiană este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată
aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele
capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare
este Djerba (514 km²).

Geografia
Tunisia
Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul
Sahara și Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea
distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului. Coodonatele geografice
ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12°
longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap
Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest
380 km între insula Djerba și Nefta. Se
învecinează cu Algeria la vest și
cu Libia la sud-est. La nord și est are
deschidere la Marea Mediterană,
lungimea coastei fiind de 1.148 km.
Podiș lângă Metlaoui în Tunisia
centrală
Nord-vestul țării este mărginit de Tell-
Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful Bizertese află lanțul
munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod
cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos
la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții
mai înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest
unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime
de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane,
între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii
de măslini) răcorit de vântul mediteranean.
În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această
regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un
platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.
Vezi și:
Clima
O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona
asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică
deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot
timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând 45 °C. Diferențele cele mai
mari de temperatură sunt în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre
Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt
cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm
pe an.

Flora și fauna
Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie),
animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona
deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi.

Populația
Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt
berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt francezii, urmați
de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul
locuitorilor.
America
Cele două Americi
America este o zonă geografică pe Pământ, împărțită în general în trei
zone: America de Nord, America Centrală și America de Sud. Este
cunoscută și sub numele de Lumea Nouă.
Deseori prin America se mai desemnează și Statele Unite ale
Americii (SUA), o federație de state din America de Nord.
Suprafața totală a Americii este de 42.549.000 km2

Geografie
America este formată din două mari subcontinente care despart
oceanele Atlantic și Pacific: America de Nord și America de
Sud (America Latină). Ele se leagă printr-un istm care se îngustează
spre sud, numit America Istmică. Acesta, împreună cu insulele din
răsăritul său formează America Centrală. Ambele Americi s-ar putea
încadra în câte un triunghi, nordulcu baza pe Oceanul Pacific, iar sudul pe Mediterana Americană. Între ele
pătrunde un canal de apă dinspre Atlantic, mărginit de două peninsule cu dimensiuni mari: cea labradoro-
apalașiană (cu insula Terranova în vârf) și cea a Braziliei (având Capul Branco).

Așezare
Hartă din secolul al XVIII-lea
Așezarea, în raport de meridiane și paralele, este următoarea: punctul
cel mai nordic se află la 71° latitudine N, în peninsula
Barrow (din Alaska), iar cel mai sudic la 55° latitudine S, în Capul
Horn. Între cele două puncte se află 16.000 de km. Împreună cu
insulele din nordul Americii de Nord, continentul se întinde până la 83°
latitudine N, în nordul Groenlandei. Această insulă, care este cea mai
mare din lume (peste 2 mil. km²), ține, din punct de vedere geografic,
de America, dar politico-administrativ, de Danemarca.
În longitudine, America de Nord este situată de o parte și de alta
a meridianului de 100° V, iar America de Sud este situată de o parte
și de alta a meridianului de 60° V. Lățimea maximă a ambelor
continente este de 5.000 km (fără partea insulară din nord). Ecuatorulîntretaie America de Sud prin partea sa
nordică (aproximativ în lungul Amazonului). Tropicul Racului trece prin sudul Americii de Nord, iar Tropicul
Capricornului traversează aproximativ centrul Americii de Sud.
America de Nord

Suprafaț
24.709.000 km²
ă

Populați
528.720.588(est. iulie 2008)o[›]
e

Densitate 22,9 locuitori/km²

Țări 23 (lista țărilor)

Limbi Limba engleză

Limba franceză
Limba spaniolă
altele

Cele mai Mexico City, New York, Los

mari Angeles, Chicago, Miami, Philadelphia, Toronto, Dallas, Boston, Houston, Atlanta și
orașe altele

Fus orar multiplu

de la UTC-10 la UTC)
Harta politică a Americii de Nord
America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în
exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic,
la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arctic și la sud de Marea
Caraibelor și de America de Sud. America de Nord are o suprafață de
24.709.000 km², care reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei, sau
16,5% din uscat. Populația continentului a fost estimată în iulie 2008 la
aproape 529 de milioane de oameni. Este al treilea continent ca suprafață,
după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa.
Dacă se consideră continentul american ca un întreg, cuprinzând
atât America de Nord și Centrală (în emisfera nordică a planetei nostre), cât
și America de Sud (care este situată în emisfera sudică a Terrei),
atunci America are o suprafață totală de peste 42.000.000 km2, care este
foarte apropiată de cea a Asiei. Ambele Americi sunt situate în emisfera
vestică a planetei noastre.

Geografia
În partea sa nordică, America de Nord are două mari lanțuri muntoase: Munții Stâncoși în vest și Apalași
în est. Între ei se întind câmpii fertile brăzdate de Mississippi. Între Canadași SUA există Marile Lacuri.
Cele mai mari chei ale lumii, Marele Canion, din sud-vestul SUA, este una din minunile naturale ale
Americii de Nord.
Fauna
Continentul nord-american reprezintă un mediu propice pentru numeroase specii de animale. În zonele
umede, care includ lacuri, râuri, mlaștini se găsesc păsări de apă și mamifere semiacvatice. Fauna pădurilor
de conifere include porci spinoși, iepuri sălbatici, lupi, râși.
Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii

United States of America

Marele Sigiliu al Statelor Unite ale

Drapelul Statelor Unite ale Americii
Americii

Deviză: In God We Trust (oficial)

E Pluribus Unum latină

Din multe, una

Localizarea Statelor Unite ale Americii

Washington, DC
Capitală
629 091)&language=ro 38°53′N 77°01′V

Cel mai mare oraș New York

Nu este specificată la nivel federal.

Limbi oficiale Limbi recunoscute:

engleza
 spaniola
hawaiiana

Etnonim (masc.) american, (fem.) americancă, (pl.) americani

Sistem politic Republică federală prezidențială

Președintele în
- Donald Trump
funcție

- Vicepreședinte Mike Pence

Legislativ Congres

Camera
- Senat
superioară

- Camera inferioară Camera Reprezentanților

Stat independent

Independența față
- 4 iulie 1776
de Regatul Unit

Constituția
- 21 iunie 1788
americană

Suprafață

- Total 9 629 091 km² (locul 4)

- Apă (%) 2,23

Populație

- Estimare 2014 ▲318 626 220 locuitori[1] (locul 3)

- Densitate 34,2 loc/km² (locul 180)

PIB (PPC) estimări 2014

- Total 17.528.780.100.000 $

- Pe cap de locuitor 54 980 $ (locul 6)

 PIB (nominal) estimări 2014

- Total 17.528.780.110.000 $ (locul 1)

- Pe cap de locuitor 54 981 $ (locul 9)

Gini (2012) 36,9 % (mediu)

IDU (2013) ▬ 0,914 (foarte ridicat) (locul 5)

Monedă Dolarul american ( USD )

Prefix telefonic +1

Domeniu Internet .gov .edu .mil .us .um

ISO 3166-2 US

Fus orar UTC (UTC-5 la -10)

- Ora de vară (ODV) UTC (UTC-4 la -10)

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A),Statele Unite sau America (în engleză United States of
America respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale,
constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată
aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul
Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a Americii
de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul
Pacific, situat la circa 3.200 km sud-vest față de sud-vestul statului California. Țara posedă de asemenea
câteva teritorii în Pacific, respectiv în Caraibe.
La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2 (sau circa 3,79 milioane mile pătrate), dintre care circa
85 % reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale (în engleză Contiguous United States sau adesea "The
Lower 48"), suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafața României, ele
fiind a treia țară ca mărime din lume (după Rusia și Canada). Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de
kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri de la
granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).
Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010, Statele Unite
mai sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite sunt, în același timp, și una dintre țările
lumii cele mai diverse din punct de vedere etnic și cultural din lume, întrucât oameni din toate țările lumii au
emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune.[2]
La o valoare a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB) de 15,2 trilioane de dolari, economia
Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din PIB-ul nominal global și peste 19 %
din PIB-ul nominal global, considerând ajustările determinate de paritatea puterii de cumpărare.[3][4]

Geografie.
 Harta fizică a Statelor Unite
Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni
principale: Munții Stâncoși (Rocky Mountains) - la vest, zona
de podiș și de munte a Appalacilor - la est, și câmpiile întinse
de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19,
preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii
și al vieții în libertate a coloniștilor. Caracteristice pentru
America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția
lumii vegetale.
Relief
Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții Stâncoși, Munții Coastei,
Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna Kea, Munții Apalași etc.) formați
prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).
Hidrografie
Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu,
cu cei mai mulți afluenți. În S.U.A. sunt fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua fluvială se numără printre cele mai
întinse de pe Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor, cât și de cea a zăpezilor și ghețarilor care acoperă
masivele înalte. Scurgerea râurilor este dirijată de relief, în câteva direcții principale.
Mississippi este un fluviu uriaș, care împreună cu Missouri este de 2 ori și jumătate mai lung decât Dunărea,
având mărimea de 3950 km. Izvorăște la Vest de lacul Superior, la 518 m altitudine, străbate tot teritoriul
S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului
Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume.
Floră și faună
Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație
mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii.
Climă
Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat
Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California). În Alaska, clima este rece subpolară,
în Nevada temperată și în Hawaii este tropicală umedă. Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și
28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de
precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și
mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de
Vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoase.Coborând însă spre
California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Demografie
Comitatele americane dupǎ prevalența etnică a strămoșilor populației
Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic. Sunt
recunoscute șase rase: rasa albă, rasa indiană din America, rasa nativă
din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afroamericani, hawaieni nativi și
alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca de origine
iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani,
latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie
cel mai mare grup minoritar din această țară.
Americanii Albi (inclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi) sunt o majoritate rasială, cu o cotă de
72,4% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP), sau 75% în
Sondajele Comunitații Americane(ACS). Spaniolii și latinoamericanii din SUA (de orice rasă) reprezintă
16,3% din populație. Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială, reprezentând 12,4% din
populație.
Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul, vestul
și nordul Statelor Unite: 82% pe PEP, sau 80% pe ACS. 78% din această regiune central vestică sunt albi ,
cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți
americanii de culoare albă sau non-hispanici/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune. Sudul este,
de asemenea, unde populația de culoare este cel mai des întâlnită sau afro-americanii sunt cel mai des
întâlniți, cu o proporție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas rezident în Vest:
Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani, 46% americanii asiatici, 48% indienii americani și
nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două sau mai
multe rase" populație (Americani multirasiali), și 46% dintre oamenii din "altă rase".
Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010[5].

Limba oficială
Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială, în fapt din cele 50 de
state componente, numai 31 au, prin lege, ca limbă oficială engleza (în paranteze anul legiferării), și anume:
Alabama (1990); Alaska (1998); Arizona (2006); Arkansas (1987); California (1986); Colorado (198
8); Florida (1988); Georgia (1986,
1996); Hawaii (1978); Idaho (2007); Illinois(1969); Indiana (1984); Iowa (2002); Kansas (2007); Ke
ntucky (1984); Louisiana (1807); Massachusetts (1975); Mississippi (1987); Missouri (2008), Monta
na (1995); Nebraska(1920), New Hampshire (1995); North Carolina (1987); North
Dakota (1987); Oklahoma (2010); South
Carolina (1987); Tennessee (1984); Utah (2000); Virginia (1981, 1996); Wyoming (1996).

Aglomerări urbane

Cele mai mari orașe din Statele Unite

Oraș (Stat) Populație Populație metropolitană

urbană (2011)
(2011)
1 New York (New York) 8 244 910 19 015 900

2 Los Angeles (California) 3 819 702 12 944 801

3 Chicago (Illinois) 2 707 120 9 504 753

New York Philadelphia

4 Houston (Texas) 2 145 146 6 086 538

5 Philadelphia (Pennsylvania) 1 536 471 5 992 414

6 Phoenix (Arizona) 1 469 471 4 263 236

7 San Antonio (Texas) 1 359 758 2 194 927

Los Angeles
8 San Diego (California) 1 326 179 3 140 069 Phoenix

9 Dallas (Texas) 1 223 229 6 526 548

10 San Jose (California) 967 487 1 865 450

11 Jacksonville (Florida) 827 908 1 360 251

 12 Indianapolis (Indiana) 827 609 1 778 568

13 Austin (Texas) 820 611 1 783 519

14 San Francisco (California) 812 826 4 391 037

15 Columbus (Ohio) 797 434 1 858 464 San Antonio

Chicago

16 Fort Worth (Texas) 758 738 6 526 548

17 Charlotte (Carolina de 751 087 1 795 472

Nord)

18 Detroit (Michigan) 706 585 4 285 832

San Diego
Houston 19 El Paso (Texas) 665 568 820 790

20 Memphis (Tennessee) 652 050 1 325 605

Organizare administrativ-teritorială
Statele Unite cuprind 50 state și un district federal.
 Alabama  Dakota de  Kentucky  Nebraska  Rhode Island
 Alaska Sud  Louisiana  Nevada  Tennessee
 Arizona  Delaware  Maine  New  Texas
 Arkansas  Florida  Maryland Hampshire  Utah
 California  Georgia  Massachusetts  New Jersey  Vermont
 Carolina de  Hawaii  Michigan  New Mexico  Virginia
Nord  Idaho  Minnesota  New York  Washington
 Carolina de  Illinois  Mississippi  Ohio  Virginia de Vest
Sud  Indiana  Missouri  Oklahoma  Wisconsin
 Colorado  Iowa  Montana  Oregon  Wyoming
 Connecticut  Kansas  Pennsylvania  Districtul Columbia
 Dakota de (Washington, D.C.)
Nord

Canada
Canada

Drapelul Canadei Arms of Canada[*]

Deviză: A Mari Usque Ad Mare

(De la o mare la alta în latină)

 Localizarea Canadei

Ottawa
Capitală
45°24′N 75°40′V

Cel mai mare oraș Toronto

Limbi oficiale Engleza, Franceza

Etnonim Canadian

Sistem politic Monarhie constituțională

- Monarh Elisabeta a II-a

- Prim-ministru Justin Trudeau

- Guvernator general David Johnston

Legislativ Parliament of Canada[*]

Stat independent
Independența de facto față de Regatul
- 1 iulie 1867
Unit

- Constituția Canadei 1 iulie 1867

- Statutul Westminster 11 decembrie 1931

- Actul "Canada" 1982 17 aprilie 1982

Suprafață
- Total 9,984,670 km² (locul 2)

- Apă (%) 8,92

Populație
- Estimare 2014 ▲35.427.524 (locul 37)
- Recensământ 2011 33.476.688
 - Densitate 3,41 loc/km² (locul 228)

PIB (PPC) estimări 2014

- Total 1.585.110.900.000 $

- Pe cap de locuitor 44.656 $ (locul 9)

PIB (nominal) estimări 2014

1.769.890.023.000 $ (locul
- Total
11)

- Pe cap de locuitor 49.838 $ (locul 11)

Gini (2005) 32,1 (mediu)

▬ 0,902 (foarte ridicat) (locul

IDU (2013)
8)

Monedă Dolar canadian( CAD )

Prefix telefonic +1

Domeniu Internet .ca

ISO 3166-2 CA

Fus orar UTC (UTC-3.30 până la -8)

- Ora de vară (ODV) UTC (UTC-2.30 până la -7)

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Ca suprafață, Canada este a doua
țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și
trei teritorii. Este mărginită la estde Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific.
La sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americii.
Populată la început în mod exclusiv de populație aborigenă, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de
colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada
este, din 1867, un dominion britanic, deci o monarhie constituțională.
În realitate, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început
cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria
constituție. Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt:

 British North America Act (Documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867
 Statute of Westminster, 11 decembrie 1931
 Canada Act, 17 aprilie 1982.
În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie
constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local
este Guvernatorul General al Canadei, David Lloyd Johnston. Șeful guvernului este primul ministru al Canadei,
actualmente Justin Trudeau.
Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi
oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism,
concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării.
Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor
considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se
bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care
Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast
parteneriat comercial din istorie [necesită citare].
Geografie
Vedere din satelit a Canadei.

Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt

predominanți în regiunea arctică și în Munții Stâncoși, în
timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru
agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul
Laurențiu (St. Lawrence) (în sud-est) o zonă care
găzduiește o mare parte din populația Canadei.
Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o
graniță comună la sud cu cele 48 de state adiacente ale
SUA și la nordvest cu Alaska, întinzându-se de
la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la
nord se găsește Oceanul Arctic. Din 1925, Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141°
longitudine vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din
Canada (și din lume) este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei
Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. După suprafață teritorială,
Canada este a doua țară din lume, după Rusia.
Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume. Cea mai
dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește
vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în
minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile
planetei.
Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar din lume.
Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei Québec. New Brunswick și Nova
Scotia sunt despărțile de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario,
preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții Stâncoși, care le separă de British Columbia.

Muntele Logan în Teritoriul Yukon; la 5.959 metri, cel mai înalt punct din
Canada și al doilea din America de Nord.

Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri

de conifere la tundră și, în final, pământuri lipsite de vegetație în
nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag
încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.
Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre
în multe zone ale țării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British
Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media temperaturilor maxime în
timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.

America de Sud
America de Sud este un continent traversat de ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera sudică. America
de Sud este situată între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic. Este legată,
geografic vorbind, de America de Nord prin Istmul Panama, relativ de puțin
timp. Anzii Cordilieri, fiind un lanț muntos activ, se desfășoară pe întreaga
lungime a continentului, în vest; suprafețele din estul Anzilor sunt acoperite
de păduri tropicale și formează vastul bazin al râului Amazon. In partea
centrală a continentului situat la est de Anzii Cordilieri se află pampasul.
America de Sud se află pe locul patru în lume în ceea ce
privește suprafața, după Asia, Africa și America de Nord. În ceea ce
privește populația, se află pe locul cinci,
după Asia, Africa, Europa și America de Nord.

Harta fizică a Americii de Sud

Se crede că a fost locuit pentru prima oară de oamenii care au trecut podul
natural Bering, acum strâmtoarea Bering, deși există și unele sugestii că
ființele umane au migrat aici din sudul Oceanului Pacific.
Continentul America de Sud cuprinde următoarele
țări: Brazilia, Columbia, Venezuela, Peru, Guyana, Surinam, Guyana
Franceză, Chile, Bolivia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Panama și Țara de Foc.
Din anii 1530, locuitorii indigeni ai Americii de Sud au intrat în contact cu călători europeni, întâi spanioli și mai
apoi portughezi, care au întemeiat colonii pe continent. În cursul secolului XIX, aceste colonii și-au câștigat
independența.
Regiunea America de Sud include și o serie de insule, majoritatea aparținând țărilor de pe continent.
Teritoriile caraibiene sunt grupate împreună cu America de Nord (cu excepția Trinidad și Tobago). Țările sud-
americane care se afla la limitele Mării Caraibelor, cum ar fi Columbia, Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana
Franceză sunt cunoscute și sub numele de America de Sud Caraibeană.
Cea mai mare țară din America de Sud, atât în ceea ce privește suprafața cât și ca populație, este Brazilia.

Geografie

Patagonia (Argentina)

America de Sud ocupă partea sudică a părții continentale numită uneori

Lumea Nouă. Continentul este delimitat în partea de nord-est de cumpăna de
ape Darién, de-a lungul graniței dintre Panama și Columbia sau, (potrivit altor
surse) de Canalul Panama care traversează Istmul Panama. Din punct de
vedere geopolitic și geografic întregul stat Panama, inclusiv segmentul aflat la
est de Canal, în Istm, este în mod obișnuit inclus în America de Nord și între
țările Americii Centrale. Aproape întregul continent Sud American se află
așezat pe placa tectonică sud-americană.
Multe dintre insulele Caraibe (sau Indiile de vest) – ex. Leeward sau Antilele Mici – sunt așezate pe placa
tectonică a Caraibelor care are o topografie difuză. Insulele Aruba, Barbados, Trinidad și Tobago sunt așezate
în partea de nord a platformei continentale sud-americane. Antilele olandeze ți teritoriile federale dependente ale
Venezuelei se întind de-a lungul părții de nord a platformei continentale sud-americane. Din punct de vedere
geopolitic statele insulare și teritoriile dependente ale Caraibelor sunt în general considerate parte sau
subregiune a Americii de Nord. Statele sud-americane care mărginesc Marea Caraibelor – incluzând Columbia,
Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză – sunt cunoscute sub numele de America de Sud
Caraibeană. Alte insule sunt insulele Galápagos care aparțin statului Ecuador și Insula Paștelui (aflată în
Oceania dar care aparține statului Chile), Insula Robinson Crusoe, Chiloé și insula Țara de Foc.
În America de Sud se află cea mai mare cascadă din lume, Cascada Angel, în Venezuela; cel mai mare râu (ca
volum), fluviul Amazon; cel mai lung lanț muntos, Anzii (cel mai înalt vârf muntos este Aconcagua, 6.962 m); cel
mai arid loc de pe Pământ, Deșertul Atacama; capitala aflată la cea mai mare altitudine din lume, La
Paz, Bolivia; lacul navigabil aflat la cea mai mare înălțime din lume, Lacul Titicaca, precum și cea mai sudică
localitate locuită permanent (exceptând stațiile de cercetare antarctice), Puerto Toro, Chile.
Cele mai importante resurse minerale ale Americii de Sud sunt aurul, argintul, minereul de fier, staniul și petrolul.
Numeroasele resurse minerale ale țărilor Americii de Sud le-au adus acestora venituri mari, mai ales în timpul
războaielor sau al perioadelor de creștere economică ale țărilor industrializate. Cu toate astea, concentrarea
asupra producerii unei singure mărfi de export a împiedicat în numeroase cazuri dezvoltarea și diversificarea
economică. Fluctuația prețurilor mărfurilor pe piața internațională a a determinat de-a lungul vremii atingerea
maximelor și minimelor economice ale țărilor Americii de Sud, cauzând de multe ori instabilitate politică extremă.
Acest fapt a dus la eforturi de diversificare a producției cu scopul de a nu mai fi economii concentrate exclusiv
pe producerea unei singure mărfi pentru export.
America de Sud este unul dintre continentele cu cea mai mare biodiversitate. Pe acest continent trăiesc multe
specii unice de animale incluzând lama, anaconda, piranha, jaguarul, vicuña și tapirul. Jungla amazoniană
deține o mare biodiversitate, conținând o mare parte din speciile de animale de pe Pământ. Regiunile Americii
de Sud includ statele andine, Guyanele, Conul Sudic și Brazilia care este cea mai mare țară atât din punct de
vedere al întinderii cât și din punct de vedere al populației.
America de Sud are o suprafață de 18 milioane km² (inclusiv insulele din jur: Falkland (Malvine), Galapagos etc.)
fiind al patrulea continent după suprafață. Se unește cu America de Nord prin Istmul Panama, prin care a fost
săpat Canalul Panama. La sud se desparte de Antarctida prin Strâmtoarea Drake

Argentina
Argentina
República Argentina[upper-alpha 1]

Drapelul Argentinei coat of arms of Argentina[*]

Deviză: „En unión y libertad”

„În unitate și libertate”

Capitală Buenos Aires
(și cel mai mare oraș) 34°36′S 58°23′V

Limbi oficiale Spaniola (de facto)

Etnonim argentinian, argentiniană,

argentinieni[2]

Sistem politic Republică federală

- Președinte Mauricio Macri

- Vicepreședinte Gabriela Michetti

Legislativ Argentine National Congress[*]

Independență față de Spania

- 25 mai 1810 Revoluția din mai

- Declarația de independență9 iulie 1816

- Adoptarea constituției 1 mai 1853

Suprafață

- Total 2,780,400 km² [upper-alpha 2](locul 8)

- Apă (%) 1,57%

Populație

- Estimare 2013 41.660.417[3] (locul 32)

- Recensământ 2010 40.117.096[4]

- Densitate 14,4 loc/km² (locul 212)

PIB (PPC) estimări 2014

- Total 793,779 miliarde $[5]

- Pe cap de locuitor 18.917 $[5] (locul 56)

PIB (nominal) estimări 2014

 - Total 404,483 miliarde $[5] (locul 29)

- Pe cap de locuitor 9.640 $[5] (locul 69)

Gini (2010) ▼ 44,49[6] (mediu)

IDU (2013) ▲ 0,811[7] (foarte înalt) (locul 45)

Monedă Peso argentinian ( ARS )

Prefix telefonic 54

Domeniu Internet .ar

ISO 3166-2 AR

Fus orar ART (UTC-3)

Argentina pe Glob

Argentina, oficial Republica Argentina[8][upper-alpha 1] (în spaniolă República

Argentina) este o republică federală din America de Sud. Se învecinează la nord
cu Bolivia și Paraguay; la nord-est cu Brazilia, la est cu Uruguay și Oceanul
Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic și la vest cu Chile. Capitala și cel mai mare
oraș din țară este Buenos Aires.
Cu o suprafață de 2.780.400 km², Argentina este ca mărime a doua țară
din America de Sud (după Brazilia) și a opta țară din lume. Împreună cu Insulele
Malvine și celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafață totală de 2.808.400 km². Coastele argentiniene
au o lungime de 4990 km.
Țara ocupă cea mai mare parte din sudul Americii de Sud și are forma unui triunghi ascuțitunghic alungit, cu
baza la nord și vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a continentului. Lungimea teritoriului, de la nord
la sud, este de aproximativ 3330 km iar lățimea maximă este de aproximativ 1384 km. Argentina include și Țara
de Foc, care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine (ca, de
exemplu, Isla de los Estados).

Geografie
 Harta Argentinei
Cafayate
Relief
Argentina cuprinde o
diversitate de forme de relief:
munți, podișuri si câmpii.
Granița de vest
traversează Anzii, cel mai mare
lanț muntos din America de
Sud. Anzii Patagonieni care formează granița naturală dintre Argentina
și Chile, au înălțimi până la 3600 m. În partea de nord, la granița
cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălțimi de până la
6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul
Argentinei se găsește lanțul muntos Sierra de Córdoba, cu cel mai înalt
vârf Champaqui (2880 m).
La est de lanțul Anzilor se găsesc suprafețe aproape plane ale căror
înălțimi variază, treptat, de la 600 m până la nivelul mării. În nord se
întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de
copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a țării, întinzându-se pe
aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco. În Patagonia, în
sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.
Hidrografie
Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine: râurile care se varsă
în Oceanul Atlantic; cele care se varsă în Oceanul Pacific și apele de interior. Patagonia are pe suprafața ei
numeroase râuri. Cel mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord spre porțiunea
centrală a țării. Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porțiune granița cu
statul Uruguay, Paraguayul, cel mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado și Rio Negro. Rio de
la Plata este estuarul format la confluența dintre râurile Parana și Uruguayul. Pe râul Iguazú, afluent al
fluviului Parana,, se află cascada Iguazú, o mare atracție turisitică. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase
lacuri de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi, în apropierea căruia s-a construit stațiunea
turistică San Carlos de Bariloche. În Munții Anzi există și foarte multe lacuri glaciare.
Climă
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine.
Clima este, în cea mai mare parte a țării, de tip temperat, exceptând o zonă mică în partea de nord, unde este
de tip tropical și în Gran Chaco, unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai
scăzute.
Precipitațiile variază in functie de regiune: in nord, ploile sunt abundente, în timp ce în sud, climatul este
arid. Astfel, în zona pampasului și Buenos Aires, clima este moderată spre caldă și umedă tot timpul anului.
Provinciile Argentinei sunt călduroase vara, moderate iarna și umede tot anul. Cea mai mare parte din nord-
vestul Argentinei are veri calde și umede și ierni blânde și uscate, excepție făcând altitudinile ridicate, unde
nopțile sunt mereu reci și, deseori, chiar geroase. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea
nordică și răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna.
Floră
Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau
de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar
puțină tundră.
Ținuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din
sud și de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în
special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a
provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși.
Pădurile-galerii și zonele umede: râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic
împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, și ceibo, a cărui
floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei.
Din 1992, Argentina a desemnat, conform Convenției Ramsar, 17 zone umede (mai mult de 40.000 de km2)
ca fiind de importanță internațională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde
insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și reptile.
Pădurile subtropicale — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri
tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii
diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional
Iguazú.
O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare),
iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove.
Puna: în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire
deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele de la baza
muntelui se întâlnește cactusul cardón.
Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței chiliene), pădurile
veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create, majoritar, din anumite specii de Nothofagus (fag sudic).
Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.
Stepa patagoneză: ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși, cum
ar fi calafate, care dă fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente.
Faună
Păsări
Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze și păsări cu corn;
specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones.
Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și bandurria (ibisul cu gât alb).
În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare, precum: lișițe, gâște, rațe sau flamingo. În Anzii
Patagonezi se întâlnește destul de des condorul, pe când specii de păsări care nu zboară (choike) se găsesc în
stepele din nord-vest și din Patagonia. De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu sprâncene negre, petrei
uriași și cormorani cu gât negru, iar în provinciile Chubut și Santa Cruz pinguini Magellan.
Mamifere
Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit
peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și pudú,
o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală).
Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere
notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu.
Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-de-mare
sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci,
balene cu cocoașă, balene nordice și delfini.
Reptile
Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará, specie comună pentru zona subtropicală, dar rar întâlnită în
Patagonia. În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré (caimani).
Faună marină
Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv și somonul atlantic, dar și pentru biban și
peștii pejerrey. Paraná și alte râuri nordice sunt gazda peștilor boga, dorado și surubí(somonul din Paraná).