Pomelnic

(Zorica) Teodosia Lațcu

Pe toţi cei ce-n veacuri au căzut

luptând Pe părinţii noştri şi pe fraţii dragi
Pentru biruinţa Crucii prea cinstite, Ce s-au dus la ceruri sus de mai-
Cei ce-n clipa morţii au avut în gând nainte,
Numele Treimii prea blagoslovite, Pomeneşte-i Doamne, Tu când vei
Şi pe toţi aceia care au râvnit veni,
Slava şi cununa mai presus de minte, În Împărăţia Slavei Tale sfinte.
Pomeneşte-i Doamne, Tu când vei
veni, Şi pe toţi aceia care neştiuţi
În Împărăţia Slavei Tale sfinte. Stinsu-s-au în vremea asprelor
prigoane,
Și pe acei care astăzi zac necunoscuţi
Pe toţi Mucenicii Neamului, Eroi,
Şi-n biserici nu au slujbe şi canoane,
Luptători cu spada sau cu rugi
Pe toţi sfinţii care numai Tu îi ştii
sfinţite,
Şi-al căror nume numai Tu-l ţii minte,
Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi,
Pomeneşte-i Doamne, Tu când vei
Şi ne scot în grabă tainic din ispite,
veni,
Şi pe toţi aceia care pentru neam,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.
Au trăit în temniţi, ca şi în morminte,
Pomeneşte-i Doamne, Tu când vei
veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios şi sfânt

Voievozi şi doamne, boieri, jupânese,
Toţi câţi dorm cu trupul în acest
pământ

În hotarul ţării noastre prea alese,