EVHOLOGIU

ÎNTRU SUVA LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME SLĂVIT
E V H O L O G I U
BOGAT
(♦ACADEMÎ
COPRINZÄTOR DE MAI MULTE RÂNDUELI^S^^
Şi
Rugăciuni trebuitoare Creştinilor la deosebite împrejurări
din vieaţă
TIPĂRIT
IN ZILELE PREA ÎNÂLTATULUI NOSTRU DOMN

i
C AR O L I j
REGELE ROMÂNIEI
IN AL 44-LEA AN DE DOMNIE
CU BINECUVÂNTAREA SFÂNTULUI SINOD AL SFINTEI BISERICI AUTOCEFALE

ORTODOXE ROMÂNE
E D I Ţ I A IlI-a
BUCUREŞ TI
TIPOGRflPIfl CERŢILOR BISERICEŞTI 19 10.

Tu eşti Preot în veac dupre rânduiala lui Melchisedec.
(Psalm 109, Stih 4).
RÂNDUIALA SFINŢIREI APEI
şi
RUGĂCIUNILE CE SE CITESC ÎN ZIUA ÎNTÂIA LA FEMEIA LEHUZÂ

îndată ce femeia naş te pruncul, moaşa aducând apă într’un vas, pregă tită
spre sfinţire, preotul o sfinţeşte, începând aş â:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă
Treime... şi după Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia...
Apoi aceste Tropare, glas al 6-lea:
Mlueş te-ne pre noi Doamne, milueşte-ne pre noi, că nepricepân- du ne de
nici un ră spuns, această rugă ciune aducem ţie, ca unui Stă pân, noi pă că toşii,
robii tă i, milueşte-ne pre noi.
Slavă :
Doamne milueşte-ne pre noi, că întru tine am nă dă jduit, nu te mâniâ pre
noi foarte, nici pomeni fă ră delegile noastre, ci caută şi acum, ca un milostiv, ş i
ne izbă veşte pre noi de vră jmaş ii noştri; că tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi
suntem poporul tă u, toţi lucrurile mâinilor tale, ş i numele tă u chemă m.
Ş i acum:
Uşa milostivirei deschide-o nouă , binecuvântată Nă scă toare de Dumnezeu,
ca să nu pierim cei ce nă dă jduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din
nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Domnului să ne rugă m.
umnezeule cel cu nume mare, carele faci
6 RÂNDUIALA SFINŢ IREI APEI Ş I RUGĂ CIUNILE
minuni fâră de număr, vino, Stăpâne, către

mMŢrobii tăi, cei ce ţi se roagă, prin trimiterea
jârSfântului tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta, (de 3 ori).
Ş i o arată pre ea cu puterea Duhului Sfânt, ca să fie
robilor tăi, celor ce vor gustă dintr’însa, sau o vor
luă, sau se vor stropi, întru schimbarea chinurilor, întru
iertarea păcatelor, întru depărtarea tuturor răutăţilor,
spre tărie, vindecare, şi stropirea caselor. Că s’a
binecuvântat şi s’a proslăvit prea cinstitul şi de mare
cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, Amin.
Apoi Troparul zilei, sau al Sfântului de rând, ori acest
Tropar glas al 4-lea.
N aşterea ta Hristoase Dumnezeul nostru, ră să rit-a lumei Lumina
cunoştinţei, că întru dânsa cei ce slujiau stelelor, dela stea s’au învă ţat să se
închine ţie, Soarelui dreptă ţei, şi să te cunoască pre tine, Ră să ritul cel de sus,
Doamne slavă ţie.
Slavă ş i acum, Condac glas al 3-lea. pecioara astă zi, pre cel mai
pre sus de fiinţă naşte, şi pă mântul peştera celui neapropiat aduce; îngerii cu
pă storii slavoslovesc, şi Maghii cu steaua că lă toresc; că pentru noi s’a nă scut
prunc tână r, Dumnezeu cel mai ’nainte de veci.
2K|tăpâne Doamne Atotţiitorule, cel ce vindeci

^Sitoată neputinţa şi toată durerea, însuţi vindecă şi
pre roaba ta aceasta (N), care a născut astăzi, şi
o ridică din patul, în care zace; pentrucă, dupre
cuvântul proorocului David: „Intru fărădelegi suntem
zămisliţi, şi întinaţi toţi înaintea taM. Păze- ste-o ore
ea. si t>re cruncul ce l-a născut. Acocere-o
CE SE CITESC ÎN ZIUA ÎNTÂIA LA FEMELA. LEHUZĂ 7
pre ea subt acoperemântul aripilor tale, din ziua de

azi până la sfârşitul ei cel de apoi. Cu rugăciunile prea
curatei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor
sfinţilor tăi; că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce te-ai

tăscut din prea curata, Stăpâna noastră,
de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
Maria, şi ca un prunc în iesle te-ai pus, şi ca prunc te-
ai arătat; însuţi şi pre roaba ta aceasta, care a născut
astăzi pre acest prunc, milueşte-o, şi-i iartă ei pă-
catele cele de voie şi cele tără de voie; şi o păzeşte
pre ea de toată tirania diavolului, şi pre pruncul care
s’a născut dintr’însa, fereşte-1 de toată ferme- cătura,
de toată răutatea, de tot viforul protivnicului, de
duhurile viclene, cele din zi şi cele din noapte;
păzeşte-o pre aceasta subt mâna ta cea puternică,
şi-i dă ei în curând sculare şi de înti- năciune o
curăţeşte, şi-i vindecă durerile, dăruin- du-i
sănătate, bună vîrtute sufletului şi trupului; şi o
acopere cu îngeri luminaţi şi strălucitori, şi o apără
de toată asuprirea duhurilor celor nevăzute. Aşâ
Doamne, de neputinţă, de slăbiciune, de râv- nire şi
de zavistie şi de deochiere, apără-o pre ea şi pre
pruncul acesta dupre mare mila ta; curăţe- şte-o de
întinăciunea trupească, şi o scapă de tot telul de
dureri ale pântecelui, ce-i vin ei de multe feluri, şi o
scoală prin grabnica ta milă spre îndreptarea
smeritului ei trup; iară pre pruncul care s’a născut
dintr’însa, învredniceste-1 să se închine Biseri
8 RÂNDUIALA SFINŢ IREI APEI Ş I RUGĂ CIUNILE
cii acestei pământeşti, care o ai pregătit, ca să se

prea slăvească numele tău cel slânt. Că ţie se cuvine
toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi
Tatălui şi Duhului tău celui sfânt, acum şi pururea, şi
în vecii vecilor, amin.
■
oamne Dumnezeul nostru, carele ai

binevoit a te pogorî din Cer, şi a te naşte
din sfânta de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, pentru mântuirea noastră a
păcătoşilor; tu cela ce ştii neputinţa firei omeneşti,
iartă pre roaba ta a- ceasta (N), care a născut astăzi,
dupre mulţimea îndurărilor tale; că tu ai zis Doamne:
„Creşteţi şi „vă înmulţiţi, umpleţi pământul, şi-l
stăpâniţi pre „dânsulu. Pentru aceasta şi noi robii tăi
ne rugăm, şi îndrăznind pentru iubirea de oameni
cea îndurătoare, cu frică chemăm numele cel Sfânt
al împărăţiei tale; caută din Cer, şi vezi neputinţa
noastră a osân- diţilor, şi iartă pre roaba ta aceasta
(N) şi toată casa, în care s’a născut pruncul acesta;
iartă şi pre cei ce s’au atins de dânsa, şi pre toţi carii
se află aicea, ca un Dumnezeu bun şi de oameni
iubitor; că singur ai putere a iertă, păcatele; cu
rugăciunele prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi
ale tuturor sfinţilor tăi, amin.
Apoi rugă ciunca pentru moaşa, care ridică pruncul.
B
oamne Iisuse Hristoase, carele te-ai născut din

Tatăl mai ’nainte de veci fără mumă, şi in zilele
cele de apoi trimis ai fost dela Tatăl, nă-
CE SE CITESC ÎN ZIUA ÎNTÂIA LA FEMEIA LEHUSĂ 9
'* x / # #/ /-# //r/Mf *■*»+ * *+* + * /y ---------- r _- r ~ rm*i*-rmr~j* ^w*-i~-jttj* j~j^sst
scându-te pre pământ din Muica, cea neispitită de

nuntă; cela ce ai priimit daruri dela filozofi, şi cântare
de mărire dela păstori, cântări dela îngeri, în- făşare
cu scutece dela moaşă, şi punerea în ieslea
dobitoacelor; viind cu luminarea ta, binecuvin- tează
pre roaba ta aceasta (N), care a apucat pruncul, şi o
curăţeşte pre ea, ceea ce vine la Biserica ta, spre
curăţire. Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm împreună şi Părintelui tău celui fără de
început, şi prea Sfântului şi bunului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, amin.
Altă rugă ciune pentru celelaltc femei, ce stau întru ajutor.
§
oamne Dumnezeul nostru, carele despre vie-
tăţile cele din vasul cel ca o masă de pânză, lui
Petru Apostolul şi căpitenia ai zis: „Cele „ce
Dumnezeu a curăţit, tu nu le spurcă“. Ş i toate cele
spurcate şi necurate, ca curate să se aibă ai poruncit;
însuţi binecuvintează şi sfinţeşte pre a- ceste roabe
ale tale, cari au ajutat naşterei roabei tale (N), şi le
învredniceşte pre dânsele a intră neîntinate în sfânta
Biserica ta, şi a luă dumnezeeştile şi curatele şi de
vieaţă făcătoarele Taine, şi a se învrednici de
cereasca ta împărăţie. Ş i ţie slavă să înălţăm Tatălui,
şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, amin.
După aceea preotul face obişnuitul sfârşit, zicând:
Slavă ţie Hristoă se Dumnezeule, nă dejdea noastră slavă ţie. Slavă , Ş i acum,
Doamne milueşte de trei ori; Doamne binecuvintează . Cel ce în peşteră s’a
nă scut ş i în iesle s’a culcat pentru a noastră mântuire, Hristos adevă ratul
Dumnezeul nostru, pentru rugă ciunile prea curatei Maicei sale şi ale tuturor
sfinţilor, să ne mi-
10 RUGĂ CIUNE LA ÎNSEMNAREA PRUNCULUI
luiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Ş i stropeşte

preotul casa în chipul Crucei, însemnând ş i pre prunc, la frunte pentru minte, la
gură pentru cuvânt şi suflare, iar la inimă pentru putere, întru care avem noi
vieţuirea, zicând: Mâinile Domnului te-au fă cut ş i te-au zidit. Aceasta se face, ca
să se pă zească pruncul până va primi şi sfântul Botez.
RUGĂ CIUNEA LA INShMNAREA PRUNCULUI
Când i se puoe numele a opta zi după naşterea lui.

Se cade a şti, că a opta zi după naştere, se aduce de moaşă pruncul la
Biserică , ş i stă înaintea uş ilor Bisericei, iar preotul face începutul zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... prea sfântă Treime... şi
după Tată l nostru... că a ta este împă ră ţia. Apoi Troparul zilei sau al Sfântului al
că ruia este hramul; şi preotul însemnează fruntea, gura şi pieptul pruncului,
binecu- vântându-1 cu mâna, apoi zice rugă ciunea aceasta:
Î
oamne Dumnezeul nostru, ţie ne rugăm şi pre tine
te chemăm, să se însemneze lumina feţei tale preste
robul tău acesta ( aici îi pune numele) şi să se însemneze
Crucea unuia născut Fiului tău, în inima şi în
cugetele lui, ca să fugă de deşertăciunea lumei şi de
toată vicleana amăgire a vrăjmaşului, şi să urmeze
poruncilor tale; şi dă, Doamne, ca numele tău cel
Stânt, să rămână netăgăduit în- tr’însul când se va uni
în timpul cuvenit cu Biserica ta, cea sfântă, făcându-se
desăvârşit prin înfricoşatele Taini ale Hristosului tău; ca
dupre poruncile tale vieţuind şi păzind pecetea nestri-
cată, să câştige fericirea celor aleşi întru împărăţia ta;
cu Harul şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului
tău, cu care binecuvântat eşti, cu
RUGĂ CIUNE LA ÎNSEMNAREA PRUNCULUI Îl
prea sfântul şi bunul, şi de vieaţă făcătorul tău Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi luând preotul pruncul tn mâini, stă înaintea uşilor Bisericei sau înaintea
icoanei Maicei Domnului şi face chipul Crucei, zicând:
Tropar, glas l-iu:
Bucură -te cea* plină de Dar, Nă scă toare de Dumnezeu Fecioară ; că din tine a
ră să rit' Soarele dreptă ţei Hristos, Dumnezeul nostru, luminând pre cei din
întunerec. Veseleşte-te şi tu bă trânule drepte, cel ce ai . primit în braţe pre
Mântuitorul sufletelor noastre, cel ce ne-ă dă ruit nouă şi învierea.
Condac, glas l-iu:
Qel ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naş terea ta, şi ai binecuvântat mâinile lui
Simeon, precum se câdeâ; întâmpinând şi acum niântueşte-ne pre noi, Hristoase
Dumnezeule, împacă lumea în ră s- boaie, ş i întă reşte pre Regele nostru, pre care
ai iubit, uniile Iubi- torule de, oameni.
Apoi şe face ştiutul sfârşit.
Cade-se a şti, că de se va îrttâmplâ, ca pruncul nă scut şă fie slab, aş a că nu
suge, ci trage de moarte, nu trebue a aşteptă , cum zic unii a şasea âu a opta zi,
spre a-1 boteză , ci în ceasul în care s’a nă scut, spă lându-1, îndată să i şi boteze,
spre a nu muri ndu- minat; că ci dacă femeile îngreuiate de cinci luni, de se va
întâmplă din vre-o lovitură să : lepede, cad dupre legi şi canoane subt osânda de
ucidere, cu cât mai vârtos trebue a se pă zi de crima, ca cei nă scuţi să nu moară
nebotezaţi.
RUGĂ CIUNE CÂND FEMEIA LEAPADA.
12
dbi S?
RUGĂ CIUNEA CÂND LEAPĂ DĂ EEMEIA

Preotul face începutul zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime...
Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Apoi Troparul zilei şi:
tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, care te-ai

.născut din sfânta de Dumnezeu Născătoarea 'şi
pururea Fecioară Maria, şi în iesle, ca un prunc, te-
ai pus; însuţi pre roaba ta aceasta (N), care prin păcate
astăzi a căzut în ucidere, cu voie sau fără de voie, şi a
lepădat pre cel zămislit în- tr’însa, milueşte-o dupre
mare mila ta, şi iartă ei păcatele cele de voie, şi cele
fără de voie; şi o fereşte de toate uneltirele diavolului, şi
curăţeşte-i întinăciunea, vindecă-i durerile, sănătate şi
bună vîrtute trupului şi sufletului dărueşte-i, Iubitorule
de oameni, şi cu înger luminat păzeşte-o de toată
năvălirea nevăzuţilor demoni; aşâ Doamne, scapă-o
de neputinţă şi de slăbiciune, şi o evrăţeşte de toată
spurcăciunea trupească, şi de tot felul de dureri ale
pântecelui, ce vin asupra ei; şi prin mila ta cea multă,
scoală-o pre ea, întărindu-i umilitul ei trup, şi o ridică
din patul, în care zace; că în păcate şi în nelegiuiri ne-
am născut, şi toţi suntem necuraţi înaintea ta Doamne,
şi cu frică strigăm şi grăim: Caută din Cer şi vezi
neputinţa noastră a celor osândiţi, şi iartă pre roaba ta
aceasta (N), care a căzut în păcate de ucidere, cu voie
sau fără de voie, şi a lepădat pre cel zămislit într’însa, şi
pre toţi câţi s’au aflat şi s’au atins de dânsa iar
CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 13
tă-i dupre mare mila ta, şi ca un Dumnezeu bun Ji de

oameni iubitor, milueşte-i şi-i iartă; că tu âingur ai
putere a iertă păcatele şi fărădelegile, pentru
rugăciunile prea curatei Maicii tale şi ale tuturor sfinţilor.
Vosglas:
Că ţie se cuvine toată slavar cinstea şi închină ciunea, împreună cu Pă rintele ş i
cu prea Sfântul tă u Duh, acum ş i pururea ş i în vecii vecilor, Amin.
Apoi obişnuitul sfârşit.
/
Canoanele sfinţilor Apostoli şi ale sfinţilor Părinţi, pentru sf. Botez
Canonul XLVII al sfinţilor Apostoli zice.
Oricare episcop sau preot va boteză a doua oară pre cel ce are botez adevă rat,
sau nu va boteza pre cel botezat de eretici, cari nu botează în numele Sfintei
Treimi, să se caterisească (să i
se ia Darul), ca unul ce-şi bate joc de Crucea ş i de moartea Dom
nului, nefă când deosebire între preoţii şi popii mincinoş i.
Asemenea porunceşte şi Canonul XLVIII al Sinodului dela Cartagena.
Canonul 49 al sfinţilor Apostoli, porunceşte a boteză în Tată l
şi în Fiul şi în Sfântul Duh, dupre cuvântul Domnului, iaiă nu în
trei fă ră început, sau în trei Fii, sau în trei Mângâitori; că unul este fă ră început,
Tată l, pentrucă n’are începă tură ; şi unul este Fiul, pentru naş terea cea negră ită ; şi
unul Mângâitorul, Duhul Sfânt, pentru purcederea din cel nenă scut. Iară ceice nu
fac aşâ, fie episcopi, fie preoţi, să se caterisească .
Iar Canonul L al sfinţilor Apostoli zice:
Episcopul sau preotul, carele nu va face trei afundă ri ale tainei într’un Botez,
rostind la fiecare afundare câte un nume al Sfintei Treimi, ci va afunda pruncul
numai odată spre închipuirea mor- ţei Domnului, cum fă ceau ereticii Evnomiani, să
se caterisească . Că Domnul n’a zis, să % botezaţi în moartea mea, ci mergând
învă ţaţi toate neamurile, bolezându-i pre ei in numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh.
Canonul al VH-lea al Sinodului al II-lea ecumenic.
L egiueşte cum trebue a primi la ortodoxie pre cei ce se întorc dintre eretici. Aşâ
tmpârţindu-i în două, a rânduit pre unii numai a-i unge cu mir, iară pre alţii a-i boteză din
nou. Deci: A- rianii, Machedonianii, Savatianii, Novaţianii, ce Se ¿ic şi Cathari, Aristerii,
Tetradiţii şi Apolinariştii, ca unii ce se botează asemenea cu noi, nu se cade a fi rebotezaţi, ci
după lepădarea (anate- matizarea) înscris de erezia lor, se porunceşte a-i unge . cu mir sfânt
la frunte, la ochi, Ia nări, la gură şi la urechi, şi însemnându-i trebue a zice: Pecetea
Darului Sfântului Duh, Amin.
Iar Evnomianii, ce se botează cu o singură afundare, Montani- ş tii zişi şi Frigi, ş i
Savelianii, ce învaţă că Tată l, Fiul, şi Sfântul Duh sunt o singură persoană , precum
şi cei asemenea acestora, venind la Biserica ortodoxă , trebue a fi botezaţi din nou,
ca nişte adevă raţi pă gâni; că ci, sau de loc nu s’a botezat, sau s’a botezat, însă nu
dupre regulile Bisericei ortodoxe. Ş i pă rinţii bisericeşti îi consideră ca pre niş te
neluminaţi în credinţa creştină . De aceea în ziua întâia îi primim între creştini, a
doua zi îi facem catehumeni, adică îi învă ţă m legea, a treia zi îi punem să jure,
14 CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI
adică să se lepede de erezurile lor; şi după ce le suflă m de trei ori în faţă şi în
urechi, atunci îi învă ţă m articolele credinţei, şM punem să vie mult timp la Biserică
spr.e a ascultă Sfânta Scriptură ; ş i numai aşâ, încredinţându-ne de credinţa lor, îi
boteză m.
Canonul XLVIII al Sinodului din Laodicheea zice:
S e cuvine, ca cei botezaţi să se ungă şi cu cereasca ungere (Sfântul Mir); că
acesta fiind sfinţit prin rugă ciuni ş i chemarea Sfântului Duh, sfinţeşte şi pre cei ce
se ung cu el, şi-i face pă rtaşi ce- reştei împă ră ţii a lui Hnstos, dacă nu-1 vor şterge
dela dânş ii prin vieaţă pângă rită şi fapte rele.
Canonul VI al Sinodului din Neochesareea zice:
F emeile îngrecate, de vor vreà a se boteză , să nu fie oprite dela Botez; dar să
se boteze în urmă şi pruncul, ce se va naş te dintr’însele ; de oarece pruncul' nu
primeşte din botezul mamei sale, că încă acela la lumină n’a ieşit, nici are vre-o
voie. De aceea trebue a-1 lumină prin botez.
Canonul V al lui Timotei Alexandreanul zice:
F emeia catehumenă (încă nebotezată ), de se va întâmplă să aibă la lună în
ziua, în care voeşte a se boteză , să nu se boteze ci să se amâne pe altă zi.
Canonul I-iu tot al aceluiaşi zice:
P runcul sau bă rbatul catehumen încă de va merge fă ră vicie- nie, când se face
liturghie, şi se va împă rtă şi cu dumnezeeştile Daruri, fă ră să ştie preotul, că este
caţehumen, unul ca acesta tndată să se boteze; că Domnul l-a chemat pre el.
Canonul IV al Sfântului Chirii zice:
U nii dintre catehumeni, deşi sunt depă rtaţi şi amânaţi, suferind pedeapsă
pentru pă cate, de se va întâmplă să fie aproape de moarte, să se boteze, ca nu,,
ieşind din cele lumeşti, să fie neîmpă rtă ş iţi cu Harul lumină rei.
Canonul II al lui Timotei Alexandreanul zice:
Omul caţehumen încă , de se îndră ceşte, până nu se va cură ţ! de diavolul cel
necurat, să nu fie botezat; că nu este cuviincios, ca cel ce s’a dat pre sine spre
lă cuire diavolului, prin aplecarea la fapte rele, să primească în sine lumina Sfântului
Duh, mai ’nainte de ce ar fi scă pat deplin de duhul cel ră u şi întunecat. Iar de i-ar
sosi moartea, atunci trebue a-1 boteză , spre a nu ieşi din vieaţă lipsit ş i
neîmpă rtă ş it de Darul dumnezeesc.
Canonul IV al aceluiaş i zice:
D acă Catehumenul nu s’ar supă ră de demon, ci din pricină de boală rea şi-ar
ieşi din minţi şi din fire, cât nici să poată gră i, de oarece de bună voie fă cându-se
caţehumen a ară tat dorinţă a îm- bră ţiş â credinţa, fă ră nici o îndoire să se
boteze.
.Canonul CXXII (CLXI) al Sinodului din Cartagena zice:
H arul dat nouă prin Botez, ne aduce nu numai iertarea de pă cate, ci şi putere
de a nu mai pă că tui, de nu, de voie prin lenevire, ne vom dedă iară ş i pă catelor.
Iar pre cei ce n’ar cugetă aş â, acest canon îi dă anatemei (Vază -se şi canoanele
123—127 ').
CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 15
') NB. Numerile vechi ale canoanelor fiind

greşite, s'au îndreptat dupre colecţiunea ca-
noanelor Ralli şi Potli. Ediţia de Athena.
RUGĂ CIUNE LA FACERE
16
RUGĂCIUNE
LA
Facerea catehumenului sau a celui chemat la Botez.

Cel ce v;i să sc facă oglaşenic (catehumen), de va fi bă rbat deplin, să vie la
Biserică ; iară de va fi prunc mic, să -l aducă cei cari vor să -i fie naşi, şi să stea cu
dânsul înaintea uş ilor Bisericei, iară preotul stând în uşa Bisericei, să -l descingă de
brâu sau de faşă pre cel ce va să se lumineze. Apoi după ce îl va desbră câ de haine,
să -l întoarcă cu faţa spre ră să rit, descins, cu capul gol, desculţ, numai în că maş ă ,
ţiindu-şi mâinile în jos slobode; iară de va fi prunc mic cela ce v’a să se boteze, să -l ţie
naşa sau naşul, care va fi, însă trebue sa fie ortodoxi. După acestea preotul îndată să
sufle de trei ori, în chipul Crucei pre faţa lui, însemnându-1 de trei ori la frunte, la gură
şi la piept, zicând la fiecare însemnare: Mâinile tale m’au fă cut şi in’au zidit, şi puind
mâna pe capul lui, zice rugă ciunea aceasta;
n numele tău Doamne, Dumnezeul

I
adevărului, şi al unuia născut Fiului

tău, şi al Duhului tău celui Sfânt, pun
mâna mea pre robul tău acesta (N),
carele s’a învrednicit a scăpă către numele tău cel
Sfânt, şi subt acoperemântul aripilor tale a se păzi;
depărtează dela dânsul înşelăciunea cea veche, şi-l
umple pre el de cea întru tine credinţă, de nădej de şi
de dragoste, ca să cunoască, că tu eşti unul
Dumnezeu adevărat, şi unul născut Fiul tău, Domnul
nostru Iisus Hristos, şi Duhul tău cel Sfânt. Dă-i lui să
umble întru toate poruncile tale şi cele plăcute ţie să
OGLAŞ ENICULUI (CATEHUMENULUl) 17
păzească; că de va face omul acestea, viu va fi

într’însele; scrie-1 pre dânsul în cartea
vieţei tale, şi-l împreună cu turma moştenirei tale, ca să
se proslăvească de dânsul numele tău cel sfânt, şi al
iubitului tău Fiu, al Domnului nostru Iisus Hristos, şi al
Duhului tău celui făcător de vieaţă, să fie ochii tăi
căutând spre el cu milă pururea, şi urechile tale să
asculte glasul rugăciunii lui; veseleşte-1 pre el întru
lucrările mâinilor lui, şi întru tot neamul lui, ca să se
mărturisească ţie, închinându-se, şi slăvind numele tău
cel mare şi înalt, şi să te laude pururea în toate zilele
vieţei sale.
Că pre tine te laudă toate puterile cereşti şi a ta este
slava, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
>eartă-te Domnul diavole, cela ce au venit în
lume, şi s’au sălăşluit între oameni, ca să surpe
tirănia ta, şi pre oameni să-i izbăvească, cela ce
pre lemn puterile cele protivnice au biruit, soarele
întunecând, şi pământul clătindu-se, mormân- turile
deschizându-se şi trupurile sfinţilor sculân- du-se, carele
au zdrobit cu moartea pre moarte, şi au surpat pre cel
ce aveâ puterea morţei, adică pre tine diavole. Juru-te
cu Dumnezeu, carele au arătat lemnul vieţei, şi au
rânduit Heruvim, şi armă de foc care se întorceâ de-1
strejuia; îngrozeşte-te, că cu acela te jur, carele a umblat
ca pre uscat pre spatele mărei, şi a certat viforul
vânturilor, de a căruia căutătură seacă adâncurile, şi
groaza lui topeşte munţii; că acela şi acum îţi
porunceşte prin noi: Teme-te, ieşi, şi te depărtează
dela zidirea aceasta, şi să nu te întorci, nici să te ascunzi

întru el, nici să-l întâlneşti pre el, sau să lucrezi,
18 RÂNDUIALA LA FACEREA
■ rir -— m m * 0 * 0 m m ~r j~ r J mm
nici în noapte, nici în zi, sau în ceas, sau întru amiazăzi;

ci te du întru al tău tartar, până în ziua cea mare gătită
a judecăţei; teme-te de Dumnezeu cel ce şade pre
Heruvimi, şi caută spre a- dâncuri; de carele se
cutremură îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile,
Incepătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii cei cu ochi
mulţi, şi Serafimii cei câte cu şase aripi; de carele se
cutremură Cerul, Pământul, Marea, şi toate câte sunt
într’însa. Ieşi şi te depărtează dela cel însemnat de
curând ales ostaşul lui Hristos Dumnezeului nostru, că
cu acela te jur carele umblă pre aripile vânturilor, cela
ce face îngerii săi foc arzător, ieşi, şi te depărtează dela
zidirea aceasta, cu toată puterea ta, şi cu îngerii tăi.
Că s’a proslăvit numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Domnului sâ ne rugă m.
umnezeul cel Sfânt, cel înfricoşat şi slăvit,

întru toate lucrurile, şi întru tăria sa neajuns,
şi neurmat fiind, cel ce ţi-au rânduit mai
’nainte ţie diavole, pedeapsa muncei de veci,
prin noi nevrednicii robii lui, porunceşte ţie, şi toatei
puterii cei împreună cu tine lucrătoare, să te depărtezi
dela noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus
Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru. Juru-te dar
întru tot viclene, şi necurate, şi spurcate, şi urâte, şi
duhule streine, cu puterea lui Iisus Hristos, carele are
toată puterea în Cer şi pre pământ, cela ce au zis
dracului celui mut şi surd: Ieşi din om, şi de acum să nu
mai
0+ /•/ * /y / w**-* /w
intri într’însul. Du-te, cunoaşte-ţi puterea ta cea
deşartă, care nici preste porci n’a avut volnicie. Adu-ţi
aminte de cela ce ţi-au poruncit ţie după cererea ta, să
intri în turma porcilor. Teme-te de Dumnezeu, cu a
căruia poruncă pământul pre ape s’a întărit, de cel ce
au zidit Cerul, şi au pus munţilor hotar, şi văilor
măsură, de cela ce au pus nisipul hotar mărei, şi în apă
mare cărare tare, de cela ce se atinge de munţi şi
fumegă, de cela ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o
haină, de cela ce au întins Cerul ca o piele, de cela ce
au acoperit cu ape cele mai pre deasupra ale lui, de
cela ce au întemeiat pământul pre tăria lui şi nu se va
clăti în veacul veacului, de cela ce chiamă apa mărei şi
o varsă pre ea preste faţa atot pământul. Ieşi şi te
depărtează dela cel ce se găteşte către sfânta
luminare. Juru-te cu patima cea mântuitoare a
Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu cinstitul lui Trup şi
Sânge şi cu venirea lui cea înfricoşată, că va veni, şi nu
va zăbovi să judece tot pământul, şi pre tine şi pre
toată puterea cea împreună lucrătoare cu tine, să te
munciască în gheena focului, dându-te întru în-
tunerecul cel mai dinafară, unde viermele nu doarme,
şi focul nu se stinge. Că puterea este a lui Hristos
Dumnezeului nostru, împreună cu Tatăl şi cu Duhul
Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
oamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, cela ce

itămădueşti toată neputinţa şi toată boala,
caută spre robul tău acesta (N), cearcă’l,
cercetează’l şi goneşte dela dânsul toate lucrurile
22 RÂND UI AXA LA FACEREA
diavolului. Ceartă duhurile cele necurate, şi le goneşte,
şi curăţeşte lucrul mâinilor tale, şi cu grabnică lucrarea
ta lucrând, zdrobeşte pre satana subt picioarele lui
degrab, şi’i dă lui biruinţă asupra lui, şi asupra duhurilor
lui celor necurate, ca dobândind cea dela tine milă, să
se învrednicească Tainelor tale celor nemuritoare şi
cereşti, şi Ţie slavă să înalţe, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
'ela ce eşti Stăpân Doamne, carele ai făcut pre

om după chipul şi după asemănarea ta, şi i-ai dat
lui puterea vieţei de veci, după aceea căzând prin
păcat nu l-ai trecut, ci ai iconomisit prin omenirea
Hristosului tău mântuire lumii, însuţi şi pre zidirea ta
aceasta, care o ai izbăvit din robia vrăjmaşului,
primeşte-o întru împărăţia ta cea cerească. Deschide-i
lui ochii gândului, ca să stră- luciască întru el lumina
Evangheliei tale. însoţeşte vieţei lui înger luminat, ca să’l
izbăvească pre el de toată bântuiala protivnicului, de
întîmpinarea vicleanului, de dracul cel de amiazăzi şi de
nălucirile rele. Ş i suflă pre el preotul de 3 ori, în chipul Crucei, ş i’l însemnează
iară şi de 3 ori, la frunte, la gură , şi la piept, zicând:
Goneşte dela dânsul pre tot vicleanul, şi necuratul
duh, carele se ascunde şi se încuibează în
inima lui. Si zice aceasta de 3 ori.
)
Duhul înşelăciunei, duhul vicleşugului, duhul slujirei
idoleşti, şi a toată lăcomia, duhul minciu- nei, şi a toată
necurăţia, ce se lucrează după învăţăturile diavolului,
şil fă pre el oaie cuvântătoare turmei cei sfinte a
Hristosului tău, mădular cin
OGLAŞ ENICULUI (CATEHUMENTTLUl) 23
stit al Bisericii tale, fiu şi moştean al împărăţiei tale, ca
dupre poruncile tale vieţuind, şi păzind pecetea
nestricată, şi ferind veşmântul neîntinat, să
dobândească fericirea sfinţilor întru împărăţia ta. Cu
Darul şi cu îndurarea, şi cu iubirea de oameni a unuia
născut Fiului tău, cu carele împreună bine eşti,
cuvântat cu prea sfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul
tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i fiind descins, ş i desculţ, cel ce va să se boteze, 11 întoarce preotul spre apus,
şi de va fi om desă vârşit îşi ridică mâinile în sus, ş i’l întreabă preotul:
Te lepezi de satana ? şi de toate lucrurile lui ?' şi de toţi îngerii lui? şi de toate
slujbele lui? ş i de toată trufia lui?
Ş i ră spunde cela ce va să se boteze, la fiecare întrebare; iară de va fi prunc mic
sau pă gân, cel ce va să se boteze, atuncea ră spunde naşul şi zice:Mă lepă d.
Preotul iară şi întreabă a doua oară :
Te lepezi de satana? şi de toate lucrurile lui? şi de toţi îngerii lui ? ş i de toate
slujbele lui ? şi de toată trufia lui ?
El ră spunde:Mă lepă d. Preotul iară ş i întreabă a treia oară .
Te lepezi de satana? şi de toate lucrurile lui? şi de toţi îngerii lui? şi de toate
slujbele lui? şi de toată trufia lui? Ş i el ră spunde: Mă lepă d. Preotul iară ş i întreabă
pre cel ce se botează : Te-ai lepă dat de satana? El sau naşul ră spunde: M’am
lepă dat. Preotul iară ş i întreabă : Te-ai lepă dat de satana? Ş i el ră spunde: M’am
lepă dat. Preotul iară ş i întreabă pre el a treia oară : Te-ai lepă dat de satana? Ş i el
ră spunde: M’am lepă dat. Deci îi zice preotul: Suflă şi’l scuipă pre el. Iar el sau
naşul, suflă de 3 ori, şi scuipă de 3 ori, şi fă cându-se acestea, îl întoarce pre el
preotul spre ră să rit, ţinându-ş i mâinile slobode în jos, şi zice preotul: Te
împreunezi cu Hristos? Ş i ră spunde cel ce va să se boteze sau naşul, ş i zice: Mâ
împreunez. Preotul iară şi întreabă a doua oară : Te împreunezi cu Hristos? Ş i
ră spunde a doua oară : Mă împreunez. Preotul iară ş i întreabă a treia oară : Te
împreunezi cu Hristos ? Ş i ră spunde a treia oară . Mă împreunez. Deci îi zice lui
preotul: Impreunatu-te-ai cu Hristos? Ş i el ră spunde: M’am împreunat. Ş i iară ş i îi
zice lui preotul: Ş i crezi lui ? Ş i el zice: Crez lui ca împă ratului şi Dumnezeu. Apoi
zice singur cel ce va să se boteze, sau naşul pruncului, sau preotul singur; iară nu
alt cinevaşi dupre cum ră u s’a obişnuit:
22 RANDUIALA LA FACEREA
rez întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiito- jrul,

făcătorul Cerului şi al pământului, văzutelor
tuturor şi nevăzutelor. Ş i întru unul Domnul
Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu unul născut, carele din
Tatăl s’au născut mai nainte de toţi vecii. Lumină din
Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, iar nu făcut, cel de ofi- inţă cu Tatăl,
prin carele toate s’au făcut. Carele pentru noi oamenii,
şi pentru a noastră mântuire s’au pogorît din Ceruri, şi
s’au întrupat dela Duhul Sfânt şi din Mariea Fecioara, şi
s’au făcut om. Ş i s’au răstignit pentru noi în zilele lui
Pilat din Pont, şi au pătimit, şi s’au îngropat, şi au
învieat a treia zi după scripturi. Ş i s’au suit la Ceruri, şi
şade deadreapta Tatălui. Ş i iarăşi va să vie cu slavă,
să judece viii şi morţii, a căruia împărăţie nu va fi
sfârşit. Ş i întru Duhul Sfânt, Domnul de vieaţă fă-
cătorul, carele din Tatăl purcede, cela ce împreună cu
Tatăl, şi cu Fiul este închinat, şi slăvit, carele au grăit
prin Prooroci. Intru una Sfântă Sobornicească şi
Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru
iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor, şi vieaţa
veacului ce va să fie, Amin.
După sfârşirea Simbolului, iară zice că tre dânsul preotul:
Te-ai împreunat cu Hristos?El ră spunde: M’am împreunat.Ş i iară ş i zice: Ş i crezi
lui?Ş i acela ră spunde: Crez lui ca împă ratului şi Dumnezeu.Ş i zice: Crez întru unul
Dumnezeu...Tot până la sfârşit, şi dacă se împlineşte a doua oară Sfântul Simbol,
preotul iară ş i zice că tre dânsul a treia oară : Te-ai împreunat cu Hristos? El
ră spunde: M’am împreunat. Ş i iară ş i întreabă preotul: Ş i crezi lui ?El zice: Crez lui ca
împă ratului şi Dumnezeu. Ş i zice: Crez
întru unul Dumnezeu... Tot până în sfârşit. Ş i dacă se împlineşte a treia oară Sfântul
Simbol, iară ş i întreabă pre el preotul de trei ori zicând: Te-ai împreunat cu Hristos?
Ş i el ră spunde de 3 ori. M’am împreunat. Apoi zice preotul: Ş i te închini lui ?Iar el
închinându-se
OGLAŞ ENICULTJI (CATEHUMENULUI) ¿6
zice: Inchinu-mă Tată lui, şi Fiului, ş i Sfântului Duh, Treimei cei de- ofiinţă şi
nedespă rţită . Apoi zice Preotul:
Binecuvântat este Dumnezeu carele voeşte toţi
oamenii să se mântuiască, şi întru cunoştinţa a-
devărului să vie, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi zice Preotul rugăciunea aceasta intrând în Biserică.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, chiamă
!pre robul tău (N) către Lumina ta cea sfântă,
'şi’l învredniceşte pre dânsul acestui Dar mare al
Sfântului Botez, dezbracă de pre dânsul înve- chitura,
şi’l înnoeşte spre vieaţa de veci, şi’l umple de puterea
Sfântului Duh spre împreunarea Hri- stosului tău, ca să
nu mai fie el de acum fiu al trupului, ci fiu al împărăţiei
tale. Cu bună vrerea şi cu Darul unuia născut Fiului tău,
cu carele binecuvântat eşti, cu prea sfântul, şi bunul, şi
de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Scurtă învăţătură din Tesalonic.
Dator este preotul, sfintele rugă ciuni bine a le proceti, ş i a le zice cu socotinţă şi
rar. Că cei ce se înfricoşază de multe ori de nă luciri, aceasta o pă timesc pentrucă
preoţii cei ce i-au botezat pre ei, n’au zis rugă ciunile cele de lepă darea diavolului,
şi celelalte sfinte rugă ciuni cu luare aminte. Deci o preote ! De va îngă dui vremea
nu numai odată trebueşte a zice din început rugă ciunile lepă dă rilor şi celelalte
rugă ciuni, ci de multe ori, pentrucă şi în Mo- litfelnic, de opt sau de zece ori scrie a
se zice, pentrucă obiceiul vechiu al Bisericii erâ în fiecare zi, adică în cele şapte zile
ale să p- tă mânei, dela preoţii catehiză tori a se zice acestea celor ce se botează , şi
a opta zi iară ş i dela Arhiereu s’au dela preotul cel ce vreâ să ’l boteze, şi într’acest
chip se boteză dela Arhiereul sau dela preot. Noi am vă zut pre mulţi preoţi
cucernici, de trei ori fă ră lipsă citind acestea, şi aş â botezând.
24 RÂND UI ALA
Rânduiala sfântului Botez.

Intrâml preotul în Biserică , sc îmbracă în sfită , puind şi ruca- viţe în mâini, ş i
aprinzând toate lumină rile în sfeşnice, iâ că delniţa şi vine la colimvitră tă mâind
împrejur, şi dând că delniţa, se închină .
Deaceea zice diaconul: Binecuvintează stă pâne; iar preotul fă când semnul
Crucii cu Evanghelia deasupra colimvitrei, zice cu glas:
Binecuvântată este Impărăţiea a Tatălui, şi a Fiului, şi
a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Diaconul. Cu pace Domnului să ne rugă m.
Strana. Doamne milueşte.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea
sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi pentru unirea tuturor,
Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu
credinţă, şi cu bună smerenie, şi cu frica lui Dumnezeu
intră într’însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul sau
Episcopul nostru (N) şi pentru cinstita Preoţie, şi întru
Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,
Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea,
cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca să se trimiţă ei Darul izbăvirei şi bine-
cuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să vie spre apa aceasta, lucrarea cea
curăţitoare a Treimei cei prea înfiinţate, Domnului să
ne rugăm.
SFÂNTULUI BOTEZ 25
Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cu-

noştinţei, şi a bunei credinţe prin venirea Sfântului Duh,
Pentru ca să se arate ea a fi izgonitoare de toată
bântueala vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,
Pentru ca vrednic să se facă împărăţiei cei ne-
stricăcioase acesta ce se botează într’însa, Domnului să
ne rugăm.
Pentru acesta ce vine acum la Sfânta Luminare şi
pentru mântuirea lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se arate el fiu Luminii, şi moştean
veşnicilor bunătăţi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se facă el împreună sădit, şi părtaş
morţei şi Invierei lui Hristos Dumnezeului nostru,
Pentru ca să-şi păzească el haina Botezului, şi
logodirea duhului neîntinată, şi fără prihană, în ziua
cea înfricoşată a lui Hristos Dumnezeului nostru,
Pentru ca să se facă lui apa aceasta baie naşterii de a
doua, spre iertarea păcatelor, şi îmbrăcăminte de
nestricăciune, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să auză Domnul Dumnezeu glasul
rugăciunei noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se izbăvească el, şi noi, de tot necazul,
mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântueşte, milueşte, şi ne păzeşte pre noi
Dumnezeule cu Darul tău.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o.
Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată vi- eaţa noastră
lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ş i zicând diaconul acestea, . preotul citeşte rugă ciunea aceasta în taină ; iară nefiind
diacon, o citeşte întru auz.
26 RÂNDUIALA
¿¡indurate şi milostive Dumnezeule, cela ce ispi- wteŞ ti

inimile şi rărunchii, şi ascunsurile oame- c&nilor, însuţi
le ştii; că nu este lucru nearătat înaintea ta, ci toate sunt
goale şi descoperite înaintea ochilor tăi, carele ştii şi
cele ce sunt pentru mine, să nu te scârbeşti de mine
nici să-ţi întorci faţa ta despre mine, ci treci greşalele
mele în ceasul acesta, cela ce treci cu vederea păcatele
oamenilor spre pocăinţă; şi’mi spală mie necură- ţia
trupului, şi spurcăciunea sufletului, şi pre mine tot mă
sfinţeşte, cu puterea ta cea întru tot desăvârşit
nevăzută, şi cu Dreapta cea duhovnicească; ca nu
vestind altora slobozire, şi pre aceasta dân- du-o cu
credinţa cea desăvârşit a nespusei iubirei tale de
oameni, însumi să mă fac netrebnic ca un rob
păcatului; nu Stăpâne, cela ce singur eşti bun, şi iubitor
de oameni, ca să nu mă întorc înfruntat, ci’mi trimite
mie putere de sus şi mă întăreşte spre slujba acestei
Taine mari şi cereşti, ce este pusă înaintea ta, şi
închipueşte pre Hri- ■stosul tău întru acesta ce va să
se nască din nou prin a mea ticăloşie, şi’l zideşte pre
dânsul pre temelia Apostolilor, şi a Proorocilor tăi, şi să
nu-1 surpi, ci—1 sădeşte pre dânsul sădire a
adevărului, în Sfânta ta Sobornicească şi Apostolească
Biserică, şi să nu-1 zmulgi, ca sporind el în buna cre-
dinţă, să se mărească şi printr’însul întru tot Sfânt
numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântu
SFÂNTULXJI BOTEZ 27
lui Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Deci citeşte rugă ciunea aceasta cu glas mare:
Mare eşti Doamne! şi minunate sunt lucrurile tale! şi

nici un cuvânt nu este destul spre lauda minunilor tale!
De trei ori.
ă tu de bună voie toate aducându-le dintru

nefiinţă întru fiinţă, cu puterea ta ţii făptura,
şi cu purtarea ta de grijă chiverniseşti
lumea. Tu din patru stihii ai aşezat făptura,
cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De tine se
cutremură toate puterile îngereşti. Pre tine te laudă
soarele. Pre tine te măreşte luna. Ţie se cuceresc
stelele. Pre tine te ascultă lumina. De tine se îngrozesc
adâncurile. Ţie slujesc izvoarele. Tu ai întins Cerul ca o
piele. Tu ai întărit pământul preste ape. Tu ai îngrădit
marea cu nisip. Tu spre suflare ai vărsat văzduhul.
Puterile Arhanghelilor ţie slujesc, şi cetele îngerilor ţie se
închină, Heruvimii cei cu ochi mulţi, şi Serafimii cei câte
cu şase aripi, împrejur stând, şi zburând, de frica slavei
tale celei necuprinse se acoper, că tu Dumnezeu fiind
nehotărît, şi fără de început, şi negrăit, ai venit pre
pământ, chip de rob luând, întru asemănarea
omenească făcându-te, că n’ai suferit Stăpâne, pentru
milostivirea milei tale, a ve- deâ neamul omenesc
tirănindu-se de diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit pre
noi. Mărturisim Harul tău, vestim mila, nu tăinuim
facerea ta de bine. Naşterile firei noastre le-ai slobozit,
pântecele Fecioarei l-ai sfinţit cu naşterea ta. Toată
făptura te laudă pre tine cela ce te-ai arătat, că
28 RÂNDUIALA
tu Dumnezeul nostru pre pământ te-ai arătat; şi cu
oamenii ai petrecut. Tu şi curgerile Iordanului le-ai
sfinţit, din Cer trimiţând Duhul tău cel Sfânt, şi capetele
balaurilor celor ce se încuibase acolo, le-ai zdrobit.
Aici afundând preotul mâna în apă face semnul Crucei zicând de
trei ori.
Tu însuţi dar Iubitorule de oameni împărate, vino şi
acum cu venirea Sfântului tău Duh, şi sfinţeşte apa
aceasta.
Ş Pi dă ei Darul izbăvirei, binecuvântarea Iordanului,
fă-o pre dânsa izvor nestricăciunei, Dar de sfinţenie,
dezlegare de păcate, vindecare de boale, ciracilor
pierire, de puterile cele protivnice neatinsă, plină de
putere îngerească; să fugă dela dânsa pizmaşii zidirei
tale, că am chemat numele tău Doamne cel minunat,
slăvit, şi înfricoşat celor protivnici.
Ş i însemnează suflând apa în chipul Crucei de trei ori zicând:
Să se zdrobească supt semnul închipuirei Crucii tale,
toate puterile cele protivnice. De trei ori.
Să se depărteze dela noi toate nălucirile cele din
văzduh şi nearătate, şi să nu se ascunză în apa
aceasta dracul cel întunecat, rugămu-ne ţie, nici să se
pogoare la acesta ce se botează, duhul cel viclean,
carele aduce întunecare gândurilor şi tur- burare
cugetelor. Ci tu Stăpâne a toate, arată apa aceasta,
apă de izbăvire, apă de sfinţire, de curăţirea trupului şi
a sufletului, slăbire legăturilor, iertare păcatelor,
luminare sufletelor, baie de a doua naştere, înnoire
duhului, daru primirei de fii,
SFÂNTULUI BOTEZ 29
îmbrăcăminte nestricăciunei, izvorul vieţei. Că tu ai

zis Doamne: „Spălaţi-vă, şi vă faceţi curaţi, scoateţi
vicleşugurile din sufletele voastre.u Tu ne-ai dăruit
nouă de sus a doua naştere, prin apă şi prin Duh.
Arată-te Doamne apei acesteia, şi dă acestuia ce se
botează să se prefacă printr’însa, ca să lepede pre
omul cel vechiu stricăcios cu poftele înşelăciunei, şi să
se îmbrace în cel nou, ce este înnoit după chipul celui
ce l-au zidit pre dânsul, ca fiind împreună sădit cu
asemănarea mor- ţei tale prin Botez, să se facă părtaş
şi Invierei. Ş i păzind Darul Sfântului tău Duh, şi
înmulţind aşezământul Darului, să ia plata chemărei
cei de sus, şi împreună să se numere cu cei întâi nă-
scuţi scrişi în Cer întru tine Dumnezeu şi Domnul
nostru Iisus Hristos. Că ţie împreună cu cel fără de
început al tău Părinte, se cuvine slava şi puterea,
împreună cu prea sfântul şi bunul, şi de vieaţă
făcătorul tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Preotul, Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Ş i ţiind diaconul vasul cu untuldelemn, suflă preotul într’însul în chipul Crucei
binecuvântându-1 de trei ori. Apoi diaconul zice:
Iar preotul citeşte rugă ciunea aceasta.
tăpâne Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,

.carele celor ce erau cu Noe în corabie, le-ai tri-
'mis porumbiţa având în gură stâlpare de măslin,
semnul împăcărei şi al mântuirei din potop, şi mai
’nainte ai închipuit prin acelea taina Darului, şi ai dat
rodul măslinului, spre plinirea sfintelor tale Taine. Carele
printr’însul şi pre cei ce
30 RÂNDTJIALA
erau în lege i-ai umplut de Duhul Sfânt, şi pre cei ce

sunt în Dar îi faci desăvârşit. însuţi şi pre a- cest
untdelemn binecuvintează-1, cu puterea, cu lucrarea, şi
cu pogorârea Sfântului tău Duh. Ca să se facă această
ungere de nestricâciune, armă dreptăţii, înnoirea
sufletului şi trupului, izgonirea a toată lucrarea
diavolească, spre schimbarea tuturor răutăţilor celor ce
se ung cu credinţă, sau vor şi gustă dintr’însul spre
slava ta, şi a unuia născut Fiului tău, şi a prea sfântului,
şi bunului, şi de vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi diaconul, zice cu glas: Să luă m aminte. Ş i preotul cântă împreună cu
cliricii, Aliluia. O dată , fă când Cruce cu untdelemn în mijlocul apei. Diaconul: Să
luă m aminte. Preotul, Aliluia. Ş i face a doua Cruce în apă . Diaconul: Să luă m
aminte. Preotul, Aliluia. Ş i face a treia Cruce.
După aceasta zice:
Efinecuvântat este Dumnezeu, cela ce luminează, şi
sfinţeşte pre tot omul ce vine în lume, acum şi pururea,
şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i se aduce cel ce va să se boteze; iar preotul ia din untuldelemn cu două
degete, şi face chipul Crucii pre frunte, zicând:
Unge-se robul lui Dumnezeu (Nj cu untuldelemn al bucuriei. In numele Tată lui,
şi al Fiului, ş i al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Pre piept: Spre tă mă duirea sufletului. Pre spate: Ş i a trupului. La urechi: Spre
ascultarea credinţei. La mâini: Mâinile tale m’au fă cut ş i m’au zidit. La picioare: Ca
să umble în urmele tale. Ş i după ce îl unge cu untdelemn preste tot trupul, îl ia în
mâini, ş i ţiindu-1 drept că utând spre ră să rit, îl botează , afundându-1 de trei ori, zi-
când la întâia afundare.
Botează -se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tată lui, Amin. La a doua
afundare: Ş i al Fiului, Amin. Iar la a treia afundare:Ş i al Slântului Duh, Amin. Acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. T^ poi 11
îţ? feină curată ,
zicând:
lmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în haina
SFÂNTULUI BOTEZ 31
dreptăţii. In numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi îşi spală preotul mâinile, cântând împreună cu cliricii de trei ori,
Psalmul acesta:
Ariciţi cărora s’au iertat fărădelegile, şi cărora
s’au acoperit păcatele. Fericit bărbatul căruia
nu’i va socoti Domnul păcatul, nici este în gura
lui vicleşug; că am tăcut, învechitus’au oasele mele,
strigând eu toată ziua. Că ziua şi noaptea s’au îngreuiat
preste mine mâna ta; în- torsu-m’am spre chinuire
când mi s’a înfipt mie ghimpul. Fărădelegea mea o am
cunoscut, şi păcatul meu n’am acoperit, zis-am,
mărturisi-voiu a- supra mea fărădelegea mea
Domnului, şi tu ai iertat păgânătatea inimei mele.
Pentru aceasta se va rugă către tine tot cuviosul, în
vreme bine tocmită; însă în potop de ape multe, către
dânsul nu se vor apropiâ. Tu eşti scăparea mea de ne-
cazul ce mă cuprinde, bucuria mea, izbăveşte-mă de
cei ce m’au încunjurat. Inţelepţi-te-voiu şi te voiu
îndreptă pre calea aceasta întru care vei merge. Intări-
voiu spre tine ochii mei, nu fiţi ca calul şi ca muşcoiul, la
care nu este pricepere, cu zăbală şi cu frâu fălcile lor
vei strânge, ale celor ce nu se apropie către tine. Multe
sunt bătăile păcătosului, iară pre cei ce nădăjduesc
spre Domnul mila îi va încunjurâ. Veseliţi-vă întru
Domnul, şi vă bucuraţi drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei
drepţi la inimă.
Apoi binecuvântând luminarea, o dă în mâna naşului, cântând
Troparul acesta pe glas 8.
Dă-mi mie haină luminoasă, cela ce te îmbraci
cu Lumina ca cu o haină, mult milostive Hristoase
Dumnezeul nostru.
Apoi se roagft preotul, zicând rugă ciunea aceasta: Domnului să ne rugă m.
inecuvântat eşti Doamne Dumnezeule Atot-
ţiitorule, Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptă- ţei,
carele celor ce erau întru întunerec le-ai strălucit
Lumina mântuirii, prin arătarea a unuia născut
Fiului tău, şi Dumnezeului nostru, şi ne-ai dăruit nouă
nevrednicilor fericita curăţire în sfânta apă, şi
dumnezeeasca sfinţenie întru ungerea cea făcătoare de
vieaţă; carele şi acum bine ai voit a naşte de iznoavă
pre robul tău acest nou luminat prin apă şi prin Duh, şi
i-ai dăruit lui iertare păcatelor celor de voie, şi celor fără
de voie; însuţi Stăpâne îndurate împăratul tuturor,
dăru- eşte-i lui şi pecetea Darului sfântului şi întru tot
puternicului şi închinatului tău Duh, şi împărtăşirea
sfântului Trup, şi a scump Sângelui Hristo- sului tău,
păzeşte-1 pre dânsul întru sfinţenia ta, întăreşte-1 întru
dreptmăritoarea credinţă, izbăve- şte-1 de cel rău şi de
toate meşteşugurile lui, şi păzeşte sufletul lui întru frica
ta cea mântuitoare, întru curăţenie şi dreptate, ca întru
tot lucrul, şi cuvântul bine plăcând ţie, să se facă fiu şi
mo- ştean cereştei tale împărăţii.
Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu cela ce
milueşti, şi mântueşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi
Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Ş i după rugă ciune, mirueşte cu luare aminte bine, pre cel botezat, cu Sfântul Mir,
fă când chipul Crucei : la frunte, la ochi, la
SFÂNTULUI BOTEZ 33
nă ri, la gură , la amândouă urechile, la piept, la spate, la mâini şi la picioare, zicând:
Pecetea Darului Sfântului Duh, Amin.
După aceasta face preotul împreună cu naşul şi cu pruncul, chipul încunjură rii,
încunjurând analoghiul, că dind şi cântând, de trei ori:
Câţi în Hristos v’aţi botezat, în Hristos v’aţi îmbrăcat,
Aliluia.
Apoi Prochimenul, glas al 3-lea:
Domnul este Luminarea mea, şi Mântuitorul meu, de
cine mă voiu teme?
Stih:
Domnul este păzitorul vieţei mele, de cine mă voiu
înfricoşâ?
Deci Apostolul.
Din cartea cea că tre Romani a sfântului Apostol Pavel cetire.
raţilor, câţi în Hristos ne-am botezat, în- moartea

lu* ne~am botezat, îngropa- /U§i^tu-ne-am cu el
dimpreună prin Botez întru moarte, că precum s’au
sculat Hristos din morţi prin slava Tatălui, aşâ şi noi
întru înnoirea vieţei să umblăm. Că de suntem
împreună sădiţi după asemănarea morţei lui, deci şi
învierei lui vom fi părtaşi. Aceasta ştiind, că omul nostru
cel vechiu cu dânsul împreună s’a răstignit, ca să se
strice trupul păcatului, ca să nu mai slujim noi păcatului,
că cela ce a murit, s’a îndreptat de păcat, şi de am
murit cu Hristos credem că vom şi înviâ cu dânsul,
ştiind că Hristos carele s’au sculat din morţi, nu va mai
muri, că moartea pre dânsul nu’l mai stăpâneşte. Că
cel ce a murit păcatului, Q/dată a murit; iar cela ce
viază, lui Dumnezey
34 RÂNDUIALA
viează. AşA şi voi socotiţi-vă pre voi morţi a fi
păcatului, şi vii lui Dumnezeu, intru Hristos isus
Domnul nostru.
Apoi aliluia de trei ori.
Din Sfânta Evanghelie a lui Mateiu cetire.
Î
n vremea aceea, cei unsprezece ucenici au mers în
Galileea, în muntele unde le-au poruncit lor Iisus, şi
văzându-1 pre el, s’au închinat lui, iar unii s’au îndoit.
Ş i apropiindu-se Iisus le-au grăit lor zicând: Datu-mi-
s’au toată puterea în Cer şi pre pământ, deci mergând
învăţaţi toate neamurile, botezându-i pre ei în numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh; învăţându-i să
păzească toate câte am poruncit vouă, şi iată eu cu
voi sunt în toate zilele, până în sfârşitul veacului, Amin.
Ş i îndată zice preotul: Domnului să ne rugă m.
jjel ce ai dăruit robului tău izbăvire de păcate
“prin Sfântul Botez, şi ai dat lui vieaţa înnoirii,
însuţi Stăpâne Doamne binevoeşte să strălucea-
scă pururea lumina feţii tale în inima lui, apără pavăza
credinţii lui nebântuită de vrăjmaşi, păzeşte într’însul
nespurcată şi neîntinată haina ne- stricăciunii, cu care
s’a îmbrăcat, ferind într’în- sul nestricată pecetea cea
duhovnicească cu Darul tău, şi fii milostiv acestuia şi
nouă, după mulţimea îndurărilor tale. Că bine s’au
cuvântat şi s’au proslăvit, prea cinstitul, şi de mare
cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh, acum, şi pururea şi în vecii vecilor, Amin,
SFÂNTULUI BOTEZ 35
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele prin
.baie dai strălucire cerească celor botezaţi. Cela
‘ce a doua oară ai născut pre robul tău acest
nou luminat prin apă şi prin Duh, şi i-ai dăruit lui iertare
păcatelor celor de voie şi celor fără de voie; pune
preste dânsul mâna ta cea puternică, şi-l păzeşte pre el
întru puterea bunătăţii tale, fe- reşte-i arvuna nefurată,
şi-l învredniceşte pre dânsul spre vieaţa de veci, şi spre
bună plăcerea ta. Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie
slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Iar preotul citeşte rugă ciune?, aceasta în taină :
¡ela ce s’a îmbrăcat întru tine Hristoase Dum-

nezeul nostru, ţie dimpreună cu noi şi-a ple-
icat capul său, pre carele păzeşte-1 să rămâe
ostaş nebiruit împrotiva celor ce aduc în zadar vrajbă
asupra lui, şi asupra noastră, şi cu cununa ta cea
nestricată până în sfârşit biruitori pre toţi îi arată.
Cu glas:
Că ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui, şi ţie slavă

înălţăm dimpreună cu cel fără de început al tău
Părinte, cu prea sfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul
tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
După aceasta luând preotul faşa pruncului, udă amândouă capetele
şi stropeşte faţa lui zicând:
I ndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai,

spâlatu-te-ai, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea şi in vecn vecilor, Amin.
Ş i liulnd buretele udat cu apă , şterge pre prunc, la toate locurile,
pro unde l-;i miniit, zicAnd:
B otezatu-teai, luminatute-ai, miruitu-te-ai, sfin- ţitu-

te*ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Rugăciune la tunderea părului.
ţjgfttăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele cu

SsLchipul tău ai cinstit pre om, din suflet cuvân-
y§?tător, şi din trup bine împodobit întocmin- du-1, ca
să slujiască trupul sufletului, şi puind capul preste cele
mai pre deasupra, ai aşezat în- tr’însul mai multe simţiri,
care nu împiedică una pre alta, şi ai acoperit capul cu
peri, ca să nu se vateme de schimbările vânturilor; şi
toate mădu- lările lui spre trebuinţă le-ai sădit, ca
pentru toate să-ţi mulţămească ţie bunului Meşter.
însuţi Stăpâne cela ce ne-ai poruncit nouă prin vasul
alegerei tale Pavel Apostolul, toate să le facem spre
slava ta, pre robul tău (N), carele a venit să facă
începătura a-şi tunde părul capului său; bi-
necuvintează-1 împreună cu naşul lui şi le dă lor toate
să gândească întru legea ta, şi să facă cele bine
plăcute ţie. Că milostiv, şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
SFÂNTULUI BOTEZ 37
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Iar preotul
citeşte rugă ciunea aceasta:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce jdin
plinirea scăldăturii, prin bunătatea ta, ai 'sfinţit
pre cei ce cred întru tine, binecuvin- tează pre
pruncul acesta, şi să se pogoare preste capul lui
binecuvântarea ta, şi precum ai binecuvântat prin
proorocul Samuil pre împăratul Da- vid, binecuvintează
şi capul robului tău acesta (N) prin mâna mea a
păcătosului, luminându-1 pre el cu Duhul tău cel Stânt,
ca sporind şi cu creşterea, şi cu cărunteţile
bătrâneţelor, să’ţi înalţe ţie slavă, şi să vază bunătăţile
Ierusalimului întru toate zilele vieţii sale. Că ţie se cuvine
toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi
Ş i’1 tunde pre dânsul în chipul Crucii preotul zicând:
Tunde-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Ş i puind pă rul în colimvitră zice:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila ta,
rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru acest nou botezat robul tău
(N) pentru sănătatea, şi mântuirea lui.
încă ne rugăm pentru robii tăi, ( aici pomeneşte pre qaşi)
cari au primit pre pruncul acesta pentru sănătatea şi
mântuirea lor.
Că milostiv, şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi
ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
38 RÂNDUIALA
Apoi:Slavă ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră slavă ţie. Slavă... Şi

acum... Doamne milueşte...de trei ori. Binecuvintează.
Ş i sfârşitul acesta:
C ela ce în Iordan dela Ioan a voit a se boteză pentru a
noastră mântuire, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile prea curatei Mai- cei sale, cu puterea
cinstitei, şi de vieaţă făcătoarei Cruci, şi pentru ale tuturor
sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne mântuiască, pre noi ca
un bun şi de oameni iubitor.
Ş i îndată să -l împă rtă şeşti cu sfintele Taine; că ci întâmplându-se a se să vârş i din vieaţă
neîmpă rtâşit, greşeşti de moarte.
Rânduiala sfântului Botez pe scurt-

Cade-se a ş ti, că de va fi pruncul atât de slab cât să fie primejdie şi îndoială că nu va
tră i pânâce se va plini toată rânduiala Botezului precum mai sus s’a aşezat; la o astfel de
întâmplare, preote, adu apă şi lasă acea lungă rânduială , şi fă după cum aici te învaţă ,
începând aşa:
Binecuvântată este împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

Apoi: Sfinte Dumnezeule, de trei ori, Prea sfântă Treime... şi du- pă : Tatăl nostru...
Că a ta este împărăţia... Apoi:
•
oamne Dumnezeule Atoateţiitorule, Făcăto- rule a
toată zidirea cea văzută, şi nevăzută, cela ce ai făcut
Cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt
într’însele, cela ce ai adunat a- pele într’o adunare, cela ce
ai încuiat adânca), şi l-ai pecetluit pre el cu înfricoşat, şi
slăvit numele tău, cela ce ai ridicat apele mai pre sus de
Cer.
Tu ai întemeiat pământul pre ape, tu ai întărit cu puterea
ta marea, tu ai zdrobit capetele balaurilor în ape, tu
înfricoşat eşti, şi cine va stă împrotivă ţie? Caută Doamne
spre zidirea ta a- ceasta, şi spre apa aceasta, şi-i dă ei Dar
de izbăvire, binecuvântarea Iordanului, fă-o pre dânsa
izvor nestricăciunii, Dar de sfinţenie, dezlegare de păcate,
SFÂNTULUI BOTEZ 39
vindecare de boale, dracilor peire, de puterile cele

protivnice neatinsă, plină de putere îngerească, ca să
fugă dela dânsa pizmaşii zidirei tale, că am chemat
numele tău Doamne cel minunat, slăvit şi înfricoşat celor
protivnici.
Ş i îndată toarnă untuldelemn în apă , şi apoi botează zicând :Bo- tează -se robul lui
Dumnezeu (N ), ş i celelalte. Apoi tl unge cu Sfântul Mir, zicând: Pecetea Darului
Sfântului Duh, Amin. Ş i după a- ceasta, îmbră cându-1 pre el, încunjură cu dânsul după
obiceiu, cântând: Câţi în Hristos v’aţi botezat... Ş i fă când sfârş it, îl împă rtă şeşti. Iar
după aceasta întâmplându-se ca să tră iască pruncul, a- tunci dator eşti preote, să -i
citeşti toată rânduiala Botezului afară de afundare şi- ungere.
Cade-se a şti iară şi, că de va fi pruncul slab, precum mai sus s’a zis, şi nu s’ar
întâmplă preot; atunci ca să nu moară pruncul nebotezat, orice parte bă rbă tească , sau
nefiind niminea nici dintre bă rbaţi, atunci moaşa, sau oricare altă femeie, luând apă să -
l boteze zicând: Botează -se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tată lui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, Amin. Iar de va tră i pruncul după acest Botez, trebue să se aducă la
preot, ca să plinească miruirea şi toată rânduiala Botezului după cuviinţă .
RUGACIUNEA Ce se citeşte după. patruzeci de zile la femeia ce a Discut

Iar dacă se plinesc 40 de zile, iară şi se aduce pruncul la . biserică , pentru ca să se
îmbisericeze, adică să ia început a intra în Biserică . Ş i se aduce de maica sa fiind
cură ţită şi spă lată ,; fiind de faţă ş i naşul cel ce l-a botezat.
Iar preotul face începutul zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Apoi: Sfinte Dumnezeule...
RUGĂ CIUNE DUPĂ PATRUZECI DE ZILE
40
Prea sfântă Treime... şi după Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia şi
puterea... Apoi Troparul zilei care va fi, sau al Sfântului ce se va întâmplă la rând; iar de
vei vrea zi cele ale Intîmpină rii Domnului, cAutându-le înapoi la pag. 11.
Apoi Slavă , Ş i acum.
Doamne cu rugăciunile tuturor sfinţilor, şi ale
Născătoarei de Dumnezeu, pacea ta dă-ne-o nouă, şi ne
milueşte pre noi ca un îndurat.
Ş i plccându-şi ea capul împreună cu pruncul, face preotul semnul Crucei pre el, şi
atingându-se de capul lui, zice rugă ciunea aceasta:
S tăpâne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Dom- Dnului

nostru Iisus Hristos, carele cu cuvântul tău, toată firea
cea cuvântătoare şi cea necuvântătoare, o ai zidit, şi
toate din ce n’au fost întru fiinţă le-ai adus. Ţie ne rugăm,
şi pre tine te chemăm, pre roaba ta aceasta (N) care cu
voia ta o ai mântuit, curăţeşte-o de tot păcatul, şi de
toată spurcăciunea, care vine la Biserica ta cea sfântă, ca
fără de osândă să se învrednicească a se împărtăşi, cu
sfintele Taine.
Glă suirea:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
Preotul, Pace tuturor, capetele voastre Domnului să le plecaţi.
§
Rugă ciunea maicei pruncului.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele ai venit în
lume pentru mântuirea neamului o- menesc, vino şi
spre roaba ta aceasta (N), şiô învredniceşte pre ea,
pentru rugăciunile cinstitei preoţii, a scăpă în sfânta
sobornicească Bi
serica ta, şi să intre în casa slavei tale, şi o învredniceşte
pre ea a se împărtăşi cu cinstit Trupul şi scump Sângele
Hristosului tău. Spală ei întinăciunea trupului, şi
spurcăciunea sufletului, întru plinirea acestor patruzeci de
zile, ca învred- nicindu-se a intră în Biserica ta cea sfântă,
să slăvească împreună cu noi prea sfânt numele tău, al
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
Iar de va fi murit pruncul, fă aicea sfârş itul. Iar de este viu, urmează toate pre rând
până in sfârş it.
Rugă ciunea pruncului.
Ş i pre acest prunc născut dintr’însa, binecu- vintează-1,
creşte-1, sfinţeşte-1, înţelepţeşte-1, fă-1 întreg la minte,
bine priceput, că tu l-ai adus pre acesta, şi i-ai arătat lui
această lumină simţitoare, ca să se învrednicească
şiluminei celei înţelegătoare în vremea care mai ’nainte ai
hotărît, şi împreună să se numere cu turma ta cea sfântă,
prin unul născut Fiul tău, cu carele bine eşti cuvântat, cu
prea sfântul şi bunul, şi de vieaţă făcătorul tău Duh,
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele la

patruzeci de zile, prunc în Biserica legii te-ai adus de
Maria cea neispitită de nuntă, şi sfântă Maica ta, şi
în braţele dreptului Simeon ai fost ţinut; însuţi Stăpâne
Atotputernice, şi pre acest prunc ce s’a adus ca să se arate
ţie Făcătorului tuturor, binecuvintează-1, şi spre tot lucrul
bun,
42 RUGĂ CIUNE DUPĂ PATRUZECI DE ZILE ____________
şi ţie bine plăcut creşte-1, gonind dela dânsul toată

puterea protivnică prin semnul chipului Crucii tale. Că tu
eşti cela ce păzeşti pruncii Doamne, ca în- vrednicindu-
se sfintelor Taine, să dobândească partea aleşilor
împărăţiei tale, fiind păzit cu noi, cu Darul sfintei, şi cei de
o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi. Că ţie se cuvine toată
slava, mulţămita, şi închinăciunea, Părintelui tău celui
fără de început, şi prea sfântului, şi bunului, şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Pace tuturor, capetele voastre Domnului să le plecaţi.
t tăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule, carele prin

marele glăsuitor proorocul Isaiea, mai ’nainte ai vestit
nouă întruparea cea din Fecioară, a unuia născut Fiului
tău, şi Dumnezeului nostru. Cela ce în zilele cele de apoi,
cu bună voirea ta, şi cu lucrarea Sfântului Duh, pentru
mântuirea noastră a celor muritori, cu milostivirea cea ne-
măsurată, dintr’însa au primit a fi prunc, şi după obiceiu
au voit a se aduce în Biserică, în legea ta cea sfântă, după
plinirea zilelor curăţeniei, fiind adevărat puitorul legii, şi în
braţele dreptului Si- meon au primit a se ţineâ. A căruia
taină închipuirea întru proorocul ce s’a zis mai sus, piin
cărbunele din cleşte arătat o am cunoscut, a că* ru*a. u.rmare
şi n°î credincioşii întru legea Darului ţinem. însuţi şi acum
cela ce păzeşti pruncii Doamne, binecuvintează pre
pruncul acesta, îm* preună cu părinţii şi cu naşii lui, şi-l
învredniceşte pre dânsul a se împărtăşi cu sfintele tale
LA FEMEIA CE A NĂ SCUT 43
Taine. Numărându-1 pre el cu turma cea sfântă a oilor

tale celor cuvântătoare, care se numesc cu numele
Hristosului tău. Că tu eşti carele petreci întru cei de sus, şi
priveşti spre cei smeriţi, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi
Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi luând preotul pruncul, face cu dânsul semnul Crucii înaintea
uşilor Bisericei, zicând:
Imbisericeazâ-se robul lui Dumnezeu (N) în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, a- cum şi pururea şi
După aceea îl bagă pre el în Biserică , zicând:
Intra-va în Casa ta, închinase-va că tre Biserica cea sfântă a ta.
Ş i mergând în mijlocul Bisericei, zice iară şi aceasta: Imbisericează -se robul lui
Dumnezeu. Apoi zice: In mijlocul Bisericei te va lă udă .
De aci îl duce înaintea uşei Altarului zicând: Imbisericează -se robul lui Dumnezeu. Ş i de
va fi parte bă rbă tească , îl duce pre dânsul în sfântul Altar, iar de va fi parte femeiască
numai până la uş ile cele împă ră teşti, o duce zicând aşa:
Acum slobozeşti pre robul tău Stăpâne, după cuvântul

tău cu pace, că văzură ochii mei mântuirea ta, care ai
gătit înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre
descoperirea neamurilor, şi slavă poporului tău Israil.
Ş i după acestea, îl pune pre el înaintea uşilor Altarului, şi aşa închinându-se naş ul de
trei ori, îl ia pre el ş i iese. Iar nefiind el faţă , atuncea muma pruncului închinându-se de trei
ori îl ia; ş i preotul face sfârşitul aşa:
Cela ce au voit a se ţineâ în braţele Dreptului Simeon,
pentru a noastră mântuire, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile prea curatei Maicei sale, şi ale
tuturor sfinţilor, să ne miluească, şi să ne mântuească pre
noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
44 RÂNDUIALA
Rânduiala ce se face la logodnă.

După dumnezeeasca Liturghie, preotul gă tind Tetrapodul (sau masa) în mijlocul
Bisericii, pune Crucea şi Sfânta Evanghelie pre dânsul, aprinzând ş i fă cliile în
sfeşnice, ş i viind cei ce vor să se logodească stau în mijlocul Bisericii înaintea
Tetrapodului j preotul luân- da-le inelele lor, le pune pre Sfânta Evanghelie, al
bă rbatului deadreapta iar al femeei deastânga, dând naş ilor fă clii aprinse să le
ţie la spatele lt>r, şi binecuvântând de trei ori capetele celor ce se logodesc,
că deşte după obiceiu; şi fiind diacon, zice:
Binecuvintează Stă pâne.
Iar preotul zice cu glas:
inecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna
acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, 'Amin.
Cu pace Domnului să ne rugă m. Strana, Doamne milueşte.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea su-

fletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,
Pentru sfântă Casa aceasta, şi pentru cei ce intră
într’însa cu credinţă, şi bună smerenie, şi cu frica lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul (sau Episcopul)
nostru (N) şi pentru cinstita Preoţie, şi întru Hristos
Diaconie şi pentru tot cierul, şi poporul, Domnului să ne
rugăm.
Pentru prea înălţatul şi de Hristos iubitorul Domnul
nostru (N) Regele României şi pentru toată curtea, şi
ostaşii lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru robii lui Dumnezeu (N)> cari acum se
CE SE FACE LA LOGODNĂ 45
logodesc unul cu altul, şi pentru mântuirea lor,

P entru ca să se dea lor fii spre moştenire neamului, şi
toate cererile cele către mântuire, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să li se trimiţă lor dragoste desăvârşit
paşnică, şi ajutor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se păzească şi sx ~e binecuvinteze ei
întru un gând şi credinţa ire, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se păs că ei întru vieaţă, şi petrecere fără
prihană, Domnului să ne rugăm.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să le dăruiască lor
nuntă cinstită, şi pat neîntinat, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se izbăvească ei, şi noi de tot necazul,
mânia, şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, Slăvită,
Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; pre noi
înşine, şi unul pre altul şi toată vieaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm.
Glă suirea.
Că ţie se cade toată slava, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acutn şi pururea, şi în
vecii vecilor, strana. Amin.
După aceea zice cu t»las mare rugă ciunea aceasta:
tăpâne Dumnezeule cel veşnic, carele cele risipite
le împreunezi într’una, şi ai pus legătura dragostei
nestricată. Cela ce ai binecuvântat pre Isaac, şi pre
Reveca, şi i-ai arătat pre ei moşteni făgăduinţei tale. Insu-
ţi binecu-
46 RÂNDUTALA
rintează şi pre robii tăi aceştia, povăţuindu-i pre dânşii

spre tot lucrul bun. Că milostiv, şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Preotul, Pace tuturor, diaconul, capetele voastre Domnului să le
placaţi. Ş > preotul citeşte rugă ciunea aceasta în taină :
Doamne Dumnezeul nostru, cela ce din păgâni mai
’nainte ţi-ai logodit Biserica fecioară curată,
binecuvintează logodna aceasta, şi o împreunează, şi
păzeşte pre robii tăi aceştia în pace şi într’un gând.
Glă suirea:

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, strana, Amin.
Apoi luând preotul întâi inelul cel din dreapta face chipul Cru- cei pe faţa bă rbatului,
zicând de trei ori:
Logodeşte-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele
Tată lui, şi al Fiului, ş i al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i îl pune preotul împreună cu nunul în degetul mâinei drepte a mirelui. Aşijderea şi
femeii fă când chipul Crucei zice:
Logodeşte-se roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) în numele
Tată lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea ş i în vecii vecilor, Amin. De trei
ori.
Iar inelul acesta îl pune preotul împreună cu nuna în degetul mainei drepte al
miresei. Apoi nunii le schimbă pre ele.
Deci zice preotul rugă ciunea aceasta.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele dim-
_^__Preun5 cu sluga Patriarhului Avraam ai călă-
SŞ ^torit în Mesopotamia, trimiţându-1 să logodească
femeie Domnului său lui Isaac, şi prin mij
CE SE FACE LA LOGODNĂ 47
locirea scoaterei de apă i-ai descoperit să-i logodească

pre Reveca; însuţi binecuvintează logodna robilor tăi
acestora (N) şi întăreşte cuvântul cel grăit la dânşii,
întemeiază-i pre ei cu sfântă împreunarea cea dela tine,
că tu din început ai zidit partea bărbătească şi cea
femeească, şi dela tine se împreunează bărbatului femee
spre ajutor, şi spre urmarea neamului omenesc; însuţi dar
Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai trimis adevărul
preste moştenirea ta, şi făgăduinţa ta preste robii tăi
părinţii noştri, cei aleşi ai tăi întru fieştecare neam şi
neam, caută spre robul tău (N) şi spre roaba ta (N) şi
întăreşte logodna lor întru credinţă, şi într’un gând, în
adevăr şi în dragoste. Că tu Doamne ai arătat să se deâ
logodire, şi să se întărească întru toate. Prin inel s’a dat lui
Iosif stăpânirea în Eghipet; prin inel s’a prea mărit Daniil în
ţara Vavilonului; prin inel s’a arătat adevărul Tamarei, prin
inel Părintele nostru cel ceresc s’a făcut îndurat spre fiul
său, că a zis: „Daţi inel în dreapta lui, şi junghiind viţelul cel
gras, mâncând să ne veselim“. Această dreaptă a ta
Doamne pre Moisi l-a întrarmat în Marea Roşie, că prin
cuvântul tău cel adevărat, cerurile s’au întărit, şi pământul
s’a întemeeat, şi dreapta robilor tăi să se binecuvinteze cu
cuvântul tău cel puternic, şi braţul tău cel înalt. însuţi dar
şi a- cum Stăpâne binecuvintează punerea aceasta a
inelelor cu binecuvântare cerească, şi îngerul Domnului
să meargă înaintea lor întru toate zilele vie- ţei lor. Că tu
eşti cela ce binecuvintezi, şi sfinţeşti toate câte sunt, şi ţie
slavă înălţăm, Tatălui,
RANDUIALA
şi 48 Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.
Apoi Ectenia aceasta.
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta,
rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne mifueşte.
I ncă ne rugăm pentru prea înălţatul şi de Hristos
iubitorul Domnul nostru (N) Regele României.
I ncă ne rugăm pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul (sau
Episcopul) nostru (N)._
încă ne rugăm pentru robii lui Dumnezeu (N) cari s’au
logodit unul cu altul, pentru sănătatea, şi pentru
mântuirea lor.
I ncă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri, şi pentru toţi
drept măritorii creştini.
Glă suirea:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie
pururea şi în vecii vecilor,
Amin. .Apoi sfârşitul.
Cade-se a se şti şi aceasta, că : de vor vreâ să se cunune cei logodiţi îndată după
logodnă , aş â precum sunt strânşi in Biserică , numai decât începe preotul psalmul:
Fericiţi toţi... şi cântă reţii cântă : Slavă ţie, Dumnezeul nostru, Slavă ţie; după cum
învaţă la începutul cununiei.
Iar de va fi trecut câtă va vreme după logodna lor, atunCi preotul având ştire, iară şi
gă teşte Tetrapodul în mijlocul Bisericii, după cum s’a ară tat la începutul logodnei,
puind preste Evanghelie în locul inelelor, cununiile: a bă rbatului deadreapta, şi a femeii
dea- stânga, ş i viind cei ce vor să se cunune, având lumână ri aprinse, îi că deşte preotul
citind Psalmul, iar cântă reţii la fiecare stih, cântând : Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă
ţie.
CUNUNIEI 49
Rânduiala Cununiei.
îndată după logodnă precum stau înaintea Tetrapodului (sau a mesei), cu
lumână rile aprinse, îi că deşte preotul citind Psalmul a- cesta; iară cântă reţii cântă
la fiecare Stih: glava ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul.
Slavă ţie Dumnezeul nostru, Slavă ţie.
Cari umblă în că ile lui.
Slavă ţie Dumnezeul nostru...
Ostenelele roadelor tale vei mâncâ.
Fericit eşti, ş i bine va fi ţie.
Femeia ta ca o vie rodită în laturile casei tale.
Fiii tă i ca nişte tinere odrasle de mă slin împrejurul mesei tale.
Iată aş â se va binecuvântâ omul cel ce se teme de Domnul.
Binecuvântâ-te-va Domnul din Sion, ş i vei vedeâ bună tă ţile Ierusalimului,
întru toate zilele vieţei tale.
Ş i vei vedeâ pre fiii fiilor tă i, pace preste Israil.
Apoi închinându-se preotul; să rută Crucea şi Sfânta Evanghelie, fă când
binecuvântarea deasupra cununiilor cu Evanghelia.
Ş i fiind diacon zice: Binecuvintează stă pâne.

Iară preotul cu glas mare:
B inecuvântată este împărăţia a Tatălui, şi a Fiu-

__ lui, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Strana. Amin. Diaconul. Cu pace Domnului
să ne rugăm.
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră
într’însa cu credinţă şi cu bună smerenie, şi cu frica lui
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul, sau
Episcopul nostru (N) şi pentru cinstita Preoţie şi întru
Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul, şi poporul, Domnului
să ne rugăm.
Pentru robii lui Dumnezeu (N), carii acum se însoţesc
unul cu altul, întru împreunarea Nunţei, şi pentru
mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se binecuvinteze nunta aceasta, ca şi
aceea din Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se deâ lor minte întreagă, şi roadă
pântecelui spre folos, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să se veselească ei de vederea fiilor şi a
fetelor lor, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să li se dăruiască lor câştigare de prunci buni,
şi vieaţă fără prihană, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să se dăruiască lor şi nouă, toate cererile cele
către mântuire, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să se izbăvească ei şi noi de tot necazul,
mâniea şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită,
Stăpana noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
înşine, şi unul pre altul, şi toată vieaţa noastră lui Hristos
Iară preotul, glă suirea aceasta:
Că ţie se cade toată slava, cinstea, şi închinăciunea,
vecii vecilor. Strana: Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugă m.
Preotul zice rugă ciunea aceasta cu glas mare:
S tăpâne Dumnezeule cel prea curat, şi zidito- !)rule

atoată făptura, carele pentru iubirea ta de oameni ai
CUNUNIEI 51
prefăcut coasta strămoşului Adam întru femeie, şi i-ai

binecuvântat pre dânşii şi ai zis „creşteţi, şi vă înmulţiţi, şi
stăpâniţi pământul“ şi pre amândoi i-ai arătat un trup
prin însoţire, că pentru aceasta va lăsă omul pre tatăl său
şi pre muma sa, şi se va lipi de femeea sa şi vor fi
amândoi un trup; şi pre carii i-au însoţit Dumnezeu, omul
să nu-i desparţă. Cela ce ai binecuvântat pre robul tau
Avraam, şi ai deschis pân> tecele Sarei, şi l-ai făcut tată a
multe neamuri; carele ai dăruit pre Isaac Revechei şi ai
binecuvântat naşterea ei; şi ai însoţit pre Iacov cu Ra- hila,
şi dintr’însul ai arătat doisprezece Patriarhi; cela ce ai
însoţit lui Iosif pre Asineta, şi le-ai dăruit lor roada naşterei
de prunci pre Efrem şi pre Manasl; carele ai primit pre
Zaharia şi pre E- lisavet, şi le-ai arătat lor prunc pre înainte
Mergătorul; cela ce din rădăcina lui Iessei după trup ai
crescut pre pururea Fecioara, şi dintr’însa te-ai întrupat, şi
te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; carele
pentru negrăitul tău Dar, şi multa bunătate ai venit în
Cana Galileii, şi nunta care eră acolo o ai binecuvântat, ca
să arăţi că cu voia ta , este însoţirea cea dupre lege, şi
naşterea de prund
dintr’însa. însuţi Stăpâne prea sfinte, primeşte rugăciunea
noastră a robilor tăi şi precum acolo, şi aici viind cu starea
ta de faţă cea nevăzută, bine- cuvintează nunta aceasta,
şi dă robilor tăi acestora (N), vieaţă paşnică, lungime de
zile, minte întreagă, dragoste unuia către altul întru
legătura păcei, seminţie întru lungime de zile, dar de
prunci, cununa cea neveştejită a mărirei, învredniceşte-i
pre dânşii a’şi vedeâ pre fiii fiilor lor; păzeşte patul lor fără
bântuială, şi le dă lor din roua Cerului de sus, şi din
grăsimea pământului, umple casele lor de grâu, de vin,
de untdelemn, şi de toată bunătatea, ca să deâ şi celor
lipsiţi, dăruind şi celor ce sunt dimpreună cu dânşii toate
cererile cele către mântuire.
Că Dumnezeu milostiv, şi îndurat, şi de oameni iubitor
eşti, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu cel fără de început
al tău Părinte, şi cu prea sfântul, şi bunul, şi de vieaţă
făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, strana:
Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugă m; iară preotul citeşte rugă ciunea
aceasta cu glas mare:
inecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru,

,sfinţitorul nunţei cei de taină, şi prea curate, _ şi
puitorul legei trupeşti, păzitorul nestrică- ciunei, şi
chivernisitorul cel bun al celor lumeşti, însuţi Stăpâne cela
ce din început ai zidit pre om, şi l-ai pus pre dânsul ca pre
un împărat făpturei, şi ai zis: „Nu este bine să fie omul
singur pre pământ; să-i facem lui ajutor după dânsul;“ şi
luând una din coastele lui, i-ai zidit femeie, pre care vă-
zându-o Adam a zis: „Iată acum os din oasele mele.
CUNUNIEI 53
şi trup din trupul meu, aceasta se va numi femeie, că din

bărbatul său s’a luat ea; pentru a- ceasta va lăsă omul pre
tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi
amândoi un trup, şi pre cari Dumnezeu i-au însoţit, o-
mul să nu-i desparţă“. Ş i acum Doamne Dumnezeul
nostru, trimite Darul tău cel ceresc preste robii tăi aceştia
(N) şi dă roabei tale acesteia întru toate să se plece
bărbatului său, şi robului tău acestuia să fie cap femeii, ca
să vieţuiască dupre voea ta. Binecuvintează-i pre dânşii
Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pre
A- vraam şi pre Sara; binecuvintează-i pre dânşii Doamne
Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pre Isaac şi
pre Reveca; binecuvintează-i pre dânşii Doamne
Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pre lacov şi
pre toţi Patriarhii; bine- cuvintează-i pre dânşii Doamne
Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pre Iosif şi pre
Asineta; binecuvintează-i pre dânşii Doamne Dumnezeul
nostru, precum ai binecuvântat pre Moisl şi pre Sepfora;
binecuvintează-i pre dânşii Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Ioachim şi pre Anna;
binecuvintează-i pre dânşii Doamne Dumnezeul nostru,
precum ai binecuvântat pre Zaharia şi pre Elisavet.
Păzeşte-i pre dânşii Doamne Dumnezeul nostru, precum
ai păzit pre Noe în corabie; păzeşte-i pre dânşii Doamne
Dumnezeul nostru, precum ai păzit pre Ionâ în pântecele
chitului^ păzeşte-i pre dânşii Doamne Dumnezeul
nostru, precum ai păzit de foc pre sfinţii trei tineri,
trimiţându-le lor rouă din Cer, şi să
vie preste dânşii bucuria aceea, care a avut-o fericita
Elena, când a aflat cinstita Cruce. Adu-ţi aminte de
dânşii Doamne Dumnezeul nostru, precum ţi-ai adus
aminte de Enoh, de Sim şi de llie. Adu-ţi aminte de
dânşii Doamne Dumnezeul nostru, precum ţi-ai adus
aminte de sfinţii tăi patruzeci de mucenici, trimiţându-
le lor cununi din Cer. Adu-ţi aminte Dumnezeule şi de
54 RÂNDUIALA
părinţii lor carii i-au născut şi i-au crescut, pentrucă

rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor. Adu-ţi
aminte Doamne Dumnezeul nostru şi de robii tăi
aceştia nuntaşi, cari s’au adunat la această veselie;
adu-ţi aminte Doamne Dumnezeul nostru de robul
tău (N) şi de roaba ta (N) şi-i binecuvin- tează pre
dânşii; dă-lelor roadă pântecelui, prunci buni, o
întocmire în gând sufletelor şi trupurilor, înalţă-i pre
dânşii ca chedrii Livanului, ca o vie odrăslită, dă-le lor
sămânţă de spic, ca toată îndestularea având, să
sporească spre tot lucrul bun, şi bine plăcut ţie; şi să
vază pre fiii fiilor lor, ca nişte mlădiţe tinere de măslin
împrejurul mesei lor, şi bine plăcând înaintea ta, să
strălucească ca luminătorii pre Cer, întru tine Domnul
nostru.
Că împreună cu tine este slava, puterea, cinstea şi
închinăciunea, Părintelui tău celui fără început, şi
Duhului tău celui de vieaţă făcător, a- cum şi pururea
S
Preotul zice rugă ciunea aceasta cu glas mare:
tăpâne Dumnezeule cel Sfânt, carele din ţă- /rână ai
zidit pre om, şi din coasta lui i-ai zi- r
CUNUNIEI 55
dit femeie, şi o ai însoţit lui ajutor după dânsul, pentrucă

aşâ au plăcut slavei tale, să nu fie omul singur pre pământ.
însuţi şi acum Stăpâne, trimite mâna ta din Sfântul tău
Lăcaş, şi împreunează pre robul tău (N) cu roaba ta (N)
pentrucă dela tine se împreunează bărbatul cu femeia.
Impre- unează-i pre dânşii întru împreunarea gândului;
încununează-i într’un trup; dărueşte-le lor roadă
pântecelui, câştigare de prunci buni.
Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi
puterea, şi slava, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,
După aceasta, ia Preotul cununia mirelui, şi face cu dânsa chipul Crucei pe faţa lui,
zicând de trei ori:
Cunună-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui
Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh.
Ş i să rutând mirele cununia, o pune preotul în capu-i. Asemenea se face şi la
mireasă , zicând iară şi de trei ori cu cealaltă cununie:
Cunună-se roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui
Duh.
Ş i ’i binecuvintează preotul de trei ori cântând:
Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste
încununează-i pre dânşii.
Apoi Prochimenul Apostolului, glas 8.
Pus-ai pre capetele lor, cununi de pietre scumpe.
Stih: Vieaţă au cerut dela tine, ş i le-ai dat lor.
Că tre Efeseni, a că rţei sfântului Apostol Pavel citire:
raţilor, mulţumiţi pururea pentru toate întru numele
Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi
Tatălui, smerindu-vă unul altuia
56 RÂNDUIALA
întru frica lui Dumnezeu. Femei, plecaţi-vă bărbaţilor

voştri ca Domnului, pentrucă bărbatul este cap femeii
precum şi Hristos cap Bisericii, şi a- cesta este mântuitor
trupului; ci precum se pleacă Biserica lui Hristos, aşâ şi
femeile bărbaţilor lor întru toate. Bărbaţilor, iubiţi vă
femeile voastre, precum şi Hristos au iubit Biserica, şi pre
sine s’au dat pentru dânsa, ca pre ea să o sfinţească,
cură- ţindu-o cu spălare de apă în cuvânt, ca să o pue
înainte pre ea luişi slăvită Biserică, neavând înti- năciune,
nici prihană, sau altceva de acest fel; ci ca să fie sfântă, şi
fără prihană. Aşâ sunt datori bărbaţii să’şi iubească
femeile lor ca şi trupurile lor, cel ce’şi iubeşte pre femeia
sa, pre sine se iubeşte. Că nimeni niciodată nu şi-a urît
trupul său, ci-1 hrăneşte şi-l încălzeşte pre el, ca şi Hristos
Biserica. Că mădulări suntem trupului lui din carnea lui şi
din oasele lui. Pentru aceasta va lăsă omul pre tatăl său şi
pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi doi un
trup. Taina a- ceasta mare este, iar eu zic de Hristos şi de
Biserică. Deci dar şi voi, unul flecarele aşâ să’şi iubească
femeia sa ca şi pre sine, iara femeia să se teamă de
bărbat.
Aliluia, glas 5.
Tu Doamne ne vei pă zi, ş i ne vei apă ra....
É Evanghelia dela Ioan,
an vremea aceea, nuntă s’a făcut în Cana Ga- jglileii;

şi eră muma lui Iisus acolo. Ş i au fost '^chemat şi Iisus şi
ucenicii lui la nuntă. Ş i sfâr- şindu-se vinul, a zis Muma lui
Iisus către dânsul: vin nu au. Zis-au Ei Iisus: ce este mie şi
ţie femeie?
încă n’a venit ceasul meu. Zis-a Muma lui slugilor: Orice va
zice vouă să faceţi. Ş i erau acolo şase vase de piatră, puse
CUNUNIEI 57
dupre curăţenia jidovilor, în care încăpeau câte două sau

trei vedre. Zis-au lor Iisus: Umpleţi vasele de apă, şi le-au
umplut până sus. Ş i au zis lor: Scoateţi acum, şi a- duceţi
nunului, şi au adus. Ş i dupăce a gustat nunul apa ce se
făcuse vin, (şi nu ştiâ de unde este, iară slugile cari turnase
apa ştiau), a strigat pre mire nunul, şi i-a zis lui: Tot omul
întâiu vinul cel bun pune, şi dacă se îmbată atunci cel mai
prost; iară tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Aceasta au
făcut începătură minunilor Iisus în Cana Galileii, şi şi-au
arătat slava sa. Ş i au crezut întru El u- cenicii lui.
Diaconul.
Să zicem toţi, din tot sufletul, şi din tot cuge*- tul nostru,
să zicem.
Doamne Atotţiitorule Dumnezeul Părinţilor noştri,
rugămu-ne ţie auzi-ne, şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru mila, vieaţa, pacea, sănătatea,
mântuirea, paza, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor tăi
(N).
I ncă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în sfântă
Biserica aceasta, pentru sănătatea şi mântuirea lor.
drept măritorii creştini, pentru sănătatea şi pentru
mântuirea lor. Glă suirea:
Că milostiv, şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti,
38
şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Diaconul, Domnului să ne rugă m.
Î
Preotul zice rugă ciunea aceasta:
oamne Dumnezeul nostru, carele întru purtarea ta de
grijă cea de mântuire, ai învrednicit în Cana Galileii a
arătă nunta cinstită prin venirea ta; însuţi şi acum pre
robii tăi aceştia, (N), pre cari bine ai voit a se însoţi unul cu
altul, în pace şi într’un gând îi păzeşte; nunta lor cinstită o
arată, patul lor neîntinat îl fereşte; vieaţa lor cea
dimpreună, fără prihană a-şi petrece binevoeşte, şi’i
învredniceşte pre dânşii să aj ungă întru bătrâneţe unse,
cu inimă curată făcând poruncile tale.
Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele
milueşti, şi mântueşti, şi ţie slavă înălţăm împreună cu cel
fără de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul, şi bunul,
şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Strana, Amin. /
Diaconul.

Ziua toată desăvârşit, sfântă, cu pace, şi fără de păcat
la Domnul să cerem.
înger de pace credincios, îndreptător, păzitor sufletelor
şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre, la
Domnul să cerem.
CUNUNIEI 59
Cele bune, şi de folos sufletelor noastre, şi de

împăcarea lumei, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţei noastre, în pace şi întru
pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţei noastre, fără de patimă,
neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşatul judeţ
al lui Hristos, Ia Domnul să cerem.
I mpreunarea credinţei, şi împărtăşirea Sfântului
Duh cerşind, pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată
vieaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm. strana,
Ţie Doamne.
Glă suirea:
Ş i ne învredniceşte pre noi Stăpâne, cu îndrăz- nire,
fără de osândă, să cutezăm, a te chemă pre tine
Dumnezeul cel Ceresc, Tatăl, şi a zice. Strana:
Tatăl nOStrU... Preotul zice, glă suirea:
Că a ta este împărăţia, şi puterea şi slava, a Tatălui,
şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
După aceea, aduc paharul cu vin, şi’l binecuvintează preotul, zicând rugă ciunea
aceasta. Diaconul, Domnului să ne rugă m.
Preotul zice:
Stăpâne Doamne Dumnezeule, cela ce toate le-ai
făcut cu tăria ta, şi ai întărit lumea; şi ai înfrumuseţat
cununa tuturor celor făcute de tine, şi acest pahar de
obşte ce l-ai dat celor ce se unesc spre împreunarea
nunţei, binecuvintează-1 cu binecuvântarea
duhovnicească.
Glă suirea:
Că s’a binecuvântat numele tău, şi s’a prea slăvit
împărăţiea ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi cântă reţii cântă «Paharul mântuirei», ş i preotul luând paharul cu vin dă mirelui
de gustă dintr’însul de trei ori; aşijderea şi miresei. Ş i îndată luând că delniţa, începe a
că di împrejurul tetrapodului (sau a mesei), fă când înconjurare cu cei cununaţi, de trei
ori, ş i cântând Troparul acesta pe glas, 5.
Isaie dănţueşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut
Fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi Omul, Răsăritul este
numele lui, pre carele slăvindu-1, pre Fecioara o fericim.
Alte tropare, glas 7.
Sfinţilor mucenici, cari bine v’aţi nevoit şi v’aţi încununat,
rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
Slavă ţie Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor, şi
bucuria mucenicilor, a cărora propove- duire este Treimea
cea de o fiinţă.
După ocolire, mirele face trei închină ciuni şi plecându’şi capul, pune mâinile pe
Sfânta Evanghelie, stâifld cu toată evlavia;. Feti preotul apucă cununia de o parte şi
nunul de alta ş i o iau din capu-i zicând:
Mărit să fii mire ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca
Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi
lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.
Ş i îndată vine mireasa fă când aşijderea.
Iar preotul zice:
Ş i tu mireasă, mărită să fii ca Sarra, şi să te veseleşti ca
Reveca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu
bărbatul tău şi păzind hotarele legei, că aşâ bine au voit
Dumnezeu.
Apoi vine mirele, să rută Sfânta Evanghelie, cununiile şi Sfânta Cruce care se află în
mâna preotului şi se duce la locul să u; aşij- derea face şi mireasa. 1)
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugă m.
Stăpâne Dumnezeul nostru, carele ai venit în Cana
Galileii, şi nunta care eră acolo o ai binecuvântat,
binecuvintează şi pre robii tăi aceştiâ, carii cu alegerea ta
s’au însoţit întru împreunarea nunţei, binecuvintează
intrările şi ieşirile lor. înmulţeşte întru bunătăţi vieaţa lor,
1 Apoi preotul zice că tre tineri aşâ:

Fiilor! prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie şi Sf. Cruce, aţi să vârşit jură mânt
înaintea sfântului Altar, că veţi pă zi legă tura dragostei şi a uni- rei între voi până la
mormânt, curată , neîntreruptă , dreaptă , şi cinstită . Ş i că nu vă veţi abate din datorie nici
unul nici altul, urmând ce este plă cut lui Dumnezeu ş i oamenilor.
CUNUNIEI 61
primeşte cununile lor întru Impărăţiea ta; neîntinaţi şi fără

prihană, şi neasupriţi, păzindu-i în vecii vecilor.
Strana, Amin. Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
• Preotul zice rugă ciunea aceasta:
Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă, şi
de o fiinţă, şi începătoare de vieaţă,
o Dumnezeire, şi o împărăţie, să vă binecuvinteze pre
voi, şi să vă deâ vouă lungime de vieaţă, prunci buni,
sporire vieţei, şi credinţei, şi să vă umple pre voi de toate
bunătăţile cele de pre pământ, şi să vă învrednicească şi
desfătării bunătăţilor celor făgăduite, pentru rugăciunile
prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor
sfinţilor.
Ş i sfârşitul acesta:
Slavă ţie Hristoase Dumnezeul nostru slavă ţie.
Slavă Tată lui....
62 RÂNDUIALA
CeJa ce cu venirea sa în Cana Galileii au arătat cinstită

nunta, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile prea curatei Maicei sale, ale sfinţilor măriţilor şi
întru tot lăudaţilor A- postoli, ale sfinţilor de Dumnezeu
încoronaţilor şi întocmai cu Apostolii împăraţi
Constantin şi Elena, ale siântului marelui mucenic Proco-
pie, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne
mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
După aceasta cântă reţii cântă : Cuvine-se cu adevă rat; şi nunul, nuna, pă rinţii
tinerilor ş i toate neamurile câte se vor află aci, fac trei închină ciuni ş i să rută Sfânta
Evanghelie, cununiile, Sfânta Cruce şi mâna preotului; iar preotul binecuvântându-i
îndată zice: Pentru rugă ciunile... şi celelalte,
Rugăciune la a opta zi după cununie.

Viind tinerii la Biserică , Preotul ia Epitrahilul şi iese la uşa Bi- sericei unde ş i tinerii
stau ş i face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Ş i
după : Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... şi Troparul sfinţilor mucenici. Apoi
îngenunchind tinerii, Preotul zice: Domnului să ne rugă m.
S 4ăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele ai

Dbinecuvântat cununa anului şi ai înmulţit făpturile tale,
binecuvintează şi pre robii tăi aceştia (N), carii cu
alegerea ta a se uni unul cu altul bine ai voit. Trimite-le lor
pre îngerul tău cel păzitor, ca să-i păzească neabătuţi la
nici o spurcăciune până în sfârşit, învredniceşte-i a intră în
sfântă Biserica ta şi a se împărtăşi cu sfintele tale Taine, ca
totdeauna să slăvească prea sfânt numele tău al Tatălui, şi
al Fiului, şi al Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
I
Rugă ciune.
ntr’o unire au ajuns robii tăi prin binecuvântarea ta

Doamne, învrednicindu-se a primi sfânta Taină a
cununiei prin rugăciunile Preoţilor tăi, dă Doamne ca
robul tău (N) să fie cap femeei sale, precum şi roaba ta
LA A DOUA NUNTĂ 63
(N) să fie plecată bărbatului său, ca prin aceasta să fie

nestrămutată unirea lor până în sfârşit; şi ţie slavă
înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
Ş i face sfârşit.
Slavă ţie Hristoase Dumnezeul nostru slavă ţie.

Slavă Tată lui...
Cela ce cu venirea sa în Cana Galileii au arătat cinstită

nunta... şi celelalte.
Apoi binecuvântându-i Preotul intră în Biserică zicând mirele:
Intrâ-vom în casa ta Doamne, închinâ-ne-vom spre

sfântă Biserica ta.
Mai» adă ogând şi alte rugă ciuni ce va şti să rutând sfintele Icoane, apoi
plecându-se spre stră ni, se duc fiecare la locul lor, ascultând sfânta slujbă cu luare
aminte.
CAPETE PENTRU A DOUA NUNTĂ .

Sfântul Nichifor Mă rturisitorul, Patriarhul Constantinopolului zice:
Cel de a doua nuntă nu se cunună , ci încă se şi opreşte de prea curatele Taine
doi ani, iară cel de a treia nuntă , cinci ani.
Din răspunsurile fericitului Nlchlta Mitropolitul dela Eraclla, pentru cele ce s'au întrebat de
Constantin Episcopul:
Cuvântul cel iscodit cu adeverinţă ,n’are obiceiu să cunune pre cei de a doua nuntă ;
iar obiceiul Bisericei celei mari, pre aceştia nu-i opreşte, ci le dă voie să se cunune,
pentrucă nu s’a certat nimeni pentru acest lucru, numai se opreşte un an, sau doi, de
Sfânta împă rtă ş ire; ş i Preotul, carele le-a citit cununia nu este slobod să mă nânce cu
dânşii, precum zice Canonul al 7-lea al Soborului ce s’a fă cut la Neochesaria.
Rânduiala la a doua nuntă.

Preote urmează învă ţă turei dela pag. 44. Apoi fă începutul aşâ:
B inecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum

Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă Treime... şi după : Tată l nostru...
Că a ta este împă ră ţia... apoi Troparul zilei, şi Ectenia.
Cu pace Domnului să ne rugăm.
64 RÂNDUIALA
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră

într’însa cu credinţă, şi cu bună smerenie, şi cu frica lui
Pentru robii lui Dumnezeu (N), şi pentru a-
coperemântul, carele este dela Dumnezeu, şi dimpreună
petrecerea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să vieţuiască ei bine într’un gând, Domnului
să ne rugăm.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită,
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea
înşine, şi unul pre altul şi toată vieaţa noastră lui Hristos
Glă suirea:
Că ţie se cade toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui,
şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
S tăpâne Dumnezeule cel veşnic, carele cele risipite le

împreunezi într’una, şi ai pus legătura dragostei
nestricată. Cela ce ai binecuvântat pre Isaac şi pre
Reveca, şi i-ai arătat pre ei moşteni făgăduinţei tale. însuţi
binecuvintează şi pre robii tăi aceştia, povăţuindu-i pre
dânşii spre tot lucrul bun. Că milostiv, şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, strana:
Amin.
Preotul zice rugă ciunea aceasta. Domnului să ne rugă m.
Doamne Dumnezeul nostru, cela ce mai ’nainte din

păgâni ţi-ai logodit Biserica Fecioară curată,
binecuvintează logodna aceasta, şi o împreunează, şi
LA A DOUA NUNTĂ 65
păzeşte pre robii tăi aceştia în pace şi într’un gând.

Glă suirea:
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, strana: Amin.
Apoi luând Preotul întâi inelul cel din dreapta, face cu el chipul Crucei pe faţa
bă rbatului, zicând de trei ori:
Logodeşte-se robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui

Şi îl pune in degetul mâlnei drepte a mirelui. AşIJderea şi miresei făcând chipul Crucel, zice de trei ori:
Logodeşte-se roaba lui Dumnezeu (N)( cu robul lui
Iar pe acesta îl pune în degetul mâinei drepte a miresei; iară Nunul le schimbă pre ele. Apoi
preotul zice rugă ciunea aceasta:
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele pre toţi

milueşti, şi de toate porţi grijă, cela ce ştii cele ascunse
ale oamenilor, şi ai cunoştinţa atoate, curăţeşte păcatele
noastre, şi iartă fărădelegile robilor tăi, chemându-i pre
dânşii la pocăinţă, dându-le lor iertare greşalelor, curăţire
păcatelor, dezlegare fărădelegilor celor de voie, şi celor
fără de voie. Cela ce ştii neputinţa firei omeneşti,
Ziditorule şi Făcătorule, carele pre Raav curva o ai iertat, şi
pocăinţa Vameşului ai primit, nu pomeni necunoştinţa
păcatelor noastre celor din tinereţe, că de vei căută spre
fărădelegi Doamne, Doamne, cine va suferi? Sau ce trup
se va îndreptă înaintea ta? Că tu singur eşti drept, fără de
păcat, Sfânt, mult milostiv, mult îndurat, şi’ţi pare rău de
răutăţile omeneşti. Tu Stăpâne cela ce ai împreunat pre
robii tăi aceştia (N), uneşte-i unul cu altul în dragoste,
dărueşte-le lor întoarcerea Vameşului, lacrămile curvei,
mărturisirea tâlharului, ca prin pocăinţă din toată inima lor,
66 RÂNDUIALA
într’un gând şi în pace făcând poruncile tale, să se

învrednicească şi cereştei împărăţiei tale. Că tu eşti
chivernisi torul tuturor, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului,
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
D
Preotul zice:
oamne Iisuse Hristoase cuvântul lui Dumnezeu,
carele te-ai înălţat pre cinstita şi de vieaţă
fâcătoarea Cruce, şi ai rupt zapisul, carele eră a - supra
noastră, şi ne-ai izbăvit pre noi din biruinţa diavolului,
curăţeşte fărădelegile robilor tăi, pentrucă zăduful, şi
greutatea zilei, şi aprinderea trupească neputând a o
purtă s’au adunat întru împreunarea nunţei a doua,
precum ai pus lege prin vasul alegerei tale Pa vel
Apostolul, carele a zis pentru noi smeriţii: „Că mai bine
este întru Domnul a se căsători decât a ardeu. însuţi ca un
bun şi iubitor de oameni milueşte, şi iartă, curăţeşte,
slăbeşte, şi lasă greşalele noastre. Că tu eşti cela ce ai
ridicat pre umere neputinţele noastre, că nu este nimenea
fără de păcate, măcar de ar fi numai o zi vieaţa lui, sau
fără de prihană; numai tu singur eşti cela ce ai purtat trup
fără de păcat, şi ne-ai dăruit nouă nepătimirea cea de
veci. Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor ce se
pocăesc, şi ţie slavă înălţăm împreună cu Părintele tău
cel fără început, şi cu prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi
S
Preotul zice:
tăpâne Dumnezeule cel sfânt, carele din ţă- _jrână ai

zidit pre om, şi din coasta lui i-ai zidit femeie, şi o ai
împreunat lui ajutor după dânsul, pentrucă aşâ au plăcut
slavei tale, să nu fie omul singur pre pământ. însuţi şi
acum Stăpâne trimete mâna ta din sfântul tău locaş, şi
împreunează pre robul tău (N), cu roaba ta (N) pentrucă
dela tine se împreunează bărbatului femeie;
împreunează-i pre ei întru o înţelegere, încununează-i
într’un trup, dărueşte-le lor roadă pântecelui, câştigare de
prunci buni.
68 RÂNDTJIALA

După aceasta luând preotul cununia ş i fă când cu dânsa chipul Cru-
cei întâi la mire, zice de trei ori:
Cunună-se robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui

Duh.
Ş i să rutând mirele cununia o pune preotul în capu-i. Asemenea face
şi la mireasă , zicând de trei ori:
Cunună-se roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui

Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului
Duh.
Apoi îi binecuvintează pre ei de trei ori, zicând:
Doamne Dumnezeul nostru, cu slavă şi cu cin* ste, îi

încununează pre dânşii.
Apoi Apostolul, şi Evanghelia. Caută -le înapoi la întâia cununie:
Pag. 55 şi 56. Iar diaconul zice:
Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să

zicem.
Doamne atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,
rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte*
LA A DOUA NTJNTĂ 69

ummjm * ¡0 m o
mântuirea, paza, iertarea, şi lăsarea păcatelor robilor tăi

(N).
încă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în sfântă
Biserica aceasta, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
drept credincioşii creştini, pentru sănătatea, şi mântuirea
lor.
Glă suirea:
După aceea rugă ciunea aceasta. Domnului să ne rugă m.
o
tarea ta de grijă cea de mântuire ai învred a
nicit în Cana Galileii a arătă nunta cinstită m
ne Dumnezeul nostru, carele întru pur
prin venirea ta, însuţi şi acum, pre robii tăi a- ceştia (N),
pre carii bine ai voit a se însoţi unul cu altul, în pace şi
într’un gând îi păzeşte, nunta lor cinstită o arată, patul
lor neîntinat îl fereşte, vieaţa lor cea dimpreună fără
prihană a’şi petrece binevoeşte. Ş i’i învredniceşte pre
dânşii să ajungă întru bătrâneţe unse, cu inimă curată
făcând poruncile tale.
G ă tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele
milueşti şi mântueşti, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu
cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul, şi
bunul, şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, strana: Amin.
70 RÂNDUIALA
Diaconul:

Ziua toată desăvârşită, sfântă, cu pace şi fârâ de
păcate, la Domnul să cerem.
înger de pace, credincios, îndreptător, şi păzitor
sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă, şi iertare de păcate, şi de greşalele noastre, la
Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi de
împăcarea lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre, în pace, şi întru
pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţei noastre, fără de patimă,
neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşatul judeţ al
lui Hristos, la Domnul să cerem.
împreunarea credinţei, şi împărtăşirea Sfântului Duh
cerşind, pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată vieaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. strana: Ţie
Doamne.
Glă suirea:
Ş i ne învredniceşte pre noi Stăpâne cu îndrăz- nire,
fără de osândă, să cutezăm a te chemă pre tine
Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice. strana: Tatăl nostru...
Apoi glă suirea:
Că a ta este împărăţia, şi puterea, şi slava a Tatălui,
şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Dupâ
aceea aduc paharul cu vin, ş i-l bmecuvintează preotul zicând rugă ciunea aceasta.
Diaconul: Domnului să ne rugă m,
Preotul zice:
LA A DOUA NUNTĂ 71
S tăpâne Dumnezeule cela ce toate le-ai făcut cu

i)tăria ta, şi ai întărit lumea, şi ai înfrumseţat cununa
tuturor celor făcute de tine, şi acest pahar de obşte ce l-
ai dat celor ce se împreună spre împreunarea nunţii,
binecuvintează-1 cu binecuvântare duhovnicească.
Că s’a binecuvântat numele tău, şi s’a preaslă- vit
împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,
Apoi cântă reţii cântă Paharul mântuirei»... .şi preotul luând paharul cu vin dă
bă rbatului de gustă de trei ori, aşijderea şi femeii. Ş i îndată luând că delniţa, începe a
I
că di împrejurul Tetra- podului (sau a mesei) fă când încunjurare cu cei cununaţi, de trei
ori; cântând Troparul acesta, glas 5.
saie dănţueşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut

Fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi o- mul, Răsăritul
este numele lui, pre carele slăvin- du-1, pre Fecioara o
fericim.
Alte Tropare, glas 7.
Sfinţilor mucenici, carii bine v’aţi nevoit, şi v’aţi

încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele
noastre.
Slavă ţie Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor, şi
bucuria mucenicilor, a cărora propoveduirea este
Treimea cea de o fiinţă.
După aceea ia cununia, întâiu dela bă rbat zicând.
Mărit să fii mire ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca

Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi
lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.
Luând şi dela femeie cununia zice:
Ş i tu mireasă, mărită să fii ca Sarra, şi să te veseleşti ca

Reveca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu
bărbatul tău şi păzind hotarele legii, că aşâ bine au voit
Dumnezeu.
Apoi diaconul. Domnului să ne rugă m.
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele ai venit în
Cana Galileii, şi nunta care eră acolo o ai binecuvântat;
binecuvintează şi pre robii tăi aceştia, carii cu alegerea ta
s’au însoţit întru împreunarea nunţei, binecuvintează
intrările şi ieşirile lor. înmulţeşte întru bunătăţi vieaţa lor,
primeşte cununile lor întru împărăţiea ta; neîntinaţi şi
fără prihană, şi neasupriţi, păzindu-i în vecii vecilor.
Strana. Amin. Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Apoi Preotul zice rugă ciunea aceasta:
Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă,

şi de o fiinţă, şi începătoare de vieaţă,
o Dumnezeire, şi o împărăţie, să vă binecuvinteze pre
voi, şi să vă deâ vouă lungime de vieaţă, prunci buni,
sporire vieţei şi credinţei, şi să vă umple pre voi de toate
bunătăţile cele de pre pământ, şi să vă învrednicească
pre voi şi desfătării bunătăţilor celor făgăduite, pentru
rugăciunile prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale
tuturor sfinţilor.
Ş i sfârşitul acesta: Slavă ţie Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Slavă Tată lui...
C ela ce cu venirea sa în Cana Galileii au arătat,

cinstită nunta, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile prea curatei Maicei sale, ale sfinţilor măriţilor, şi
întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor de Dumnezeu
încoronaţilor, şi întocmai cu Apostolii împăraţi Constantin şi
E- lena, şi ale sfântului marelui mucenic Procopie, şi aie
tuturor sfinţilor, să ne miluească, şi să ne mântuiască pre noi,
ca un bun, şi iubitor de oameni.
Această slujbă se face neschimbată şi la a treia nuntă .
Iar cu a patra nuntă nimenea să nu îndră znească să se împreune, pentrucă este lucru
fă ră delege; şi ori care va îndră zni a cunună , să ştie bine, că va că deâ ş i în osânda
canonisirii, şi se va pedepsi greu, lipsindu-se şi -de tot Darul Preoţiei.
Rânduiala sfinţirei apei cei mici.

Care se Tace la zi întâi a fleştecărei luni, san când va yoI cel mai
mare, spre toată, trebninţa.
Ş tiinţă să fíe, că prea bun obiceiu este şi folositor de suflet, a se face în biserici, în monastiri şi
în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii, şi a stropi pre oameni, în monastiri, şi în chilii.
Aşijderea şi casele mirenilor, şi toate ale lor. Că sfinţirea apei acesteea pre care Duhul Sfânt prin
rugă ciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucră ri are, precum însă şi ectenia sfinţirei ş i
rugă ciunea mă rturisesc. Că prin stropirea ei duhurile cele viclene din tot locul se gonesc; şi se
iartă ş i pă catele cele mici de preste toate zilele, adică : nă lucirile diavoleşti, gândurile cele rele,
mintea se cură - ţeşte de lucrurile cele spurcate, şi îndreptat spre rugă ciune se face. Dar, pază şi
înmulţire a câştigului şi îndestulare aduce; boalele se gonesc, şi se dă să nă tate sufletească ş i
trupească . Ş i mai în scurt să zicem: Toţi cei ce o primesc cu credinţă , iau sfinţenie şi
binecuvântare. Pentru aceasta dar, datori sunteţi voi preoţilor, să vă învă ţaţi enoriaşii voştri, ca
să o primească pre ea cu credinţă spre mare folos al lor.
Apoi binecuvântând preotul, zice: Bine este cuvîntat Dumnezeul nostru...Iară noi zicem:
Slavă ţie Dumnezeul nostru... împă rate ceresc... Sfinte Dumnezeule... ş i după Tată l nostru...
Că a ta este împă ră ţia.. Apoi Doamne milueşte de 12 ori: Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne
închină m, de trei ori.
Ş i Psalmul 142.
r^v oamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea ?Mmea,
întru adevărul tău, auzi-mă întru drep- ¿^r tatea ta, şi să nu
intri la judecată cu robul tău, că nu se va îndreptă înaintea ta
tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la
pământ vieaţa mea, aşezatu-m’a întru întunerec ca pre morţii
veacului, şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s’a
turburat inima mea; adusu-mi-am aminte de zilele cele din
început, cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor
tale am gândit. Tins-am către tine mâinile mele, sufletul meu
ca nişte
74
pământ fără de apă ţie, degrab auzi-mă Doamne,
RÂNDUIALA
slăbit-a duhul meu, să nu întorci faţa ta dela mine, şi mă voi

asemănă celor ce se pogoară în groapă. Auzită tă mie
dimineaţa mila ta, că spre tine am nădăjduit, arată-mi mie
Doamne calea, în care voiu merge, că la tine am ridicat
sufletul meu, scoate-mă dela vrăjmaşii mei, Doamne la tine
am scăpat, înva- ţă-mă să fac voia ta, că tu eşti Dumnezeul
meu; Duhul tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept;
pentru numele tău Doamne mă vei vieâ, întru dreptatea ta
vei scoate din necaz sufletul meu, şi întru mila ta vei sfârşi pre
vrăjmaşii mei, şi vei pierde pre toţi cei ce necăjesc sufletul
meu, că eu sunt robul tău.
Slavă ... şi acum... Aliluia de trei ori. Apoi Dumnezeu este Domnul.r.
pe Glas 4. Ş i troparele acestea:
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să

alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă
strigând dintru adâncul sufle
SFINŢEREI APEI CEI MICI 75
tului: Stăpână ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârgueşte că

pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pre robii tăi deşerţi,
că pre tine una nădejde te-am câştigat. De două ori.
Slavă ... şi acum...
Nu vom tăceâ. Născătoare de Dumnezeu pururea a
spune puterile tale noi nevrednicii, că de n’ai fi stătut Tu
înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pre noi dintru atâtea
nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom
depărtâ dela tine Stăpână, că tu mântueşti pre robii tăi
pururea din toate nevoile.
Psalm 50.
ilueşte-mă Dumnezeule după mare mila ta, şi
după mulţimea îndurărilor tale, şterge
fărădelegea mea, mai vârtos mă spală de
fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte, că
fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea
este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea ta am făcut,
ca să te îndreptezi întru cuvintele tale, şi să birueşti când vei
judecă tu; că iată întru fărădelegi m’am zămislit, şi în păcate
m’a născut maica mea, că iată adevărul ai iubit, cele nearătate
şi cele ascunse ale înţelepciunei tale mi-ai arătat mie. Stropi-
mă-vei cu isop şi mă voi curăţl, spăla-mă-vei şi mai vârtos
decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi
veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. întoarce faţa ta de
către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duh drept în-
noeşte întru cele din lăuntru ale mele; nu mă le-
pădâ pre 76
mine dela faţa ta, şiRÂNDUIALA
Duhul tău cel sfânt nu’l luă dela
mine. Dă’mi mie bucuria mântuirei tale, şi cu Duh stăpânitor
mă întăreşte. Invăţâ-voiu pre cei fărădelegi căile tale, şi cei
necredincioşi la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirei mele, bucura-se-va limba
mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertfă ţi-aşi fi dat,
arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul
umilit; inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Fă
bine Doamne întru bună voirea ta Sionului, şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre altarul tău, viţei.
Apoi cântă m troparele acestea, glas 6. Irmosul de două ori.
Ceea ce ai primit bucurie prin înger, şi ai născut pre
Ziditorul tău Fecioară, mântueşte pre cei ce te slăvesc pre
tine.
Prea Sfântă Nă scă toare de Dumnezeu mântueşte-ne pre noi.
Lăudăm pre Fiul tău Născătoare de Dumnezeu, şi strigăm
prea curată Stăpână: De toată nevoea izbăveşte pre cei ce
se roagă ţie.
împăraţilor, Proorocilor, Apostolilor şi Mucenicilor tu le eşti
lauda; şi folositoarea lumei cu totul fără prihană.
T oată limba dreptcredincioşilor laudă, fericeşte şi slăveşte
prea sfântă naşterea ta, Mărie Dum- nezeească Mireasă.
D ă mi Hristoase al meu şi mie nevrednicului ier-

_______________ __________________ SFINŢIEEI APEI CEI MICI 77
MMPMMmMaHaMmnMMih/,'#,«!/ »^my^nîfwwimwiw
tare datoriilor, rogu-mă; pentru rugăciunile celeea ce te-a

născut, ca un îndurat.
Prea SfAntă Nă scă toare de Dumnezeu, mântueşte-ne pre noi.
Intru tine mi-am pus nădejdile mele Născătoare de
Dumnezeu, mântueşte-mă cu rugăciunile tale, şi’mi dărjieşte
mie iertare greşalelor.
Inviază-mă ceea ce ai născut pre Dătătorul de vieaţă, şi
Mântuitorul, şi mă mântueşte cu rugăciunile tale
binecuvântată, nădejdea sufletelor noastre.
Ceea ce ai zămislit în pântecele tău pre Ziditorul tuturor,
Fecioară cu totul fără prihană, cu rugăciunile tale, mântueşte
sufletele noastre.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce prin cuvânt ai născut
mai pre sus de cuvânt pre Cuvântul, întru tot lăudată, pre
acela roagă-1, să mântuiască sufletele noastre.
Milostiv fă pre Judecătorul şi Fiul tău, mie celui ce am
greşit mai mult decât tot omul, cu rugăciunile tale Stăpână.
După datorie strigăm ţie: Bucură-te Născătoare de
Dumnezeu curată, pururea Fecioară, rugându- ne, cu
rugăciunile tale să ne mântuim.
Izbăveşte-mă de focul cel veşnic, şi de muncile ce’mi sunt
puse înainte, Născătoare de Dumnezeu, ca să te fericesc pre
tine.
Nu trece rugăciunile robilor tăi, rugămu-ne întru tot
cântată Stăpână, ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Slobozeşte-ne pre noi de boale, şi de toate durerile, şi de
primejdii, cari scăpăm la acopere- mântul tău cel sfinţit.
Minune streină este întru tine Născătoare de Dumnezeu,
că pentru noi precum suntem noi, s’au născut Ziditorul
tuturor şi Dumnezeul nostru.
Biserica ta Născătoare de Dumnezeu, s’a arătat tămăduire
boalelor fără de plată, şi mângâere sufletelor celor scârbite.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pre
Mântuitorul, mântueşte de primejdii, şi de toată altă nevoie
pre robii tăi.
Scoate din toată mânia cea viitoare pre robii tăi, prea
sfântă 78 Stăpână, şi din toată vătămarea sufletească şi
RÂNDUIALA
trupească.
Mântueşte cu rugăciunile tale Fecioară de Dumnezeu
Născătoare, pre toţi cari aleargă la tine, şi’i scoate din toată
nevoia şi necazul.
Cine este carele năzueşte la Biserica ta Născătoare de
Dumnezeu, şi să nu ia degrab tămăduire sufletului, împreună
şi trupului, Preacurată?
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Fiind rugat de toţi sfinţii Indurate, şi de cetele cele de sus,
curăţeşte-mă pre mine, pentru ceea ce te-au născut.
Doamne odihneşte cu drepţii pre adormiţii robii tă i.
I artă Mântuitorule sufletele fraţilor noştri, celor morţi întru
nădejdea vieţei, slăbeşte, şi le lasă lor greşalele.
Prea sfântă Nă scă toare de Dumnezeu, mântueşte-ne pre noi.
Bucură-te curăţirea lumei Fecioară, Bucură-te năstrapa şi
candela cea cu totul de aur a manei cei Dumnezeeşti, şi a
luminei, Mireasă dumneze- ească.
Prea Sfânta Treime Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Cântăm ţie lui Dumnezeu, celui în Treime, strigând glas

întreit sfânt, rugându-ne ca să luăm mântuire.
O Fecioară! ceea ce ai născut pre Mântuitorul, şi pre
Stăpânul lumei, şi Domnul, pre acela roa- gă-1, să
mântuiască sufletele noastre.
Bucură-te munte, bucură-te rug, bucură-te uşă,
bucură-te scară, bucură-te masă dumnezeească, bucură-
te ajutătoarea tuturor Stăpână.
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie:
P entru rugăciunile Maicii tale cei prea curate, Milostive,

şi ale tuturor sfinţilor tăi, dărueşte milele tale poporului
tău.
Sfinţilor Arhangheli şi Îngeri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugăciunile măriţilor tăi Arhangheli şi îngeri, şi a

cetelor celor de sus, pre robii tăi Mântuitorule bine-i
SFINŢIRE! APEI CEI MICI 79
păzeşte.
Sfinte Ioane Proorocule şi Mergă torule înainte, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
P entru rugăciunile cinstitului şi măritului Botezătorului

tău, Proorocului şi înainte Mergătorului, Hristoase
Mântuitorul meu, păzeşte pre robii tăi.
Sfinţilor mă riţilor Apostoli, Mucenicilor şi toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui
Dumnezeu pentru noi.
P entru rugăciunile măriţilor Apostoli, ale Mucenicilor şi

ale tuturor Sfinţilor tăi, dărueşte milele tale poporului tău.
Sfinţilor cei fă ră de arginţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru rugăciunile măriţilor celor fără de arginţi,

Născătoare de Dumnezeu, păzeşte pre robii tăi ca
o folositoare şi întărire lumei.
Slavă ...
Pre Tatăl, şi pre Fiul slăvim, şi pre Sfântul Duh, zicând:

Treime Sfântă, mântueşte sufletele noastre.
Ş i acum...
Ceea ce în vremile cele mai de pre urmă negrăit ai zămislit,

şi ai născut pre Ziditorul tău, Fecioară mântueşte pre cei ce te
slăvesc pre tine.
Apoi.
Uşa milostivirii deşchide-o nouă binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăj duim
întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti
mântuirea neamului creştinesc.
Iară preotul zice:
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm

vecilor, Amin.
Apoi troparele acestea, glas al 6-lea.
Acum a sosit vremea care sfinţeşte pre toţi, şi ne aşteaptă

dreptul judecător. Ci te întoarce suflete către pocăinţă,
strigând cu lacrămi ca şi curva: Doamne milueşte-mă.
Cu curgeri ai plouat Hristoase, izvor de tămăduiri, in
Biserica80cea întru tot cinstită aRÂNDUIALA
Fecioarei astăzi, şi prin stropirea
binecuvântărei tale, goneşti boalele neputincioşilor, doftorul
sufletelor şi al trupurilor noastre.
Fecioară ai născut ceea ce eşti neispitită de nuntă, şi
Fecioară ai rămas Maică nenuntită; Născătoare de
Dumnezeu Mărie, roagă pre Hristos Dumnezeul nostru, să
ne mântuiască pre noi.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
îndreptează lucrurile mâinilor noastre, şi cere iertare
păcatelor noastre, când cântăm noi cântarea cea
îngerească:
Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte,
milueşte-ne pre noi. De trei ori.
Apoi Prochimen, glas al 3-lea.
Domnul este luminarea mea, şi Mântuitorul meu, de
cine mă voiu teme?
Stih:
Domnul este păzitorul vieţei mele, de cine mă voiu
înfricoşă?
Din cartea cea că tre Evrei a sfântului Apostol Pavel cetire.
raţilor, cela ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc ^dintru
unul sunt toţi, pentru care pricină, nu se ruşinează a-
i numi pre dânşii fraţi zicând: „Spune-voiu numele tău
fraţilor mei, în mijlocul Bisericii te voiu cântă.“ Ş i iarăşi: „Eu voiu
fi nădăjduindu-mă spre dânsul.“ Ş i iarăşi: „Iată eu şi pruncii
carii mi-i-au dat Dumnezeu.“ Deci dacă s’au făcut părtaşi
pruncii trupului şi sângelui, şi acelaşi asemenea s’au
împărtăşit aceloraşi, ca prin moarte să surpe pre cela ce are
stăpânirea morţei, adică pre diavolul, şi să izbăvească pre
aceia câţi cu frica morţei în toată vieaţa erau supuşi robiei, că
nu pre îngeri cândva au luat, ci sămânţa lui Avraam au luat, de
unde dator eră întru toate a
se asemănă fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios Arhiereu
întru cele ce sunt către Dumnezeu, ca să curăţeascâ păcatele
poporului, că întru ceea ce au pătimit, însuşi fiind ispitit, poate
şi celor ce se ispitesc să le ajute.
Aliluia, Stih: Ră spuns’a inima mea cuvânt bun.
I
Din Sfânta Evanghelie dela Ioan cetire.
n vremea aceea, s’au suit Iisus în Ierusalim, şi _este în

Ierusalim scăldătoarea oilor, ce se zice evreeşte Vitezda,
cinci foişoare având. Intr’acelea zăceâ mulţime multă de
bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că
îngerul Domnului la vreme se pogorâ în scăldătoare, şi tur*
bură apa, şi carele intră întâiu după turburarea apei, se făceâ
sănătos, ori de ce boală eră cuprins.
Apoi diaconul zice ectenia aceasta:

Strana: Doamne milueşte.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor noastre,
Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea sfintelor
lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu credinţă,
şi cu bună smerenie, şi cu frica lui Dumnezeu intră într’însa,
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru (N),
sau Episcopul, şi pentru cinstita Preoţie şi întru Hristos
Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne
rugăm.
Pentru prea înălţatul şi iubitotul de Hristos
Domnul nostru (N) Regele României şi pentru toată curtea şi
ostaşii lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru oraşul şi ţara aceasta, şi pentru toate oraşele şi
satele, şi pentru cei ce cu credinţă vie- ţuesc într’însele,
Pentru bună liniştea văzduhului, şi pentru înmulţirea
roadelor pământului, şi pentru vremi cu pace, Domnului să
ne rugăm.
Pentru cei ce umblă pre ape şi călătoresc, şi pentru cei
bolnavi, şi pentru cei ce se ostenesc, şi pentru cei robiţi şi
pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu
lucrarea, şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se pogoare spre apa aceasta, lucrarea cea
curăţitoare a Treimei celei mai pre sus de fiinţă, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca să fie apa aceasta tămăduire sufletelor şi
trupurilor, şi gonitoare a toată puterea cea protivnică,
Pentru ca să se trimiţă ei Darul izbăvirii, şi binecuvântarea
Iordanului, Domnului să ne rugăm.
Pentru toţi cei ce le trebuesc dela Dumnezeu ajutor şi
folosinţă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne luminăm noi, cu lumina cunoştinţei, prin
Treimea cea de o fiinţă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru, să ne a-
rate pre noi fii şi moşteni împărăţiei sale, prin împărtăşirea şi
stropirea apei acesteia, Domnului să ne rugăm.
mmm —
bAnpuiala m^ “*
mmmmmmmmmm
Pentru ca să ne izbăvim noi de tot
necazul, minien si nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântueşte, milueşte, şi ne păzeşte pre
noi Dumnezeule cu Darul tău.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită, Stăpâna
noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
Maria, cu toţi sfinţii pom* nindu-o; pre noi înşine, şi unul pre
altul, şi toată vieaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Că ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea;
vecilor, Amin.
iar preotul citeşte rugă ciunea aceasta cu glas.
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cel mare întru sfat, şi
minunat întru lucruri. Făcătorule a toată făptura, cela ce
păzeşti aşezământul tău, şi mila ta celor ce te iubesc pre tine
şi păzesc poruncile tale; cela ce primeşti lacrămile cele de
umilinţă ale tuturor celor din nevoi, că pentru aceasta ai venit
în chip de rob, nu cu năluciri înfrico- şindu-ne pre noi, ci
dând adevărată tămăduire trupului, şi zicând: „Iată te-ai
făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti“. încă şi din tină ai
făcut ochii sănătoşi, şi poruncind să se spele, prin cuvânt ai
făcut să se sălăşluiască lumina; cela ce turburi valurile
patimilor celor protivnice, şi potoleşti marea cea sărată a
acestei vieţi, şi îmblânzeşti valurile dezmerdărilor cele grele
de purtat. însuţi iubitorule de oameni împărate, cela ce ne-ai
dat nouă să purtăm veşmânt luminat, ca zăpada din
3pă şi din Dllh a
ûndând preotul mâna dreaptă în apă ,
iace semnul Crucei, zicând de trei ori:
Ş i acum trimite Darul prea Sfântului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, carele sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa
aceasta.
Ş i prin împărtăşirea şi stropirea apei acesteia, trimite nouă
binecuvântarea ta, care spală înti- năciunea patimilor. Aşâ ne
rugăm, cercetează neputinţa noastră Bunule, şi tămădueşte
boalele noastre cele sufleteşti şi trupeşti cu mila ta. Pentru
rugăciunile prea curatei, prea binecuvântatei, Stăpânei
noastre Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei
Măriei; cu puterea cinstitei şi de vieaţă făcătoarei Cruci; cu
folosinţele cinstitelor cereştilor celor fără de trupuri puteri. Ale
cinstitului, măritului prooroc înainte Mergătorului şi
Botezătorului Ioan; ale sfinţilor măriţilor, şi întru tot lăudaţilor
Apostoli; ale celor dintru sfinţi părinţilor noştri, marilor dascăli
ai lumei şi Ierarhi: Vasilie cel mare, Grigorie de Dumnezeu
cuvântătorul, şi Ioan gură de aur; ale celor dintru sfinţi
Părinţilor noştrii Atanasie, Chirii şi Ioan cel milostiv, patriarhii
Alexandriei; ale celor dintru sfinţi părinţilor noştrii: Nicolae
Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, şi Spiridon al Trimitundei,
făcători de minuni; ale sfinţilor măriţilor marilor mucenici,

Gheorghie purtătorul de biruinţă, Dimitrie izvo- râtorul de
Mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, şi Ioan cel nou; şi ale
tuturor sfinţilor bunilor biruitori mucenici; ale sfinţilor şi
drepţilor ai lui Dumnezeu părinţi Ioachim şi Annei; ale sfinţilor
măriţilor, şi făcătorilor de minuni fără de ar-
gjnti Cosma siDamian, Chir şi loan, Panteleimon şi
Ermolae, Salon şi Diomid, Mochieşi Amch*Ta- laleu şi
Trifon; ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri, şi ale prea cuvioasei maicei noastre
Parascheva, şi ale Sfântului ÍN) a căruia pomenire
săvârşim, şi ale tuturor sfinţilor tăi. Ş i păzeşte Doamne pe
prea înălţatul şi iubitorul de Hristos Domnul nostru (v)
Regele României, de trei ori. Dărueşte-i^ lui sănătate
sufletului şi trupului, şi acestei obşti creştineşti care slujeşte
ţie,lîntru toate îi fii milostiv. A- du-ţi aminte Doamne de
toată Episcopia drept măritorilor, carii drept învaţă
cuvântul adevărului tău, şi de tot cinul preoţesc, şi
călugăresc, şi de mântuirea lor. Adu-ţi aminte Doamne,
de cei ce ne u- răsc, şi de cei ce ne iubesc pre noi, de fraţii
noştri carii slujesc, şi stau înainte, şi de cei ce pentru
binecuvântate pricini nu s’au întâmplat aicea, şi de cei ce
ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru
dânşii. Adu-ti aminte Doamne, şi de părinţii şi fraţii noştrii,
carii sunt în robie, şi în scârbe, şi’i milueşte pre dânşii
dupre mare mila ta, izbăvindu-i de toată nevoia. Că tu
eşti izvorul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeul nostru, şi
ţie slavă înălţăm, împreună cu cel fără de început al tău
Părinte, şi cu prea sfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul
tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Iar preotul
citeşte rugă ciunea aceasta în taină .
Pleacă Doamne urechia ta, şi ne auzi pre noi, cela ce ai

primit a te boteză în Iordan, şi ai sfin-
ţit apele, şi ne binecuvintează pre noi pre toţi, prin plecarea
grumazului nostru, carii închipuim închipuirea robiei, şi ne
învredniceşte pre noi a ne umpleâ de sfinţenia ta, prin
împărtăşirea apei acesteia, şi să ne fie nouă Doamne, spre
sănătatea sufletului şi a trupului.
Cu glas:
Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie slavă şi mul- ţămită şi

închinăciune înălţăm, împreună şi celui fără de început al
tău Părinte, şi prea sfântului, şi bunului, şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
După aceca luând preotul cinstita Cruce o afundă în apă cruciş, cântând Troparul acesta pe glas
I-iu de trei ori.
Mântueşte Doamne poporul tău, şi binecuvintează

moştenirea ta, biruinţă prea înălţatului nostru Rege, asupra
celor protivnici dărueşte, şi cu Crucea ta păzeşte pre poporul
tău.
Apoi stropind preotul cu apa cea sfântă , altarul şi Biserica (sau casa), cântă Troparul acesta pe
glas al 2-lea:
Darurilor tale fă-ne pre noi vrednici Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, trecând păcatele noastre, şi dând
tămăduire, celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta
Preacurată.
Deci să rută preotul cinstita Cruce, aşijderea -ş i tot poporul; ş i stropeşte pre toţi cu apa cea
sfinţită , şi până când îi stropeşte cântă reţii cântă stihirile acestea pe glas al 4-lea.
Izvorul tămăduirilor având sfinţilor cei fără de arginţi,
tămăduiri daţi tuturor celor ce le trebuesc, că de prea mari
daruri v’aţi învrednicit, dela izvorul cel pururea curgător al
Mântuitorului nostru, că au zis către voi Domnul, ca, către cei
împreună
88 RÂNDUIALA
A A.*,*, ,,, +*** /
următori cu Apostolii: „Iată v’am dat vouă putere asupra

duhurilor celor necurate, ca să Ie scoateţi pre dânsele şi să
tămăduiţi toată boala, şi toată durerea“. Pentru aceasta întru
învăţăturile lui bine vieţuind, în dar aţi luat, în dar daţi, tămâ-
duind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre.
Sin va...
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, de tot

necazul izbăvindu-ne pre noi. Că pre tine una te avem
anghiră tare şi nemişcată, şi a ta folosinţă am dobândit. Să
nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pre tine; grăbeşte
spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă:
Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria şi
acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
Si acum... a Nă scă toarei, glas 8:
Stăpână primeşte rugăciunea robilor tăi, şine izbăveşte

pre noi de toată nevoia şi necazul.
Ş i după sfârş itul stropirei, diaconul zice ectenia aceasta:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta;
Doamne milueşte, de trei ori.
mântuirea, cercetarea, şi lăsarea păcatelor robilor tăi (N) şi
pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi cea fără
de voie.
1 ncă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta şi
toate oraşele şi satele, de ciumă, de foamete, de cutremur,
de potop, de foc, de sabie,
de venirea asupra a altor neamuri, şi de războiul cel dintre
noi. Ş i pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător, să fie nouă
bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să’şi
întoarcă toată mânia carea se porneşte asupra noastră, şi să
ne izbăvească pre noi de îngrozirea lui carea pe dreptate este
asupra noastră, şi să ne miluiască pre noi.
Strana: Doamne milueşte, de 40 de ori.
Preotul zice glă suirea:
Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul nostru nădejdea
tuturor marginilor pământului, şi acelor ce sunt pre mare
departe, şi milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele
noastre, şi ne milueşte pre noi. Că milostiv şi iubitor de
oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului,
Preotul: Pace tuturor. Ş i Duhului tă u. Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecă m.
Apoi preotul rugă ciunea aceasta:
tăpâne mult milostive, Doamne Iisuse Hri- .stoase
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea curatei
Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Măriei. Cu puterea cinstitei şi de vieaţă
făcătoarei Cruci. Cu folosirile cinstitelor puterilor cereşti celor
fără de trupuri. A cinstitului măritului prooroc, înainte
Mergătorului şi Botezătorului Ioan. Ale sfinţilor măriţilor şi
întru tot lăudaţilor Apostoli. Ale sfinţilor măriţi şi bunilor
biruitori Mucenici. Ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu
purtătorilor Părinţilor noştri. Ale celor dintru sfinţi Părinţilor
noştri, şi ai lumii marilor dăscăli şi ierarhi: Vasilie
cel mare, Grigorie de Dumnezeu cuvâniătoru^şi a lui
Ioan Gură de aur. A celui dintru sfinţi părintelui nostru
Nicolae arhiepiscopul Mirelor de la Lichia făcătorului de
minuni. Ale sfinţilor măriţilor marilor mucenici,
Gheorghie purtătorul de biruinţă, şi Dimitrie izvorâtorul
de mir. i?i a sfântului (N) a căruia şi pomenirea săvârşim.
Ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeeştilor părinţi loa- chim
şi Annei şi ale tuturor sfinţilor tăi. Bine primită fă
rugăciunea noastră j dărueşte^ne nouă iertare de
greşalele noastre. Acopere-ne pre noi cu
acoperemântul aripilor tale. Goneşte dela noi pre tot
vrăjmaşul şi pizmaşul. împacă vieaţa noastră Doamne.
Mântueşte-ne pre noi şi lumea ţa, şi mân- tueşte
sufletele noastre, ca un bun şi iubitor de oameni.
Diaconul: înţelepciune... Strana: Ceea ce eşti mai cinstită ... Preotul: Slavă ţie
Hristoase Dumnezeule... Ş i Otpustul acesta:
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile prea curatei Maicei sale, cu puterea cinstitei
şi de vieaţâ făcătoarei Cruci, ale sfinţilor şi întru tot
lăudaţilor Apostoli, ale prea cu- vioşilor şi de Dumnezeu
purtătorilor părinţilor noştri, şi ale tuturot sfinţilor, să ne
miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun, şi de
oameni iubitor.
Rinduiala pentru Aghiazma cea mică.-

Cum se face după Paşti în toată săptămâna cea luminată până la Duminica Tomei.
Dupăce binecuvintează preotul, zice însuşi : jjristos au jnviat de trei ori. Apoi
Stih. jnvie Dumnezeu şi să se risipească vrăj-
91
■MH7
maşii lui... Toate pe^rând.*Ş i iară şi preotul: Hristos au înviat... Cântă reţii: Ş i celor din
mormânturi vieaţă au dă ruit... de trei ori. Apoi zice diaconul, sau preotul cel mai mare,
ectenia cea mare şi *Ec- fonisul. După aceea Canonul Paştilor pe 8, sau pentru grabă , pe
6. La Peasna a 3-a, ectenia cea mică şi Condacul: Venit-aumai’nainte de dimineaţă cele
ce au fost cu Maria... Iară de se va întâmplă sfântul şi marele mucenic Gheorghie, întâiu
zicem Condacul lui, apoi: Venit-au mai ’nainte de dimineaţă cele ce au fost... A- poi
Condacul de rând. La Peasna a 6, ectenia cea mică , Condacul Paştilor şi Icosul. Apoi
Prochimenul Apostolului ş i Evanghelia. i învierea
BJj'IMŢlKEI APEIŞCELEI MARI lui Hristos vă zând... de trei ori. Deci:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta... Apoi: înviind Iisus din mormânt...
de trei ori. După aceasta Peasna 7, până la sfârşit. Ş i după toate Peasnele zicem: Hristos
au InvUt... de trei ori. Ş i celor din mormânturi vieaţă le-au dă ruit... iar de trei ori.
Asemenea şi după Peasna 9, iar ectenia şi Svetilna de trei ori. Apoi Molitvele Aghiaz- mei
şi după molitve în loc de: Mântueşte Doamne poporul tă u... când binecuvintează preotul
cu sfânta Cruce apa, cântă : Hristos au înviat... de trei ori. Apoi în strane, după acestea
Stihiriie,Paş tilor cu Stihurile lor, ş i după sfârşitul slavei, tot: Hristos au Înviat... până se
botează tot poporul. Iar de este Litie afară din Monastire sau din oraş , întorcându-ne
cântă m Canonul Paş tilor, sau numai Irmoa- sele cum va fi voea celui mai mare, şi viind în
Biserică începem sfânta şi dumnezeeasca Liturghie.
RÂNDUIALA SFINŢIREI APEI CELEI MARI

La Botezul Domnului nostru Iisus Hristos
După ce va zice preotul rugă ciunea Amvonului, ieşim toţi la rîu, sau la locul unde este
pregă tită apa, mergând înaintea preotului cu sfeşnice şi cu că delniţa, prapore (steaguri) şi
icoane, şi corul cântă acest Tropar, glas al 8-lea, de trei ori:
"j^^g1asn1 Domnului preste ape strigă grăind: Veniţi de luaţi

toţi Duhul înţelepciunei, Duhul înţelegerei, Duhul temerei de
Dumnezeu, a lui Hristos celui ce s’au arătat.
Apoi aceste Tropare de câte două ori:
Astăzi firea apelor se sfinţeşte, şi se desparte Iordanul

şi'şi opreşte curgerea apelor sale, văzând pre Stăpânul
botezându-se.
Ca un om ai venit la rîu, Hristoase împărate, şi te
grăbeşti a luă botez dela rob, Bunule, din mâinile
Mergătorului înainte, pentru păcatele noastre, iubitorule de
oameni.
Slavă ... glas acelaş :
Către glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea
Domnului, venit-ai Doamne, luând chip de rob, botez
cerând, tu cela ce nu ştii de păcat. Văzutu- te-au apele şi
s’au temut; cutremuratu-s’a Mergătorul înainte, şi a strigat
grăind: Cum va lumină sfeşnicul pre lumină? Cum va pune
robul mâna pre Stăpânul? Sfinţeşte-mă pre mine şi apele
Mântuitorule, cela ce ridici păcatul lumii.
Ş i acum... tot aceasta.
â
Diaconul: înţelepciune să luă m aminte. Ş i cetirile.
Din proorocia Isaiei cetire :
şâ grăeşte Domnul: Să se veselească pustia cea

însetată, să se bucure pustia, şi să înflorească ca crinul,
şi să încolţească, şi toate să se veselească, şi se vor veseli
pustiile Iordanului, şi mărirea Livanului s’a dat ei, şi cinstea
Carmilului, şi poporul meu va vedeâ slava Domnului şi
înălţarea lui Dumnezeu. Intăriţi-vă mâini slabe, şi genunchi
slăbănoage vă mângâiaţi şi ziceţi celor mici de inimă:
Intăriţi-vă şi nu vă temeţi; iată Dumnezeul nostru cu
judecată va răsplăti; însuşi va veni şi ne va mântui pre noi.
Atunci se vor deschide ochii orbilor, şi urechile surzilor vor
auzi. Atunci
SFINŢIREI APEI CELEI MABI 93
va sări şchiopul ca cerbul, şi limpede va fi limba gângavilor;

că s’a vărsat în pustie apă, şi rîu în pământ însetat. Ş i vor fi
cele fără de apă bălţi, şi în pâmântul cel uscat izvoare de
ape vor fi; acolo va fi veselia pasărilor, şi locaşul sirenelor, şi
trestie şi bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale siântă se va
chemă, şi nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale
spurcată. Cei împrăştiaţi vor merge pe dânsa şi nu se vor
rătăci. Ş i nu va fi acolo leu, nici hiară cumplită nu se va sui
pe dânsa, nici se va află acolo; ci vor merge pe dânsa cei
izbăviţi şi aleşi de Domnul, şi se vor întoarce şi vor veni în
Sion cu veselie şi cu bucurie; şi veselie veşnică preste capul
lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi va ajunge pre dânşii, şi va
fugi durerea, întristarea şi suspinarea.
â
Din proorocia Isaiei cetire:
şă grăeşte Domnul: Cei însetaţi mergeţi la apă,

___ şi câţi nu aveţi argint, mergând cumpăraţi şi
mâncaţi şi beţi, fără de argint şi fără de preţ: vin şi grăsime.
Pentruce preţuiţi argintul nu întru pâini? Ş i osteneala
voaştră nu întru saţiu? Ascul- taţi-mă pre mine, şi veţi
mâncă cele bune, şi se va desfâtâ întru bunătăţi sufletul
vostru. Luaţi aminte cu urechile voastre, şi urmaţi căilor
mele; asculta- ţi-mă şi va vieţui întru bunătăţi sufletul
vostru; şi voiu pune vouă lege veşnică; cele sfinte ale lui
David, cele credincioase. Iată mărturie între neamuri l-am
dat pre dânsul, domn şi povăţuitor neamurilor; iată
neamurile care nu te ştiau pre tine, te vor chemă şi
popoarele care nu te cunoşteau, la tine vor alergă, pentru
Domnul Dumnezeul tău, şi pentru sfântul
RÂNDUIALA
lui Israil, că te-am mărit pre tine. Căutaţi pre Dumnezeu, şi

aflându-1 pre dânsul, să-l chemaţi; şi dacă se va apropiâ
de voi, să’şi lase cel necucernic căile sale, şi omul cel
nelegiuit staturile sale; şi să vă întoarceţi la Domnul
Dumnezeul vostru, şi veţi fi miluiţi, şi să strigaţi, că mult va
iertă păcatele voastre; că nu sunt,sfaturile mele ca sfaturile
voastre, nici căile mele ca căile voastre, zice Doamnul. Ci în
ce chip Cerul este departe dela pământ, aşâ şi calea mea
este departe de căile voastre, şi cugetele mele de cugetele
voastre. Că precum se pogoară ploaia sau zăpada din Cer
şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul, şi-l face să
încolţească, să răsară şi să dea sămânţă semănătorului şi
pâine de mâncare; aşâ va fi cuvântul meu care va ieşi din
gura mea; nu se va întoarce la mine deşert, până când nu
va plini toate câte am voit, şi voi spori căile mele şi po-
runcile mele. Că întru veselie vă veţi veseli, şi întru bucurie
vă veţi învăţă. Că munţii şi dealurile vor săltă aşteptându-
vă pre voi întru bucurie, şi toţi copacii ţarinei vor bate cu
ramurile; şi în locul scaiului se va înălţă chiparisul, şi în locul
urzicei va creşte mirsina; şi va fi Domnul numit întru semn
veşnic, şi nu va lipsi.
Din proorocia Isaiei, cetire:
# Aşâ grăeşte Domnul: Scoateţi apă cu veselie din

izvoarele mântuirei; şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi pre
Domnul, chemaţi numele lui, vestiţi întru neamuri slava lui,
aduceţi-vă aminte că în- nalt este numele lui. Cântaţi
numele Domnului, că lucruri înalte au făcut; vestiţi acestea
preste tot
SFINŢIRE! APEI QBOil MARI 95
pământul. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi cei ce locuiţi în Sion, că

s’a înălţat sfântul lui lsrail în mijlocul tău.
Apoi Prochimen, glas al 3-lea:
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine

mă voiu teme?
Stih.
Domnul este scutitorul vieţei mele, de cine mă voiu
P
înfricoşâ?
Din cartea întâia cea că tre Corinteni a sfântului Apostol Pavel, cetire.
-—araţilor, nu voesc să nu ştiţi voi, că părinţii rnoştrii
toţi sub nor au fost, şi toţi prin mare au trecut; şi toţi
prin Moisl s’au botezat în nor şi în mare; şi toţi aceeaşi
mâncare duhovnicească au mâncat. Ş i toţi aceeaşi băutură
duhovnicească au băut; că au băut din piatra cea
duhovnicească care urmă, iară piatra eră Hristos.
Aliluia, glas al 6-lea.
Stih: Glasul Domnului preste ape, Dumnezeul slavei a tunat.
Din sfânta Evanghelie dela Marcu, cetire.
>n vremea aceia, venit-au Iisus dela Nazaret din Galileia, şi
s’au botezat de Ioan în Iordan. Ş i Lîndată ieşind din apă, au
văzut cerurile deschizând u-se, şi Duhul, Ca un porumb,
pogorându-se preste dânsul. Ş i glas s’au făcut din ceruri:
Tu eşti Fiul meu cel iubit, întru carele bine am voit.
După aceea diaconul zice ectenia:
Cu pace Domnului s& ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea
Pentru sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră
într’însa cu credinţă cu cucernicie şi cu frica lui Dumnezeu,
Pentru prea înălţatul şi de Hristos iubitorul Domnul
nostfu (N), Regele României şi pentru toată curtea şi ostaşii
lui, Domnului să ne rugăm.
96 RÂNDUIALA
Pentru ca să’i ajute şi săsupuie supt picioarele lui pre tot
vrăj maşul şi pizmaşul, Domnului să ne rugăm.
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul (sau Episcopul) nostru
(N) şi pentru cinstita Preoţie, şi în Hristos Diaconie şi pentru
tot clerul, şi poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă Biserica aceasta, oraşul şi ţara aceasta, şi
pentru toate oraşele, satele şi toate ţările, şi pentru cei ce cu
credinţă locuesc într’în- sele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniştea văzduhului, şi pentru înmulţirea
roadelor pământului, şi pentru vremi paşnice, Domnului să
ne rugăm.
Pentru cei ce umblă pre ape şi călătoresc, pentru cei
bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi, şi pentru
mântuirea lor, Domnului să ne rugăm
pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu
lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se pogoare spre apa aceasta lucrarea cea
curăţitoare a Treimii celei mai pre sus de fiinţă, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca s& se dăruiască acesteia Darul iz- băvirei şi
binecuvântarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea şi cu
venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se zdrobească satana supt picioarele
noastre, şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra
noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne scoată pre noi Domnul Dumnezeul
nostru din toată vrăjmăşia şi ispita care ne stă împrotivă, şi
să ne facă vrednici bunătăţilor celor făgăduite, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cu- noştinţii şi
a bunei credinţi prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să trimiţă Domnul Dumnezeu binecuvântarea
Iordanului, şi să sfinţească apa aceasta, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să se facă apa aceasta Dar de sfinţenie,
SFINŢIREI APEI CELEI MARI 97
curăţire de păcate, spre tămăduirea sufletului şi trupului, şi

spre tot folosul de trebuinţă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne fie apa aceasta curăţitoare spre vieaţă
veşnică, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se arate apa aceasta izgonitoare de toată
bântuiala vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, Domnului să
ne rugăm.
Pentru cei ce o vor luă, şi o vor primi spre sfinţirea
caselor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fie aceasta spre curăţirea sufletelor şi a
trupurilor tuturor celor ce o vor primi cu credinţă şi vor
gustă dintr’însa, Domnului să ne rugăm.
RÂNDUIALA
P entru ca să ne învrednicim noi a ne umpleă de sfinţire

prin gustarea din apa aceasta, cu venirea cea nevăzută a
Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să auză Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii
noastre al celor păcătoşi, şi să ne milu- ească pre noi,
Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul, mânia şi
nevoia, Domnului să ne rugăm.
P e prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită,
Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; pre noi înşine,
şi unii pre alţii, şi toată vieaţa noastră lui Hristos Dumnezeu
să o dăm.
Vosglas:
C ă ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
vecilor, Amin.
B
Până când diaconul zice acestea, preotul se roagă , citind în taină
rugă ciunea aceasta:
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, Fiule unule

născut, carele eşti în sânul Tatălui, Dumnezeul cel
adevărat, izvorul vieţii şi al nemuririi, lumina cea din lumină,
carele ai venit în lume spre a o lumină, luminează cugetul
nostru cu Duhul tău cel Sfânt, şi ne primeşte pre noi carii
aducem ţie slavă şi bună mulţămită pentru lucrurile tale
cele din veci mari şi minunate, şi pentru mântuitoarea ta
rânduială cea din vremurile acestea mai din urmă, când ai
luat trupul nostru cel neputincios şi
SF1KŢIBEI APEI CEIJg ItAM 99
sărac, şi te-ai umilit până la măsura de rob, împărate al

tuturor. Suferit-ai încă şi a te boteză de mâna robului în
Iordan, ca sfinţind firea apelor, cela ce eşti fără de păcat,
să ne iaci nouă cale la naşterea cea de a doua prin apă
şi prin Duh, şi să ne întorci pre noi la slobozirea cea
dintâiu; a căreia Taină dumnezeească pomenirea
prăznuind, ne rugăm ţie, Stăpâne iubitorule de oameni,
stropeşte şi preste noi nevrednicii robii tăi, dupre fă-.
găduinţa ta cea dumnezeească, apă curăţitoare, Darul
milostivirii tale, ca cererea noastră a păcătoşilor pentru
aceasta să fie bine primită bunătăţii tale, şi
blagoslovenia ta printr’însa nouă, şi la tot credinciosul
poporul tău, să se dăruiască spre slava sfântului şi
închinatului tău nume.
împreună şi Părintelui tău celui fără început, şi prea
sfântului, şi bunului, şi de vieaţă făcătorului tău Duh,
Iară sfârşind diaconul ecteniile, preotul începe cu glas mare rugă ciunea aceasta, care
este alcă tuită de Sofronie, Patriarhul Ierusalimului:
.reime mai pre sus de fire, prea bună, prea

dumnezeească, atotputernică, a toate văzătoare,
nevăzută, neajunsă, făcătoare fiinţelor celor
înţelegătoare, şi a firilor celor cuvântătoare, bunătatea cea
firească, lumina cea neapropiată, care luminezi pre tot omul
ce vine în lume, străluceşte şi întru mine nevrednicul robul
tău; luminează ochii minţei mele, ca să îndrăznesc a lăudă
binefacerea şi puterea ta cea nemăsurată. Fie bine primită
rugăciunea ce se aduce de mine pentru po
100 EÂNDTJTALA
porul ce stă înainte; să nu oprească păcatele mele venirea

aici a Sfântului tău Duh; ci mă iartă ca să strig către tine fără
osândire, şi să grăesc şi acum, ceea ce eşti prea bună:
Slăvimu-te pre tine, Stăpâne iubitorule de oameni,
atotţiitorule împărate, cel mai înainte de veci. Slăvimu-te pre
tine, Ziditorule şi făcătorule a toate. Slăvimu-te pre tine
Unule născut Fiule al lui Dumnezeu, cela ce eşti fără tată din
mumă şi fără mumă din Tată. Că în praznicul ce a trecut
prunc te-am văzut, iar în acesta de a- cum desăvârşit te
vedem pre tine, cel ce te-ai arătat deplin Dumnezeul nostru
din cel deplin. A- stăzi a sosit nouă tuturor vreme de praznic,
şi ceata sfinţilor cu noi se adună, şi îngerii cu oamenii îm-
preună prăznuesc. Astăzi Darul Sfântului Duh în chip de
porumb preste ape au venit. Astăzi Soarele cel neapus au
răsărit şi lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi
luna cu raze luminoase tot pământul luminează. Astăzi
stelele cele luminoase cu lumina strălucirii lumea
înfrumuseţează. A- stăzi norii rourează din Cer omenirii
ploaia dreptăţii. Astăzi cel nezidit este atins cu mâna de că-
tre făptura sa, de voia sa. Astăzi Proorocul şi In- nainte
Mergătorul se apropie de Stăpânul, dar cu frică stă înaintea
lui, văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi apele
Iordanului se prefac în vindecări cu venirea Domnului. Astăzi
cu curgeri tainice toată făptura se adapă. Astăzi păcatele
oamenilor se şterg în apele Iordanului. Astăzi raiul s’a deschis
oamenilor, şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. A- stăzi
apa cea amară, care eră în vremea lui Moisl, se preface întru
dulceaţă poporului, cu venirea Dom
nului. Astăzi suntem scăpaţi de plânsul cel de demult, şi ca
un Israil nou ne-am mântuit. Astăzi ne-am izbăvit de
întunerec, şi cu lumina cunoştinţii de Dumnezeu ne
luminăm. Astăzi întunericul lumii se pierde cu arătarea
Dumnezeului nostru. Astăzi se luminează cu făclii de sus
toată făptura. Astăzi înşelăciunea se surpă, şi calea de
mântuire se face nouă prin venirea Stăpânului. Astăzi cele
SFINŢIKEI APEI CELEI MARI 101
de sus cu cele de jos împreună prăznuesc, şi cele de jos cu

cele de sus împreună vorbesc. Astăzi adunarea cea sfinţită şi
mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi Stăpânul la
Botez merge, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi
cel neplecat se pleacă robului său, ca să ne slobozească pre
noi din robie. Astăzi împărăţia cerurilor am dobândit; că
împărăţia Domnului nu va aveâ sfârşit. Astăzi pământul şi
marea s’au împărtăşit de bucuria lumei, şi lumea de veselie
s’a umplut. Vă- zutu-te-au apele, Dumnezeule, văzutu-te-au
apele şi s’au temut. Iordanul s’a întors înapoi, văzând focul
Dumnezeirei trupeşte pogorându-se şi intrând într’însul.
Iordanul s’a întors înapoi, văzând pre Sfântul Duh în chip de
porumb pogorându-se, şi sburând împrejurul tău. Iordanul
s’a întors înapoi, văzând pre cel nevăzut făcându-se văzut,
pre Făcătorul întrupat, pre Stăpânul în chip de rob. Iordanul
s’a întors înapoi, şi munţii au săltat, văzând pre Dumnezeu
întrupat, şi norii au dat glas, mirându-se de cel ce au venit
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat. A- stăzi văzând prăznuirea Stăpânului, carele au
afundat în Iordan moartea neascultărei, boldul înşe-
102 RÂNDUIALA
lăciunei, şi legătura iadului, şi au dăruit lumei Botezul
mântuirei; pentru aceasta şi eu păcătosul şi nevrednicul
robul tău, spuind slava minunilor tale, cu frică fiind cuprins cu
umilinţă strig către tine:
Ş i Îndată Preotul cu glas mare zice rugă ciunea aceasta:
Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile tale, şi nici
£
un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor tale. De trei ori.
^ă tu cu voea ta toate le-ai adus din nefiinţă ^în fiinţă;
cu puterea ta ţii împreună făptura şi cu purtarea de
grijă chiverniseşti lumea. Tu din patru stihii ai aşezat făptura,
cu patru vremi ai încununat crugul anului. De ţine se
cutremură toate puterile îngereşti, pre tine te laudă soarele,
pre tine te slăveşte luna, ţie se cuceresc stelele, pre tine te
ascultă lumina, de tine se îngrozesc adâncurile, ţie slujesc
izvoarele. Tu ai întins Cerul ca o piele, tu ai întărit pământul
preste ape, tu ai îngrădit marea cu nisip, tu spre suflare ai
vărsat văzduhul. Puterile îngerilor ţie slujesc, şi cetele
Arhanghelilor ţie se închină; Heruvimii cei cu ochi mulţi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi împrejur stând, şi zburând, de
frica slavei tale cei neapropiate, se acoper. Că tu Dumnezeu
fiind nehotărît, şi fără de început şi negrăit, ai venit pre
pământ luând chip de rob, întru asemănare omenească
făcându-te; că, pentru milostivirea milei tale, n’ai suferit
Stăpâne să vezi neamul o- menesc tiranisindu-se de
diavolul; ci ai venit şi ne-ai mântuit pre noi. Mărturisim
bunătatea, vestim mila, nu tăinuim facerea ta de bine, firea
neamului nostru o ai izbăvit, pântecele Fecioarei l-ai
SFINŢLREI APEI CELEI \TAPT 103
sfinţit cu naşterea ta; toată făptura te laudă pre tine cel ce

te-ai arătat. Că tu Dumnezeul nostru pre pământ te-ai
arătat şi cu oamenii împreună ai petrecut. Tu ai sfinţit şi
repejunile Iordanului, din Cer trimiţând Duhul tău cel Sfânt,
şi capetele balaurilor cari se ascundeau acolo, le-ai zdrobit.
Tu însuţi dar, iubitorule de oameni împărate, vino şi
acum prin venirea Sfântului tău Duh, şi sfinţeşte apa
aceasta. De trei ori.
Ş i preotul zicând aceasta de trei ori, binecuvântează apa cu mâna, afundându-o în chipul
Crucii la
i’i dă ei Darul izbăvirei şi binecuvântarea

fiecare stih. Apoi urmează :
4 Iordanului; fă-o pre dânsa izvor de nestri- căciune, Dar
de sfinţenie, deslegare de păcate, vindecare de boa le,
dracilor pierdere, neapropiată puterilor celor protivnice,
plină de puterea îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi
vor gustă dintr’însa, să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a
trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor, şi
spre tot folosul de trebuinţă. Că tu eşti Dumnezeul nostru,
cel ce ai înnoit prin apă şi prin Duh, firea noastră cea
învechită prin păcat. Tu eşti Dumnezeul nostru, carele pre
vremea lui Noe cu apă ai înnecat păcatul. Tu eşti Dumne-
zeul nostru, carele prin mare şi prin Moisi ai slobozit neamul
evreesc din robia lui Faraon. Tu eşti Dumnezeul nostru,
carele ai despicat piatra în pustie şi au curs ape şi pâraele
s’au umplut de ape, şi pre poporul tău cel însetat l-ai
adăpat. Tu eşti Dumnezeul nostru, cel ce cu apă şi cu foc,
prin Ilie, ai izbăvit pre Israil din rătăcirea lui Vaal.
104 RÂNDUIALA
însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta cu Duhul
tău cel Sfânt.
Zicând preotul aceasta de trei ori, binecuvintează apa cruciş;
apoi urmează :
Dă tuturor celor ce se vor atinge de dânsa şi
o vor gustă, şi se vor stropi cu dânsa, sfinţire, sănătate,
curăţire şi binecuvântare.
Ş i mântueşte Doamne, pe prea înălţatul şi de Hristos
iubitorul Regele nostru (N), de trei ori şi-l păzeşte pre dânsul
;
sub acoperemântul tău în pace; supune sub picioarele lui

pre tot vrăjmaşul şi luptătorul; dărueşte-i lui toate cererile
cele către mântuire şi vieaţă veşnică.
Adu’ţi aminte Doamne, de Arhiepiscopul şi Mitropolitul
nostru (N), şi de toată preoţia şi diaco- nia care este întru
Hristos, şi de tot poporul ce stă înainte, şi’i milueşte pre
dânşii şi pre noi, dupre mare mila ta. Ca şi de toate stihiile,
şi de oameni, şi de îngeri, şi de toţi cei văzuţi şi nevăzuţi, să
se slăvească numele tău cel prea sfânt, împreună cu al
Tatălui,| şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Preotul
plecându-şi capul, zice In taină această rugă ciune:
Pleacă Doamne urechia ta şi ne auzi pre noi; cel ce ai
primit a te boteză în Iordan şi ai sfinţit apele,
binecuvintează-ne pre noi pre toţi, carii prin plecarea
capului nostru, închipuim starea de robie; şi ne
învredniceşte a ne umpleâ de sfinţenia ta, prin împărtăşirea
din această apă şi prin stropire; şi să fie nouă, Doamne,
spre sănătatea sufletului şi a trupului. Că tu eşti sfinţirea
noastră şi ţie slavă, mul-
SFINŢIREI APEI CELEI MARI 105
ţămită şi închinăciune înălţăm, împreună şi Părintelui

tău celui fără început, şi prea sfântului, bunului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
După aceasta luând preotul sfânta Cruce, o afundă drept în apă , de trei ori, fă când chipul
Crucii şi scoţându-o o ţine cu amândouă mâinile cântând Troparul glas I-iu.
In Iordan botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii
s’au arătat; că glasul Părintelui au mărturisit ţie: Fiu iubit pre
tine numindu-te; şi Duhul în chip de porumb au adeverit
întărirea Cuvântului. Cel ce te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă ţie.
Ş i stropind tot poporul cu apă sfântă , vin în Biserică cântând sti-
hira aceasta glas al 6-lea:
Să cântăm credincioşii mărimea binefacerii lui
Dumnezeu către noi; că făcându-se om pentru păcatele
noastre, pentru curăţirea noastră se curăţeşte în Iordan,
Unul cel curat şi nestricăcios, sfinţin- du-mă pre mine şi
apele, şi zdrobind capetele balaurilor în apă. Deci să luăm
apă cu veselie, fraţilor! Că celor ce o iau cu credinţă, se dă
nevăzut Darul Duhului, dela Hristos Dumnezeu şi Mântui-
torul sufletelor noastre.
Apoi: Fie numele Domnului binecuvântat de acum ş i până în veac, de trei ori. Ş i
Psalmul 33: Binecuvânta-voiu pre Domnul în toată vremea. Ş i (¡)tphsttil:
Cela ce în Iordan dela Ioan au voit a se boteză pentru
mântuirea noastră, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile prea curatei Mai- cei sale, cu puterea
cinstitei şi de vieaţă făcătoarei Cruci, şi pentru ale tuturor
sfinţilor, să ne mi-
106 RÂNDUIALA
RÂ
ND luiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de
UI oameni iubitor.
AL
A
SFÂNTULUI MASLU
Tuturor creştinilor celor bolnavi de boală trupească sau sufletească , le este foarte
folositoare această sfântă rugă ciune; că ci le dă tă mă duite trupului, şi iertare sufletului.
Pentru aceasta se cuvine preoţilor să sfă tuiască pre toţi creştinii carii vor cere a li se
să vârşi această sfântă taină , ca mai întâiu să ’şi cerce ştiinţa lor, ş i să se mă rturisească
curat la duhovnic. Apoi adunându-se şapte preoţi, sau trei numai, luând epitrahile se
îmbracă cu feloane, iar cel mai întâiu preot face obişnuitul început zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Apoi. Slavă ţie Dumnezeul nostru slavă ţie;
împă rate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă Treime... ş i după . Tată l nostru...
Doamne milueşte de 12 ori.
Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... de 3 ori şi Psalmul 142: Doamne auzi
rugă ciunea mea... pagina 74. Apoi, ectenia cea mică : Iară şi iară ... şi glă suirea: Că ţie se
cuvine toată slava... Apoi cântă m: Aliluia, pe glas al 6-lea; Stih: Doamne nu cu mânia ta să
mă mustri pre mine, nici cu iuţimea ta să mă cerţi... Stih: Milu- eşte-mă Doamne că
neputincios sunt... Şi Troparele acestea, Glas 6: Milueşte-ne pre noi Doamne milueşte-ne
pre noi... Slavă ... Doamne milueş te-ne pre noi... Şi acum... Uş a milostivirei... Acestea
caută -le la pagina 5, Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... Caută -1 la pag. 75. Apoi
Canonul.
Peasna l-ia glas 4, Irmos.

Adâncul Mă rei Roşii cu urme neudate, trecând Israil...
Pripeală .
Stăpâne Hristoase milostive, milueşte pre robul tău.
Această pripeală se zice la toate Troparele.
Cu untuldelemn al îndurărilor tale Stăpâne, mângâind
pururea sufletele împreună şi trupurile
SFÂNTULUI MASLU 107
oamenilor, şi păzind prin untuldelemn pre credincioşi; însuţi

şi acum prin untuldelemn, milu- eşte pre cei ce scapă la
tine.
De mila ta Stăpâne este plin tot pământul, pentru
aceasta cu cinstit untuldelemn al tău cel dumnezeesc fiind
unşi astăzi, cerem cu credinţă mila ta cea mai pre sus de
minte, să ni se dea nouă.
Slavă ...
Ungerea ta cea sfântă Iubitorule de oameni milostive, ai
poruncit Apostolilor tăi să o plinească preste robii tăi cei
neputincioşi; pentru rugăciunile lor, milueşte-ne pre toţi cu
însemnarea ta.
Ş i acum...
Una curată, ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii, cu
rugăciunile tale cele deapururea către Dumnezeu,
izbăveşte pre robul tău de toate neputinţele şi necazurile,
ca neîncetat să te slăvească pre tine.
Peasna a 3-a, Irmos.
Veseleşte-se de tine Biserica ta Hristoase strigând...
u însuţi cela ce eşti minunat, şi milostiv în- _ tre

T oamenii cei credincioşi, acestuia ce boleşte cumplit,
dă-i Hristoase Darul tău de sus.
Stâlparea cea de măslin oare când spre încetarea
potopului, cu voinţa ta cea dumnezeească o ai arătat
Doamne; mântueşte prin sfânt untuldelemn pre acesta ce
pătimeşte.
Slavă...
Cu luminarea luminei cei dumnezeeşti, luminează întru
mila ta Hristoase, pre acesta ce prin ungere şi acum cu
credinţă: se nevoeşte a dobândi mila ta.
Ş i acum...
Caută de sus cu bunăvoinţă Maica Făcătorului tuturor,

şi cu rugăciunile tale desleagă dosă- direa cea amară, a
acestuia ce boleşte.
Apoi sedelnele acestea, glas al 8-lea. Podobie.
Ca cela ce eşti izvor dumnezeesc al milei, ca un adânc al
marei milostiviri Indurate, arată re- pej unile milei tale cele
dumnezeeşti, şi tămădueşte pre toţi; izvorăşte izvoarele
minunilor de prisosit, şi spală pre toţi; că la tine pururea
alergând, cu căldură cerem Har.
Slavă ... Si acum...
i
Doftorul şi ajutorul celor ce sunt întru dureri, izbăvitorul şi
Mântuitorul celor neputincioşi, însuţi Stăpâne al tuturor şi
Doamne, dărueşte tămăduire neputinciosului robului tău,
îndurăte, mi- lueşte pre cela ce mult a greşit, şi’l izbăveşte
de păcate Hristoase, ca să mărească puterea ta cea
dumnezeească.
Peasna 4, Irmos:
Ridicat pre Cruce vă zându-te, Biserica...
Ca cela ce eşti Mirul cel nestricat Mântuitorule, şi vărsat
prin Dar, şi carele curăţeşte lumea Indurate, milueşte pre
acesta ce’şi unge prin credinţa ta cea dumnezeească ranele
cele trupeşti.
Cu semnul peceţii untului de lemn al tău, Stăpâne
însemnând acum simţirile robului tău, fă intrare
nestrăbătută, şi neapropiată, de toate puterile cele
protivnice.
Slavă ...
Cela ce ai poruncit celor bolnavi să cheme pre
preoţii t&i cei dumnezeeşti, şi prin rugăciunea şi prin

ungerea untului de lemn al tău, să se mântuiască
Iubitorule de oameni, mântueşte cu mila ta pre acesta ce
pătimeşte.
Ş i acum...
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară prea
sfântă, ceea ce eşti acoperemânt tare şi păzitoare, liman
şi zid, scară şi turn, milueşte şi tămădueşte pre acest
bolnav, că la tine singură a scăpat.
Peasna. 5, Irmos:
C
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit...
ela ce eşti adâncul, milei prea bunule, milueşte
Milostive cu mila ta cea dumnezeească pre a- cesta
ce pătimeşte, ca un Indurat.
Sufletele şi trupurile noastre Hristoase, sfinţin- du-le de
sus negrăit, cu închipuirea cea dumnezeească a peceţii
tale; cu mâna ta tămădueşte pre toţi.
Slavă ...
Prea bunule Doamne, cela ce cu dragostea ta cea
negrăită ai primit ungere cu mir dela cur vă, milueşte pre
robul tău.
Ş i acum...
Ceea ce eşti întru tot lăudată, prea bună Stăpână,
milueşte pre cei ce se ung cu untuldelemn cel
dumnezeesc, şi mântueşte pre robul tău.
C
Peasna 6, Irmos:
Jertfi-voiu ţie cu glas de laudă Doamne...
u cuvintele tale Iubitorule de oameni, ai arătat prin

untuldelemn ungerea între împăraţi, şi între arhierei
aceasta ai săvârşit; mântueşte ca un Indurat cu pecetea
ta, şi pre acesta ce pătimeşte.
110 RÂNDUIALA
I mpărtăşire despre dracii cei cumpliţi, să nu se atingă
de simţirea acestuia ce se însemnează cu ungere
dumnezeească Mântuitorule; ci îl încun- jură pre dânsul cu
acoperemântul slavei tale.
Slavă...
Tinde mâna ta dintru înălţime Iubitorule de oameni şi
sfinţind untuldelemn al tău Mântuitorule, dă-1 robului tău
spre sănătate, şi izbăvirea tuturor boalelor.
Ş i acum...
Arătatu-te-ai în casa cea dumnezeească măslin roditor
Maica Făcătorului, prin carele s’a arătat lumea plină de
milă. Pentru aceasta mântueşte cu sfintele tale rugăciuni
pre acesta ce pătimeşte.
Condac glas al 2-lea:
Cela ce eşti izvorul milei prea Bunule, pre a- cesta ce cu
credinţă fierbinte cade la mila ta cea negrăită Indurate,
izbăveşte-1 de toată durerea, şi scoţându-i lui neputinţele,
dă-i dumnezeescul Dar de sus.
Peasna 7, Irmos: m In cuptorul persesc
T
pruncii lui Avraam...
û Mântuitorule cela ce eşti unul Dumnezeu, _ carele
întru mila şi îndurările tale tămădueşti patimile
sufletelor tuturor, şi zdrobirile trupurilor, şi pre acesta ce
pătimeşte întru neputinţe, însuţi îl vindecă tămăduindu-1.
Când se vor unge cu ungerea untului de lemn capetele
tuturor, dă acestuia bucuria veseliei carele cere mila ta cea
de izbăvire Hristoase cu mila ta cea bogată Doamne.
Slavă ...
Sabie asupra diavolilor este pecetea ta Mântuitorule, şi

ioc carele mistueşte patimile sufletelor prin rugăciunile
preoţilor. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm pre tine, cei
ce am luat vindecare.
Ş i acum...
Tu Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai primit în- lăuntru în

pântecele tău cu cuviiinţă dumneze- ească, pre cela ce ţine
cu mâna toate, şi l-ai întrupat negrăit, fă-1 pre acela milostiv
spre acesta ce pătimeşte, rugămu-te.
Peasna 8, Irmos:
Mâinile tinzându’ş i Daniil...
* Wilueşte-ne pre toţi Mântuitorule, după mare
^Jmila ta cea dumnezeească, că pentru aceasta ne-
am adunat noi toţi, închipuind cu taină plecarea îndurărilor
tale, aducând ungere prin untuldelemn cu credinţă robului
tău, pre carele îl şi cercetează.
Cu izvoarele milei tale Hristoase, şi cu ungerile preoţilor
tăi Doamne, spală ca un Indurat durerile şi dosădirea şi
supărările chinurilor, ale acestuia ce se munceşte întru
necazurile patimilor, ca fiind mântuit să te slăvească pre tine
cu mul- ţămită.
Slavă ...
Dela noi cei ce însemnăm chipul voinţei cei de sus şi al

blândeţelor, mila cea dumnezeească Stăpâne, nu-ţi
îndelungă, nici trece cu vederea pre cela ce strigă pururea
cu credinţă: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre
Domnul.
112 RÂNDUTALA
Ş i acum...
Firea ca o prea slăvită cunună a primit naşterea ta cea
dumnezeească Curată, care opreşte taberile vrăjmaşilor,
şi’i birueşte pre ei cu puterea. Pentru aceasta fiind
încununaţi cu strălucirile cele luminoase ale darurilor tale,
pre tine te lăudăm întru tot cântată Stăpână.
Peasna 9, Irmos:
Piatra cea netăiată de mână...
C aută din Cer Indurate, arată mila ta tuturor, dă acum

folosinţa ta şi tăria ta celui ce aleargă la tine, prin
ungerea cea dumnezeească a preoţilor tăi iubitorule de
oameni.
■ Văzut-am prea bunule Mântuitorule bucurân- du-ne,
untuldelemn cel dumnezeesc, carele cu voinţa ta cea
dumnezeească l-ai luat mai mult decât părtaşii, şi cu
închipuire l-ai dat celor ce se împărtăşesc băei cei
dumnezeeşti.
Slavă...
Indură-te, milueşte Mântuitorule, scoate din cele
cumplite şi din dureri, izbăveşte de săgeţile vicleanului,
sufletele şi trupurile robilor tăi, ca un milostiv Doamne, cu
dumnezeescul Dar tămă- duindu-i.
Ş i acum...
F ecioară primind cântările şi rugăciunile robilor tăi,
izbăveşte de patimile cele cumplite şi de dureri, cu
rugăciunile tale, pre cel ce prin noi
scapă la acoperemântul tău cel dumnezeesc Preacurată.
0. ,
Ş i îndată...
Cade-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită şi prea nevinovată , şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită
de cât Heruvimii, ş i mai slă vită fă ră de asemă nare decât Serafimii, carea fă ră strică ciune
pre Dumnezeu Cuvântul ai nă scut, pre tine cea cu adevă rat Nă scă toare de Dumnezeu te
slă vim.
Svetilna, Podobie.
Cercetatu-ne-au de sus...
Caută cu ochiul tău întru milă Bunule, spre rugăciunea

noastră a celor ce ne-am adunat astăzi în casa ta cea
sfântă, să ungem cu untuldelemn cel dumnezeesc, pre
neputinciosul robul tău.
La laude, Stihirile podobnice, glas 4.
Dat-ai semn...
Dat-ai Darul tău prin Apostolii tăi lesne ier- tătorule

Iubitorule de oameni, prin untuldelemn cel sfânt al tău, să
tămăduiască ranele şi boalele tuturor. Pentru aceasta pre
cel ce vine cu credinţă spre untuldelemn al tău, şi acum ca
un îndurat sfinţeşte-1, milueşte-1, curăţeşte-1 de toată
neputinţa, şi-l învredniceşte desfătărei tale cei ne stricate
Doamne.
Caută din Cer cela ce eşti neajuns ca un în: durat, cu
mâna ta cea nevăzută însemnând Iubitorule de oameni
simţirile noastre, prin untuldelemn al tău cel dumnezeesc,
acestuia ce aleargă la tine cu credinţă, şi’şi cere iertăciune
greşalelor, dăru- eşte-i tămăduire sufletului şi trupului, ca
să te proslăvească pre tine cu dragoste slăvind stăpânirea
ta.
Prin ungerea untului de lemn al tău, şi prin a- tingerea
preoţilor Iubitorule de oameni, sfinţeşte de sus pre robul
tău, izbăveşte-1 de boale, şi de spurcăciunea sufletului
curăţeşte-1, spală-1 Mântuitorule şi-l izbăveşte de multe
feluri de zmintele,
114 RÂNDTJIALA
mi» t§mm f m
mângâe-i durerile, goneşte-i nevoile, şi’i pierde necazurile,

ca un milostiv şi îndurat.
Slavă , Ş i acum...
Pre tine Preacurată, Poiata împăratului, ceea ce eşti mult
lăudată te rog, curăţeşte mintea mea cea spurcată cu tot
felul de păcate, şi o fă lăcaş înfrumuseţat Treimii cei prea
îndumnezeite, ca să slăvesc puterea ta, şi mila cea
nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău.
Apoi Sfinte Dumnezeule.... Prea sfântă Treime.... şi după Tată l nostru.... Că a ta este
împă ră ţia.... Ş i Troparul acesta, glas al 4-lea.
Unule cela ce eşti grabnic spre ajutor Hristoase, arată de

sus grabnică cercetare robului tău celui ce pătimeşte,
izbăveşte-1 de boale, şi de durerile cele amare; ridică-1 ca
să’ţi cânte ţie, şi să te slăvească neîncetat, pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de
oameni.
Aicea, având untuldelemn curat, gă tit în vas, se aprind şi lumână rile, şi diaconul zice:
Binecuvintează Stă pâne. Iar preotul cel mai mare, luând Evanghelia însemnează în chipul
sfintei Cruci preste untuldelemn, zicând:
Binecuvântată este împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a
Diaconul zice ectenia aceasta:
pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea
pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu
credinţă, şi cu bună smerenie, şi cu frica lui Dumnezeu intră
într’însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se binecuvinteze untuldelemn a-
cesta: (Aici binecuvintează toţi preoţii, untuldelemn). Gu puterea, cu
lucrarea, şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne
rugăm.
Pentru robul lui Dumnezeu (N) şi pentru cercetarea lui
cea întru Dumnezeu, şi pentru ca să vie preste dânsul, Darul

Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se izbăvească el şi noi de tot necazul,
nevoia, primejdia şi neputinţa, Domnului să ne rugăm.
Pe prea sfânta, curata, prea binecuvântata, slăvită,
Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; pre noi înşine,
şi unul pre altul, şi toată vieaţa noastră lui Hristos
Glă suirea:
Câ ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închină ciunea...>
După aceasta zice preotul cel dintâiu rugă ciunea sfinţiri untului
B
de lemn.
Diaconul, Domnului să ne rugă m.
oamne, carele cu mila şi cu îndurările tale tă-
mădueşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre,
însuţi Stăpâne sfinţeşte untuldelemn a-
Cestai (Aici binecuvintează iară ş i toţi preoţii untuldelemn, cu zicerea
rugăciunei). Ca să fie celor ce se vor unge dintr’însul spre
tămăduire, şi spre schimbarea de toată patima, şi
spurcăciunea trupului şi a sufletului, şi a toată răutatea, ca şi
întru aceasta să se proslăvească prea sfânt numele tău, al
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi zio şi ceilalţi preoţi această rugă ciune până se plineşte de
şapte ori; iar după rugă ciune cânta aceste Tropare glas 4:
Unule cela ce eşti grabnic spre ajutor Hri- stoase, arată

de sus grabnică cercetare robului tău celui ce pătimeşte,
izbăveşte-1 de boale şi de durerile cele amare, ridică-1 ca
să’ţi cânte ţie şi să te slăvească neîncetat, pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu; unule Iubitorule de
oameni.
Glas 4:
Ară tatu-te-ai astă zi...
F iind orbit la ochii sufletului, viu la tine Hri- stoase ca şi

orbul cel din naştere, strigând către tine întru pocăinţă:
Milostiv fii nouă, unule cela ce eşti lesne iertător.
Glas al 3-lea:
Fecioara astă zi...
S ufletul meu Doamne, cel slăbănogii cumplit în multe

feluri de păcate, şi în fapte netrebnice, ridică-1 cu cercetarea
ta cea dumnezeească, precum ai ridicat de demult pre
slăbănogul; ca fiind mântuit, să strig ţie Indurate: dă-mi
Hristoase tămăduire. Glas al 2-lea:
Ca un ucenic al Domnului ai luat Evanghelia drepte, ca un
mucenic ai neschimbare; îndrăz- nire ca un frate al lui
Dumnezeu, a te rugă ca un Ierarh: roagă pre Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Glas al 4-lea: Cel ce te-ai înă lţat...
Dumnezeu Cuvântul Tatălui cel unul născut, carele au
venit la noi în zilele cele de apoi, minunate Iacove, te-au
arătat pre tine întâiu păstor şi dascăl Ierusalimlenilor, şi
ispravnic credincios tainelor celor duhovniceşti. Pentru
aceasta toţi te cinstim Apostole.
Glas al 3-lea: Fecioara astă zi...
In Mira Sfinte, sfinţitor te-ai arătat, că Evanghelia lui
Hristos, plinindu-o cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău pentru
poporul tău, mântuit-ai pre cei nevinovaţi din moarte.
Pentru aceasta te-ai sfinţit, ca un mare tăinuitor al Darului lui
Dumnezeu.
Glas acelaş.
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea,
purtătorule de chinuri, pre tine cel ce ai biruit pre păgâni.
Deci, precum mândria lui Lie ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ
ai făcut pre Nestor, aşâ sfinte Dimitrie, pre Hristos
Dumnezeu roagă-1, să ne dăruiască nouă mare milă.
Glas acelaş:
Purtătorule de chinuri şi tămăduitorule, sfinte
Panteleimoane, roagă pre milostivul Dumnezeu, ca să
dăruiască iertare de păcate sufletelor noastre.
Glas al 8-lea:
Sfinţilor cei fără de arginţi, şi făcătorilor de minuni;

cercetaţi neputinţele noastre, în dar aţi luat, în dar daţi-ne
nouă. *
Glas al 2-lea:
Măririle tale Iubitorule de feciorie, cine le va spune? Că
izvorăşti minuni, şi verşi tămăduiri;
şi te rogi pentru sufletele noastre, ca un cuvântător de
Dumnezeu, şi prieten al lui Hristos.
A Nă scă toarei:
Ceea ce eşti rugătoare caldă, şi zid nesurpat, izvor de

milă, şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine
Născătoare de Dumnezeu Stăpână: Vino degrab, şi ne
mântueşte pre noi din nevoi, ceea ce eşti una grabnică
folositoare.
De va fi diacon zice: Să luă m aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Ş i Duhului tă u. Apoi
Prochimenul glas l-iu Fie Doamne mila ta spre noi precum am nă dă jduit întru tine.
Stih: Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul.
Din soborniceasca carte a sfântului Apostol Iacov citire.
Diaconul : Să luă m aminte.
daţilor, luaţi pildă de patimă rea şi de răbdare

îndelungată, pre proorocii, cari au grăit nouă cu
numele Domnului. Iată fericim pre cei ce au răbdat;
răbdarea lui Iov aţi auzit, şi sfârşitul Domnului aţi văzut, că
mult milostiv este Domnul şi îndurat. Iar mai ’nainte de
toate fraţii mei, să nu vă juraţi nici pre Cer, nici pre pământ,
nici cu alt jurământ ori carele; ci să vă fie vouă ce este aşa,
aşa; şi ce este nu, nu; ca să nu cădeţi întru făţărie. De
pătimeşte cineva rău între voi, să se roage; de este cineva
cu inimă bună, să cânte; de este bolnav cineva între voi, să
cheme preoţii Bisericii, şi să se roage pentru dânsul,
ungându-1 pre el cu untuldelemn întru numele Domnului, şi
rugăciunea credinţei va mântui pre cel bolnav, şi-l va ridică
pre dânsul Domnul, şi de va fi făcut păcate, se vor iertă lui.
Mârtu- risiţi-vă unul altuia păcatele; şi vă rugaţi unul
pentru altul, ca să vă vindecaţi; că mult poate rugăciunea

dreptului care se face.
Aliluia glas 8. Stih: Milă şi judecată voiu cântâ ţie Doamne.
I
Evanghelia dela Luca (întâia).
n vremea aceea, venit-a un legiuitor la Iisus, ispitindu-1
pre el şi zicând: Invăţătorule 1 Ce voiu face să moştenesc
vieaţa de veci? Iar Iisus au zis către dânsul: In lege ce este
scris? Cum citeşti? Iar el răspunzând a zis: Să iubeşti pre
Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, şi din tot sufletul
tău, şi din toată virtutea ta, şi din tot cugetul tău, şi pre
aproapele tău, ca însuţi pre tine. Ş i i-au zis lui: drept ai
răspuns, fă acestea, şi vei fi viu. Iar el vrând să se îndrepteze
pre sine, a zis către Iisus: dar cine este aproapele meu? Iar
Iisus răspunzând au zis: Un om oarecarele s’a po- gorît din
Ierusalim, în Ierihon, şi a căzut în tâlhari, carii dezbrăcându-1
pre el, şi rănindu-1 s’au dus, lăsându-1 abia viu. Ş i după
întâmplare, un preot oarecarele s’a pogorît pre acea cale, şi
vă- zându-1 pre el, a trecut alăturea. Aşijderea şi un Levit
fiind întru acel loc, viind şi văzându-1 pre el, a trecut
alăturea. Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la
dânsul, şi văzându-1 pre el, i s’a făcut milă, şi apropiindu-se
a legat ranele lui, turnând untdelemn şi vin, şi puindu-1 pre
dobitocul lui, l-a dus la o casă de oaspeţi, şi a purtat grijă de
el. Ş i a doua zi ieşind, şi scoţând doi dinari, i-a dat gazdei, şi
i-a zis: poartă grija de dânsul, şi orice vei mai cheltui,
întorcându-mă eu, voiu plăti ţie. Deci, care dintru aceşti trei
ţi se pare a fi mai de aproape celui ce a căzut în tâlhari? Iar
el a zis: cel ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus au zis lui: mergi
de fă şi tu asemenea.
Apoi zice Diaconul:

mântuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robului lui
Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşala cea
de voie, şi fără de voie.
Preotul, glă suirea:
120 RÂNDUIALA
Preotul citeşte rugă ciunea aceasta:
C ela ce eşti fără de început, şi neurmat, Sfinte al sfinţilor,

carele ai trimis pre unul născut Fiul tău să tămăduiască
toată boala, şi neputinţa sufletelor şi trupurilor noastre;
trimite Duhul tău cel Sfânt, şi sfinţeşte untuldelemn acesta,
şi-l fă pre el robului tău acesta (N) care se va unge, spre
izbăvire desăvârşit de păcatele lui, şi spre moştenirea
împărăţiei cerurilor. Că tu eşti Dumnezeu mare şi minunat,
carele păzeşti legătura şi mila ta celor ce te iubesc pre tine;
cela ce ai dat izbăvire de păcate prin Sfânt Pruncul tău Iisus
Hristos; carele ne-au înnoit pre noi din păcat, carele
luminează orbii, şi ridică pre cei surpaţi, carele iubeşte pre
cei drepţi, şi pre cei păcătoşi milueşte; cela ce ne-au scos
din întunerec şi din umbra morţei, zicând celor din legături
ieşiţi, şi celor
SFANTULTJI MASLTJ 121
din întunerec descoperiţi-vă. Că a strălucit în inimile noastre

lumina cunoştinţei feţei lui, de când pentru noi pre pământ
s’au arătat, şi cu oamenii împreună au petrecut. Celor ce l-
au primit le-au dat putere să se facă fii lui Dumnezeu prin
baia na- şterei cei de a doua, moştenirea fiească nouă dă-
ruindu-ne, şi ne-au făcut neîmpărtăşiţi biruinţei diavolului;
că n’ai voit a ne curăţi întru sânge, ci în sfânt untuldelemn ai
dat chipul Crucii lui, ca să ne facem noi turmă lui Hristos.
Preoţie împărătească, neam sfânt, curăţindu-ne în apă, şi
sfin- ţindu-ne întru Duhul tău cel Sfânt. însuţi Stăpâne
Doamne, dă-ne Dar spre slujba ta aceasta, precum ai dat lui
Moisi slugei tale, şi lui Samuil iubitului tău, şi lui Ioan alesului
tău, şi tuturor celor ce bine au plăcut ţie în fieştecare neam
şi neam. Aşâ ne fă să fim şi noi slujitori legei tale aceştei
nouă spre untuldelemn acesta, pre care ne-ai câştigat cu
scump sângele tău; ca dezbrăcându- ne de poftele cele
lumeşti, să murim păcatului, şi să viem dreptăţii
îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus Hristos, prin ungerea
sfinţeniei a untului de lemn ce va să se aducă. Facă-se
Doamne untuldelemn acesta, unt de bucurie, unt de sfin-
ţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puterii, izbăvitor
de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie
inimii, veselie veşnică. Ca şi cei ce se vor unge cu
untuldelemn acesta al înnoirei, să fie înfricoşaţi celor
protivnici, şi să strălucească întru strălucirile sfinţilor tăi,
neavând întinăciune, nici prihană, şi să se primească întru
odihnele tale cele veşnice, şi să ia plata chemărei celei de
sus.
Că ţie se cade să ne milueşti, şi să ne mântueşti
Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi unuia
născut Fiului tău, şi prea Sfântului Duh, acum şi pururea şi
După această rugă ciune până unge preotul 'pre acela ce’i fac maslu cântă reţii cântă
Troparul acesta, glas al 8-lea:
Doamne, armă asupra diavolului Crucea ta ai dat nouă;

122 BXNDUTALA
că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căută spre

puterea ei, că morţii i-ai sculat, şi moartea ai surpat, pentru
aceasta ne închinăm îngropării tale, şi învierii.
Ş i luând preotul din untuldelemn ce s’a sfinţit, îl unge zicând
ărinte sfinte, doftorul sufletelor şi al trupurilor, cela ce ai
f trimis pre unul născut Fiul tău Domnul nostru Iisus

Hristos să vindece toată boala, şi din moarte să
izbăvească; tămă- dueşte şi pre robul tău acesta (N), de
neputinţa trupească, şi sufletească ce l-a coprins, şi-l fă să
vieze cu Darul Hristosului tău. Pentru rugăciunile prea
curatei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Măriei. Cu puterea cinstitei şi de.,-vieaţă
făcătoarei Cruci. Cu folosirile cinstitelor cereştilor celor fără
de trup puteţi. A cinstitului măritului prooroc înainte
Mergătorul şi Botezătorul Ioan. Ale sfinţilor măriţilor şi întru
tot lăudaţilor Apostoli. Ale sfinţilor măriţilor şi bunilor
biruitori mucenici. Ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri. Ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi
Cosmâ şi Damian, Chir şi Ioan, Panteleimon şi Ermolae,
Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi
Trifon. Ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeeştilor părinţi

Ioachim şi Annei. Ş i ale tuturor sfinţilor, Amin. Că tu eşti
izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm, împreună şi unuia născut Fiului tău, şi prea
Această rugă ciune se zice de că tre fieştecare preot, dupâce zice Evanghelia şi rugă ciunea,
ungând împreună cu untuldelemn pre cela ce îi fac maslu. Ş i de va fi diacon, acesta zice
Apostolul.
Prochimen, glas al 2-lea:
Tă ria mea şi cântarea mea este Domnul, ş i s’au fă cut mie spre mântuire.
Stih: Certându-mă m’au certat Domnul, iar morţii nu m’au dat.
Din cartea cea că tre Romani a sfântului Apostol Pavel cetire.
‘raţilor, datori suntem noi aceşti tari se purtăm
slăbiciunile celor slabi, şi nu nouă să plăcem, ci
fieştecarele din noi să facă spre plăcere vecinului
întru bine spre zidire, că şi Hristos nu luişi singur a făcut spre
plăcere, ci, precum este scris, ocările celor ce te ocărăsc au
căzut asupra mea, căci câte s’au scris mai ’nainte spre
învăţătura noastră s’au scris; ca prin răbdarea şi mângâerea
scripturilor nădejde să avem. Iar Dumnezeul răbdărei şi al
mângâerei, să deâ vouă una să gândiţi întru voi singuri întru
Hristos Iisus, ca toţi dimpreună cu o gură să slăvim pre
Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Deci dar,
primiţi unii pre alţii, precum şi Hristos au primit pre voi întru
slava lui Dumnezeu.
Aliluia, glas 5.
Stih: Milele tale Doamne în veac voiu cântâ.
Evanghelia dela Luca (a doua)
*n vremea aceea, treceâ Iisus prin Ierihon, şi iată un om
anume Zacheu, şi acesta eră mai mamele vameşilor, şi
eră bogat. Ş i căută să vază
124 RÂNDUTALA
pre Iisus, cine este, şi nu puteâ de popor, c3 eră mic de
stat, şi alergând înnainte s’a suit într’un smochin, ca să-l
vază pre el, că pre acolo vrea să treacă. Ş i dacă au venit la
locul acela, căutând Iisus, l-au văzut pre dânsul, şi au zis
către el: Zachee! grăbeşte de te pogoară, că astăzi în casa
ta mi se cade să fiu. Ş i grăbindu-se s’a pogorît, şi l-a primit
pre dânsul bucurându-se. Ş i văzând toţi, tân- jiau zicând:
că la un om păcătos au intrat să găzduiască. Iar Zacheu
stând, a zis către Iisus: Iată jumătate din avuţiile mele
Doamne, dau săracilor şi de am năpăstuit pre cineva cu
ceva, întorc împătrit. Ş i au zis către el Iisus: astăzi se făcii
mântuire casei acesteea, pentrucă şi acesta fiul lui A-
vraam este, că au venit Fiul omului să caute şi să
mântuiască pre cel pierdut.
Apoi zice Diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne rugă m pentru mila,
vieaţa... Preotul, glă suirea: Că milostiv... Ca- ută -le înapoi la pagina 120. Diaconul:
D
umnezeul cel mare şi înalt, carele eşti închinat de
toată iăptura. Izvorul înţelepciunii a- dâncul cel
neurmat al bunătăţii cu adevărat, şi noianul cel nehotărît al
milostivirii. însuţi Iubito- rule de oameni Stăpâne, cela ce eşti
mai ’nainte de veci şi al minunilor Dumnezeu, pre carele ni-
menea din oameni gândind nu poate să te cu- prinză,
caută şi ne auzi pire noi nevrednici^ robii tăi, şi unde
aducem acest untdelemn întru mare numele tău, trimite
tămăduirea Darului tău şi iertarea păcatelor, şi-l
tămădueşte pre dânsul întru mulţimea milei tale. Aşâ
Doamne cela ce
eşti lesne iertător, unule milostive, şi iubitorule de
oameni, carele îţi pare rău de răutăţile noastre, cela ce
ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din
tinereţile lui. Carele nu voeşti moartea păcătosului, ci ca
să se întoarcă el, şi să fie viu. Cela ce pentru mântuirea
păcătoşilor te-ai întrupat, Dumnezeu fiind, şi te-ai zidit
pentru zidirea ta. Tu eşti cela ce ai zis: N’am venit să

chiem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă. Tu
eşti cela ce ai căutat oaia cea rătăcită. Tu eşti cela ce cu
osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi o ai aflat. Tu eşti
cela ce ai zis: Că pre cela ce vine la mine nu-1 voiu goni
afară. Tu eşti cela ce nu te-ai scârbit de curva care a
spălat cu lacrămi cinstitele tale picioare. Tu eşti cela ce ai
zis: de câte ori vei cădeâ, scoală-te, şi te vei mântui. Tu
eşti cela ce ai zis: că bucurie se face în Cer pentru un
păcătos ce se pocăeşte. însuţi îndurate Stăpâne, caută
dintru înălţimea ta cea sfântă, umbrindu-ne pre noi
păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, cu Darul Sfântului tău
Duh în ceasul acesta, şi-l sălăşlueşte pre dânsul, întru
robul tău acesta (N), carele ş’a cunoscut păcatele sale, şi
a venit la tine cu credinţă; şi primindu-1 cu iubirea ta de
oameni, orice a greşit, cu cuvântul, cu lucrul, cu gândul,
iertându-1, şterge-1 şi-l curăţeşte pre el de tot păcatul şi
petrecând pururea împreună cu dânsul, păzeşte-1 în
ceilalţi ani ai vieţei lui, ca umblând întru îndreptările tale,
să nu mai fie el batjocură diavolului, ca şi într’în- sul să se
slăvească prea Sfânt numele tău.
Că ţie se cade să ne milueşti şi să ne mântu-
126 RÂNDUIALA
eşti pre noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm împreună şi celui fără de început, al tău Părinte, şi
prea sfântului, şi bunului, şi de vieaţâ Făcătorului tău Duh,
Deci să facă preotul ungerea împreună cu rugă ciunea precum s’a ară tat înapoi la
pagina 122.
Domnul este luminarea mea ş i Mântuitorul meu, de cine mă voi teme}
Stih: Domnul este pă zitorul vieţei mele.
Din cartea cea că tre Corinteni, a sfântului Apostol Pavel, cetire.
raţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mă- 'dulări

din parte, şi pre unii au pus Dumnezeu în Biserică,
întâi pre Apostoli, a doua pre Prooroci, a treia pre
Dascăli, după aceea pre Puteri, apoi Darurile tămăduirilor,
ajutorinţele şi isprăvniciile, felurile limbilor. Au doară toţi sunt
Apostoli? Au doară toţi Prooroci? Au doară toţi Dascăli? Au
doară toţi Puteri? Au doară toţi au Darurile tămăduirilor?
Au doară toţi în limbi gră- esc? Au doară toţi tălmăcesc?
Iară să iubiţi darurile cele mai bune; şi încă mai înaltă cale
vă arăt vouă. De aşi grăi în limbi omeneşti şi îngereşti, iar
dragoste n’am, făcutu-m’am aramă sunătoare şi chimval
răsunător. Ş i de aşi aveâ proorocie, şi de aşi şti toate tainele
şi toată ştiinţa, şi de aşi aveâ toată credinţa, în cât să mut şi
munţii, iar dragoste n’am, nimica nu sunt. Ş i de aşi împărţi
toate avuţiile mele, şi de aşi da trupul meu să-l arză, iar
dragoste n’am, nici un folos nu’mi este. Dragostea îndelung
rabdă, se milostiveşte, nu pizmueşte, nu se înalţă, nu se
trufeşte, nu defaimă, nu caută ale
sale, nu se mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de

nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le sufere, toate
le crede, la toate nădejde are, toate le rabdă; dragostea
nici odinioară nu cade.
Stih: Intru tine Doamne am nă dă jduit să nu mă ruş inezi în veci.
Evanghelia dela Mateiu, (a treia).
n vremea aceea, chiemând Iisus pre cei doisprezece
ucenici ai săi, le-au dat lor putere »preste duhurile cele
necurate, ca să le scoaţă pre ele, şi să vindece toată
neputinţa şi toată boala. Pre aceşti doisprezece i-au trimis
Iisus, poruncin- du-le lor, şi zicând: In calea păgânilor să nu
mergeţi, şi în cetatea Samarinenilor să nu intraţi. Ci, mai
vârtos vă duceţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil. Ş i
umblând să pţ’opoveduiţi, zicând: Că s’a apropiat împărăţia
cerului. Pre cei bolnavi vindecaţi. Pre cei leproşi curăţiţi. Pre
cei morţi învieaţi, dracii scoateţi, în dar aţi luat în dar daţi.
Apoi zice diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne rugă m pentru mila...
Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti... Diaconul: Domnului să ne
rugă m.
Iară Preotul zice rugă ciunea aceasta:
tăpâne atoateţiitorule, împărate sfinte, cela jce
pedepseşti, şi nu omori, carele întăreşti pre cei
căzuţi, şi ridici pre cei surpaţi, cela ce îndreptezi
chinurile cele trupeşti ale oamenilor, rugămu-ne ţie
Dutnnezeiţl nostru, ca să aduci mila ta preste untuldelemn
acesta, şi preste cei ce se ung dintr’însul întru numele tău, ca
să le fie lor spre tămăduirea sufletului şi a trupului, şi
128 RANDULLLA
spre curăţire, şi spre schimbarea a toată patima, şi a toată

neputinţa şi boala, şi a toată spurcăciunea trupească şi
sufletească. Aşâ Doamne trimite din Cer puterea ta cea
tămăduitoare şi te atinge de trup, şi stinge-i aprinderea,
potoleşte-i patima, şi-i goneşte toată boala cea tăinuită, fii
tămăduitor robului tău acesta (N), ridică-1 pre dânsul din
patul durerii, şi din aşternutul chinuirii. Dărueşte-1 pre dânsul
întreg, şi cu totul desăvârşit Bisericei tale, bine plăcându-ţi şi
făcând voia ta.
Că ţie se cade să ne milueşti, şi să ne mântu- eşti pre
noi Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului,
Apoi Prochimen, glas al 4-lea.
Ori în ce zi te voiu chemâ, degrab mă auzi.
Stih: Doamne auzi rugă ciunea mea.
Din cartea cea că tre Corinteni, a sfântului Apostol Pavel, cetire
uraţilor, voi sunteţi Biserica Dumnezeului celui _ viu,
F precum au zis Dumnezeu, că voiu lăcul întru ei, şi voiu
umblă, şi voiu fi lor Dumnezeu, şi aceia vor fi mie popor.
Pentru aceasta ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice
Domnul, şi de ne- curăţie să nu vă atingeţi şi eu voiu primi
pre voi. Ş i voiu fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fiice, zice
Domnul atotputernicul. Deci aceste făgăduinţe având
iubiţilor, să ne curăţim pre noi de toată spurcăciunea
trupului şi a sufletului, făcând sfinţenie întru frica lui
Dumnezeu.
Aliluia glas al 2-lea.
I
Stih: Aş teptând am aş teptat pre Domnul.
EvangheliaTdela Mateiu (a patra).
_n vremea aceea, viind Iisus în casa lui Petru, văzut-au pre
soacra lui zăcând, şi aprinsă de friguri. Ş i s’au atins de mâna
ei, şi o a lăsat pre dânsa Frigurile, şi s’a sculat, şi slujii lui. Iar
dacă s’a făcut seară, adus-au la dânsul pre mulţi îndrăciţi, şi
au scos duhurile cu cuvântul, şi pre toţi bolnavii au
tămăduit. Ca să se plinească ceea ce s’a zis prin proorocul
Isaia ce zice: „Acesta, neputinţele noastre au luat, şi boalele
SFÂNTULUI MA8LU 129
au purtatu. Ş i văzând Iisus popoare multe împrejurul său,

poruncit-au ucenicilor să meargă de ceea parte. Ş i
apropiindu-se un cărturar, i-a zis lui: Invăţătorule voiu să
merg după tine, ori unde vei merge. Ş i au zis Iisus lui:
Vulpile au vizunii, şi pasările Cerului cuiburi; iar Fiul omului
n’are unde să’şi plece capul. Iar altul din ucenicii lui, a zis lui:
Doamne! îngădueşte- mă să merg să îngrop pre tatăl
meu. Iar Iisus au zis lui: Vino după mine, şi lasă pre morţi
să’şi îngroape morţii lor. Ş i intrând el în corabie, au mers
după dânsul ucenicii lui.
Apoi zice diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne rugă m pentru mila,
vieaţa... Preotul: Că milostiv, şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti... Diaconul: Domnului să
ne rugă m.
Iar Preotul citeşte rugă ciunea aceasta:
unule şi iubitorule de oameni, îndurate şi mult milostive

B Doamne, cel mult în milă şi bogat întru bunătate,
Părinte al îndurărilor, şi Dumnezeul a toată mângâerea,
carele ne-ai întărit pre noi prin sfinţii tăi Apostoli, cu
untuldelemn împreună cu rugăciunea, să tămăduim
neputinţele popoarelor. însuţi şi untuldelemn acesta
întocme- şte-1 spre tămăduirea celor ce se ung dintr’însul,
spre schimbarea a toată neputinţa şi a toată boala;
130
spre izbăvirea relelor celor ce aşteaptă dela tine mântuire.

Aşâ Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, rugămu-ne întru
tot puternice, să ne mântueşti pre noi pre toţi, unule cela ce
eşti doftorul sufletelor şi trupurilor, sfinţeşte-ne pre noi pre
toţi, cela ce tămădueşti toată neputinţa, tămâdueşte şi pre
robul tău acesta (N), ridică-1 pre dânsul din patul durerii,
pentru mila bunătăţii tale; cerce tează-1 pre dânsul cu mila,
şi cu îndurările tale; goneşte dela dânsul toată boala şi
neputinţa, ca ridicând u-1 cu mâna ta cea tare, să slujască
ţie cu toată mulţămita. Ca şi acum împărtăşindu-ne iubirii
tale de oameni cei negrăite, să te lăudăm şi să te slăvim
pre tine cela ce faci lucruri mari şi minunate, slăvite şi prea
înalte.
Că ţie se cuvine să ne milueşti, şi să ne mântueşti pre
noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm,
împreună şi Părintelui tău celui fără de început, şi prea
Apoi Prochimenul glas 5:
Stih: Tu Doamne ne vei pă zi şi ne vei apă ră de neamul acesta în veac...
Mântueşte-mă Doamne că a lipsit cel cuvios.
Din cartea cea că tre Corinteni, a sfântului Apostol Pavel, cetire.
raţilor, nu voiu să nu ştiţi voi pentru necazul nostru

ce s’a făcut nouă în Asia, că preste măsură am fost
îngreuiaţi şi preste putinţă, cât nu aveam noi
nădejde nici de vieaţă, ci singuri întru noi judecata morţii
aveam ca să nu fim nă- dăjduindu-ne spre noi, ci întru
Dumnezeu cela ce ridică morţii; carele dintru atâta moarte
ne-au izbăvit pre noi, şi ne izbăveşte, întru carele am
nădăjduit că încă ne va şi mai izbăvi, ajutorin- du-ne şi

voi pentru noi cu rugăciunea, ca de către multe feţe,
Darul ce este întru noi prin mulţi să se mulţumească
pentru noi.
Z
Stih: Milele tale Doamne în veci voiu cântă :
Evanghelia dela Mateiu (a cincea).
is-au Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s’a îm-

părăţia Cerului cu zece fecioare; carele luân- du’şi
candelile sale, au ieşit întru întâmpinarea Mirelui. Ş i cinci
dintr’însele erau înţelepte, iar cinci nebune. Deci, cele
nebune luându’şi candelile sale, n’au luat untdelemn cu
sine. Iar cele înţelepte, au luat untdelemn în vasele sale cu
candelile sale. Ş i zăbovindu-se Mirele, au dormitat toate
şi au adormit. Iară la miezul nopţii s’a făcut strigare: Iată
Mirele vine, ieşiţi întru întâmpinarea lui. A- tuncea s’au
sculat toate fecioarele acelea, şi şi-au împodobit candelile
sale. Iar cele nebune, au zis celor înţelepte: Daţi-ne nouă
din uutuldelemn al vostru, că se sting candelile noastre.
Ş i au răspuns cele înţelepte zicând: Dar de nu ne va
ajunge nouă şi vouă? Ci mai bine mergeţi la cei ce vând,
şi vă cumpăraţi. Ş i ducându-se ele să cumpere, au venit
Mirele, şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă, şi s’a
închis uşa. Iar mai pre urmă au venit şi celelalte fecioare,
zicând: Doamne! Doamne! deschide nouă; iar el
răspunzând, au zis: Adevăr grăesc vouă: nu vă ştiu pre
voi. Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nic ceasul,
întru carele Fiul omului va veni.
Apoi zice Diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne.
rugă m pentru mila, vieaţa... Preotul: Că milostiv ş i iubitor de oameni Dumnezeu eşti...
Diaconul Domnului să ne rugă m.
Iar preotul citeşte rugă ciunea aceasta:
oamne Dumnezeul nostru, cela ce pedepseşti, flxj^şi

iarăşi tămădueşti, carele scoli dela pământ wcS' pre cel
sărac, şi din gunoi u ridici pre cei lipsiţi. Tatăl săracilor, şi
limanul celor înviforaţi, şi doftorul bolnavilor, cel ce porţi
132 RÂNDUIALA
slăbiciunile noastre fără durere, şi iei neputinţele noastre,
carele milueşti întru linişte, cel ce covârşeşti fărădelegile, şi
scoţi nedreptăţile, cel grabnic spre ajutor, şi zăbavnic întru
mânie. Carele ai suflat preste ucenicii tăi, şi ai zis: „Luaţi Duh
sfânt: ori cărora veţi iertă păcatele se vor iertă lor“. Cela ce
primeşti pocăinţa păcătoşilor, şi ai putere a iertă păcatele
cele multe şi cumplite; şi dai tămăduire tuturor celor ce
petrec întru neputinţă şi în boală îndelungată, carele şi pre
mine smeritul şi păcătosul, şi nevredaiCul robul tău cel în-
curcat în multe păcate, şi mă tăvălesc în patimile
desmierdărilor, m’ai chemat la sfânta şi prea înalta treaptă a
preoţiei, şi a intră întru cele mai din lăuntru ale
catapetezmei, în Sfintele Sfinţilor, unde sfinţii îngeri doresc
să privească, şi să auză glasul Evangheliei Domnului
Dumnezeu, şi să vază cu a loruşi vedere chipul sfintei Jertfe,
şi să se îndulcească de dumnezeeasca şi Sfânta Liturghie.
Cela ce m’ai învrednicit a lucră sfinţenia prea cereştilor tale
Taine, şi a-ţi aduce ţie daruri şi jertfe pentru păcatele
noastre, şi pentru neştiinţele poporului, şi a fi mijlocitor
pentru oile tale cele cuvântătoare, ca prin multa şi negrăita
iubire de
oameni a ta, să curăţeşti păcatele lor. însuţi prea bunule
împărate, ascultă rugăciunea mea în ceasul acesta, şi în
sfânta zi, şi în toată vremea şi locul, şi ia aminte glasul
rugăciunii mele, şi dă- rueşte tămăduire robului tău (N),
celui ce este întru neputinţa sufletului şi a trupului,
dându-i lui lăsare păcatelor, şi iertarea greşalelor celor
de voie şi celor fără de voie, tâmăduindu-i lui ranele cele
netămăduite, şi toată neputinţa şi toată boala.
Dărueşte-i lui tămăduire sufletească, cela ce te-ai atins
de soacra lui Petru şi o au lăsat pre dânsa frigurile, şi s’a
sculat, şi ţi-a slujit ţie. însuţi Stăpâne, şi robului tău
acestuia, dă-i tămăduire, şi izbăvire dc toată boala cea
făcătoare de stricăciune. Aduţi aminte de îndurările tale
cele bogate, şi de mila ta, aduţi aminte că cu osârdie este
SFXNTDLUT MABLU 133
plecat gândul omului spre cele rele din tinereţile lui, şi nici
unul nu se află fără de păcat pre pământ. Că tu însuţi
eşti fără de păcate, carele ai venit, şi ai mântuit neamul
omenesc, şi ne-ai izbăvit pre noi din robia vrăjmaşului.
Că de vei intră întru judecată cu robii tăi, nimenea nu se
va află curat de stricăciune; ci se va a- stupâ toată gura,
nea vând ce răspunde, că toată dreptatea noastră este
înaintea ta ca o cârpă lepădată. Pentru aceasta păcatele
tinereţilor noastre nu le pomeni Doamne, că tu eşti
nădejdea celor fără de nădejde, şi odihna celor ce se
ostenesc, şi sunt însărcinaţi întru fărădelegi. Ş i ţie slavă
înălţăm, împreună şi celui fără de început al tău Părinte,
şi prea sfântului, şi bunului, şi de vieaţă făcătorului tău
134 RÂNDUIALA
Apoi Prochimenul glas 6.
Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila ta....
Stih: Inimă curată zideşte Intru mine Dumnezeule...
Din cartea cea câtre Galateni, a Sfântului Apostol Pavel, cetire.
raţilor, roada Duhului este: Dragostea, bucu- _ ria,

F pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine,
credinţa, blândeţile, înfrânarea poftelor, împrotiva acestora
nu este lege. Iară cari sunt ai lui Hristos, trupul ş’au răstignit
cu patimile, şi cu poftele. De trăim cu Duhul, cu Duhul să şi
umblăm, să nu fim măreţi indeşert, unul pre altul
întărâtând, unul altuia pizmuind. Fraţilor! De va şi cădeâ vre
un om în vre o greşală, voi cei duhovniceşti, îndreptaţi pre
unul ca acela cu duhul blândeţilor, păzindu-te pre tine, ca
să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi sarcina unul altuia, şi aşâ
veţi plini Legea lui Hristos.
Aliluia glas 6.
Stih: Fericit bă rbatul carele se teme de Domnul.
Evanghelia dela Mateiu (a ş asea).
in vremea aceea, intrat-au Iisus în părţile Tiru- tlui şi

ale Sidonului. Ş i iată o femee Hanani- »eancă, dintru
acele hotare ieşind, a strigat către dânsul, zicând:
Milueşte-mă Doamne Fiul lui Da- vid, fiica mea rău se
îndrăceşte. Iar el nu i-au răspuns ei cuvânt. Ş i apropiindu-
se ucenicii lui l-au rugat pre el zicând: lasă-o pre ea, că
strigă în urma noastră. Iar el răspunzând au zis: Nu sunt
trimis, fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.
Iar ea viind s’a închinat lui, zicând: Doamne ajută-mi. Iar el
răspunzând au zis: Nu este bine a luă pâinea fiilor, şi a o
aruncă
SFÂNTULUI MAJSLU 135
— ■ — ■ .i
câinilor. Iar ea a zis: Aşâ este Doamne, că şi câinii mănâncă
din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor lor. Atunci
răspunzând Iisus, au zis ei:
O femee! mare este credinţa ta, fie ţie precum voeşti; şi s’a
tămăduit fiica ei din ceasul acela.
Deci zice Diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne rugă m pentru mila,
vieaţa... Preotul, glă suirea: Că milostiv... Cau- t:\-le înapoi pag. 120. Diaconul: Domnului să
ne rugă m.
S
Iară Preotul citeşte rugă ciunea aceasta:
ulţămim ţie Doamne Dumnezeul nostru, bunule şi

iubitorule de oameni, doftorul sufletelor şi al trupurilor
noastre. Cela ce porţi fără durere neputinţele noastre,
cu a căruia rană toţi ne-am vindecat. Păstorule cel bun
carele ai venit spre căutarea oii cei pierdute. Cela ce dai
mângâere celor slabi la suflet, şi vieaţă celor sfărâmaţi. Cela
ce ai tămăduit izvorul al celeea ce eră întru curgerea
sângelui de doisprezece ani. Carele pre fiica Hananiencei o
ai izbăvit de dracul cel cumplit. Cela ce ai dăruit datoria
celor doi datornici; şi ai dat iertare femeei celei păcătoase.
Carele ai dăruit vindecare slăbănogului împreună cu
iertarea de păcatele lui. Cela ce cu cuvântul ai îndreptat pre
Vameşul; şi ai primit pre tâlharul întru mărturisirea lui cea
mai de pre urmă. Cela ce ai ridicat păcatele lumii, şi pre
Cruce le-ai pironit. Ţie ne rugăm, şi pre tine te cerem întru
bunătatea ta, însuţi slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule
fărădelegile, şi păcatele robului tău (N ). Ş i greşalele lui cele
de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa,
cele cu călcarea de poruncă şi cu neascultarea, cele din
noapte, şi
cele din zi, şi de este supt blestemul preoţesc, sau al tatălui
său, sau al mamei sale, sau cu o- chiul a făcut, sau cu
miroseala s’a desfrânat, sau cu pipăirea s’a pornit spre
curvie, sau cu gustul s’a desmierdat, sau cu vre o aprindere
oarecare trupească sau sufletească s’a despărţit de a ta
voie şi sfinţire; orice a greşit şi el şi noi, ca un bun şi iubitor
136 RXNDUULA
de oameni Dumnezeu, şi fără de răutate iartă; şi nu lăsă

pre acesta şi pre noi a că- deă în vieaţă spurcată, nici în
căile pierzării a alergă. Aşâ (Stăpâne Doamne, auzi-mă pre
mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robul tău (N), treci
ca un Dumnezeu, carele nu ţii minte răul, toate păcatele lui,
izbăveşte-1 pre el din munca de veci, gura lui o umple de
lauda ta, buzele lui le deschide spre cuvântarea [de slavă a
numelui tău, mâinile lui le întinde către lucrarea poruncilor
tale, picioarele lui le îndreptează spre alergarea bunei vestirii
tale, toate mădulările şi gândul lui întăreşte-le cuJDarul tău.
Că tu eşti Dumnezeul nostru, carele prin sfinţii tăi Apostoli
ne-ai poruncit nouă zicând: „Ori câte veţi legă pre pământ,
vor fi legate şi în ceruri, şi ori câte veţi dezlegă pre pământ,
vor fi dezlegate şi în ceruri“. Ş i iarăşi: „Cărora veţi iertă
păcatele, iertă-se-vor lor, şi ale cărora le veţi ţineă, ţinute
vor fi“. Ş i precum ai auzit pre Ezechia în scârba sufletului
său în ceasul ţnorţei lui, şi nu i-ai trecut rugăciunea lui; aşă
mă auzi şi pre mine smeritul, şi păcătosul, şi nevrednicul
robul tău în ceasul acesta. Că tu eşti Doamne Iisuse
Hristoase, carele ai poruncit cu a ta bunătate şi iubire de
oameni, să
iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în
păcate, şi’ţi pare rău de răutăţile noastre, şi te bucuri
de întoarcerea celor rătăciţi. Că precum este slava ta,
aşâ este şi mila ta, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi
celui fără de început al tău Părinte, şi prea sfântului, şi
bunului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi
Apoi Prochimenul, glas 7.
Doamne nu cu mânia ta să mă mustri, nici cu iuţimea ta să mă cerţi, Stih:
F
Milueşte-mă Doamne că neputincios sunt.
Din cartea cea că tre Tesalonicheni a sfântului Apostol Pavel, cetire.
raţilor, rogu-vă pre voi, înţelepţiţi pre cei fără __
r
de rânduială, mângâiaţi pre cei slabi de inimă,
sprijiniţi pre cei neputincioşi, fiţi răbdători spre toţi.
Socotiţi să nu întoarcă cineva rău cuiva, ci pururea cele
bune să urmaţi, şi unul spre altul, şi spre toţi,
totdeauna să vă bucuraţi, neîncetat vă rugaţi, întru

toate să mulţumiţi, că aceasta este voia lui Dumnezeu,
întru Hristos Iisus spre voi. Duhul să nu-1 stingeţi,
proorociile să nu le defăimaţi, toate să le adeveriţi,'ce
este bun să ţineţi, de tot felul de lucru rău să|vă feriţi.
Iară însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pre voi
întru toate desăvârşit, şi întru tot întreg duhul vostru şi
sufletul şi trupul fără de prihană, întru venirea
Domnului nostru Iisus Hristos să se păzească.
I
Stih: Auză -te Domnul în ziua necazului.
Evanghelia dela Mateiu (a ş aptea).
n vremea aceea, trecând Iisus, văzut-au pre un _ om
şezând la vamă, ce se chemă Mateiu, şi i-au
138 RXNDTJTAIA
zis lui: Vino după mine; şi sculându-se a mers după dânsul.

Ş i a fost când au şezut el în casă, şi iată mulţi vameşi şi
păcătoşi viind au şezut cu Iisus, şi cu ucenicii lui, şi văzând
Fariseii au zis ucenicilor lui: Pentruce învăţătorul vostru
mănâncă şi bea cu vameşii, şi cu păcătoşii? Iar Iisus auzind
au zis lor: nu trebueşte sănătoşilor doftor, ci bolnavilor. Ci
mergeţi de vă învăţaţi ce este? Mila voiu, iar nu jertfa, că
n’am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la
pocăinţă.
Apoi zice diaconul: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... încă ne rugă m pentru mila...
Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti... Diaconul: Domnului să ne
rugă m.
Iar Preotul zice rugă ciunea aceasta:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, doftorul

.sufletelor şi al trupurilor, cela ce vindeci pa- 'timile
cele de preste vremi, carele tămădueşti toată
neputinţa şi toată boala întru popor, cela ce voeşti să se
mântuiască toţi oamenii şi să vie la cunoştinţa adevărului,
carele nu voeşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să
fie viu. Că tu Doamne în legea cea veche, ai pus pocăinţă
păcătoşilor, lui David, şi Ninevitenilor, şi celor ce au fost mai
înainte de aceştia, încă şi întru venirea trupeştei tale
rândueli, n’ai chemat pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la
pocăinţă, precum pre vameşul, pre curva, pre tâlharul, pre
hulitorul şi pre prigonitorul marele Pavel prin pocăinţă l-ai
primit, şi pre Petru Verhovnicul şi Apostolul tău, carele s’a
lepădat de tine de trei ori, prin pocăinţă l-ai primit, şi l-ai
cuprins, şi i-ai făgăduit lui zicând: „Tu eşti Petru, şi pre
această piatră voiu zidi Biserica
mea, şi porţile iadului nu o vor birui pre dânsa şi îţi voiu

dâ ţie cheile împărăţii cerurilor“. Pentru aceasta şi noi
bunule şi iubitorule de oameni, după nemincinoasele tale
fâgăduinţi, îndrăznind ne rugăm ţie şi cerem în ceasul
acesta, ascultă rugăciunea noastră, şi o primeşte pre
dânsa ca tămâia ce se aduce ţie, şi cercetează pre robul
tău (N), şi orice a greşit cu cuvântul, cu fapta sau cu
gândul, în noapte sau în zi, şi de a căzut supt blestemul
preoţesc, sau supt blestemul său, sau cu jurământ a
amărît pre cineva, şi l-a făcut de a jurat. Pre tine te cerem,
şi ţie ne rugăm, slăbeşte, lasă, iartă-i lui Dumnezeule,
trecând fărădelegile şi păcatele lui, şi cele ce s’au făcut
de dânsul întru ştiinţă, şi întru neştiinţă; şi de a călcat
ceva din poruncile tale, sau a greşit ca un purtător de
trup, şi vieţuitor în lume, din lucrarea diavolului; însuţi ca
un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu iartă-i; că nu este
om carele să vieţuiască, şi să nu greşască, că singur eşti
fără de păcat, dreptatea ta este dreptate în veac, şi
cuvântul tău este adevărul; că n’ai zidit pre om spre
periciune, ci spre paza poruncilor tale, şi spre moştenirea
vieţei celei nestricate. Ş i ţie slavă înălţăm, împreună şi
Părintelui tău celui fără de început, şi prea Sfântului Duh,
După aceasta luând Sfânta Evanghelie Preotul cel dintâiu, ş i deschizându-o, o pune pre
capul celui ce îi fac Maslu, şi ţinându-o toţi, zice Preotul cel dintâiu rugă ciunea aceasta cu
glas mare, iar ceilalţi cântă cu glas lin, Doamne milueşte.
I Domnului să ne rugă m.
I mpârate sfinte, îndurate şi mult milostive Doam- —ne

Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dum-
nezeu celui viu, carele nu voeşti moartea păcftto- sului,
ci ca să se întoarcă, şi să fie viu, nu puiu mâna mea cea
păcătoasă preste capul celui ce a venit la tine prin
pocăinţă, şi’şi cere dela tine prin noi iertare păcatelor, ci
mâna ta cea tare şi puternică, care este întru sfântă
Evanghelia aceasta, pre care slujitorii cei dimpreună cu
mine, o ţin pre capul robului tău (N), şi mă rog
140 RÂNDUIALA
împreună cu dânşii, şi cer iubirea ta de oameni cea
milostivă, şi care nu ţine minte răul, Dumnezeule
Mântuitorul nostru, cela ce prin proorocul tău Natan, lui
David celui ce s’a pocăit de păcatele sale, i-ai dăruit
iertare, şi rugăciunea lui Manasi cea pentru pocăinţă o
ai primit; însuţi şi pre robul tău acesta (N), căruia îi pare
rău de greşalele sale, pri- meşte-1 cu obişnuită iubirea
ta de oameni, trecân- du-i toate greşalele lui. Că tu eşti
Dumnezeul nostru carele ai poruncit, de şaptezeci de
ori câte şapte să iertăm celor ce cad în păcate.
Pentrucă precum este slava ta, aşâ este şi mila ta. Că ţie
se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi
Amin.
După aceasta luând Sfânta Evanghelie de pre capul celui ce’i fac Maslu, o dâ de o
să rută . Apoi cântă Slava aceasta, glas al 4-lea.
I zvorul tămăduirilor având sfinţilor cei fără de arginţi...

Ş i acum...
C aută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul
fără prihană... Vezi pag 88.
Apoi zice diaconul ectenia: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, şi
celelalte... Iară preotul: Că milostiv şi Iubitor de oameni... acestea caută -le la pagina
120.
GRABNICEI ÎMPĂ BTĂ Ş IHI 141
După acestea zice preotul: Slavă ţie Hristoase Dumnezeule nă dejdea noastră slavă ţie.
Slavă ... Ş i acum... Doamne milueş te de
trei ori, şi sfârşitul.
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
prea curatei Maicei sale, cu puterea cinstitei şi de vieaţă
făcătoarei Cruci, ale sfântului măritului şi întru tot lăudatului
Apostol Iacov, fratele Domnului după trup, şi ale tuturor
sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un
bun şi iubitor de oameni.
Ş i fă când 3 metanii cela ce’i face Maslu zice:
Binecuvântaţi pă rinţi sfinţi, şi mă iertaţi pre mine pă că tosul, de trei ori. Ş i preoţii la fiecare
zicere, zic: Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvinteze, ş i să nă tate să -ţi dă ruiască .
Ş i aşâ luând binecuvântare -şi iertare, dela dânşii dă slavă lui
Dumnezeu.
RANDUIALA Ce se Face când se Ya întâmplâ foarte grabnic a se da celui bolnav

împărtăşirea
Preotul luând pre sine epitrahilul şi felonul, ia o pă rticică din sfintele Taine, şi o pune în
potir; toarnă puţin vin, cât este cu putinţă bolnavului să le ia mai lesne; şi mergând la
bolnav zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... noi zicem : Sfinte Dumnezeule... Prea
Sfântă Treime... Tată l nostru... Doamne milueşte, de 12 ori Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne
închină m... de trei ori şi Simbolul: Crez întru unul Dumnezeu... Apoi aceste Tropare:
C inei tale cei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu

părtaş mă primeşte; că nu voiu spune vrăjmaşilor tăi
Taina ta; nici sărutare îţi voiu da ca Iuda, ci ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
împărăţia ta.
Î
142 EANDÜIALA
Slavă
mpărate ceresc Mângâitorule, Duhul adevărului, _carele

pretutindenea eşti şi toatele plineşti, vistierul bunătăţilor
şi dătătorule de vieaţă, vino şi te sălăşlueşte întru noi, şi ne
curâţeşte pre noi de toată spurcăciunea şi mântueşte
Bunule sufletele noastre,
Ş i acum
re Dumnezeu cel ce s’au întrupat din tine, l-am

P cunoscut Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pre
acela roagă-1 să mântuiască sufletele noastre.
Doamne milueşte, de 40 de ori.
Ş i citeşte rugă ciunea aceasta:
Iisuse Hristoase, Mântuitorul

cela ce ai putere a iertă păcatele
noastre, ca un bun şi iubitor de
oameni Dumnezeu, treci cu vederea toate greşalele robului
tău (N), cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă; şi fără osândire
învredniceşte-1 să ia prea curatele Tainele tale, nu spre
pedeapsă, nici spre adăogirea păcatelor, ci spre curăţirea
sufletului şi a trupului, şi spre arvonirea împărăţiei tale; că
tu eşti ajutor şi zid tare şi apărare în protiva protivnicului,
spre iertarea şi curăţirea greşalelor lui. Că milostiv şi iubitor
de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi
Fiului, şi prea Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Rugă ciunea a doua:
amne, nu sunt vrednic să intri sub acopere- îântul casei

sufletului meu, pentrucă este de-
GRABNICEI ÎMPĂ RTĂ Ş IRI 143
şartă toată şi surpată, şi n’ai întru mine loc vrednic de aţi

plecă capul; ci fiindcă voeşti a fi cuprins de noi şi a
petrece cu noi, ca un iubitor de oameni, curăţeşte pre
robul tău (N) de întină- ciunea trupească şi sufletească,
şi învredniceşte-1 pre dânsul a se împărtăşi cu prea
curatele tale Taine, spre iertarea păcatelor lui şi spre
curăţirea sufletului şi a trupului, Pentru rugăciunile prea
sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor,
cari ţi-au plăcut din veac. Că ţie se cade toată slava,
cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui, şi prea
B
Rugă ciunea a treia.
oomul Dumnezeu prea milostivul să te miluiască;

Domnul Iisus Hristos să-ţi dea ţie toate cererile cele
bune; Domnul cel întru toate puternic să te izbăvească
de toată asuprirea; Domnul să te înveţe pre tine; Domnul
să te înţelepţească, Domnul să-ţi ajute, Domnul să te
mântuiască, Domnul să te apere, Domnul să te
păzească, Domnul să te curăţe, Domnul să te umple de
bucurie duhovnicească, Domnul să-ţi fie sprijinitor sufle-
tului şi trupului tău, Domnul, ca un bun, milostiv şi de
oameni iubitor, să-ţi deâ iertare de păcate. Domnul
Dumnezeu Iisus Hristos la ziua judecăţei să te miluiască,
şi să te binecuvinteze în toate zilele vieţei tale. Că aceluia
se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună
şi Părintelui celui fără început, şi prea sfântului şi bunului
şi viu făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
144 BANDUIALA
Ş i de va fi mă rturisit bolnavul mai 'nainte de aceasta, îndată să ş i împArtâşeşte cu^sfintele

Taine; iară de nu, porunceşte preotul celor de faţă , a se departA cAtva timp, şi întrebând pre
cel bolnav în deosebi despre tot telul de pă cate, înduplecându-1 să nu le a- scunză pentru
D
ruşine sau din altă pricină ; după mă rturisire citeşte
oamne Dumnezeul nostru, cela ce ai iertat păcatele
lui Petru şi ale curvei, prin lacrămi, şi ai îndreptat pre
Vameşul, care şi-a cunoscut gre- şalele sale, primeşte
mărturisirea robului tău (n ) şi cele ce a greşit de voie şi
fără de voie, cu cuvântul, cu fapta, sau cu cugetul, ca un
bun trece-le, că tu singur ai puterea a iertă păcatele. Că
tu eşti Dumnezeul milelor şi al îndurărilor, şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea
Să zici ş i aceasta rar, ca să o poată zice şi bolnavul pe urmă , sau
€
mă car să înţeleagă :
rez Doamne şi mărturisesc, că tu eşti cu a- devărat

Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit în
lume să mântueşti pre cei păcătoşi, dintre carele cel întâiu
sunt eu. încă crez, că acesta este însuşi prea curat Trupul
tău, şi acesta esţe însuşi scump Sângele tău. Deci mă rog
ţie, milu- eşte-mă şi’mi iartă greşalele mele, cele de voie şi
cele fără de voie, cele cu cuvânt şi cele cu lucru, cele cu
ştiinţa şi cu neştiinţa; şi mă învredniceşte fără de osândă a
mă împărtăşi cu prea curatele tale Taine, spre iertarea
păcatelor şi spre vieaţa de veci, Amin.
Cinei tale cei de Taină , Caută înapoi la faţa 141.
m
N u spre judecată, sau spre osândă, să’mifie mie
împărtăşirea prea curatelor Tainelor tale, Doamne, ci spre
tămăduirea sufletului şi a trupului.
Ş i aş â să -l împă rtă şeşti cu sfintele Taine; iară după Împă rtă şire, s& zici aceasta: Slavă ţie
Dumnezeule, slavă ţie Dumnezeule, slavă ţie Dumnezeule. Ş i de este vreme, să citeşti
Rugă ciunile de Mulţă mire,
iară de nu, mă car aceasta:
Trupul tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, să ’mi fie mie spre vieaţă veşnică, şi sângele tău cel
LA IEŞ IREA GREA A SUFLETULUI 145
scump spre iertarea păcatelor. Ş i să fie mie Evharistia

aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie; şi la
înfricoşata şi a doua venirea ta, învredniceşte-mă pre mine
păcătosul a stă deadreapta slavei tale, pentru rugăciunile
prea curatei Maicei tale şi ale tuturor sfinţilor, Amin.
Apoi, Acum slobozeşte pre robul tă u... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Ş i după
Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Ş i Troparul zilei, Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei:
P entru rugăciunile tuturor sfinţilor Doamne, şi ale
Născătoarei de Dumnezeu, pacea ta dă-ne-o nouă şi ne
milueşte pre noi, ca un îndurat.
Doamne milueşte, de trei ori, şi otpustul zilei.
RANOUIALA LA IEŞ IREA CU GREU A SUFLETULUI

Trebue a şti preotul că mare datorie are să se îngrijească de bolnavi; pentru aceea îndată ce
va auzi că cineva dintre credincioş ii încredinţaţi lui este bolnav, să nu aştepte a fi chemat, ci
şi singur nechemat să se ducă , chiar de mai multe ori de va fi trebuinţă . Să spuie încă
poporenilor să i ca să -l înştiinţeze, când ar fi cineva bolnav, şi mai ales de boală grea.
începând preotul:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l
nostru... Că a ta este împă ră ţia... Doamne
B
milueşte, de 12 ori. Veniţi să ne închină m... de 3 ori şi Psalmii
aceştia:
umnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doam- _ ne,
grăbeşte a-mi ajută mie. Să se ruşineze şi să se
înfrunteze cei ce caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi, şi
să se ruşineze cei ce’mi voesc mie rele. Să se întoarcă
îndată ruşinaţi cei ce gră- esc mie: bine, bine! Iar toţi cei ce
te caută pre tine Dumnezeule, să se bucure şi să se
veselească de tine, şi cei ce iubesc mântuirea ta, să zică
pururea: Slăvească-se Domnul. Iar eu sunt sărac şi lipsit,
Dumnezeule, ajută-mi, ajutorul şi scutitorul meu eşti tu,
Doamne, nu zăbovi.
Doamne auzi rugăciunea mea...vezi pag. 74.
Milueşte-mă Dumnezeule... vezi pag. 75.
146 RÂNDUIALA
Apoi canonul, Peasna I, glas 6, Irmos. .
Ca pre uscat umblând Israil...
V eniţi de vă adunaţi toţi cei ce cu bună credinţă în

vieaţă aţi trăit, şi plângeţi sufletul cel înstreinat dela slava lui
Dumnezeu, şi care cu toată stăruinţa a slujit demonilor
celor urâţi.
A cum toată vremea vieţei mele, ca fumul a trecut, de
aceea a şi stătut înainte-mi îngeri trimişi dela Dumnezeu,
cerând fără milă ticălosul meu suflet.
Slavă ...
Iată s’au înfăţişat mulţime de duhuri viclene, ţinând
zapisul păcatelor mele, şi strigă foarte, cerând fără ruşinare
umilitul meu suflet.
Ş i acum, a Nă scă toarei:
De acum către cine voiu strigă? Cine’mi va primi
plângerea cea cu durere şi suspinarea ini-
........................................
mei,? Dacă nu tu prea cinstită, Curată, nădejdea

credincioşilor şi a tuturor păcătoşilor.
Peasna 3, Irmos:
Nu este sfânt precum tu Doamne Dumnezeul meu...
Bunii mei prieteni şi cunoscuţilor, pentruce nu
plângeţi? Pentruce nu tânguiţi pe prietenul şi fratele cel
oarecând iubit, iar acum înstreinat dela Dumnezeu şi
dela voi toţi?
Iubiţii mei fraţi, văzând faptele mele vădite în
cumpăna cea dreaptă, pre Hristos Dumnezeul tuturor
rugaţi-1 să’mi fie îndurat.
Slavă ...
Aducându-vă aminte, iubiţilor, de prietenia mea către
voi, rugaţi pe Hristos să caute spre mine cel ticălos,
carele lipsit de vieaţă mă pedepsesc.
Pleacă urechea ta spre mine, Maica Dumnezeului
meu, din înălţimea slavei tale celei multe, ceea ce eşti
bună; ascultă’mi cele din urmă suspinuri şi’mi întinde
mâna.
Peasna 4, Irmos:
Hristos este puterea mea...
Vai mie păcătosul! Amar mie ticălosul! Că mâinile îmi
tind către prietenii mei, şi lacrămi vărs din ochi; dar
nimeni nu mă milueşte.
Lupta cea cu totul pierzătoare de suflet mi-a sosit, şi
ridicând ochii către îngerii lui Dumnezeu cei luminaţi,
strig: Lăsaţi-mă puţin să trăesc, dar nimenea nu mă
aude.
Slavă ...
De mine plângeţi, de mine vă tânguiţi, cete îngereşti şi
voi toţi iubitori de Hristos pământeni; că fără de milă
sufletul meu se desparte de trup.
Ş i acum, a Nă scă toarei.
Stăpână, Stăpână, milueşte acum sufletul cel nepriceput,
şi carele caută numai către acoperemântul tău, şi nu mă
lăsă ceace eşti bună, să fiu dat demonilor. Peasna 5, Irmos:
Cu Dumnezeească stră lucirea ta...
Lumina cea înţelegătoare străluceşte-o preste mine, ca
să te văz cât de puţin, Hristoase; că de acum nu te voiu mai
vedeâ; că mulţimea dracilor fără de veste a venit asupra
mea, şi întunericul faptelor mele celor ruşinoase mă
acopere.
Mântuiţi-mă voi toţi iubiţilor, carii neînduraţi vă arătaţi
spre mine cel ticălos şi întru tot pătimaş, că dacă toţi măcar
un cuvânt aţi fi grăit către Stăpânul meu cel deobşte, m’aţi
fi izbăvit din întuneric.
Slavă ...
Mântueşte-mă, mare Arhistratige al lui Dumnezeu,
Mihaile începătorul îngerilor; că deacum nu voiu mai chemă
în ajutor mie numele tău cel sfânt, că buzele mi-au tăcut şi
limba s’a legat.
Mântueşte-mă şi tu, Stăpână prea curată, Maica

Hristosului meu şi Dumnezeu; că de acum eu ticălosul nu
voiu mai vedeâ chipul tău, pentru ale mele şreşale; că s’a
148 RÂNDUIALA
stins lumina mea şi noaptea m’a icoperit.
Peasna 6, Irmos:
Marea vieţei văzându-o Inălţându-se...
Plecaţi urechia voastră către mine, fraţilor, şi cu
deadinsul ascultaţi puţină răspundere a graiurilor mele
celor umilite, şi nu mă treceţi cu auzul, şi toţi veţi luă
plată dela Domnul.
Iată acum se desparte cu durere sufletul de ticălosul
meu trup. Deci să nu înmormântaţi trupul în pământ, că
nu este vrednic, ci scoţâadu-1 afară, să-l aruncaţi câinilor.
Slavă ...
Ce folos îmi este, când sufletul este tras în înfricoşatele
munci, iar trupul este cântat de voi? Lăsaţi-1
neînmormântat, ca să mănânce câini inima mea.
Si acum, a Nă scă toarei.
y 1
Trecând poate cei streini şi văzându-mi oasele,

trăgându-se de câini, din milostivire vor strigă din suflet:
Ajută Stăpână, ticălosului suflet al a- cestui trup.
Peasna 7, Irmos:
Dă tă tor de rouă cuptorul...
Iată trăgând au smuls din trup cu durere fără de veste

ticălosul meu suflet, şi-l duc la Judecătorul cel groaznic şi
înfricoşat. Deci aducân- du-vă aminte iubiţilor, de
petrecerea cea împreună cu voi, faceţi pomenire pentru
mine.
Miluiţi-mă pre mine, îngeri prea sfinţi ai lui Dumnezeu
atotţiitorul, şi mă izbăviţi din toate vămile celor vicleni, că
n’am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor
rele.
Slavă ..
Când vă veţi sui sfinţii mei îngeri, să staţi înaintea
judecăţei lui Hristos, plecând genuncnile cu
plângere să strigaţi lui: Milueşte făcătorule al tuturor,
făptura mâinilor tale, bunule, şi nu o le-
pădâ dela tine. Ş i acum, a Nă scă toarei:
Inchinându-vă Stăpânei şi prea curatei Maicei

Dumnezeului nostru, rugaţi-o să plece genunchile
împreună cu voi, şi poate-1 va întoarce pre dânsul spre
milă; că fiind Maică şi hrănitoare va fi a-
scultată. Peasna 8, Irmos:
Din vă paea cuvioşilor rouă ai izvorît...
Acum suspinaţi pentru mine ticălosul toate marginile

pământului, şi împreună lăcrămaţi; că a venit de sus
cumplită hotărâre: să mi se lege mâinile şi picioarele, şi să
fiu lepădat afară.
N e ascultându-te în toate pre tine păzitorul ticăloasei
mele vieţi, suspinând strig cu amar: Vezi răutatea veşnicilor
mele legături, şi nu încetă a te rugă pentru mine.
Slavă ...
Fiindcă la arătare fui dat dracilor, carii cu silă mă şi

pogoară în fundul iadului, în cât ştiu că toţi m’au uitat, tu
însă, o îngere al Domnului, adu-ţi aminte de mine.
Ş i acum, a Născătoarei:
Maică a lui Hristos al meu, cum m’ai uitat? Cum n’ai
plecat^spre îndurare pre cel ce au izvorît sânge din coastă,
ca să mântuiască pre cei ce i-au zidit? O amar miel Cum
s’au încueat îndurarea Hristosului meu?
Peasna 9, Irmos:
Pre Dumnezeu a-1 vedeâ nu este cu putinţă oamenilor...
De Dumnezeu eu de acum nu’mi voiu mai a-

duce aminte; că nu se poate în iad cine să pomenească
de Domnul; ci cu întunerec cumplit fiind acoperit, voiu
şedeâ aşteptând învierea tuturor pământenilor, ca după
judecată să fiu în foc aruncat.
Dumnezeu de acum nu’şi va mai aduce aminte de
mine, nici mulţimea îngerilor, nici adunarea
arhanghelilor, nici cetele proorocilor şi ale apostolilor, nici
mulţimea mucenicilor şi a tuturor drepţilor; că eu singur
voiu suferi relele ce mi-am adunat.
Slavă ...
Plângeţi-mă de acum şi mă tânguiţi; fundul iadului şi
adâncul, viermele şi tartarul şi toate muncile suspinaţi
pentru mine; că numai eu singur am fost adus la voi, dat
să mă muncesc amar!
Si acum, a Nă scă toarei:
Maică a lui Dumnezeu, caută întru adânc, vezi un
suflet dat muncilor spre pedeapsă; deci plecân- du-ţi
genunchile lăcrămează, ca cel ce şi-au dat sângele
pentru mine să se plece la rugăciunile tale şi să mă
cheme pre mine.
Rugăciunea pentru sufletul cel osândit.
S
tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru atotţiito-

Irule, cel ce voeşti ca toţi oamenii să se mântuiască
şi să vie la cunoştinţa adevărului, carele nu voeşti
moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu,
rugămu-ne şi ne cucerim ţie: sufle-
tul robului tău (N) dezleagă-1 de toată legătura şi-l
izbăveşte de tot blestemul; că tu eşti cel ce deslegi pre cei
legaţi şi îndreptezi pre cei surpaţi, nădejdea celor
desnădăjduiţi. Porunceşte dar, Stăpâne, să se deslege în
pace sufletul robului tău, şi să se odihnească întru lăcaşurile
PENTRU SUFLETUL CEL OSÂNDIT 151
cele veşnice cu toţi sfinţii tăi, prin unul născut Fiul tău, cu
carele împreună binecuvântat eşti, cu prea sfântul, şi bunul,
şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune pentru cel ce greu se luptă cu moartea.
D oamne Dumnezeul nostru, carele cu înţelepciunea ta

cea negrăită ai zidit pre om, şi din ţărână
închipuindu-1, cu chip şi cu podoabă l-ai înfrumseţat, ca pre
o agonisită cinstită şi cerească, spre cuvântarea de mărire
şi de bună cuviinţă a slavei tale şi a împărăţiei, ca să-l
aduci pre acesta dupre chip şi dupre asemănare, iară pen-
trucă a călcat învăţătura poruncii tale, împărtăşit fiind
chipului şi nepăzindu-1, şi pentru aceasta ca să nu fie
răutatea fără de moarte, cu iubirea de oameni ai poruncit
deslegărei aceşteia, şi acestei legături nestricate, ca
Dumnezeul duhurilor, prin voinţa ta cea dumnezeească să
se taie, şi trupul adecă să se risipească întru cele dintru care
s’a alcătuit; iară sufletul să se mute acolo, de unde şi fiinţă
şi-a luat, până la învierea cea de obşte. Pentru aceasta ne
rugăm ţie Părintelui celui fără de început, şi fără de
moarte, şi unuia născut
PENTRU CEL CE SE LUPTĂ GREU OU MOARTEA 152
Fiului tău, şi prea Sfântului tău Duh, ca să faci deslegare din

trup (N) întru odihnă. Ş i orice a greşit bunătăţii tale întru
ştiinţă sau întru neştiinţă, sau supt blestemul preoţesc a
fost, sau pre părinţii săi i-a amărît, sau jurământul a călcat,
sau a căzut întru năluciri diavoleşti, şi întru fermece de
ruşine, prin pizma vicleanului diavol, iartă-i îmblânzit fiind de
bunătatea ta cea negrăită. Aşâ Stăpâne Doamne
Dumnezeule, auzi- mă pre mine păcătosul şi nevrednicul
robul tău întru acest ceas, şi desleagă pre robul tău (N) de
această durere nesuferită, şi de această neputinţă amară
ce-1 ţine, şi-l odihneşte pre dânsul, unde sunt sufletele
drepţilor.
Că tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre, şi ţie
slavă înălţăm, împreună şi unuia născut Fiului tău, şi prea
Rânduiala înmormântăm Mirenilor.

Murind vre unul dintre creştini, îndată rudeniile chiamă pre preot; ş i acesta viind în casa
unde zace trupul mortului, îş i pune epitrahilul pre sine şi tă mâe în că delniţă , ş i că dind
trupul mortului şi pre cei de faţă , începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Ş i cân-
tă reţii zic: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... Preotul: Că a ta este
împă ră ţia.. Apoi Troparele acestea glas 4:
C u duhurile drepţilor, celor ce s’au săvârşit, o- dihneşte

Mântuitorule, sufletul robului tău, păzindu-1 pre dânsul
intru vieaţa cea fericită, care este la tine, iubitorule de
oameni.
Intru odihna ta Doamne, unde toţi sfinţii tăi se odihnesc,
odihneşte şi sufletul robului tău, că însuţi eşti iubitor de
oameni.
Slavă ...
Tu eşti Dumnezeu carele te-ai pogorît la iad şi ai

deslegat durerile celor ferecaţi; însuţi şi sufletul robului tău
odihneşte-1.
INMORMÂ NTĂ REI MIRENILOR 153
U na curată şi prea nevinovată Fecioară, care ai născut

pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-1 să mântuiască
sufletul robului tău.
Apoi Ectenîa:
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule, dupre mare mila ta,

încă ne rugăm pentru odihna sufletului răposatului
robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să se ierte lui toată
greşala cea de voie şi fără de voie.
C a Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii
se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, şi împărăţia cerurilor şi iertarea
păcatelor lui, la Hristos împăratul cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să-i cerem.
Apoi rugă ciunea aceasta:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, carele ai călcat

moartea şi pre diavolul ai surpat, şi ai dăruit vieaţă lumii
tale, însuţi Doamne, odihneşte sufletul răposatului robului
tău (N) în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă,
de unde a fugit durerea, întristarea şi suspinarea; şi toată
greşala ce a greşit el, cu cuvântul, sau cu lucrul,
sau cu gândul, ca un bun şi iubitor de oameni,
Dumnezeu; iartă-i; că nu este om carele să fie viu şi să
nu greşească; că numai tu însuţi eşti fără de păcat,
dreptatea ta este dreptate în veac, şi cuvântul tău
adevărul.
Vozglas.
Că tu eşti învierea, vieaţa şi odihna răposatului
robului tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru şi ţie slavă
înălţăm, cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea
sfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi
Slavă ... Ş i acum... Doamne milueş te, de trei ori. Pă rinte binecu- vintează Ş i preotul face
Otpustul aşâ:
154 RÂNDUIALA
Cela ce au învieat din morţi Hristos adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea curatei
Maicei sale, ale sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli,
ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, sufletul acestui
mutat dela noi robului său (N) în corturile drepţilor să-l
aşeze, în sânurile lui A- vraam să-l odihnească, cu
drepţii să-l numere, şi pre noi să ne miluiască, ca un
bun şi de oameni iubitor.
Ş i de sunt gata toate ale înmormântă rei, preotul iară ş i face început:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin. Cântă reţii cântă : Sfinte Dumnezeule, lin.şi duios. Deci ridicând trupul
mortului, îl duc la Biserică , mergând înainte preoţii cu fă clii, şi diaconul cu că delniţa,
C
şi viind la Biserică , pun trupul în Pridvor, şi încep Psalmul 90:
el ce locueşte în ajutorul celui prea înalt, Întru
acoperemântul Dumnezeului Cerului se va sălă-
156 RÂNDUIALA
& ............. 1,1
şlul. Zice-va Domnului: Sprijinitorul meu eşti, şi scăparea

mea, Dumnezeul meu, şi vom nădăjdui spre dânsul. Că
el te va izbăvi din cursa vânătorilor si de cuvântul
turburător. Cu spatele sale va umbri tie, şi supt aripile lui
vei nădăjdui. Cu armă te va încunjură adevărul lui, nu te
veiteme de frica de noapte, de săgeata ce sboară ziua,
de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare şi de
dracul cel de amiazăzi. Cădeă-va despre laturea ta o
mie, şi zece mii deadreapta ta, şi spre tine nu se vor a-
propiă. Insă cu ochii tăi vei privi, şi răsplătirea
păcătoşilor vei vedeă. Că tu Doamne, nădejdea mea;
pre cel prea înalt ţi-ai pus scăpare. Nu vor veni către tine
rele şi bătae nu se va apropiă întru lăcaşul tău; că
îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească în
toate căile tale. Pre mâini te vor ridică, ca nu cândva să
împiedici de piatră piciorul tău. Preste aspidă şi vasilisc
vei încă- lecâ, şi vei călcâ preste leu şi preste balaur. Că
spre mine a nădăjduit şi-l voiu izbăvi pre dânsul, aco-
peri-l-voiu pre el, că a cunoscut numele meu. Strigă* va
către mine şi-l voiu auzi pre el, cu dânsul sunt în necaz;
scoate-l-voiu pre dânsul şi-l voiu mări. Cu lungime de
zile îl voiu umpleâ pre el, şi-i voiu arătă lui mântuirea
mea.
Slavă ... şi acum... Aliluia,de trei ori. Ş i apoi zicem cu glas mare:
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă -mă îndreptă rile tale... Fericiţi cei fă ră prihană în
cale... Aliluia.
Ş i cântă starea întâia a Psalmului, pe glas al 6-lea, iară după fiecare stih se zice:
Aliluia.
•î< F ericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în legea

Domnului. Aliluia.
Fericiţi cei ce cearcă mărturiile lui, cu toată inima vor
căută pre dânsul.
Că nu cei ce lucrează fărădelege în căile lui au
umblat.
156 RÂNDTTIALA
Tu ai poruncit poruncile tale ca să le păzească foarte.

O de s’ar îndreptă căile mele, ca să păzesc în-
dreptările tale.
Atunci nu mă voiu ruşină, când voiu căută spre toate
poruncile tale.
Mărturisi-mă-voiu ţie întru îndreptarea inimii, când
mă voiu învăţă judecăţile dreptăţii tale.
Îndreptările tale voi păzi, nu mă părăsi până în sfârşit.
Intru ce’şi va îndreptă tânărul calea sa? Când va păzi
cuvintele tale.
Cu toată inima mea te-am căutat pre tine, să nu mă
lepezi dela poruncile tale.
Intru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca să nu
greşesc ţie.
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările
tale.
Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurei tale.
In calea mărturiilor tale m’am desfătat, mai mult decât
de toată bogăţia.
Intru poruncile tale mă voiu deprinde, şi voiu
cunoaşte căile tale.
Intru îndreptările tale voiu cugetă, nu voiu uită
cuvintele tale.
Răsplăteşte robului tău; viează-mă, şi voiu păzi
cuvintele tale.
Descopere ochii mei, şi voiu cunoaşte minunile
din legea ta.
Nemernic sunt eu pre pământ, să nu ascunzi
dela mine poruncile tale. #
* Iubit-a sufletul meu ca să dorească de judecăţile
tale în toată vremea.
Certat-ai pre cei mândri, blestemaţi cei ce se
abat dela poruncile tale.
Ia dela mine ocara şi defăimarea, că mărturiile
tale am căutat.
Pentrucă au şezut boierii şi asupra mea cleveteau, iar

robul tău se învăţă întru îndreptările tale.
Că mărturiile tale sunt cugetarea mea, şi sfaturile
mele îndreptările tale.
Lipitu-s’a de pământ sufletul meu; viează-mă du-
pre cuvântul tău.
Căile mele le-am mărturisit şi m’ai auzit; în- vaţă-mă
îndreptările tale.
Calea îndreptărilor tale fă să o înţeleg şi mă voiu
deprinde întru minunile tale.
iDormitat-a sufletul meu de trândăvie, întăre- şte-mă
întru cuvintele tale.
Calea nedreptăţei depărtează-o dela mine, şi cu
legea ta mă milueşte.
Calea adevărului am ales, şi judecăţile tale n’am uitat.
Lipitu-m’am de mărturiile tale Doamne, nu mă
ruşinâ.
Pre calea poruncilor tale am alergat, când ai desfătat
inima mea.
Lege pune mie Doamne, calea îndreptărilor tale, şi o
voiu căută pre dânsa pururea.
Inţelepţeşte-mă şi voiu căută legea ta, şi o voiu păzi pre
ea cu toată inima mea.
Povăţueşte-mă în cărarea poruncilor tale, că a- ceea am
voit.
X Pleacă inima mea la mărturiile tale, şi nu la lăcomie.
întoarce ochii mei să nu vază deşertăciune; în calea ta
mă viează.
Pune robului tău cuvântul tău întru frica ta.
Ş terge ruşinea mea, de care’mi pare rău, căci judecăţile
tale sunt bune.
Iată am dorit de poruncile tale, întru dreptatea ta mă
viează.
Ş i să vie preste mine mila ta Doamne, mântuirea ta
dupre cuvântul tău.
158 RÂNDTTIALA
Ş i voiu răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc că am

nădăjduit în cuvintele tale.
Ş i să nu iei din gura mea cuvântul adevărului, până în
sfârşit, că întru judecăţile tale am nădăjduit.
Ş i voiu păzi legea ta pururea în veac şi în veacul veacului.
Ş i am umblat întru lărgime, că poruncile tale am căutat.
Ş i am grăit întru mărturiile tale înaintea împăraţilor, şi nu
m’am ruşinat.
Ş i am cugetat la poruncile tale, care le-am iubit foarte, şi
am ridicat mâinile mele spre poruncile tale, care le-am iubit,
şi m’am deprins întru îndreptările tale.
Pomeneşte cuvintele tale robului tău căruia mi-ai dat
nădejde.
INMORMÂNTĂ HEI MIRENILOR 159
Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, cfi cuvântul

tău m’au vieat.
Cei mândri au făcut călcare de lege foarte, iar eu dela
legea ta nu m’am abătut.
Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale cele din veac,
Doamne, şi m’am mângâiat.
* Mâhnire m’a coprins de cei păcătoşi, carii părăsesc
legea ta.
Lăudate erau de mine îndreptările tale, în locul
nemerniciei mele.
Adusu-mi-am aminte noaptea de numele tău Doamne,
şi am păzit legea ta.
Aceasta s’a făcut mie, căci îndreptările tale am căutat.
Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea ta.
Rugatu-m’am feţii tale, cu toată inima mea; mi- lueşte-
mă dupre cuvântul tău.
Cugetat-am la căile tale, şi am întors picioarele mele la
mărturiile tale.
Gătitu-m’am şi nu m’am turburat de a păzi poruncile
mele.
Funiile păcătoşilor s’au înfăşuratîmprejurul meu, şi legea
ta n’am uitat.
In miezul nopţii m’am sculat, să mă mărturisesc ţie, spre
judecăţile dreptăţii tale.
Părtaş sunt eu tuturor celor ce se tem de tine, şi celor
ce păzesc poruncile tale.
De mila ta Doamne, este plin pământul, îndreptările tale
mă învaţă.
Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne, dupre cuvântul
tău.
Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, că
poruncile tale am crezut.
Mai ’nainte de ce m’am smerit, eu am păcătuit; pentru
aceasta cuvântul tău am păzit.
Bun eşti tu Doamne, şi întru bunătatea ta învaţă- mă
160 RÂNDUIALA
lnmulţitu-s’a asupra mea nedreptatea mândrilor, iar
eu cu toată inima mea voiu cercă poruncile tale.
I nchegatu-s’a ca laptele inima lor, iar eu la legea ta
am cugetat.
Bine este mie că m’ai smerit, ca să mă învăţ în-
dreptările tale.
Bună este mie legea gurii tale, mai mult decât mii de
aur şi de argint.
Slavă ... Ş i acum... După aceea Ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugă m.
încă ne rugă m pentru odihna... Ş i celelalte.
Apoi rugă ciunea şi Ecfonis, cum s’a scris la începutul înmormântă rii, vezi pag. 154. In
urmă , începem a doua stare, glas al 5-lea; şi după fiece stih zicem: Milueşte pre robul
tă u.
Poruncile tale, Milueşte pre robul tă u.
Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit, înţe- lepţeşte-mă şi mă
voiu învăţă poruncilor tale.
Cei ce se tem de tine mă vor vedeă şi se vor veseli că întru
cuvintele tale am nădăjduit.
Cunoscut-am Doamne, că drepte sunt judecăţile tale,
şi întru adevăr m’ai smerit.
Facă-se dar mila ta robului tău, ca să mă mân* gâie, dupre
cuvântul tău.
Să vie mie îndurările tale şi voiu fi viu, că legea ta cugetarea
mea este.
Să se ruşineze cei mândrii, că cu nedreptate au făcut
fărădelege asupra mea, iar eu mă voiu învăţă întru poruncile tale.
Să mă întoarcă pre mine cei ce se tem de tine şi cei ce
cunosc mărturiile tale.
Fie inima mea fără prihană întru îndreptările tale, ca să
nu mă ruşinez.
Sfârşit e sufletul meu după mântuirea dela tine; întru
S tinsu-s’au ochii mei pentru cuvântul tău, zicând: Când
mă vei mângâiâ?
>î« C ă m’am făcut ca un foaie în brumă, îndreptările
tale nu le-am uitat.
INMORMÂNTĂ HEI MIRENILOR 161
C âte sunt zilele robului tău ? Când vei face mie judecată
despre cei ce mă gonesc?
S pusu-mi-au mie călcătorii de lege bârfele, dar nu sunt
ca legea ta, Doamne.
T oate poruncile tale sunt adevărul, fără dreptate m’au
prigonit, ajută’mi.
Puţin de nu m’au sfârşit pre mine pe pământ; iar eu n’am
părăsit poruncile tale.
D upă mila ta viează-mă, şi voiu păzi mărturiile gurii tale.
1 n veac Doamne, cuvântul tău rămâne în Cer; în neam şi
în neam adevărul tău. Intemeiat-ai pământul şi rămâne.
C u rânduiala ta rămâne ziua, că toate sunt supuse ţie.
C ă de nu ar fi fost legea ta gândirea mea, atunci aşi fi
pierit întru smerenia mea.
In veac nu voiu uită îndreptările tale, că într’în- sele m’ai
vieat.
: A1 tău sunt eu, mântueşte-mă, că îndreptările
tale am căutat.
INMORMÂNTĂ EEI MIRENILOR 162
Pre mine m’au aşteptat păcătoşii să mă piarză,

mărturiile tale am cunoscut.
A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată este porunca
ta foarte.
C ât amţiubit legea ta, Doamne! Toată ziua gândirea
mea este.
Mai mult decât pre vrăjmaşii mei m’ai înţelep- ţit cu
porunca ta, că în veac a mea este.
M ai mult decât toţi cei ce mă învaţă am înţe- • Ies,
că^mărturiile tale gândirea mea sunt.
Mai mult decât cei bătrâni am priceput, că poruncile
tale am căutat.
Dela toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să
păzesc cuvintele tale.
^ Dela judecăţile tale nu m’am abătut, că tu ai pus
lege mie.
Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele tale, mai mult
decât mierea gurei mele.
Din poruncile tale am cunoscut, pentru aceasta am urît
toată calea nedreptăţii.
Făclie picioarelor mele este legea ta, şi lumină cărărilor
mele.
Juratu-m’am şi am pus ca să păzesc judecăţile
dreptăţei tale.
S meritu-m’am până în sfârşit, Doamne, viează-mă
dupre cuvântul tău.
C ele de bună voie ale gurii mele bine le voeşte,
Doamne, şi judecăţile tale mă învaţă.
S ufletul meu în mâinile tale este pururea, şi legea ta
n’am uitat.
Pus-au păcătoşii cursă mie, şi dela poruncile tale nu
m’am rătăcit.
M oştenit-am mărturiile tale în veac, că bucurie inimei
mele sunt.
P lecat-am inima mea, ca să facă îndreptările tale în
veac pentru răsplătire.
163 RÂND UI ALA
Pre călcătorii de lege am urît şi legea ta am iubit.
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti tu, întru cuvintele
tale am nădăjduit.
D epărtaţi-vă dela mine cei ce vicleniţi şi voiu cercă
poruncile Dumnezeului meu.
A pără-mă dupre cuvântul tău şi voiu fi viu, şi nu mă
ruşină pre mine în aşteptarea mea.
A jută’mi şi mă voiu mântui, şi voiu cugetă întru
îndreptările tale pururea.
D efâimat-ai pre toţi cei ce se depărtează dela
îndreptările tale, că cu nedreptate este gândul lor.
Călcători de lege am socotit pre toţi păcătoşii
pământului, pentru aceasta am iubit mărturiile tale.
Pătrunde cu frica ta cărnurile mele; că de judecăţile tale
m’am temut.
Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pre mine celor
ce’mi fac strâmbătate.
Primeşte întru bunătate pre robul tău, ca să nu mă
clevetească cei mândri.
Ochii mei s’au stins după mântuirea ta şi după cuvântul
dreptăţii tale.
F ă cu robul tău dupre mila ta, şi îndreptările tale învaţă-
mă.
Robul tău sunt eu, înţelepţeşte-mă şi voiu cunoaşte
mărturiile tale.
^ Vreme este a face, Domnului, stricat-au legea ta.
INMORMÂNTĂ REI MIRENILOR 163
Pentru aceasta am iubit poruncile tale, mai mult decât aurul şi

topazul.
Pentru aceasta spre toate poruncile tale m’am îndreptat; toată
calea nedreaptă am urît.
Minunate sunt mărturiile tale; pentru aceasta le-au cercat pre ele
sufletul meu.
Arătarea cuvintelor tale luminează şi înţelep- ţeşte pe prunci,
Gura mea am deschis şi am tras duh, că de poruncile tale am
dorit.
Slavă ... Ş i acum... Apoi Ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugă m. încă
ne rugă m pentru odihna... Ş i apoi Rugă ciunea si Vosglasul, rum s’a scris la începutul
înmormântă rei, vezi pag. 154. Apoi începem a treia stare, glas al 3-lea. Ş i zicem la fiecare
stih: Numele tă u, Aliluia.
>ţţ Caută spre mine şi mă milueşte dupre judecata celor ce

iubesc numele tău, Aliluia.
Paşii mei îndreptează-i dupre cuvântul tău şi să nu mă
stăpânească toată fărădelegea.
Mântueşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voiu păzi poruncile
tale.
Faţa ta arată-o preste robul tău, şi mă învaţă îndreptările tale.
Izvoare de apă au curs din ochii mei, pentrucă n’am păzit legea
ta.
Drept eşti Doamne, şi drepte sunt judecăţile tale.
poruncit-ai dreptate a fi mărturiile tale, şi adevărul foarte.
Topitu-m’a râvnirea pentru tine, că au uitat cuvintele tale
vrăjmaşii mei.
Lămurit este cuvântul tău foarte, şi robul tău l-a iubit pre el.
166 RANDUIALA
4* Mai tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările tale nu

le-am uitat.
Dreptatea ta este dreptate în veac, şi legea ta
este adevărul.
Necazuri şi nevoi m’au aflat, poruncile tale sunt
gândirea mea.
Dreptate sunt mărturiile tale în veac, înţelep- ţeşte-mă şi
voiu fi viu.
Strigat-am din toată inima mea, auzi-mă Doamne,
îndreptările tale voiu căută.
Strigat-am ţie, mântueşte-mă, şi voiu păzi mărturiile
tale.
Apucat-am înainte fără de vreme, şi am strigat: întru
Mânecat-au ochii mei des de dimineaţă, ca să cuget la
cuvintele tale.
* Glasul meu auzi-1 Doamne; dupre mare mila ta, dupre
judecata ta mă viează.
Apropiatu-s’au cei ce mă goniau cu nelegiuire şi dela
legea ta s’au depărtat.
Aproape eşti tu Doamne, şi toate căile tale sunt
adevărul.
Dela început am cunoscut din mărturiile tale, că în veac
le-ai întemeiat pre ele.
Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea ta n’am uitat.
Judecă judecata mea, şi mă mântueşte, pentru cuvântul
tău viează-mă.
Departe este dela păcătoşi mântuirea, că îndreptările
tale n’au căutat.
Indurările tale multe sunt Doamne, dupre judecata ta
mă viează.
Mulţi sunt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc, dar dela
mărturiile tale nu m’am abătut.
Văzut-am pre cei neînţelegători, şi mă topeam, că
cuvintele tale nu le-au păzit.
Vezi că poruncile tale am iubit Doamne, întru mila ta
viează-mă.
începătorul cuvintelor tale este adevărul, şi în veac
toate judecăţile dreptăţii tale.
* Boierii m’au gonit în zadar, şi de cuvintele tale s’a
înfricoşat inima mea.
Bucurâ-mă-voiu eu de cuvintele tale mai mult de cât
cel ce află dobânzi multe.
Nedreptatea am urît şi m’am scârbit, iar legea ta am
iubit.
De şapte ori în zi te-am lăudat, pentru judecăţile
dreptăţii tale.
Pace este multă celor ce iubesc legea ta, şi nu este lor
sminteală.
Aşteptat-am mântuirea ta Doamne, şi poruncile tale
am iubit.
Păzit-a sufletul meu mărturiile tale, şi le-a iubit foarte.
Păzit-am poruncile tale şi mărturiile tale, că toate căile
mele înaintea ta sunt, Doamne.
Apropie-se rugăciunea mea înaintea ta Doamne,
dupre cuvântul tău mă înţelepţeşte.
Să intre rugăciunea mea înaintea ta Doamne, dupre
cuvântul tău mă izbăveşte.
Răspunde-vor buzele mele laudă, când mă vei învăţă
Spune-va limba mea cuvintele tale, că toate poruncile
tale sunt dreptate.
Fie mâna ta s& mă mântuiască, că poruncile tale am
ales.
Dorit-am de mântuirea ta Doamne, şi legea ta gândirea
mea este.
* Viu va fi sufletul meu şi te va lăudă, şi judecăţile tale
vor ajută mie.
Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută spre robul tău, că
poruncile tale n’am uitat.
Ş i îndată cântâ acestea pe glas al 5-lea:
Bine eşti, cuvântat Doamne, învaţă -mă îndreptă rile tale.
168 RÂNDUIALA
Ceata sfinţilor au aflat izvorul vieţii şi uşa Raiului; să aflu
şi eu calea prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută;
chiamă-mă Mântuitorule, şi mă mân- tueşte.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Cei ce pre Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost
junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la vieaţa cea ne
îmbătrânitoare, şi pururea veşnică sfinţilor; aceluia cu
deadinsul Mucenicilor vă rugaţi, să ne dăruiască nouă
dezlegare datoriilor.
Cei ce aţi umblat pre calea cea strâmtă şi cu chinuri, toţi
care întru vieaţă Crucea, ca jugul aţi luat şi mie mi-aţi urmat
cu credinţă; veniţi de luaţi darurile care am gătit vouă, şi
cununiile cereşti.
Chipul slavei tale celei negrăite sunt, măcar deşi port
ranele păcatelor; milueşte zidirea ta Stăpâne, şi o curăţeşte
cu îndurarea ta, şi moştenirea cea dorită dărueşte-mi,
făcându-mă pre mine iarăşi cetăţean Raiului.
Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m’ai zidit, şi cu chipul
tău cel dumnezeesc m’ai cinstit, iar& pentru călcarea
poruncii iarăşi m’ai întors în pământ, din carele am fost
luat; la cel dupre asemănare mă ridică, cu frumseţea cea
dintâiu iarăşi împo- dobindu-mă.
Odihneşte Dumnezeule pre robul tău, şM aşează în
Rai, unde cetele sfinţilor Doamne, şi drepţii ca luminătorii
strălucesc; pre adormitul robul tău o- dihneşte-1,
trecându-i lui toate greşalele.
Slavă ...
Pre o Dumnezeire în trei străluciri cu bună credinţă să
o lăudăm strigând: Sfânt eşti Părinte fără de început,
Fiule cel dimpreună fără de început, şi Duhule cel
dumnezeesc, luminează-ne pre noi carii
cu credinţă slujim ţie, şi ne scoatedin focul cel
veşnic.
Bucură-te, Curată ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu
trup spre mântuirea tuturor, că neamul omenesc a aflat
mântuire prin tine, şi noi să aflăm Raiul, Născătoare de
Dumnezeu, curată şi binecuvântată.
Aliluia; Aliluia; Aliluia; Slavă ţie Dumnezeule... de trei ori.
Apoi Diaconul:
Iară şi iară .cu pace Domnului să ne rugă m, încă ne rugă m pentru odihna... şi
celelalte, cum s’au scris la
început, şi după Vosglas, cântă m:
Troparul, 'glas ,al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robul
tău, şi-l sălăşlueşte pre dânsul în curţile tale,
precum este scris, trecând ca un bun greşalele lui, cele de
voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru neştiinţă şi întru
ştiinţă, iubitorule de oameni.
Slavă ...
Ş i toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, iubitorule de
oameni.
Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase
170 RÂNDUIALA
Dumnezeule, şi printr’însa fii luminii ne-ai arătat, milueşte-
ne pre noi.
Apoi Psalmul al 50-lea pag. 75 şi canonul al că rui stih la Greci este acesta: Cânt cântarea a
şasea a celor reposaţi. A lui Teofan.
Peasna 1, glasâl 6-lea, Irmos:
Ca pre uscat umblând Israil cu urmele...
Stih. Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii să i, Dumnezeul lui Israil.
ntru cămările cereşti vitejii Mucenici pururea te roagă

I pre tine Hristoase, pre acest credincios pre care l-ai
mutat de pre pământ, învredniceşte-1 să dobândească
bunătăţile cele veşnice.
Doamne odihneşte cu drepţii pre adormitul robul tă u.
Cela ce ai înfrumuseţat toate, pre mine omul, făptură
amestecată, între smerenie împreună, şi între mărire m’ai
zidit. Pentru aceasta Mântuitorule, sufletul robului tău
odihneşte-1.
Slavă ...
Lăcuitor şi lucrător Raiului din început m’ai rânduit; iară
călcând porunca ta m’ai izgonit. Pentru a- ceasta
Mântuitorule, sufletul robului tău odihneşte-1.
Cela ce din coastă au zidit dintâiu pre Eva strămoaşa
noastră, din prea curatul tău pântece
INMORMÂNTĂREI MIRENILOR
n„i , mi m . ,IUI KIU IUI WI ,iu i ni wwni i, ", i ', i '« " >" «" , ...................................... ........................................... .iu n.,,«.,! .!,.............
171
s’au îmbrăcat cu trup, prin carele tăria morţii, Preacurată,

au stricat.
Peasna 3-a, Irmos:
M u este sfânt precum tu Doamne Dumnezeul

___ meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor
„tăi Bunule, şi ne-ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii
tale.
Dupre lege s’au nevoit Mucenicii tăi, Dătăto- rule de
vieaţă, şi cu cunună de biruinţă împodo- bindu-se, cu
deadinsul mijlocesc, celui ce întru credinţă s’a săvârşit,
mântuire veşnică.
I nvăţatu-m’ai mai întâiu cu multe minuni şi semne
pre mine rătăcitul, iară mai în urmă însuţi umilin- du-te,
ca un îndurat, căutându-mă, m’ai aflat şi m’ai mântuit
Slavă ...
Pre cel ce a venit la tine din stricăciunea cea

nestătătoare a celor trecătoare, întru lăcaşurile cele
veşnice, învredniceşte-1, Bunule, cu bucurie a vieţui,
îndreptându-1 prin credinţă şi prin Dar.
Nimeni nu este fără prihană, precum tu prea curată
Maica lui Dumnezeu; că tu singură ai zămislit în pântece
pre adevăratul Dumnezeu cel veşnic, carele au stricat
puterea morţii.
Iară diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugă m. Ş i celelalte; şi după Ecfonis,
Sedealna glas al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi vieaţa aceasta

este umbră şi vis; că în deşert se turbură tot
pământeanul, precum au zis Scriptura: când dobândim
lumea, atunci în groapă ne sălăşluim,
172 BlNDUIALA
unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta,

Hristoase Dumnezeule, pre robul tău a- cest mutat dela noi,
odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
Slavii... Ş i acum... a Nă scă toarei.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii
mele nu mă lăsă pre mine; ajutorului omenesc nu mă
încredinţâ, ci singură mă apără şi mă mântueşte.
â
Peasna 4, Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul.
rătând cunoştinţa înţelepciunii celei mai bune, şi a
bunătăţii celei mult desăvârşit pentru daruri, Stăpâne,
cetele Mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii.
Pre acesta ce s’a mutat la tine, Hristoase, în- vredniceşte-
1 a dobândi slava ta cea negrăită, unde este locaşul celor ce
se veselesc şi glasul curatei bucurii. siavă..
Pre cel mutat de pre pământ, care laudă puterea ta cea
dumnezeească, primeşte-1, făcându-1 fiu luminii, şi
curăţeşte-1 de ceaţa păcatului, mult îndurate. Ş j acum, a
Nă scă toarei:
Lăcaş prea curat, Biserică cu totul fâră prihană, chivot

prea sfânt, loc fecioresc de sfinţenie, pre tine frumuseţea lui
Iacov, te-au ales Stăpânul.
Peasna 5, Irmos:
C
Cu dumnezeească stră lucirea ta.
a o jertfă sfinţită, şi ca o pârgă a firii omeneşti

aducându-se Mucenicii lui Dumnezeu celui slăvit, nouă
pururea ne mijlocesc mântuire.
Vieţii cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte,

Doamne, pre credinciosul robul tftu cel a- dormit,
dându-i şi deslegare de păcate.
Slavă ...
(: ela ce singur din fire eşti făcător de vieaţă, şi

adâncul cel neurmat al bunătăţii cu adevărat, pre acesta
ce s’a săvârşit învredniceşte-1 împărăţiei tale, îndurate,
Unule cela ce eşti fără de moarte.
T ărie şi cântare şi mântuire s’au făcut celor pierduţi,

cel ce s’au născut din tine Stăpâna lumei, carele au
izbăvit din porţile iadului pre cei ce cu credinţă te
fericesc pre tine.
Peasna 6, Irmos:
-------------«p
area vieţii văzându-o înălţându-se de viforul
i ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig
„către tine: Scoate din stricăciune vieaţa mea, mult
„milostive“.
Pre Cruce fiind răstignit ai adunat la tine cetele
Mucenicilor, carii au urmat patimii tale, Bunule; pentru
aceasta ne rugăm ţie: pre acesta ce s’a mutat la tine
odihneşte-1.
Când vei veni întru slava ta cea negrăită, să judeci
înfricoşat toată lumea, binevoeşte Izbăvito- rule, pre nori
luminat, să te întîmpine credinciosul robul tău, pre carele
l-ai luat de pre pământ.
Slavă ...
Izvor de vieaţă eşti Stăpâne, carele cu bărbăţie

dumnezeească deslegi pre cei ferecaţi; pre robul tău
acesta ce cu credinţă a venit la tine, aşează-1 în
desfătarea Raiului.
174 RÂNDUIALA
In pământ ne-am întors călcând porunca lui Dumnezeu

cea sfântă, iar prin tine Fecioară, la Cer de pre pământ ne-
am înălţat, scuturând stricăciunea morţii.
Apoi Ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugă m... Ş i rugă ciunea: Dumnezeul Duhurilor... Ş i
după Ecfonis, Condac glas al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului
tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci vieaţă
fără de sfârşit.
Icos:
T u însuţi eşti fără de moarte cela ce ai făcut şi ai zidit pre

om; iară pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru
acelaş pământ vom merge, precum ai poruncit cela ce m’ai
zidit şi mi-ai zis: că pământ eşti şi în pământ vei merge;
unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea
deasupra gropii cântare, Aliluia. De trei ori; şi iară şi cântă : Cu sfinţii
odihneşte Hristoase...
M
Peasna 7, Irmos t Dă tă tor de rouă cuptorul...
ucenicii fiind deslegaţi cu sângele tău de călcarea

poruncii celei dintâi, şi stropindu-se cu sângele lor,
arătat au închipuit junghierea ta; bine eşti cuvântat
Dumnezeul părinţilor noştri.
Pre moartea cea sumeaţă o ai omorît, Cuvinte în-
cepătorule de vieaţă, primeşte deci acum şi pre a- cesta ce
în credinţă a adormit, carele cântă şi zice ţie Hristoase: Bine
eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă ...
Cela ce m’ai însufleţit pre mine omul cu suflarea cea
dumnezeească, Doamne atotputernice, pre acest mutat
învredniceşte-1 Stăpâne, împărăţiei tale, ca să’ţi cânte ţie
Mântuitorule: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
M ai pre sus de toată făptura te-ai făcut, prea
nevinovată, zămislind pre Dumnezeu, carele au sfărâmat
porţile morţii şi au frînt încuetorile. Pentru aceasta
Curată, pre tine cu cântări te slăvim credincioşii, ca pre

Maica lui Dumnezeu.
Peasna 8, Irmos:
Din vă paie rouă ai izvorît tinerilor...
T ărie arătând vitejilor, cu cununi de biruinţă v’aţi

înfrumseţat, Mucenici ai lui Hristos, purtători de lupte,
strigând: Pre tine te prea înălţăm Hristoase, în veci.
Pre credincioşii ce în sfinţenie au părăsit vieaţa şi s’au
mutat la tine Stăpânul, primeşte-i cu blândeţe,
odihnindu-i ca un îndurat, pre cei carii te prea înalţă întru
toţi vecii.
Slavă ...
Binevoeşte acum Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte
adormiţi să se sălăşluiască în pământul celor blânzi,
îndreptând prin credinţa către tine şi prin Dar pre cei
carii te prea înalţă întru toţi vecii.
Prea fericită, te fericim toţi pre tine, care ai născut pre
Cuvântul cel cu adevărat fericit, carele
pentru noi s’au întrupat, şi pentru aceasta îl prea înnălţăm
întru toţi vecii.
Peasna a 9-a, Irmos:
re Dumnezeu a-1 vedeâ nu este cu putinţă oa- _

P menilor, spre carele nu cutează a căută oştile
„îngereşti; iar prin tine, Preacurată, s’au arătat oamenilor
Cuvântul întrupat, pre carele slăvindu-1 „cu oştile cereşti,
pre tine te fericim.
Nădejdea a întărit cetele Mucenicilor, şi spre dragostea
ta cu căldură i-a înălţat mai înainte închipuind acestora,
odihna cea cu adevărat neclătită a bunurilor viitoare, de
care învredniceşte, Bunule, şi pre credinciosul ce s’a mutat
de aicea.
S trălucirea ta cea luminoasă şi dumnezeească,
binevoeşte, Hristoase, să o dobândească acesta ce cu
credinţă s’a mutat, dăruindu-i odihnă, ca un singur îndurat,
176 RÂNDUIALA
în sânurile lui Avraam, şi învred- nicindu-1 fericirii celei
veşnice.
Slavă ...
Cela ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi
adâncul îndurării, pre cel ce l-ai mutat din locul acesta al
răutăţii şi din umbra morţii Mântuitorule, aşează-1 unde
străluceşte lumina ta.
Cort sfânt te cunoaştem pre tine, Curată, chivot şi tabla

legii Darului, că prin tine s’au dăruit iertare celor îndreptaţi
cu sângele celui ce s’au întrupat din pântecele tău, cea ce
eşti cu totul fără prihană.
Apoi: Iară ş i iară cu pace Domnului să ne rugă m, ş i celelalte. Ş i după Vozglas,
cântă m Stilurile Samo^lasnice, ale lui loan Dama-
schin. Glas I-iu:
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată

cu grija? Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate
sunt de cât umbra mai neputincioase, toate decât visurile
mai înşelătoare; într’o clipeală, pre toate acestea moartea le
apucă. Ci întru lumina feţii tale Hristoase, şi întru îndulcirea
frumuseţii tale, pre cel ce ai ales odihneşte-1, ca un iubitor
de oameni.
Glas a) 2-lea:
Vai, câtă nevoe are sufletul despărţindu-se de trup! Vai,
cât lăcrămează atuncea, şi nu este cine să-l miluiască pre
dânsul! Către îngeri ridicându’şi o- chii, în deşert se roagă;
către oameni mâinile întin- zându’şi, nu are cine să-i ajute.
Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţei
noastre, adormitului să-i cerem odihnă dela Hristos, şi su-
fletelor noastre mare milă.
Glas al 3-lea:
Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân
după moarte; nu rămâne bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea;
că venind moartea, toate acestea pier. Pentru aceasta lui
Hristos celui fără de moarte să’i strigăm: Pre acesta ce s’a
mutat dela noi o- dihneşte-1, unde este locaşul tuturor celor
ce se veselesc.
Glas al 4-lea:
Unde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este
nălucirea celor trecătoare ? Unde este aurul şi argintul?
Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână,
toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împăratului
celui fără de moarte: Doamne, veşnicilor tale bunătăţi
învredniceşte pre
acesta ce s’a mutat dela noi, odihnindu-1 întru fericirea cea
neîmbătrânită.
Glas al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: Eu sunt

pământ şi cenuşă; şi iarăşi m’am uitat în mor- mânturi, şi
am văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul sau
ostaşul, sau bogatul, sau săracul, sau dreptul sau
păcătosul? Ci odihneşte Doamne, cu drepţii pre robul tău.
Glas al 6-lea:
începătură, şi stat mi-a fost mie porunca ta cea ziditoare;

că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să’mi
alcătueşti fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat
suflet cu însuflarea ta cea dumnezeească şi făcătoare de
vieaţă. Pentru aceasta, Hristoase, pre robul tău în laturea
celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-1.
Glas al 7-lea:
Dupre chip şi dupre asemănarea ta zidind din început

pre om, l-ai pus în Rai să stăpânească preste făpturile tale;
iară din pizma diavolului fiind amăgit s’a împărtăşit
mâncării, călcător poruncilor tale făcându-se. Pentru
aceasta iarăşi în pământ dintru carele s’a luat, l-ai osândit să
se întoarcă Doamne, şi să’şi ceară odihnă.
Glas al 8-lea:
Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte, şi văz în

mormânturi zăcând frumseţea noastră cea zidită,dupre
chipul lui Dumnezeu, grozavă neslăvită şi fără chip. O
178 RÂNDUIALA
minune! Ce taină este aceasta, ce s’a făcut pentru noi? Cum
ne-am dat stricăciunii?
INMORMÂNTĂ EEI MIRENILOR 179
Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu adevărat, dupre

porunca lui Dumnezeu, precum este scris, a celui ce dă
adormitului odihnă.
Apoi Fericirile, glas al 6-lea:
Intru împărăţia ta când vei veni pomeneşte-ne pre
noi.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia
cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâi^.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. :
Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se
vor sătură.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Pre tâlharul întâiu l-ai făcut, Hristoase, vieţuitor
Raiului, carele a strigat ţie pre Cruce: pomene- şte-mă!
Pocăinţii aceluia învredniceşte-mă şi pre mine
nevrednicul.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedeâ pre
Dumnezeu.
Cela ce stăpâneşti vieaţa şi moartea, în locaşurile
sfinţilor odihneşte pre acesta ce l-ai mutat dina- ceste
trecătoare, şi mă pomeneşte, când vei veni întru
împărăţia ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chemă.
Gela ce stăpâneşti sufletele şi trupurile, întru a căruia
mână este suflarea noastră, mângâierea celor întristaţi,
odihneşte în laturea drepţilor pre acesta ce l-ai mutat.
Fericiţi cei ce se prigonesc pentru dreptate, că
'acelora este împărăţia cerurilor.
Hristos să te odihnească în laturea celor vii şi uşile Raiului
să’ţi deschiză, şi moştean împărăţiei sale să te arate, şi
iertare să’ţi dăruiască de cele ce ai greşit în vieaţă,
iubitorule de Hristos.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî pre voi, şi vă vor prigoni,
şi vor zice tot cuvântul rău înpro- tiva voastră, minţind
pentru mine.
180 RANDUIALA
Să mergem şi să vedem în mormânturi, că oase goale

este omul, mâncare viermilor şi putoare, şi să cunoaştem ce
este bogăţia, frumuseţea, tăria şi podoaba.
liucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
ceruri.
Să auzim ce strigă Atotţiitorul: Vai, de cei ce cearcă să
vază ziua cea înfricoşată a Domnului! Că aceea este
intunerec; că cu foc va să lămurească toate.
Slavă ...
Celui cu naştere fără început, şi cu purcedere, Tatălui mă
închin celui ce au născut, pre Fiul slăvesc cel ce s’au născut,
laud pre cel ce străluceşte împreună cu Tatăl, şi cu Fiul, pre
Duhul Sfânt.
Cum izvorăşti lapte din ţâţele tale, Fecioară? Cum
hrăneşti pre Hrănitorul făpturei? Precum ştie cel ce au
izvorît apă din piatră, izvoare de ape norodului celui însetat,
precum este scris.
Fericită este calea întru care mergi astăzi, suflete, că s’a
gătit ţie loc de odihnă.
Stih: Că tre tine Doamne voiu strigă .
Din cartea cea că tre Tesaloniceni a sfântului Apostol Pavel cetire; cap. IV; v. 13.
raţilor, nu voesc să nu ştiţi voi pentru cei bce au adormit, ca
să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n’au nădejde.
Pentrucâ de credem că lisus au murit şi au înviat,
aşâ şi Dumnezeu, pre cei adormiţi întru lisus
aduce-i-va împreună cu el. Că aceasta grăim
vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, carii vom fi rămaşi
la venirea Domnului, nu vom întrece pre cei adormiţi; că în-
suşi Domnul întru poruncă,.cu glasul Arhanghelului şi întru
trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din Cer, şi cei morţi
întru Hristos vor înviâ întâiu. După aceea noi cei vii carii vom
fii rămaşi, împreună cu dânşii ne vom răpi în nori, întru
întîm- pinarea Domnului în văzduh, şi aşă pururea cu
Domnul vom fi.
Aliluia, glas al 6-lea:
F ericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

Evanghelia dela Ioan. (Cap. V; v. 24).
Wx is-au Domnul către jidovii care venise la dân-

^sul: Amin, amin grăesc vouă, că cel ce aude ^’cuvintele
mele şi crede celui ce m’au trimis pre mine, are vieaţă
veşnică, şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte
în vieaţă. Amin, amin zic vouă, că vine ceasul şi acum
este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi
carii vor auzi vor înviâ. Că precum Tatăl are vieaţă întru
sine, aşâ au dat şi Fiului vieaţă să aibă întru sine, şi
stăpânire i-au dat lui şi judecată să facă, că Fiu al omului
este, nu vă miraţi de aceasta; că
182 RÂNDUIALA
vine ceasul, întru care toţi cei sunt în mormânturi vor auzi
glasul lui; şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune întru învierea
vieţii, iară cei ce au făcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu
pot eu să fac dela mine nimic; precum auz judec, şi
judecata mea este dreaptă; că nu caut voia mea, ci voia
Tatălui meu celui ce m’au trimis.
Apoi diaconul: Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule dupre mare la ta. încă ne rugă m
pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu... şj celelalte dupre ştiinţă . Ş i după
terminarea acestora, zice Arhiereul, sau proiestosul de va fi rugă ciunea: Dumnezeul
duhurilor şi a tot trupul... cu glas tare venind aproape de trup, împreună cu dânsul ş i
ceilalţi preoţi.
Se cade a şti, că până când diaconul zice Ecteniile, fiecare din preoţi citeşte la rândul
să u în taină rugă ciunea de mai sus, aproape de trup.
Apoi rugă ciunile acestea, care se citesc de Arhiereu; iară nefiind
D
Arhiereu se zic ş i de preot.
oamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înţelep-
ciunea ta cea negrăită ai făcut pre om din ţărână, şi
l-ai închipuit întru podoabă şi frumuseţe. Ş i l-ai
înfrumuseţat ca pre o cinstită şi cerească agonisită, spre
cuvântare de mărire, şi buna cuviinţă a slavei şi a împărăţiei
tale, ca să-l aduci pre el dupre chip şi asemănare; iară
călcând porunca învăţăturii tale, şi împărtăşit fiind chipului
şi nepăzindu-1, şi pentru aceasta ca să nu fie fără de
moarte răutatea, cu iubire de oameni ai poruncit
împreunării şi amestecării aceştia, şi negrăitei tale legăturii
aceştia, ca un Dumnezeu al părinţilor noştri, prin vrerea ta
cea dumnezeeascâ să se taie şi să se risipească; iară sufletul
să se mute acolo, de unde şi pre a fi a luat până la ob-
şteasca înviere, şi trupul să se risipească întru acelea dintru
care este şi alcătuit. Peiitru aceasta ne rugăm ţie Părintelui
celui fără de început, şi unuia născut Fiului tău, şi prea
sfântului, şi celui de o fiinţă, şi făcătorului de vieaţă Duhului
tău, să nu treci zidirea ta să fie înghiţită de pie- riciune. Ci
trupul adecă să se risipească în pământ dintru carele este şi
alcătuit, iară sufletul să se aşeze în ceata drepţilor. Aşâ
Doamne Dumnezeul nostru să biruiască mila ta cea
nemăsurată, şi iubirea de oameni cea neasemănată; şi de a
căzut robul tău acesta supt blestemul tatălui său, sau al

maicei sale, sau supt blestemul său, sau pre vreunul din
preoţi a amărît, şi dela dânsul a luat legătură nedeslegată;
sau în grea afurisanie dela Arhiereu a căzut, şi prin
nebăgarea de seamă, şi prin lene n’a dobândit iertăciune,
iartă-1 pre a7 cesta prin mine păcătosul şi nevrednicul robul
tău. Ş i trupul lui adecă îl dezleagă în pământ dintru carele a
fost alcătuit; iară sufletul lui îl aşează în corturile sfinţilor. Aşâ
Doamne Dumnezeul nostru cela ce ai dat această putere
verhovnicului Petru, şi celorlalţi sfinţi şi dumnezeeşti
apostoli ai tăi, ca să dea iertare păcatelor, şi ai zis: „Ori câte
„veţi legă, şi veţi dezlegă, să fie legate, şi dezle- „gateu. Ş i
printr’înşii şi nouă păcătoşilor ne-ai dăruit această putere;
dezleagă pre adormitul robul tău (N) de păcatul cel
sufletesc şi trupesc; şi să fie iertat şi în veacul cel de acum, şi
în cel ce va să fie; pentru rugăciunile prea curatei şi pururea
Fccioarii Maicii tale, şi ale tuturor sfinţilor tăi, Amin.
Altă rugă ciune asemenea.
S tâpâne mult milostive Doamne Iisuse Hristoase

Dumnezeul nostru, carele pre verhovnicul u- cenicilor şi
apostolilor tăi Petru ai zidit Biserica ta, şi i-ai dat lui cheile
împărăţiei cerurilor; şi cu Darul tău ai voit a se dâ lui, şi
celorlalţi apostoli toată puterea, ca să fie legate şi în Cer,
câte de dânşii s’au legat, aşijderea să fie şi dezlegate în Cer,
câte de dânşii pre pământ s’au dezlegat. Cela ce ne-ai
învrednicit şi pre noi proştii şi nevrednicii, prin iubirea ta de
oameni cea negrăită, a. fi următori puterii celei date lor, ca
şi noi aşijderea să legăm, şi să dezlegăm cele ce se
întâmplă întru poporul tău; însu’ţi prea bunule împărate!
Prin mine smeritul şi nevrednicul robul tău, iartă robului tău
(N) orice a greşit întru această vieaţă ca un om; şi’i lasă lui
câte cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul a greşit,
dezlegându-i şi legătura care este pusă asupra lui, ori în ce
chip ar fi; cu care însuşi de sine din răpire, sau din altă
pricină oarecare s’a legat pre sine; sau dela Arhiereu, sau
184 RANDUIALA
dela altcineva, prin pizma, şi prin împreună lucrarea

vicleanului a suferit o alunecare ca aceasta; binevoeşte ca
un singur bun, şi mult milostiv, sufletul lui adecă să se
aşeze cu sfinţii carii din veac bine ţi-au plăcut ţie, iară tru-
pul să se dea firii celei zidite de tine; că bine eşti cuvântat, şi
prea slăvit în veci, Amin.
Ş i Vosglas de Arhiereu, sau de întâiul preot, Câ tu eş ti învierea, vieaţa... In urmă se face
să rutarea. Apoi cântă m aceste pro- somii, glas al 2-lea: Când de pre lemn...
INMORMÂNTĂ REI MIRENILOR 185
Veniţi fraţilor, sâ dâm mortului sărutarea cea mai de pre

urmă, mulţămind lui Dumnezeu; că acesta a ieşit din
rudenia sa şi de mormânt se apropie, ne mai grijindu-se de
cele deşarte şi de trupul cel mult pătimitor; unde sunt acum
rudele şi prietenii? Că iată ne despărţim; căruia să-i facă
odihnă, Domnului să ne rugăm.
Ce despărţire este, o fraţilor? Ce tânguire, ce plângere în
ceasul de acum? Deci veniţi să sărutăm pre cela ce puţin
mai ’nainte a fost cu noi, că se dă gropii, cu piatră se
acopere, întru întuneric se sălăşlueşte, cu morţii se
îngroapă; de toate rudeniile şi prietenii acum se desparte;
căruia să’i facă odihnă, Domnului să ne rugăm.
A cum toată mărirea cea vicleană a deşertăciunii vieţii se
desface; pentrucă sufletul lipsind din trup, lutul s’a negrit,
vasul s’a stricat; fără glas, fără simţire, este mort, nemişcat;
pre carele petrecân- du-1 la groapă, să ne rugăm
Domnului, să’i dea odihnă în veci.
Ce este vieaţa noastră? Floare şi fum şi rouă de
dimineaţă cu adevărat. Deci veniţi la groapă să vedem
aevea, unde este frumuseţea trupului, şi unde sunt
tinereţele? Unde sunt ochii şi chipul trupului? Toate s’au
veştejit ca iarba, toate s’au stins; veniţi să cădem la Hristos
cu lacrămi.
Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este
despărţirea sufletului; iad şi pierzare este vieaţa acestor
trecătoare, umbră fără fiinţă, visul înşelăciunii, ce se arată ca
o nălucă, chin al vieţii pământeşti. Să fugim departe de tot
păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti.
Văzând pre mortul zăcând, toţi să gândim la scurtarea
sfârşitului; că acesta trece ca fumul de pre pământ, ca
floarea a înflorit, ca iarba s’a tăiat; cu pânză se înfăşură, cu
pământ se acopere; pre carele lăsându-1 întunecat, lui
Hristos să ne rugăm, ca să’i dea odihnă în veci.
Veniţi cei ce ne tragem din Adam, s£ vedem pus în
pământ pre cel dupre chipul nostru, carele pierzându-şi
toată frumuseţea, topit în mormânt, putrejune viermilor, de
Jntunerec stricat, cu pământ învelit; pre carele lăsându-1
186 RÂNDUIALA
acoperit, lui Hristos să ne rugăm, ca să’i deâ odihnă în veci.
Când va să se scoaţă sufletul din trup, cu putere de îngeri
înfricoşaţi, uită toate rudeniile şi cunoscuţii şi se îngrijeşte
de cele ce vor să fle, de deşărtăciuni, şi de cele ale trupului
celui mult pă- timitor, cum va stâ înaintea judecăţii; atuncea
pre Judecătorul rugând, toţi să cerem, ca să-i ierte Domnul
cele ce a lucrat.
Veniţi fraţilor, la groapă, să vedem ţărâna şi praful, din
care ne-am zidit. Unde mergem acum? Ş i ce ne-am făcut?
Cine este săracul, sau bogatul? Cine este stăpânul? Sau cine
este slobodul? Au nu sunt toţi cenuşă? Frumuseţea chipului
a putrezit, şi toată floarea tinereţilor o a veştejit moartea.
Adevărat toate dulceţile şi cele prea mărite ale vieţei sunt
deşertăciune şi stricăciune, că toţi vom lipsi, toţi vom muri;
împăraţii şi boierii, judecătorii şi cei puternici, bogaţii şi
săracii, şi toată firea omenească; că cei ce oarecând erau în
vieaţă, acum s’au
pus în gropi; pentru care să ne rugăm Domnului spre a’i
odihni.
Toate organele trupului acum netrebnice se văd, cele ce
puţin mai ’nainte erau mişcătoare, toate sunt nelucrătoare,
moarte, nesimţitoare; că ochii au apus, picioarele s’au legat,
mâinile au încetat şi auzul cu dânsele, limba cu tăcere s’a
îngrădit, groapei se dau; cu adevărat deşertăciune sunt
toate cele omeneşti.
Mântueşte pre cei ce nădăjduesc întru tine, Maica
Soarelui celui neapus Născătoare de Dumnezeu, şi fă
milostiv pe prea Bunul Dumnezeu cu rugăciunile tale,
rugămu-ne, ca să facă odihnă celui ce a răposat acum,
unde odihnesc sufletele drepţi* lor, moştean bunătăţilor
celor dumnezeeşti ara- tă-1 în lăcaşurile drepţilor, întru
pomenirea cea veşnică ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă , glas al 6-lea:
Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi
toţi pentru mine, fraţilor şi prietinilor, rudeniile şi cunoscuţii!
Că ieri vorbeam cu voi şi fără veste mi-a venit asupră
înfricoşat ceasul morţii. Ci veniţi toţi cei ce mă iubiţi şi mă
sărutaţi cu sărutarea cea mai de pre urmă; că de acum nu
TNMOBMÂNTÂEEI MIRENILOR 187
voi mai umblă cu voi, nici voiu mai vorbi! Că la Judecătorul

mă duc, unde nu este fâţărie; că sluga şi stăpânul
împreună vor stă, împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul
întru asemenea cinste; că fiecare din faptele sale, sau se va
mări, sau se va ruşinâ. Ci vă rog pre toţi şi mă cuceresc
vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru
mine, ca să nu fiu rânduit, dupre păcatele mele
la locul cel de muncâ, ci să mă aşeze, unde este
lumina vieţei. Ş i acum, a Nă scă toarei:
Cu rugăciunile celeia ce te-au născut Hristoase, şi cu ale
înainte Mergătorului tău, cu ale apostolilor, proorocilor,
arhiereilor, cuvioşilor şi drep-
Î ilor, şi cu ale tuturor sfinţilor, odihneşte pre romi tău cel
adormit.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia...
şi Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. Diaconul: Ectenia, şi rugă ciunea de că tre
preot: Dumnezeul Duhurilor... Iară după Vosglas: Slavă ş i acum... şi Otpustul acesta:
Cel ce au învieat din morţi Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile prea curatei Maicei sale, cu ale
sfinţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, cu ale prea cuvioşilor
şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, şi cu ale tu-
turor sfinţilor, sufletul robului său (N), ce s’a mutat dela noi,
în corturile drepţilor să-l aşeze, în sânurile lui Avraam să-l
odihnească, cu drepţii să-l numere; iară pre noi să ne
miluiască ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi zicem:
Veşnica pomenire ţie, vrednice de fericire, ş i pururea pomenite frate al nostru, de trei
ori. Ş i aş â ridicând trupul, îl ducem la groapă cântând: Sfinte Dumnezeule... şi celelalte.
După ce se pune trupul în groapă , preotul luând pă mânt cu lopata, aruncă cruciş
deasupra trupului, zicând: Al Domnului este pă mântul ş i plinirea lui, lumea şi toţi cei ce
locuesc într’însa.
După aceea varsă preste trup candela, sau cenuşă din că delniţă sau vinul zis paus; şi
aşâ acopere dupre datină groapa zicând încă Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi
celelalte: şi Otpustul: Slavă lui Dumnezeu, carele aşâ bine au voit.
NB. Această rânduială , precum s'a ară tat mai sus, se cântă ş i Ia femei ş i la copii ai
ortodoxilor ce sunt cu vârsta mai mari de şapte ani, schimbându-se la rugă ciuni numai
numele, şi alt nimic.
Rândniala înmormântă m Pruncilor.
Fă când preotul ştiutul început, zicem Psalmul 90: Cela ce lă cue- şte în ajutorul
celui prea înalt... Caută -1 la pag. 155. Apoi: Aliluia pe glas al 8-lea şi stihurile : Fericit
este pre carele l-ai ales şi l-ai primit, Doamne. Stih: Ş i pomenirea lui în neam ş i In
neam.
Apoi Troparele: Cela ce cu adâncul lnţelepciunei... Slavă ... sfârşitul Troparului. Ş i
acum, a Nă scă toarei: Pre tine zid şi liman te avem... Caută -le la Parastas. Ş i Psalmul al
50-lea: Milueşte-mă , Dumnezeule... pag. 75. Ş i îndată canonul acesta.
Peasna l-a, glas al 8-lea, Irmos.
Apa trecându-o ca pre uscat...
Stih: Doamne, odihneşte pe pruncul acesta.
Cuvinte al lui Dumnezeu, carele ai sărăcit cu trupul şi ai
binevoit a te face prunc fără de schimbare, te rugăm:
aşează în sânurile lui Avraam pre pruncul ce l-ai luat.
Prunc te-ai arătat, cela ce eşti mai înainte de toţi vecii,
şi pruncilor, ca un bun, le-ai tăgăduit împărăţia cerurilor;
cu carii numără şi pe pruncul acesta.
Slavă ...
Pre nevinovatul prunc care l-ai luat Hristoase
Mântuitorule, mai ’nainte de cunoaşterea dulceţi- lor
pământeşti, învredniceşte-1 veşnicilor bunătăţi, ca un
iubitor de oameni.
Ceea ce negrăit ai născut înţelepciunea şi Cuvântul
Tatălui, tămădueşte cumplita rană a sufletului meu, şi
durerea inimei o linişteşte.
Peasna a 3-a, Irmos:
Doamne, carele ai făcut cele deasupra crugului „ ceresc,
şi ai zidit Biserica, tu mă întăreşte întru „dragostea ta, că tu
eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule
Iubitorule de oameni.
Cuvântule cel ce eşti prea desăvârşit, arătându-te prunc
desăvârşit, pre acest prunc ce n’a fost desăvârşit în vârstă, l-
ai mutat la tine; pre carele o- dihneşte-1 cu drepţii cari bine
au plăcut ţie, unule Iubitorule de oameni.
Pre pruncul acesta nestricat, ce s’a răpit negustând din
dulceţile lumeşti, te rugăm Indurate, bunătăţilor celor mai
INMORMÂNTĂ REI PRUNCILOR 189
pre sus de lume arată-1 părtaş, pentrucă l-ai mutat cu

dumnezeeasca porunca ta.
Slavă ...
Cămărilor cereşti, şi odihnei cei luminate, şi cetei celei
preasfinţite a sfinţilor Doamne, părtaş fă pre curatul
pruncul acesta, pre carele bine ai voit Mântuitorule, a-1
mută.
Lipsit de toate, alerg supt singur acoperemân- tul tău,
prea curată Stăpână, ajută-mi; că multă bogăţie de
păcate am strâns, şi sunt cu totul plin de sărăcia
bunătăţilor.
Apoi Irmosul. După aceasta preotul zice Ectenia: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... şi
celelalte; şi Otpustul.
Apoi Sedealna, glas al 6-lea.
Qi adevărat deşertăciune sunt toate, şi vieaţa a - ceasta
este umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul,
precum au zis Scriptura: Când dobândim lumea, atunci în
groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi
săracii. Pentru
aceasta Hristoase Dumnezeule, pe robul tău acest mutat
dela noi odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
S
Peasna 4, Irmos:
Auzit-am Doamne taina economiei tale...
^ă nu plângem pe prunci, ci mai vârtos pre Inoi
înşine, carii păcătuim deapururea, să ne tânguim,
ca să neizbăvim de gheena.
Lipsit-ai Stăpâne pe pruncul acesta de desfătările
pământeşti, ci ca un Judecător drept, învredniceşte-! pre
dânsul de bunătăţile cele cereşti.
Slavă ...
Locuitor Raiului te va arătă, adevărat fericite pruncule,
cel ce te-au luat de pre pământ, şi cu cetele sfinţilor te va
împreună.
Si acum. a Nă scă toarei:
}1
Născătoare de Dumnezeu cu totul curată, te cu-
noaştem pre tine noi toţi cei luminaţi; că ai născut pre
190 RÂNDUIALA
Soarele dreptăţei, pururea Fecioară.
C
Peasna 5, Irmos:
Pentruce m’ai lepă dat dela faţa ta?
V judecata ta cea dreaptă mai ’nainte de a creşte
/desăvârşit, ai secerat ca pre o iarbă verde pre
pruncul acesta, ce l-ai mutat Doamne; ci luându-1 pre
acesta, Cuvinte, răsădeşte-1 în muntele cel dum-
nezeesc al veşnicilor bunătăţi.
Ca pre o vlăstare tânără, sabia morţei venind, te-a
tăiat pre tine cel ce n;iai luat cunoştinţă de dul- ceţile
lumeşti, o fericite! Ci iată Hristos deschide ţie porţile
cereşti, numărându-te între aleşii săi, ca un Indurat.
Slavă ...
Nu mă plângeţi pre mine, că n’am făcut nimic vrednic
de plâns; ci mai vârtos pre voi cei ce păcătuiţi, pururea
plângeţi-vă, rudelor şi prietenilor, strigă pruncul cel mort, ca
să nu luaţi ispita muncii.
Eu însumi mă desnădăjduesc, când privesc la mulţimea
faptelor mele; iară când iau aminte la tine, ceea ce mai pre
sus de minte ai născut pre Domnul, Maica lui Dumnezeu,
mă liniştesc cu nădejdea; că pre tine singură folositoare te-
am câştigat.
Peasna 6, Irmos:
TJjugăciunea mea voiu vărsă către Domnul, şi £j|lui voiu
spune întristările mele, că s’a umplut „sufletul meu de
răutăţi, şi vieaţa mea s’a apropiat „de iad; şi ca Ionă mă
rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă u.
Ca un prunc în iesle te-ai pus şi te-ai dat în braţele
Bătrânului, cela ce plăsmueşti pe prunci în pântece, şi mai
’nainte de a ajunge la creşterea cea desăvârşit, pre acesta
ce l-ai mutat la vieaţă; pentru aceasta cu bună mulţămită
pre tinete slăvim.
Zis-ai Apostolilor Cuvinte: Lăsaţi pruncii să vină la mine;
că unora ca acestora este împărăţia mea îngăduită. Deci
pre pruncul acesta mutat la tine, învredniceşte-1 luminei tale.
Slavă ...
Lipsit-ai pe pruncul acesta de bunătăţile cele pământeşti,

ca să-l arăţi pre dânsul părtaş bunătăţilor tale celor cereşti,
carele încă n’a călcat porunca ta cea dumnezeească; slăvim
¡adâncul cel nemăsurat al judecăţilor tale, Bunule.
Pre tine te avem zid de scăpare, şi sufletelor mântuire
desăvârşit, şi desfătare întru scârbe Fecioară, şi de lumina ta
pururea ne bucurăm; pentru care Stăpână, şi acum de
chinuri şi de nevoi ne mântueşte.
Apoi, Irmosul şi Ectenia: Iară şi iară ... şi Vozglas. Apoi
Condac, glas al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul adormitului robului
tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci vieaţă
Icos:
Tu însuţi eşti fără de moarte, cela ce ai făcut şi ai zidit
pre om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi, şi întru
acelaş pământ vom merge, precum ai poruncit cela ce m’ai
zidit, şi mi-ai zis: Că pământ eşti, şi în pământ vei merge,
unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea
deasupra gropii cântare, Aliluia.
Apoi şi aceste Icoase:
Nu este nimic mai cu jale pentru o mamă, nici mai
întristător pentru un tată, decât când îşi petrec pruncii de
aici la groapă; că cele dinlăuntrul lor se turbură, şi mare jale
au inimile lor pentru prunci, mai vârtos când sunt bine
vorbitori, adu- cându’şi aminte de cuvintele lor, cu cântare:
A- liluia.
De multe ori înaintea mormântului, maicile îşi bat pieptul
şi zic: O fiul meu, şi copilul meu cel prea dulce 1 Nu auzi ce
zice maica ta? Iată şi pântecele carele te-a purtat; pentruce
nu vorbeşti, cum vorbeai cu noi? Gi taci aşâ, fără a vorbi cu
noi: Aliluia.
Dumnezeule, Dumnezeule, carele m’ai chemat,
mângâiere fii acum casei mele; că plângere mare s’a
intâmplat lor; căci toţi la mine căutau avân- du-mă ei unul
192 RÂNDUIALA
născut; ci însuţi cela ce te-ai născut din pântecele Fecioarei,
mângâie cele dinlăuntru ale maicei mele, şi răcoreşte inima
tatălui meu, dela carii auzi: Aliluia.
Peasna 7-a Irmos:
S
Tinerii evreeşti în cuptor...
icrie în cartea celor mântuiţi, ca un iubitor de

ôameni Indurate, pe pruncul tău, ca bucurân- du-se să
strige puterei slavei tale: Bine eşti cuvântat Doamne
Dumnezeule în veci.
Cu lumina feţei tale Cuvinte, luminează pre pruncul
acesta, carele cu credinţă s’a mutat acum la tine în vârstă
nesăvârşită, şi’ţi cântă ţie: Doamne Dumnezeule bine eşti
cuvântat.
Slavă ,..
început de întristări s’a arătat acum despărţirea ta celor
ce te iubesc; ţie dar adevărată pricină de bucurie şi de
veselie, că moşteneşti pruncule, vieaţa de veci.
Vezi întristarea mea Fecioară, pre care mi-a a- dus-o
mulţimea răutăţilor mele; şi mai înainte de plecarea de aici,
dă’mi uşurare cu rugăciunile tale cele de maică, ca
Dumnezeu să’mi fie milostiv.
Peasna 8, Irmos:
I
Cuptorul Haldeilor....
n sânurile lui Avraam, în locaşurile odihnei, unde este
bucuria celor ce pururea prăznuesc, în locurile
uşurării, unde este apa cea vie, te va aşeză Hristos, cel
ce pentru noi prunc s’au făcut, căci strigi lui neîncetat:
Preoţi cântaţi, popoare prea înălţaţi-1 întru toţi vecii.
Pricină de întristare şi de lacrămi s’a făcut nouă cu
adevărat despărţirea ta cea pururea pomenită; că mai
înainte de gustarea desfătărilor din vieaţa aceasta, ai
lăsat pământul şi braţele părinţilor, dară te-a primit
pre tine sânul lui Avraam, ca pre un prunc neîmpărtăşit
de nici o întinăciune.
Slavă ...
Ce mă plângeţi pre mine, strigă nevăzut pruncul ce

stă adormit, că nu sunt de plâns; căci bucuria tuturor
drepţilor s’a rânduit pruncilor, carii n’au făcut lucruri
vrednice de lacrămi; şi carii cântă lui Hristos : Preoţi
lăudaţi, popoare prea înălţaţi-1 întru toţi vecii.
7 1
Scoală-te întru ajutorul meu Născătoare de Dum-

nezeu; ia aminte la rugăciunea mea, şi mă izbăveşte
de osânda cea cumplită, de întrebarea cea grea, de
întunerec şi de foc, de scârşnirea dinţilor, de supărările
drăceşti, şi de toată nevoia, nădejdea celor
desnădăjduiţi şi vieaţa celor pierduţi.
S
Peasna 9, Irmos:
Wimântatu-s’a de aceasta Cerul, şi marginile

^pământului s’au minunat. Că Dumnezeu s’au
194 BANDUIALA
„arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s’au „tăcut mai

desfătat decât cerurile; pentru aceasta „Născătoare de
Dumnezeu, mai marii cetelor îngereşti şi omeneşti pre tine
te slăvim.“
Hristoase cela ce te-ai făcut prunc fără de schimbare, şi
Crucea ai primit de voie, şi ai căutat la durerile de maică ale
celeia ce te-au născut pre tine, uşurează întristarea şi
durerea cea cumplită a credincioşilor părinţi ai acestui
prunc adormit, ca să slăvim puterea ta.
Trimis-ai dintru înălţime împărate al tuturor, şi ai luat pre
fericit pruncul acesta Stăpâne, ca pre o pasăre curată în
cuiburile cereşti, mântuind sufletul lui de cursele cele felurite,
şi unindu-1 cu duhurile drepţilor, spre a se desfătâ întru
împărăţia ta.
Slavă ...
Pruncilor celor ce nimic nu făcuse Cuvinte al lui
Dumnezeu, le-ai dat locuinţele cerurilor, că aşă bine ai voit
Bunule; cu aceia numără şi pre făptura ta; pre pruncul ce
acum a venit la tine, însuţi uşurând durerea părinţilor, ca un
a tot îndurat şi de oameni iubitor.
Cu ochiul inimii pururea caut la tine Prea- nevinovată,
care ai rugăciune de maică către cela ce s’au născut din
tine; pre tine te rog Preacurată, adoarme patimile sufletului
meu şi spre dimineaţa pocăinţii mă deşteaptă Fecioară, şi
cu lumina ta mă luminează.
Apoi Svetilna:
Acum m’am odihnit şi am aflat uşurare multă,
că m’âm mutat din stricăciune şi m’am dus la vieaţă,

Doamne slavă ţie.
Apoi stihurile acestea:
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşâ va

înflori.
Stih l-iu
Că duh a trecut întrânsul şi nu va fi....

Stih al 2-lea:
Ş i adevărul Domnului rămâne în veac.

Iar după fiece stih se zice Svetilr.a.
Apoi Slavă , şi acum, a Nă scă toarei:
Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu, că

s’au născut dintr’însa Hriştos izbăvitorul tuturor, Doamne
slavă ţie.
Ş i îndată zice preotul cu glas mare:
dă sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi întru sfinţi odihneşti

şi ţie slavă înălţăm: Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Si rana Amin. Ş i cântă . Sfinte Dumnezeule... Apoi diaconul: luă m aminte.
Preotul. Pace tuturor.
Fericită este calea întru care mergi astăzi suflete...

Stih:
Intoarce-te suflete al meu la odihna ta, că Domnul

bine au făcut ţie.
Cetire clin Epistola I că tre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel.
(Cap, XV, v, 39).
raţilor, nu tot trupul este acelaş trup, ci altul este

trupul oamenilor, şi altul este trupul dobitoacelor, şi
altul al peştilor, şi altul al pa
196 RÂNDUIALA
sărilor. Ş i sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; însă alta
este slava celor cereşti, şi alta a celor pământeşti. Alta este
mărirea soarelui, şi alta mărirea lunii, şi alta mărirea stelelor,
că stea de stea se deosebeşte în mărire. Aşâ şi învierea
morţilor: Seamănă-se întru stricăciune, scula-se-va întru
nestricăciune; seamănă-se întru nemărire, scula-se- va întru
mărire; seamănă-se întru neputinţă, scula- se-va întru
putere. Se seamănă trup sufletesc,"se va sculă trup
duhovnicesc. Este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc.
Aşâ şi scris este; făcutu-s’afomul cel dintâiu Adam în suflet
viu, iar Adam cel de pre urmă în duh de vieaţă făcător.
Preotul: Pace ţie. Cititorul: Aliluia. Fericit este pre care l-ai ales, ş i l-ai primit Doamne.
Stih:
Sufletul lui întru bună tă ţi se va să lă şlui.
Evanghelia dela Ioan. (C. VI, v. 35).
/¡şnîs-au Domnul către Jidovii cei ce venise la dân-
jygSLsul: Eu sunt pâinea vieţii, cela ce vine la ^^^mine nu
va flămânzi, şi cela ce crede întru mine, nu va însetoşâ
niciodată. Dar am zis vouă: că m’aţi şi văzut pre mine, şi
nu credeţi. Tot ce ’mi dă mie Tatăl, la mine va veni, şi pre
cel ce vine la^mine, nu-1 voiu scoate afară. Că m’am
pogorît din Cer, nu ca să fac voia mea, ci voia celuia ce
m’au trimis pre mine. Ş i aceasta este voia Tatălui, care m’au
trimis pre mine: ca tot ce mi-au dat mie să nu pierz di
ntr’însul, ci să-l înviez pre el în ziua cea de apoi.
După aceea rugă ciunea aceasta:
Doamne cela ce păzeşti pruncii în vieaţa de a- cum şi în
ceea ce va să fie, pentru nerăutatea minţii lor, şi
nevinovăţia, umplând sânurile lui Avraam
şi sălăşluindu-i în locuri luminoase, întru care petrec

sufletele drepţilor; primeşte cu pace şi sufletul pruncului (N),
că tu ai zis: Că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor.
Vozglas :
('ă a ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, împreună cu

Părintele tău cel fără de început, şi cu prea Sfântul Duh,
Apoi sc face să rutare şi cântă reţii cântă stihirile acestea, glas al 8-lea, Podobie: O prea
slă vită minune...
O cine nu va plânge fiul meu, mutarea ta cea cu tânguire

din vieaţa aceasta? Căci ca un prunc fără de vârstă din
braţele maicei, acum ca o pasăre degrab ai zburat, şi la
Ziditorul tuturor ai alergat; o fiule! Cine nu va plânge,
văzând faţa ta cea veselă veştejită, care mai înainte eră ca
un trandafir frumos.
O cine nu va suspină fiul meu, şi cu plângere nu va
strigă pentru bună cuviinţa ta cea multă, şi frumseţea vieţii
tale celei curate? Că precum corabia ce n’are urmă, aşâ
degrab ai apus dela ochi. Veniţi prietenii mei, rudele şi cei
deaproape împreună cu mine să sărutăm pre acesta,
petre- cându-1 la groapă.
Moartea pruncilor este uşurare, că s’au arătat
neîmpărtăşiţi de relele lumeşti, şi la odihnă au a- juns, şi cu
bucurie cerească în sânurile lui Avra- am se bucură, şi cu
cetele cele dumnezeeşti ale sfinţilor prunci acum se
veselesc, şi cu credinţă dănţu- esc, că s’au dus curaţi de
stricăciunea cea iubitoare de păcat.
Durere a fost lui Adam gustarea din pom de demult în
Edem, când şi-a vărsat şarpele veninul; că printr’însul a
intrat moartea, care mănâncă pre tot neamul omenesc; ci
viind Stăpânul au surpat pre şarpele, şi odihnă nouă ne-au
dăruit. Deci către dânsul să strigăm: Iartă Mântuitorule, şi
pre carii i-ai luat, cu sfinţii îi odihneşte.
Prefacerea celor întristaţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântueşte cetatea şi
198 RÂNDUIALA
poporul, pace celor din războaie, liniştea celor înviforaţi,
una folositoarea credincioşilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă Treime...Tată l nostru... ş i Troparele: Cu duhurile
drepţilor... şi celelalte. Ş i rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... şi cele ştiute ale
înmormântă rii; ş i Otpustul.
NB. Deşi nu se află scris până la ce vârstă să se cânte această înmormântare a
pruncilor, noi însă credem a fi de cuvinţă a se cântâ până la vârsta de ş apte ani a
pruncului; ş i dupre datina locului.
Rânduiala înmormântării Monahilor (Călugărilor).
Când cineva dintre monahi se va mută că tre Domnul, fiindcă nu se cade a se spă lâ
trupul lui, nici a se vedeâ gol, monahul cel pentru aceasta rânduit şterge trupul lui cu
burete cu apă caldă , fă când întâiu cu buretele Cruce în fruntea mortului, la piept, mâini,
picioare ş i la genunchi, şi nimic mai mult. După aceea aduce că maşă curată şi-l îmbracă
scoţând întâiu pre cea veche, fă ră a-i vedeâ golă ciunea lui. Iară după îmbră care îi pune
cuculiul, şi de va fi
schimnic îl înfă şură cu camilavca pre deasupra capului până la barbă , cât să nu i se
vază faţa. Apoi îi pune analavul, adică pleterile, dupre rânduiala lui, şi rasa, îl
încinge cu cureaua, îl încalţă cu câl- ţuni. noij apoi tinde mantia lui în lat ş i ridicând
trupul de pre rogojină , i-o aşterne întinzându-o dela cap până la picioare. Ş i aşâ
că lugă rul cel rânduit pentru îngrijirea mortului tă ind cu cuţitul marginile mantiei de
o parte şi de alta, le sfâşie până sus, şi învelind trupul cu mantia, îl înfă şură cu fâşiile
împletindu-le în jurul lui. Deci începând dela cap face trei cruci; una la cap, alta la
piept, şi a treia la genunchi; iară cu partea ce mai ră mâne din acele două fâşii îi
leagă picioarele.
După aceea cheamă preotul de rând, ş i punându-şi Epitrahilul şi tă mâe în
că delniţă , face începutul ş tiut; iară noi zicem: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
Treime... ş i după Tată l nostru... Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte
asemenea cum s’au scris mai sus la faţa 153. Apoi Ectenia de că tre diacon; Vosglas ş i
sfârşitul de preot.
După aceea luând fraţii trupul celui adormit îl duq la Biserică ; ş i de este şi preot
fratele adormit, pun trupul în mijlocul Bisericii; iară de este că lugă r simplu, în tinda
Bisericii. Apoi venind vremea a cânta înmormântarea pentru cel ce a adormit, se
duce aprinză torul de candele şi loveş te în toaca cea de fier, fă când trei soroace, şi
aşâ adunându-se fraţii, Eclesiarhul le împarte lumână ri aprinse.
Iar diaconul zice: Binecuvintează Stă pâne. Preotul. Binecuvântat este Dumnezeul
nostru... Ş i noi începem Psalmul 90: Cel ce lo- cueşte în ajutorul celui prea înalt... vezi
pag. 155. Aliluia glas al 8-lea Stih: Fericit este pre carele l-ai ales şi l-ai primit
Doamne. Stih: Ş i pomenirea lui în neam ş i în neam.
Tropar glas acelaş:
Cela ce prin adâncul înţelepciunii cu iubirea de oameni
INMOEMÂNTĂ REI CĂ LTTGĂ EILOK 199
toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le
dărueşti, unule Ziditorule, odihneşte Doamne, şi sufletul
adormitului robului tău, că spre tine nădejdea şi-a pus:
spre făcătorul şi ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă tot acesta.
P re tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, carele s’au născut din
tine Născătoare de Dumnezeu nenuntitfi, ceea ce eşti
mântuirea credincioşilor.
Ş i îndată ...
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă -mă îndreptă rile tale. Apoi: Fericiţi cei fă ră prihană
în cale... Ş 1 cântă m starea întâia a Psalmului până la : Al tă u sunt eu mântueşte-mă .
Pentru că aici cântă m Psalmul întreg numai în două stă ri. Ş i când ajungem la stihul din
urmă : In veac nu voiu uită îndreptă rile tale, al stă rii întâia, îl repetă m de trei ori. Trebue a
şti că după fiece stih al psalmului cântă m: Bine e^ti cuvântat Doamne... Apoi Ectenia de
diacon, şi de preot rugă ciunea în taină . Ş i Vosglas. In urmare, începem a doua stare: Al
tă u sunt eu, mântueş te-mă . Ş * după fiece stih al Psalmului mai departe cântă m: Al tă u
sunt eu, mântueş te-mă , până ce ajungem la: Caută spre mine şi mă mântueste... de
unde cântă m Psalmul mai departe pe glas al treilea, cântând după fiece stih:
Intru împă ră ţia ta Doamne, pomeneşte pre robul tă u. Ş i la sfârşitul stă rei repetă m de trei
ori stihul din urmă : Viu va fi sufletul meu... Apoi îndată : Bine eşti cuvântat Doamne...
Ceata sfinţilor au aflat... Ş i celelalte Tropare toate. In urmă Ectenia de diacon ş i preotul
zice rugă ciunea cum s’a ară tat mai sus. După Vosglas, Sedealna glas 5: Odihneş te
Mântuitorul nostru... Slavă ... Ş i acum... Cel ce ai ră să rit lumii din Fecioară ... Toate se află la
înmormântarea mirenilor. Apoi Psalmul al 50-lea: Milueşte-mă Dumnezeule... Ş i aş â
începem Antifoanele.
Antifonul întâiu, glas l-iu:
Când mă necăjesc auzi durerile mele Doamne, către tine
strig.
Pustnicilor se face neîncetată dorire dumneze- ească,
celor ce sunt afară de lumea cea deşartă.
Slavă ... Ş i acum...
Sfântului Duh cinstea şi slava se cuvine împreună, ca şi

Tatălui, şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a
Treimii.
Apoi stihirile sfântului Teofan, glas 1, podobie:
Prea lăudaţilor Mucenici...
Ţie Mântuitorule ne rugăm, învredniceşte de
INMOEMÂNTĂ BEI CĂ LUGĂ RILOR 200
împărtăşirea ta cea dulce pre acesta ce s’a mutat, şi-l

sălăşlueşte în corturile drepţilor, în sălaşurile sfinţilor tăi
şi în cămările cereşti, trecându-i cu îndurarea ta greşalile
şi dându-i lui odihnă.
Nimenea din oameni, n’a fost fără de păcate, fără
numai tu cel singur fără de moarte. Pentru aceasta pre
robul tău ca un Dumnezeu îndurat, aşază-1 întru lumină,
împreună cu cetele îngerilor tăi, trecându-i cu
milostivirea ta fărădelegile, şi dându-i lui învierea.
Făgăduinţele tale Mântuitorule cele mai presus de
cele văzute, pre care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-
a auzit, şi la inimă nu s’a suit Stăpâne, binevoeşte ca cel
ce s’a mutat la tine să dobândească împărtăşirea lor cea
prea dulce, şi-i dărueşte vieaţa de veci.
Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei.
Roagă pre Hristos Fiul tău, Maică Fecioară, să dea
iertare de greşale robului tău, celui ce te-au mărturisit cu
bună credinţă, şi cu cuvânt adevărat te-a propoveduit
pre tine de Dumnezeu Născătoare, ca să-l
învrednicească de strălucirea şi de veselia sfinţilor întru
împărăţia sa.
Antifonul al 2-lea, glas al 2-lea:
Spre Cer ridic ochii inimii mele, la tine Mântuitorule,
mântueşte-mă cu strălucirea ta.
Milueşte-ne pre noi cei ce greşim ţie mult, în tot
ceasul, o Hristoase al meu, şi ne dă chip mai înainte de
sfârşit să ne pocăim.
Sfântului Duh se cuvine a împărăţi, a sfinţi, şi
a mişcă făptura; că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi
cu Cuvântul.
Stilurile, o las al 'J-lea. podobir: Când de pre lemn...
Tăria morţii şi stricăciunea cu moartea ta cea dătătoare

de vieaţă o ai surpat Stăpâne, şi tuturor ai izvorît vieaţă
veşnică, şi celor muritori învierea din morţi le-ai dăruit.
Pentru aceasta ţie ne rugăm Mântuitorule, odihneşte pre
acesta ce cu credinţă s’a mutat la tine, şi slavei celei
nestricăcioase în- vredniceşte-1, iubitorule de oameni.
INMORMÂNTĂ EEI CĂ LTJGĂ BILOR 201
(1 a să faci pre oameni părtaşi împărăţiei celei dum-

nezeeşti, răstignire ai răbdat, moarte de bună voie ai primit.
Pentru aceasta ne rugăm ţie, cu milostivirea ta arată
moştean împărăţiei tale, pre acesta ce cu credinţă s’a
mutat la tine, şi-l învredniceşte de frumseţea cea prea
dulce, Iubitorule de oameni.
C u cutremur stând înaintea judecăţei tale celei
înfricoşate şi groaznice morţii cei din veac, aşteaptă
răspunsul tău cel drept Mântuitorule, primind dum-
nezeească judecata ta cea dreaptă. Atunci să ierţi Stăpâne
Mântuitorule pre robul tău, carele întru credinţă s’a mutat la
tine, şi-l învredniceşte desfătării şi fericirii tale celei
deapururea.
Slavă ... Si acum, a Nă scă toarei: t '
Tu Curată, datoria strămoaşii Evei o ai dat, zămislind pre
Dumnezeu carele dărueşte nestri- căciune şi înviere
credincioşilor, şi încununează cu slavă nepieritoare pre cei
ce te slăvesc pre tine; pre carele acum nu încetă rugându-1,
să aşeze pre acesta întru lumina strălucirii sale,
dumnezeească Mireasă.
Antifon al 3-lea, glas al 3-lea.
Robia Sionului tu o ai scos din Vavilon; şi pre mine din
patimi la vieaţă mă scoate Cuvântule.
Cei ce seamănă în austru cu lacrămi dumneze- eşti,
seceră-vor cu bucurie spice de vieaţă veşnică.
Prin Sfântul Duh, toată buna dăruire împreună
străluceşte, precum prin Tatăl, şi prin Fiul, întru carele toate
viează şi se mişcă.
Stihurile, glas al 3-lea, Podobie: Cu chipul Crucii tale...
Slăvesc Crucea ta cea cinstită, prin care s*a dăruit vieaţă
şi moştenirea desfătării, celor ce cu credinţă şi cu dragoste
te laudă pre tine, unule mult Milostive. Pentru aceasta
strigăm ţie Hristoase Dumnezeule, pre acesta ce s’a mutat
dela noi odih- neşte-1, unde este lăcaşul tuturor celor ce
întru tine se veselesc, ca să slăvească Dumnezeirea ta.
202 RÂNDUIALA
Cela ce eşti singur milostiv şi îndurat, carele ai adânc de
bunătate necuprins şi cunoşti firea omenească care ai zidit-
o. Pre tine te rugăm Hristoase Dumnezeule, pre acesta ce
s’a mutat dela noi odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor
celor ce întru tine se veselesc, spre a slăvi Dumnezeirea ta.
Adormind în groapă ca un om, cu puterea ta cea
nebiruită, ca un Dumnezeu ai învieat pre cei ce dormiau în
mormânturi, cari fără tăcere aduc ţie cântare; pentru
aceasta strigăm ţie Hristoase Dumnezeule: Pre acesta ce s’a
mutat dela noi o- dihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor
celor ce întru tine se veselesc, ca să slăvească Dumnezeirea
ta.
Pre tine făclie înţelegătoare, care ai purtat lumina

Dumnezeirei ce s’au împreunat cu grosimea fiinţii omeneşti,
Născătoare de Dumnezeu toţi te ştim. Pentru aceasta
roagă pre Fiul tău şi Dumnezeu: pre acesta ce s’a mutat
dela noi să-l odihnească întru desfătare, unde este lăcaşul
tuturor celor ce se veselesc Curată; ca să te slăvească pre
tine cea cu totul fără prihană.
Antifon al 4-lea, glas al 4-lea.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci însuţi

mă sprijineşte şi mă mântueşte, Mântuitorul meu.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinâ-vă-veţi de Domnul; că precum
iarba de foc, aşâ vă veţi uscâ.
Prin Sfântul Duh tot sufletul viează şi prin curăţie se

înalţă, luminează-se întru unimea Treimii cu sfinţenie de
taină.
Stihirile, glas al 4-lea, Podobie: Dat-ai semn...
Cu adevărat înfricoşată este taina morţii, cum sufletul cu

anevoe se desparte de trup? Cum cu voinţa
dumnezeească, legătura cea firească se tae din încheieturi
şi alcătuiri? Pentru aceasta ţie ne rugăm: Pre acesta ce s’a
mutat odihneşte-1 în corturile drepţilor tăi, dătătorule de
vieaţă, Iubitorule de oameni.
INMORMÂNTĂ EEI CĂ LTJGĂ BILOR 203
Somn se arată moartea celor ce cred ţie celuia ce te-ai

pus în mormânt, carele toate le stăpâneşti, şi ai stricat
biruinţa morţii, surpând puterea ei cea de mulţi ani. Pentru
aceasta ne rugăm ţie: Pre
miOHMÂNTĂ EEI CĂ LUGĂ RILOR 204
acesta ce s’a mutat aşază-1 în corturile sfinţilor tăi, întru

strălucirea drepţilor.
Tu dreptate şi sfinţire nouă te-ai făcut şi izbăvire
sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi şi izbăviţi,
luând pedeapsa noastră carea eram datori. Ş i acum te
rugăm: Pre acesta |ce s’a mutat odih- neşte-1 întru
bucurie şi lumină, fâcătorule de bine Mântuitorul nostru.
Urmând noi cuvintelor grăitorilor de Dumnezeu, ceea

ce eşti cu totul fără prihană, Născătoare de Dumnezeu
te cunoaştem; că ai născut pre Dumnezeu, carele s’au
întrupat necuprins cu mintea, şi ne-au izbăvit pre noi cei
robiţi de păcate. Pentru aceasta acum ne rugăm ţie: Pre
robul tău acesta ce s’a mutat cu strălucirile tale
luminează-1, Preacurată.
Antifon al 5-lea, glas al 5-lea:
Când mă necăjesc ca Da vid cânt ţie Mântuitorul
meu, izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.
Vieaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se înalţă în
aripi cu dumnezeesc dor.
Prin Sfântul Duh se ţin toate cele văzute, împreună cu

cele nevăzute; că însuşi stăpânitor fiind, din Treime unul
este cu adevărat.
Stihirile, glas al 5-lea, Podobie: Bucură -te că mara...
Cu raza feţei tale Hristoase luminează ca un indurat

pre acesta ce s’a mutat, sălăşluindu-1 în loc cu verdeaţă,
la apele odihnei tale cei curate şi dumnezeeşti, întru
doritele sânuri ale strămo-
şului Avraam, unde se vede lumina ta curată, şi se varsă
izvoarele bunătăţii, unde săltează arătat veselindu-se
cetele drepţilor de bunătatea ta, cu cari împreună aşazâ
pre robul tău, şi-i dărueşte mare milă.
A’ţi cântă cu glas cu totul întocmit, slăvind a ta putere,
binevoeşte Indurate, acesta ce s’a mutat dintru aceste
trecătoare, la tine Stăpânul tu? turor, şi iubitorul de oameni,
dându-i să se lumineze cu frumseţea podoabei tale, şi să
se îndulcească cu împreunarea ta cea dulce, şi veselă, şi să
205 RANDUIAIA
se desfăteze mai curat, unde îngerii dănţuesc împrejurul

scaunului tău, şi cetele sfinţilor cu bucurie stau împrejur, cu
cari împreună dă robului tău odihnă, şi mare milă.
Unde este adunarea Proorocilor şi cetele Apostolilor şi
ale Mucenicilor, şi ale tuturor, carii din veac s’au îndreptat cu
mântuitoarea ta patimă, şi cu sângele prin carele ai,
răscumpărat pre omul cel robit; acolo odihneşte pre acesta
ce au adormit întru credinţă, ca un iubitor de oameni,
iertându-i greşalele, că tu însuţi fără de păcate ai vieţuit
pre pământ, însuţi sfânt, şi însuţi slobod întru morţi. Pentru
aceasta robului tău dă-i odihnă şi mare milă.
Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei:
Pre noi cei robiţi de legea păcatului ne-ai slobozit
Stăpână, zămislind în pântece pre dătătorul de lege şi
împăratul Hristos, ceea ce eşti una Maică Fecioară, prin
carele ne îndreptăm prin Dar, şi prin Har, pre carele acum
roagă-1, sufletele celor ce te laudă pre tine Maica lui Dum
HNM.UKMAJNTAREI CÂLUQĂ BILOB 200
nezeu, să le aşeze în cartea vieţii, ca prin mijlocirea ta

mântuindu-ne ceea ce eşti cu totul fără prihană, să
dobândim izbăvirea cea dorită a Fiului tău, lui inchinându-
ne, celuia ce dă lumii mare milă.
Antifon 6, glas 6.
Spre Ger ridic ochii mei către tine Cuvinte, milueşte-mă,
ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă ţie Cuvinte.
Slavii... Ş i acum...
Prin sfântul Duh este pricina a toată mântuirea, de suflă
acesta spre cineva dupre vrednicie, curând îl ridică din cele
de pre pământ, în aripi îl înalţă, îl creşte, şi sus îl aşază.
Stihirile, glas al 6-lea podobie. Toată nă dejdea.
Cela ce ai neajunsă milostivire spre noi şi izvor
nedeşertat al bunătăţei cei dumnezeeşti, mult Milostive;
pre acesta ce s’a mutat la tine Stăpâne, sălăşlueşte-1 în
pământul viilor, în lăcaşurile cele iubite şi dorite, dăruindu-i
moştenirea cea pururea fiitoare; că tu, pentru toţi ţi-ai
vărsat sângele tău Hristoase, şi cu preţul cel purtător de
vieaţă lumea ai răscumpărat.
M oarte de vieaţă făcătoare ai răbdat de bună voie, şi
vieaţă ai izvorît, şi desfătare veşnică ai dăruit credincioşilor;
întru carea aşază pre .acesta ce a adormit întru nădejdea
învierii, iertându-i toate păcatele lui cu bunătatea ta, ca cela
ce eşti singur fără de păcat, însuţi bun şi iubitor de oameni;
ca prin toate să se laude numele tău Hristoase, şi fiind
mântuiţi, să slăvim iubirea ta de oameni.
210 RÂNDUTALA
Pre tine cum că stăpâneşti pre cei vii cu puterea ta cea
dumnezeeşte stăpânitoare, şi pre cei morţi oblădueşti,
Hristoase ştiindu-te te rugăm, pre credinciosul robul tău,
carele a venit la tine unule dătătorule de bine, odihneşte-1
cu aleşii tăi iubitorule de oameni, în locul odihnei, întru lu-
minile sfinţilor, că voitorul milei eşti şi mântu- eşti ca un
Dumnezeu, pre cei ce i-ai zidit dupre chipul tău, unule
mult milostive.
Arătatu-te-ai petrecere cuvioasă lui Dumnezeu
Preasfântă, că pre Dumnezeu l-ai încăput şi pre Dumnezeu
ai născut neispitită de nuntă, om văzut în două firi şi întru
un stat, pre acela roagă-1 pre cel unul născut, şi întâiu
născut, carele te-au păzit pre tine Fecioară fără prihană şi
după naştere, să odihnească sufletul acestuia ce a adormit
întru credinţă, întru lumina şi strălucirea cea nestricată, şi
întru fericire.
Antifon 7, glas al 7-lea.
R obia Sionului dintru înşelăciune o ai întors, şi pre mine
Mântuitorule mă viează, scoţându-mă din robia patimei.
Cela ce seamănă în austru scârbe de post cu lacrămi,
acesta va seceră mănunche de bucurie, pururea de hrana
vieţii.
P rin Sfântul Duh este izvorul vistieriilor celor
dumnezeeşti, din carele este înţelepciunea, înţelegerea,
frica; aceluia este lauda, slava, cinstea şi stăpânirea.
Stihirîle, glas al 7-lea. Podobie: Toate urlnd...
Mort te-ai văzut pre Cruce, cela ce eşti însuţi fără de
moarte, şi în groapă ca un mort te-ai pus, din omorâre,
şi din stricăciune şi din moarte izbăvind pre oameni, ci
ca cela ce eşti adâncul cel nedeşertat al îndurării, şi
izvorul bunătăţii, sufletul robului tău acesta ce s’a mutat
dela noi o- dihneşte-1.
Cu podoaba ta cea nestricată, şi cu dulceaţa
frumseţei tale, şi cu razele a se lumină, învredniceşte
INM0R11ĂNTĂREI CĂLUGĂRILOR 211
bunule, pre acesta ce s’a mutat la tine, întru vărsarea de

lumină cea fără materie a arătării luminii tale, sâltând cu
îngerii împrejurul tău Stăpâne, şi împăratul slavei, şi
Domnul.
Ca cela ce ai necheltuită mare cuviinţă a darurilor, ca
o vistierie neîmpuţinată a bogăţiei bunătăţii, pre acesta
ce s’a mutat la tine, ca un Dumnezeu sălăşlueşte-1 în
lăcaşul aleşilor tăi, în locul uşurării, în casa slavei tale,
întru desfătarea Raiului, întru cămara fecioarelor ca un
Milostiv.
plinirea legii ai născut, pre Izbăvitorul carele trup s’au
făcut; că n’au fost celor mai ’nainte de lege îndreptare, ci
pentru noi Hristos răstignindu- se acum ne-au îndreptat.
Deci ca ceea ce ai în- drăznire ca o Maică, roagă pre Fiul
tău cel prea Milostiv, să odihnească sufletul acestuia ce
s’a mutat cu bună credinţă, Prealăudată.
Antifon 8, glas 8:
Din tinereţele mele vrăjmaşul mă ispiteşte, şi cu
desfătări mă aprinde, iară eu nădăjduindu-mă spre tine
Doamne, îl biruesc pre dânsul.
Cei ce urăsc Sionul, să se facă mai ’nainte a se zmulge
ca iarba, că va tăiâ Hristos grumazii lor cu tăiere de
munci.
Slavii... Ş i acum...
Prin Sfântul Duh viează toate, lumină din lumină,
Dumnezeu mare, împreună cu Tatăl îl lăudăm pre dânsul,
şi cu Cuvântul.
Stilurile, krlas :|1 s-lea. I’otlohic O prea slă vită minune...
Ca un împărat mi-ai scris mie slobozire, cu văpsele roşii
încruntându-ţi degetele tale Stăpâne, şi roşindu-le cu
sângele tău. Ş i acum cu credinţă te rugăm, cu cei întâiu
născuţi ai tăi numără, şi bucuria drepţilor tăi a dobândi,
învredniceşte pre acesta ce s’a mutat la tine cel Milostiv.
Sfinţitor ai fost ca un om, junghiindu-te pre tine, jertfă
te-ai adus Tatălui, pre om din stricăciune scoţând. Deci pre
acesta ce s’a mutat, ca un iubitor de oameni, în laturea celor
vii îl aşază, unde rîurile desfătării se varsă, unde izvoarele
212 RÂNDUIALA
petrecerii cei deapururea izvorăsc.
C u adâncul înţelepciunii tale cei negrăite, pui hotar
vieţii, şi mai ’nainte vezi moartea, şi la altă vieaţă muţi pre
om. Deci pre carele l-ai luat a- şază-1 la apele odihnei, întru
strălucirea luminilor tale celor sfinte, unde este glasul
bucuriei şi al laudei.
Slavă ... Ş i acum... asemenea.
Ca ceea ce ai zămislit pre Cuvântul lui Dumnezeu cel fără
de început şi Dumnezeu, cu în- drăznirea ta cea de Maică,
cu deadinsul roagă-1, să aşeze pre robul tău, unde este
dănţuirea cea nerisipită a celor ce se veselesc, şi te laudă
pre tine, unde sunt luminile cele veşnice, şi dulcele
INMORMÂNTĂ REI CĂ LUGĂ RILOR 213
■ i •«——————■ ■ ^
glas, al celor ce prăznuesc, Născătoare de Dumnezeu.
—»>
Apoi diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugă m... ş i

celelalte dupre ohicciu, iar după Vo/.^las, Condac i»las al Sdea:
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul adormitului
robului tău, unde nu este durere, nici întristare, nici
suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos :
pre om; iară pământenii din pământ suntem zidiţi, şi
întru acelaş pământ vom merge, precum ai poruncit
cela ce m’ai zidit şi mi-ai zis: că pământ eşti, şi iarăşi în
pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem,
făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare, Aliluia.
Ş i iară ş i cântă :
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului tă u...
Ş i îndată Fericirile, glas al 2-lea:
Intru împărăţia ta când vei veni pomeneşte-ne pre
noi Doamne.
cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâiâ.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşază de dreptate,
că aceia se vor săturâ.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milul.
Pomeneşte-ne pre noi îndurate precum ai pomenit
pre tâlharul, întru împărăţia cerurilor.
Dumnezeu.
Toţi cei ce se tem de Dumnezeu, acolo se vor veseli de
dânsul, întru împărăţia cerurilor.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chemă.
Pre cela ce întru pustnicie ţi-a slujit ţie Hri- stoase, şi întru
dreaptă credinţă pre pământ, pro- slăveşte-1 Mântuitorule
în ceruri.
214 BANDUIALA
Fericiţi cei ce se prigonesc pentru dreptate, că acelora

este împărăţia cerurilor.
Pre acesta ce întru credinţă şi întru nădejde cu cuviinţă
dumnezeească, şi cu dragoste a vieţuit pre pământ,
proslăveşte-1 Mântuitorule în ceruri.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări pre voi, şi vă vor prigoni,
şi vor zice tot cuvântul rău împro- tiva voastră, minţind
pentru mine.
Odihneşte pre robul tău Dumnezeule, cu sfinţii, ca un
bun întru împărăţia cerurilor.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
ceruri.
Pre cela ce a lăsat lumea, şi întru vieaţă cinstită a vieţuit
cu bună credinţă, proslăveşte-1 Mântuitorule, în ceruri.
Slavă ...
O stăpânie dumnezeească credincioşii ţiindu-o cu

credinţă, în trei feţe să o mărim cu bună cuviinţă. Ş i acum, a
Nă scă toarei:
J oţi te fericim pre tine Curată, că fără de sămânţă ai
născut cu trup pre Dumnezeu, împăratul cerurilor.
Fericită este calea întru care mergi frate astăzi, că ţi s’a
gătit ţie loc de odihnă.
INMORMÂNTĂ REI CĂ LUGĂ RILOR 215
Stih:
Intoarce-te suflete al meu întru odihna ta, că Domnul
bine ţi-au făcut ţie.
Caută Apostolul şi Evanghelia la înmormântarea mirenilor vezi pagina 181. Ş i după
aceasta îndată diaconul zice: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta.... Ş i
celelalte dupre obiceiu, Rugă ciunea de preot cu glas mare: Dumnezeul Duhurilor. Ş i după
Vosglas se face să rutarea cuvenită ş i se cântă această podobie, glas al 2-lea, podobie: Când
de pre lemn...
V eniţi fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre
urmă, mulţămind lui Dumnezeu; că acesta a ieşit din
rudenia sa, şi de mormânt se apropie, carele nu se va mai
griji de cele deşarte, şi de trupul cel mult pătimitor. Unde
sunt acum rudele şi prietenii? Că iată ne despărţim; căruia
să’i facă odihnă, Domnului să ne rugăm.
Ce despărţire este, o fraţilor? Ce jale, ce plângere în
ceasul de acum? Deci veniţi să sărutăm pre cela ce puţin
mai ’nainte a fost cu noi, că se dă gropii, cu piatră se
acopere, întru întuneric se sălăşlueşte, cu morţii se
îngroapă; de toate rudeniile şi prietenii acum se desparte;
căruia să’i facă odihnă, Domnului să ne rugăm.
A cum toată mărirea cea vicleană a deşertăciunii vieţii se
strică; pentrucă sufletul lipsind din trup, lutul s’a negrit, vasul
s’a rumpt, fără glas, fără de simţire este, mort nemişcat;
pre carele petrecân- du-1 la groapă, să ne rugăm
Domnului, ca să’i dea odihnă în veci.
C e este vieaţa noastră? Floare şi fum şi rouă de
dimineaţă cu adevărat. Deci veniţi la groapă să vedem
aevea, unde este frumuseţea trupului? Unde sunt
tinereţele? Unde sunt ochii şi chipul trupului? Toate s’au
veştejit ca iarba, toate s’au stins; veniţi să cădem la Hristos
cu lacrămi, şi să cerem odihnă adormitului.
Toate organele trupului acum netrebnice se văd, cele ce
puţin mai ’nainte erau mişcătoare, toate sunt nelucrătoare,
moarte, nesimţitoare; că ochii au apus, picioarele s’au legat,
mâinile au încetat, şi auzul cu dânsele, limba cu tăcere s’a
îngrădit, gropii se dau. Cu adevărat deşertăciune sunt
toate cele omeneşti.
Slavă ... şi acum, glas 6. a Nă scă toarei.
iMântueşte pre cei ce nădăjduesc întru tine, Maica
216 RÂNDUIALA
Soarelui celui neapus Născătoare de Dumnezeu, şi fă
milostiv pe prea bunul Dumnezeu cu rugăciunile tale,
rugămu-ne, ca să facă odihnă celui ce a adormit acum,
unde odihnesc sufletele drepţilor, moştean bunătăţilor
celor dumnezeeşti ara- tă-1 în lăcaşurile drepţilor, întru
pomenirea cea veşnică, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Alte Stihiri, glas 8:
Scăpând din marea cea pururea turburătoare a lumii, a
alergat la limanul tău, acesta ce s’a mutat întru credinţă, ci
întru liniştea ta, şi întru desfătarea cea pururea vieţuitoare
cu sfinţii îndreptân- du-1 Hristoase, fă odihnă sufletului
robului tău.
Glas 4:
Clasul cel deapururea lăudat al dumnezeescului David

astăzi s’a plinit, carele zice: „Omul ca iar- „ba zilele lui ca
floarea câmpului aşâ va înflori“, că pre carele cu puţin mai
’nainte l-am văzut viu şi grăind, iată zace înainte mort
nemişcat, fără de
suflare, a ieşit, şi s’a dus din ceste de aicea, acolo unde
este plata pentru lucruri, acolo unde este bucuria tuturor
sfinţilor, cu cari odihneşte pre acesta ce a adormit
Dumnezeule, ca un milostiv şi iubitor de oameni.
Glas 8:
Atoateţiitorule Doamne, sufletul robului tău o-
dihneşte-1 în lăcaşurile drepţilor, unde străluceşte lumina
ta tuturor celor vrednici, unule mult Milostive.
Acelaş:
Lipsit-am din neamul meu, şi am lăsat cealaltă vieaţă a
mea, şi la tine am scăpat Doamne, mân- tueşte-mă.
Ş i al Nă scă toarei:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu în-
pacă vieaţa noastră, a celor ce strigăm ţie: Dă- tătorule
de vieaţă, Doamne slavă ţie:
Ş i îndată după să rutare, zicem Troparele acestea:
Cu duhurile drepţilor... Intru odihna ta Doamne... Slavă ... Tu eşti Dumnezeu carele
te-ai pogorît la iad... gj acum... Una curată ş i prea nevinovata Fecioară ... Apoi Ectenia:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta. încă ne rugă m pentru odihna...
ş c# Preotul ’ Dumnezeul Duhurilor... Yosglă s. Că tu eşti învierea, vieaţa şi odihna... ş|
se face otpustul. Apoi luând patul cu trupul, mergem la mormânt, cântând
samoglasnicile ce s’au pus la înmormântarea mirenilor, adică : Care desfă tare
lumească ră mâne... ş j celelalte toate;
caută -le la pag. 176—177. Ş i pune trupul jos de trei ori, până ce venim la mormânt,
când se şi face Ectenia şi rugă ciunea; iară sosind la groapă , se pune trupul în groapă .
Apoi preotul luând ţă rână cu lopataj aruncă pe trup cruciş şi zicând: Al Domnului
este pă mântul şi plinirea lui... ş j toarnă din candelă , zicând Troparul acesta:
Ca semnul Crucii tale Iubitorule de oameni,
218 BÂNDUIALA
moartea s’a omorît, iadul s’a prădat, şi cei morţi de demult

sculându-se au adus ţie laudă. Pentru aceasta strigăm ţie
Hristoase Dumnezeule, pre a- cesta ce s’a mutat dela noi
odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc
întru tine; ca să slăvească Dumnezeirea ta.
Ş i aşa dupre obicciu astupă groapa, zicând T.roparele acestea glas 8.
Pământe! Desfăcându-te, primeşte pre cel zidit din tine
cu mâna lui Dumnezeu mai înainte, carele acum iarăşi se
întoarce la tine, cel ce l-ai născut, căci ceea ce a fost dupre
chip Ziditorul au luat, iară tu primeşte trupul lui ca pre al
tău.
Precum ai zis Doamne Martei: Eu sunt învierea, şi cu
fapta ai plinit cuvântul, chemând din iad pre Lazăr; aşâ şi
pre robul tău din iad îl scoate, Iu- bitorule de oameni.
Fraţii mei cei duhovniceşti şi împreună nevoitori, nu mă
uitaţi pre mine când vă rugaţi către Domnul; ci văzând
groapa mea, aduceţi-vă aminte de dragostea mea, şi
rugaţi pre Hristos ca să a- şeze sufletul meu cu drepţii.
Diaconul, Ectenia: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta... ş i celelalte. Preotul:
Dumnezeul duhurilor...După Vosglas, Slavă ... şi acum... şi Otpustul, şi facem şi 12 metanii
pentru fratele nostru cel adormit, câţi ne află m la înmormântare, zicând: Odihneşte Doamne
sufletul robului tă (N). Ş i aşâ mergem la chilii.
învăţătură cum să se înmormânteze Arhiereii.

Pre Arhiereul reposat, ca pre cel ce este cu totul sfinţit, îl îmbracă cu haine curate ale
schimei sale că lugă reşti, şi mai Întâiu îl spală numai cu apă cu buretele cruciş ca la sf.
Botez: la frunte,
la ochi, la buze, la piept, la mâini şi la genunchi; ş i aşâ încingân- du-1, pe deasupra 11
tmbracâ cu vestmintele arhiereşti; apoi îi vâră încă lţă minte nouă în picioare, iar în mâini
Ii pun sfânta Evanghelie, ca unul ce a vieţuit dupre Evanghelie şi şi-a dat lui Dumnezeu
sufletul; iară trupul cel sfinţit cu sfinţire se dă pă mântului. Se aduce apoi tă mâe lui
Dumnezeu spre ară tarea cucernicii şi a ortodoxei lui credinţe, care este ca o mireazmă
curată şi plă cută . Deci ridicân- du-1 îl duc cu fă clii în Biserică spre închipuirea luminii
celei dum- nezeeşti. In urmă , ii cântă rânduiala înmormântă rii că lugă rilor.
Rânduiala înmormântărei preoţilor şi diaconilor mireni.

INMOEMANTĂ REI FKEOŢILOH 219
De se va mută că tre Domnul vre-unul din preoţii mireni, merg trei preoţi, şi luându-1
de pe pat, îl pun jos pe o rogojină ş i de oarece nu se cade a fi scă ldat, îl dezbracă preoţii
şi-l ş terg cu un burete întins în untdelemn curat; iară unde nu vor aveâ untdelemn şi
burete, se udă o pânză tură în apă curată şi aş â îl ş terg. Deci îl îmbracă mai întâiu în
hainele ce a purtat ş i apoi în toate vestmintele preoţeşti, ş i acoperindu-i faţa cu un aer
mic, nesfinţit, pun deasupra lui sfânta Evanghelie. Ş i aş â mergând preoţii se îmbracă cu
vestmintele sfinţite ale lor; iară proestosul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Apoi
Troparele: Cu duhurile drepţilor... Ş 1 celelalte. In urmă , pomeneşte diaconul dupre obiceiu
şi preotul zice rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... Ş » după Vosglas se face Otpust.
Ş i îndată ridicând trupul, îl duc în tinda s’au pridvorul Bisericii, şi pun preste dânsul
sfânta Evanghelie, precum s’a zis, şi împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş , cu fă clii aprinse.
Apoi începe a
vcântâ: Fericiţi cei fă ră prihană în cale... cum sa rânduit la înmormântarea mirenilor; vezi
pagina 156.
Iară după : Fericiţi cei fă ră prihană , îndată : Bine eşti cuvântaţ Doamne, 9iTr°Parele: Ceata
sfinţilor... Ş * celelalte toate până în capă t.
Apoi diaconul zice Ectenia ş tiută ; iar preotul rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor;după
Vosglas Troparul: Odihneşte Mântuitorule... Slavă ... Ş i acum... Cela ce ai ră să rit din
Fecioară ... caută -le tot la înmormântarea mirenilor.
Apoi îndată se cântă Antifoanele, glas al 6-lea:
Spre Cer ridic ochii mei către tine Cuvinte, milueşte-mă,
ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă ţie Cuvinte.
Prin Sfântul Duh este pricina a toată mântuirea, de suflă
acesta spre cineva dupre vrednicie, curând îl ridică din cele
de pre pământ, în aripi îl înalţă, îl creşte, şi sus îl aşază.
(La Greci se află ş i urmă toarele Antifoane).
Antifon al 2-lea, acelaş glas:
De nu eră Domnul cu noi, nimeni dintre noi n’ar fi putut
suferi lupta vrăjmaşului; că cei ce biruesc de aici se înalţă.
In dinţii lor să nu se prindă sufletul meu, ca
o pasăre Cuvinte; vai mie, cum voiu scăpă de vrăjmaşi,
fiind iubitor de păcate.
Slavă ... Si acum...
Prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunavoire,
înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că este lucrător
întocmai cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifon al treilea.
Cei ce se nădăjduesc întru Domnul, sunt înfricoşaţi
vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi; că sus privesc.
220 RÂNDUIALA
La nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu’şi întinde
Mântuitorule, avându-tepre tineîntr’ajutor.
Sfântului Duh se cuvine stăpânirea preste toate,
1NM0RMÂNTĂ REI PREOŢILOR Mmp.WŢ 221
căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor
de jos.
După aceea diaconul. Să luă m aminte. Preotul: paCe tuturor.
Diaconul. înţelepciune. Cititorul: Prochimen, glas al 6-lea;
Fericită este calea întru carea mergi astă zi suflete, că s’a gă tit ţie loc de odihnă .
Stih: Intoarce-te suflete al meu întru odihna ta, că Domnul bine au fă cut ţie.
Diaconul: Să luă m aminte. Cititorul:
Cetire din Cartea întâia ciltre Tesalonicheni a sfântului Apostol Pavel, cap. IV, v. 13.
Taţilor, nu voesc să nu ştiţi voi pentru cei ce au
adormit, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce
n’au nădejde. Pentrucă de ere-, dem că Iisus au
murit şi au înviat, aşâ şi Dumnezeu pre cei
adormiţi întru Iisus aduce-i-va împreună cu el. Că aceasta
grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, carii vom fi
rămaşi întru venirea Domnului, nu vom întrece pre cei
adormiţi; că însuşi Domnul întru poruncă, cu glasul
Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî
din Cer, şi cei morţi întru Hristos vor înviâ întâiu. După aceea
noi cei vii carii vom fi rămaşi, împreună cu dânşii ne vom
răpi în nori, întru întîm- pinarea Domnului în văzduh, şi aşâ
pururea cu Domnul vom fi.
Preotul: Pace ţie. Cititorul: Ş i Duhului tă u. Aliluia. Glas al 8: Fericit este pre care l-ai ales
şi l-ai primit Doamne. Diaconul:
Înţelepciune drepţi.
Din Sfânta Evanghelie dela loan cetire.
Preotul: Să luă m aminte.
Ş i citeşte Evanghelia cap. V, v. 24.
222 RÂNDUIALA
is-au Domnul către j idovii carii venise la dân-

J^n^sul: Amin, amin grăesc vouă, că cela ce aude
^^¿/*cuvintele mele, şi crede celuia ce m’au trimis pre
mine, are vieaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci s’a
mutat din moarte în vieaţă. Amin, amin zic vouă, că vine
ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu, şi carii vor auzi vor înviâ. Că precum Tatăl
are vieaţă întru sine, aşa au dat şi Fiului vieaţă să aibă
întru sine, şi stăpânire i-au dat lui, şi judecată să facă;
căci Fiu al omului este, nu vă miraţi de aceasta. Că vine
ceasul, întru carele toţi cei ce sunt în mormân- turi vor
auzi glasul lui. Ş i vor ieşi cei ce au făcut cele bune, întru
învierea vieţii; iară cei ce au făcut cele rele, întru învierea
judecăţii. Nu pot eu să fac dela mine nimic; precum auz,
judec, şi judecata mea este dreaptă. Că nu caut voia
mea, ci voia Tatălui meu celui ce m’au trimis.
Strana: Slavă ţie Doamne...Diaconul: Domnului să ne rugăm. Preotul citeşte
rugă ciunea aceasta cu glas mare:
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, însuţi cela

' ce ai nemurire, carele lăcueşti întru lumina cea
neapropiată, cela ce omori, şi faci viu, cela ce duci în iad,
şi scoţi, tu cu înţelepciune ai făcut pre om, şi iarăşi îl
întorci pre dânsul în pământ, cela ce ceri datoria
sufletească, pre tine te rugăm, primeşte sufletul robului
tău, şi-l odihneşte pre dânsul în sânurile lui Avraam, şi ale
lui Isaac, şi ale lui Iacov, şi’i dă lui cununa dreptăţii tale,
partea celor mântuiţi, întru mărirea aleşilor tăi, ca pentru
cele ce s’a ostenit în lumea aceasta pentru
numele tău, să ia multă plată în lăcaşurile sfinţilor tăi.
Cu Darul, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a
unuia născut Fiului tău, cu carele bine eşti cuvântat, cu
prea sfântul, bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh,
nmORMÂNTÂBEI PREOŢILOR MIRENI 223

După aceasta Sedealna, glas al 2-lea:
Astăzi mă desparţ de neamul meu, şi scap la tine

unule cela ce eşti fără de păcat; în corturile drepţilor
cu aleşii tăi mă odihneşte.
Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul.
Domnul mă paşte, şi nimic nu’mi va lipsi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia.
In locul păşunii acolo m’au sălăşluit, la apa o-

dihnei m’au hrănit, sufletul meu l-au întors.
Aliluia, de trei ori.
Povăţuitu-m’au pre cărările dreptăţii, pentru nu-

mele lui.
Că de voiu şi umblă în mijlocul umbrii morţii, nu

mă voiu teme de rele, că tu cu mine eşti, toiagul tău,
şi varga ta, acestea m’au mângâiat.
Gătit-ai înaintea mea masă, în preajma celor ce mă

necăjesc. Uris-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul
tău este adăpându-mă ca un puternic. -
Ş i mila ta mă va urmă în toate zilele vieţii mele,

224 RÂNDUIALA
şi ca să lăcuesc eu în casa Domnului, întru lungime de zile.

Aliluia, de 3 ori. Slavă ... Aliluia, de 3 ori. Ş i acum... Aliluia, de 3 ori.
Apoi Troparele acestea, gias al 2-lea:
De vreme ce toţi mergem la acelaş lăcaş, şi supt
aceeaş piatră vom intră, şi înşine preste puţin ne vom
face praf, celui adormit să’i cerem dela Hristos odihnă, că
vieaţa noastră aşă este, fraţilor! Jucărie este aceasta pre
pământ, ceea ce n’am fost ne facem, şi din ceea ce
suntem ne stricăm, vis nestătător suntem, suflare
neoprită, zburare de pasăre trecătoare, corabie pre
marea carea nu are urmă. Pentru aceasta să strigăm
către Împăratul cel fără de moarte: Doamne! Fericirii tale
cei fără sfârşit învredniceşte-1 pre acesta.
Apoi Prochimen, glas 5.
Fericit este pre carele l-ai ales, şi l-ai luat Doamne.
Stih: Ţ ie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion.
Din cartea cea că tre Romani a sfântului apostol Pavel cetire.
Cap. V, v. 12.
raţilor, precum printr’un om a intrat păcatul în
lume şi prin păcat moartea; aşă pîntru toţi
oamenii moartea a intrat, întru carele toţi au
greşit. Că până la lege, păcatul eră în lume; şi
păcatul nu se socoteşte nefiind în lege, ci a împărăţit
moartea dela Adam până la Moisl, şi preste cei ce nu
greşise, după asemănarea gre- şalei lui Adam, carele eră
chipul celui viitor. Ci nu precum greşala, aşă şi Darul, căci
de au murit prin greşala unuia mulţi, cu mult mai vârtos
Harul lui Dumnezeu, şi Darul, prin Harul unui om, Iisus
Hristos întru mulţi s’au înmulţit. Ş i nu pre-
INMORMÂ NTĂ REI PREOŢILOR MIRENI 225
cum prin unul ce a greşit, este Darul, câ păcatul

dintru unul este spre os&ndire; iară Darul din multe
greşale spre îndreptare. Că de vreme ce pentru
greşala unuia, moartea a împărăţii prin unul; cu mult
mai vârtos cei ce au luat pnsosinţa Harului şi a
Darului dreptăţii, vor împărăţi întru vieaţă prin unul
Iisus Hristos. Pentru aceea dar precum prin greşala
unuia, întru toţi oamenii a intrat osândirea, aşâ şi prin
îndreptarea unuia întru toţi oamenii a intrat
îndreptarea vieţii. Că precum pentru neascultarea
unui om, au fost mulţi păcătoşi, aşâ şi pentru
ascultarea unuia, mulţi drepţi vor fi. Insă legea a
intrat, ca să se înmulţească greşala. Ş i unde s’a
înmulţit păcatul, acolo a prisosit Darul. Că precum a
împărăţit păcatul spre moarte, aşâ şi Darul să
împărăţiască prin dreptate spre vieaţa de veci, prin
Iisus Hristos Domnul nostru.
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.

Stih . Ş i pomenirea lui din neam în neam.
Evanghelia dela Ioan, Cap. V, v. 17.
is’au Domnul către jidovii ce venise la dân- sul:

Tatăl meu până acum lucrează, şi eu **fii^lucrez. Deci
pentru aceasta mai vârtos căutau jidovii pre el să-l
omoare, că nu numai dezlegă Sâmbăta, ci şi pre
Dumnezeu ziceâ că-i este Tată, întocmai făcându-se
lui Dumnezeu. Iară Iisus au răspuns, şi au zis lor: Amin,
amin grăesc vouă, nu poate Fiul face de sineşi nimic,
de nu va ve- deâ pre Tatăl făcând, că acelea ce face
acela, a- ¿ijderea şi Fiul le face, că Tatăl iubeşte pre
FiuJL
şi toate arată lui care el face, şi mai mari lucruri decât
acestea va arătă lui, ca să vă miraţi voi. Că precum Tatăl
226 RÂND UI ALA
scoală morţii, şi-i înviează, aşă şi Fiul pre carii vă îi

înviază. Că Tatăl pre nimenea nu judecă, ci toată
judecata o au dat Fiului, ca toţi să cinstească pre Fiul,
cum cinstesc pre Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pre Fiul, nu
cinsteşte pre Tatăl ce l-au trimis. Amin, amin grăesc
vouă: Cela ce ascultă cuvântul meu, şi crede întru cela ce
rn’au trimis, are vieaţa vecilor, şi la judecată nu va veni, ci
va trece din moarte în vieaţă.
Apoi diaconul: Qomnului să ne rugă m. Iară preotul rugă ciunea
aceasta:
lHTulţămim ţie Doamne Dumnezeul nostru, că
JUMl[numai tu ai vieaţă fără de moarte, şi slava ta este
neajunsă, şi iubirea de oameni nespusă, şi împărăţia
nesfârşită, şi făţărie nu este la tine; că tuturor oamenilor
ai pus hotar vieţii deobşte, când să plineşte vieaţa. Pentru
aceasta te rugăm Doamne, fă odihnă robului tău (N),
carele a fost împreună slujitor cu noi, şi a adormit în
nădejdea învierii vieţii cei veşnice, în sânurile lui Avraam,
şi ale lui Isaac, şi ale lui lacov, şi precum l-ai pus pre
dânsul pre pământ slujitor în Biserică, aşă îl arată şi în
Oltarul tău cel ceresc Doamne! De vreme ce l-ai
împodobit pre acesta între oameni cu vrednicie
duhovnicească, primeşte-1 neosândit şi în slava cea
îngerească; însuţi ai proslăvit vieaţa lui pre pământ, însuţi
şi sfârşitul vieţii lui îl pune întru intrarea drepţilor tăi celor
sfinţi, şi sufletul lui cu toţi carii din veac au plăcut ţie
numără-1 împreună.
INMOSMÂNTĂ BEI PREOŢILOR MIRENI 227
Că tu eşti învierea, vieaţa, şi odihna adormitului robului

tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm,
împreună cu Părintele tău cel fără de început, şi cu prea
sfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul Duhul tău, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, strana Amin.
Antifon al 2-lea, Psalm 23.
Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea, şi toţi
cei ce lăcuesc într’însa. Aliluia, de trei ori.
Acesta pre mări l-au întemeeat pre el, şi pre rîuri
l-au gătit pre el. Aliluia, de trei ori.
Cine se va sul în muntele Domnului? Sau cine va stă în
locul cel sfânt al lui. Aliluia, de trei ori.
Cel nevinovat cu mâinile, şi curat cu inima, carele n’a
luat în deşert sufletul său, şi nu s’a jurat întru vicleşug
vecinului Său. Aliluia, de trei ori.
Acesta va luă blagoslovenie dela Domnul, şi milă dela
Dumnezeu Mântuitorul său. Aliluia, de trei ori.
Acesta este neamul celor ce caută pre Domnul, al
acelor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacov.
Ridicaţi boieri porţile voastre, şi vă ridicaţi porţile cele

veşnice, şi va intră împăratul slavei.
Cine este acesta împăratul slavei? Domnul cel tare şi

puternic, Domnul cel tare în războiu.
Ridicaţi boieri porţile voastre, şi vă ridicaţi porţile cele

veşnice, şi va intră împăratul slavei.
Cine este acesta împăratul slavei? Domnul pute

228 RÂNDUIALA
rilor, acesta este împăratul slavei. Aliluia, de trei ori.

Slavă ... Aliluia, de trei oii. Ş i acum... Aliluia, de trei ori.
După acestea, Troparul, i^las al 'J-lea:
Intru credinţă şi în nădejde, în dragoste şi în blândeţe,

în curăţenie şi întru vrednicia preoţia- scă, cu bună
cinste te-ai întrumseţat pururea pomenite. Pentru
aceasta prea veşnicul Dumnezeu căruia ai şi slujit, acela
va aşeză sufletul tău, în loc luminos şi vesel, unde drepţii
se odihnesc; şi vei dobândi dela Hristos la judecată
iertare şi mare milă.
Apoi Sedealna, »das f>.
Ş tii Dumnezeul nostru că întru păcate ne-am născut.
Pentru aceasta te rugăm, pre acesta ce s’a mutat dela noi
odihneşte-1, trecându-i ca un bun păcatele, care ca un
om muritor în vieaţâ le-a făcut, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu unule Iubitorule de oameni.
Apoi diaconul: Sâ luă m aminte.
Prochimen, ¿{las 6.
Fericit este pre cai ele l-ai ales, ş i l-ai primit Doamne.
Stih: Ş i pomenirea lui în neam şi în neam.
Din cartea cea că tre C'orinteni a Sfftntului Apostol Pavol cetire.
raţilor, spui vouă Evanghelia carea am vestit
vouă, carea aţi şi primit, întru carea şi staţi, prin
carea vă şi mântuiţi, de o ţineţi cu ce cuvânt am
vestit vouă, fără numai de n’aţi crezut îndeşert. Că am
dat vouă întâiu care am şi luat, cum cfi Hristos au murit
pentru păcatele noastre, dupre Scripturi. Ş i cum că s’au
îngropat, şi cum că s’au sculat a treia zi, dupre Scrip-
turi. Ş i cum că s’au arătat lui Chifâ, apoi celor

unsprezece. După aceea s’au arătat la mai mulţi
decât cinci sute de fraţi deodată, din carii cei mai
mulţi sunt până acum, iară unii au şi adormit. După
aceea s’au arătat lui Iacov, apoi Apostolilor tuturor.
Iară mai pre urmă decât toţi, ca unui născut fără de
vreme, s’au arătat şi mie. Că eu sunt mai micul
Apostolilor, carele nu sunt vrednic a mă chemă
apostol, pentrucă am gonit Biserica lui Dumnezeu.
Iară cu Darul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Ş i Darul lui
carele este întru mine, n’a fost în zadar, ci mai mult
decât toţi aceia m’am ostenit, însă nu eu, ci Darul lui
Dumnezeu, carele este cu mine. Deci ori eu, ori aceia,
aşâ propoveduim, şi aşâ aţi crezut. AHiuia< gjas 6.
Fericit este pre carele l-ai ales ş i l-ai primit Doamne.
Stih: Ş i pomenirea lui în neam şi în neam.
§
Evanghelia dela loan.
is-au Domnul către Jidovii ce crezuse lui: Eu sunt

pâinea vieţii, cela ce vine către mine nu va
flămânzi, şi cela ce crede întru mine, nu va
însetoşâ niciodată. Dar zic vouă: că m’aţi şi văzut pre
mine, şi nu credeţi. Tot ce ’mi dă mie Tatăl, la mine va
veni, şi pre cel ce vine la mine, nu-1 voiu scoate afară.
Că m’am pogorît din Cer, nu ca să fac voia mea, ci voia
aceluia ce m’au trimis pre mine. Ş i aceasta este voia
Tatălui, care m’au trimis pre mine: ca tot ce mi-au dat
mie, să nu pierz dintr’însul, ci să-l înviez pre el în ziua
cea de apoi.
Doamne al puterilor, cela ce eşti scârbiţilor bu-
curie, şi mângâiere celor ce plâng, şi tuturor celor slabi
de inimă sprijinitor, mângâind cu milostivirea ta pre
cei cuprinşi cu plângere pentru cel adormit, vindecă
230 RÂNDUIALA
toată durerea carea este pusă a- cum în inima lor, şi

fă odihnă adormitului robului tău (N), întru nădejdea
Invierei vieţii cei veşnice, în sânurile lui Avraam. Că tu
eşti învierea, vieaţa, şi odihna robului tău (N),
Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm,
împreună cu Părintele tău cel fără de început, şi cu
prea stân- tul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh,
Antifonul 3, Psalm 83.
Cât sunt de iubite lăcaşurile tale, Doamne al
puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu spre
curţile Domnului. Aliluia, de trei ori.
Inima mea şi trupul meu s’au bucurat de Dum-
nezeul cel viu. Aliluia, de trei ori.
Că pasărea ş’a aflat eişi casă, şi turtureaua cuib eişi,
unde îşi va pune puii săi. Oltarele tale Doamne al
puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Fericiţi carii lăcuesc în casa ta, în vecii vecilor
te vor lăudă. Aliluia, de trei ori.
Fericit este bărbatul, căruia este ajutorul lui dela
tine; suişuri în inima sa a pus.
In valea plângerii, în locul care a pus; că bla-
goslovenie va dâ cel ce pune lege. Aliluia, de trei ori.
Merge-vor din putere în putere, arătâ-se-va Dum-
nezeul dumnezeilor în Sion. Aliluia, de trei ori.
INMQRMÂNTĂ REI PREOŢILOR MIRENI 231
Doamne Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea,

ascultă Dumnezeul lui Iacov.
Scutitorul nostru, vezi Dumnezeule, şi caută
la faţa unsului tău . Aliluia, de trei ori.
Că mai bună este o zi în curţile tale decât mii.
Ales-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu, mai
vârtos decât a lăcul în lăcaşurile păcătoşilor.
Că mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu Dar
şi Slavă va dâ. Aliluia, de trei ori.
Domnul nu va face lipsiţi de bunătăţi pre cei ce
umblă întru nerăutate. Aliluia, de trei ori.
Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul cel
ce nădăjdueşte întru tine. Aliluia, de trei ori.
Slavă ... Aliluia, de trei ori: Ş i acum... Aliluia, de trei ori.
După aceasta, Troparele glas al 2-lea.
Fraţii mei cei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine când

lăudaţi pre Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi
de dragostea mea, aduceţi-vă aminte şi de frăţie, şi
rugaţi pre Dumnezeu, să mă odihnească pre mine cu
drepţii Domnul.
Fără de veste a venit asupra mea moartea, şi m’a
despărţit astăzi de ai mei, ci Hristoase cela ce m’ai
mutat în locuri răcoroase mă odihneşte.
Apoi: Milueşte-ne pre noi Doamne, milueşte-ne... Slavă : Doamne milueşte-ne pre
noi... Ş i acum : Uş a milostivirei... Caută la pag 5.
Sufletul lui întru bună tă ţi se va să lă şlui...
Stih: Că tre tine Doamne am strigat.
Diaconul: înţelepciune. Ceteţul:
Din cartea cea că tre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cetire.
Vaţilor, Hristos s’au sculat din morţi, începă- _ tură

F morţilor s’au făcut. Că de vreme ce prin om s’a făcut
232 RÂNDUIALA
moartea, prin om şi învierea morţilor. Că precum întru

Adam toţi mor, aşâ şi întru Hristos toţi vor înviâ.
Fieştecarele întru a sa rânduială, începătura Hristos. După
aceea cei ce sunt ai lui Hristos, întru venirea lui. Apoi
sfârşitul, când îşi va dâ împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui;
când va strică toată domnia, şi toată stăpânia, şi puterea.
Că se cade lui a împărăţl, până ce va pune pre toţi
vrăjmaşii supt picioarele sale. Ş i vrăjmaşul cel mai de pre
urmă moartea se va surpă. Că toate le-au supus supt
picioarele lui. Iară când zice că toate sunt supuse lui,
arătat este că a- fară de cela ce i-au supus lui toate. Iară
dacă se vor supune lui toate, atuncea şi însuşi Fiul se va
supune celuia ce au supus lui toate. Ca să fie Dumnezeu
toate întru toate.
Fericit bă rbatul, carele se teme de Domnul.
Stih: Puternică va fi pre pă mânt seminţia lui.
S
Evanghelia déla loan, (cap. VI; v, 40).
is-au Domnul către Jidovii ce crezuse lui: A- ceasta
este voia aceluia ce m’au trimes pre mine, ca tot cine
vede pre Fiul, şi crede întru el, să aibă vieaţa vecilor,
şi eu îl voiu înviâ pre el în ziua cea de apoi. Deci cârteau
jidovii pentru el, că au zis: Eu sunt pâinea ce s’au po- gorît
din Cer. Ş i ziceau: Au nu este acesta Iisus fiul lui Iosif?
Căruia ştim noi pre tatăl său şi pre muma sa, dară cum
zice acesta că din Cer m’am pogorît? Răspuns-au Iisus şi
le-au zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nimenea nu poate veni la
mine, de nu-1 va trage pre el Tatăl, carele m’au trimis pre
mine, şi eu îl voiu înviâ pre el In ziua cea de apoi.
După acea Fericirile, glas al 2-lea:
Intru împărăţia ta când vei veni pomeneşte^ne pre
noi Doamne.
cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâiâ.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşază de dreptate, că
aceia se vor săturâ.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milul.
De demult Adam gustând din mâncarea cea din pom,
dinRaiu a fost izgonit; iară tâlharul fiind spânzurat pre
Cruce, Dumnezeu mărturisindu-te pre tine, în Raiu s’a
sălăşluit; şi noi cei ce ne-am mântuit prin patima ta,
Stăpâne, urmând tâlharului. cu credinţă strigăm:
pomeneşte-ne şi pre noi, când vei veni întru împărăţia ta.
Dumnezeu.
Ţărână luând din pământ cela ce m’ai zidit, trupul
meu ai zidit cu vrerea cea dumnezeească, iară sufletul, cu
suflarea cea purtătoare de vieaţă suflând, mi l-ai pus
înlăuntrul prin sfânta poruncă, dar stricăciunii păcatului
supunându-mă, m*ai chemat Iubitorule de oameni prin
milostivirea cea înaltă; ci odihneşte Dumnezeule cu sfinţii
tăi pre cel ce l-ai luat,
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chemă.
Când se desparte sufletul de trup, înfricoşată taină
este şi cu temere tuturor, că sufletul se duce tânguindu-
se, iară trupul fiind dat pământului se acopere. Pentru
aceasta şi noi cunoscând ieşirea sufletului, să alergăm
mai ’nainte la Mântuitorul, cu lacrămi strigând:
pomeneşte-ne şi pre noi când vei veni întru împărăţia ta.
Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora
este împărăţia cerurilor.
Pentruce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor? Pen- truce
vă turburaţi în deşert? Cel adormit către toţi strigă.
Moartea este odihna tuturor; precum auzim glasul lui Iov,
carele zice: moartea este o- dihna .omului; ci odihneşte
Dumnezeule cu sfinţii tăi pre acesta ce l-ai luat.
234 RÂNDUIALA
Fericiţi veţi fi, când vă vorocărî pre voi, şi vă vor goni,

şi vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, minţind
pentru mine.
Intru tot înţeleptul Pa vel mai ’nainte a spus chiar
mutarea, învăţând pre toţi, că morţii se vor sculă
nestricaţi şi noi ne vom schimbă cu poruncă lui
Dumnezeu. Pentru aceasta înfricoşat şi trâmbiţa aceea va
glăsui, şi pre cei adormiţi din veac ca dintr’un somn îi va
sculă; ci odihneşte Dumnezeule cu sfinţii tăi pre cel ce l-
ai luat.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este
în ceruri.
Adormitul şi mortul carele zace în groapă cu bună
cucernicie tuturor strigă: veniţi la mine pământenilor, şi
vedeţi frumuseţea trupului toată îne- grită; şi dintru
aceasta cunoscând fraţilor sfârşitul, să alergăm mai
’nainte la Mântuitorul cu la- crămi strigând: odihneşte
Dumnezeule cu sfinţii tăi pre aceasta ce l-ai luat.
Mai pre sus de fire în pântecele tău Stăpână, fără
sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel prea veşnic, şi cu
trupul pre acesta l-ai născut, Dumnezeu şi om,
neschimbat, fără amestecare. Pentru a- ceasta şi noi pre
tine Născătoare de Dumnezeu, pururea cunoscându-te,
lui Dumnezeu, celui ce s’au născut din tine, cu credinţă
strigăm: pome- neşte-ne şi pre noi, Hristoase, întru
împărăţia ta.
Fericit este pre carele l-ai ales ş i l-ai primit, Doamne.
Stih: Sufletul lui întru bună tă ţi se va să lă ş lui.
Din Cartea cea că tre Romani a Sfântului Apostol Pavel cetire.
F raţilor, cela ce cunoaşte ziua, Domnului o cu- _

noaşte; şi cela ce nu cunoaşte ziua, Domnului nu o

cunoaşte. Ş i cela ce mănâncă, Domnului mănâncă, că
mulţămeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă,
Domnului nu mănâncă, şi mulţămeşte lui Dumnezeu; că
nimenea din noi nu’şi viază luişi, şi nimenea nu’şi moare
luişi. Că de viem, Domnului viem, şi de murim, Domnului
murim. Drept aceea au de viem, au de murim, ai
Domnului suntem. Că spre aceasta Hristos, au şi murit, şi
s’au sculat, şi au înviat, ca să stăpânească şi pre cei vii şi
pre cei morţi.
Fericit este pre carele l-ai ales ş i l-ai primit Doamne.
Evanghelia dela Ioan.
iis-au Domnul către jidovii ce crezuse lui: Eu sunt

pâinea vieţii. Părinţii voştri au mân- ţ^^cat mană în
pustie, şi au murit. Aceasta este pâinea carea se pogoară
din Cer, ca cine va mâncâ dintr’însa să nu moară. Eu
sunt pâiDea cea vie, carea s’au pogorît din Cer; oricine va
mâncâ din pâinea aceasta, va fi viu în veci, şi pâinea
carea eu voiu dâ, trupul meu este, carele eu îl voiu dâ
pentru vieaţa lumii. Deci se priceau intru sine jidovii
zicând: Cum poate acesta să’şi deâ nouă trupul său să-l
mâncăm? Ş i au zis lor Iisus: A- min, amin zic vouă, de nu
veţi mâncâ trupul Fiului omenesc, şi de nu veţi beâ
sângele lui,, nu veţi aveâ vieaţă întru voi. Cela ce
mănâncă Trupul meu, şi beâ Sângele meu, are vieaţa
vecilor, şi eu îl voiu înviâ pre el în ziua cea de apoi.
După aceea Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... vezi pag. 75.
Ş i îndată , Canonul Peasna 1, glas 6, Irmos:
Pre cela ce cu valul mă rii au acoperit de demult.
Pripeală Odihneşte Doamne, sufletul adormitului robului tă u.
La tine Făcătorul de bine, şi Stăpânul tuturor

Hristoase, cădem cu lacrămi fierbinţi, această cântare
236 RÂNDUIALA
deasupra gropei strigând cu plângere, pre credinciosul

robul tău odihneşte-1 ca un Milostiv,
învredniceşte-! Cuvinte stării deadreapta ta ceii sfinte
împreună cu aleşii tăi, pre acesta ce a murit întru
nădejdea învierii Iubitorule de oameni, cu osârdie ne
rugăm cu glas de laudă.
Intru cinstită cereasca împărăţie, pre alesul robul tău,
carele l-ai mutat de pre pământ învredniceşte-!^
luminat a se bucură Iubitorule de oameni, trecându-i Iui
toate greşalele sufleteşti, ca un Indurat.
Slavă ...
Vai mie! Că este ca iarba slava lumească, împreună a

înflorit, şi îndată s’a uscat, unde este în groapă vrednicia?
Unde este chipul, sau frum- seţea acolo? Pentru aceasta
iartă Doamne pre robul tău ca un Indurat.
Dupre datorie toţi cu dragoste te lăudăm pre tine
Fecioară prea curată, Mărie Maica lui Dumnezeu, că ai
neadormit ochiul rugăciunei tale pururea, izbăveşte-ne
pre noi de păcate acum, şi din judecata morţii.
Feasna a 3-a Irmos:
Nu este sfânt ca tine, Doamne Dumnezeul meu...
M u este om pre pământ, carele n’a greşit Cu-

___ vinte. Pentru aceasta primeşte rugăciunile de
la noi smeriţii, şi lasă, iartă-i Mântuitorule robului tău
toate greşalele.
Ş i cine este iubitorule de oameni ca tine Doamne
milostive? Carele ierţi păcatele, şi viilor şi morţilor, cu
putere multă; pentru aceasta mântueşte şi pre robul
tău.
Slavă ...
Chemării celei de sus Mântuitorule, arată-1 împreună
moştenitor pre acesta ce cu credinţă s’a mutat, primind
rugăciunea lacrămilor lui cea mai de pre urmă, Unule
cela ce eşti fără de păcat.
Ceea ce eşti cuNTĂadevărat
INMORMÂ Stăpâna noastră, întru
REI PREOŢILOR MIRENI 237 tot
sfântă Fecioară, nu încetă rugând pre Dumnezeu, pre
carele l-ai născut, pre acesta ce s’a mutat întru credinţă,
să-l învrednicească împărăţiei
Sale» Sedealna glas al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi vieaţa aceasta
este umbră şi vis. Că îndeşert se turbură tot
pământeanul, precum zice Scriptura: când dobândim
lumea, atuncea în groapă ne* sălăşluim, unde
împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta
Hristoase pre robul tău acesta în laturea celor vii, în
corturile drepţilor odihneşte-1.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea
vieţii mele nu mă părăsi pre mine; ajutorului omenesc
nu mă încredinţâ, ci singură mă apără şi mă milueşte.
Peasna 4, Irmos.
Pogorârea ta cea dumnezeească pre Cruce.
C ă nesuferită judecata înfricoşatei îngroziri a zilei

aceleia aşteaptă pre cei ce s’au mutat. Pentru
aceasta cu osârdie învierea cu credinţă, la Hri- stos
să o cerem.
Ca pre cel ce ş’a aprins ţie prin pocăinţă făclia
luminat Hristoase, mai ’nainte de moarte, pre robul tău
Stăpâne îndurate Mântuitorule, cămării tale cei luminate
învredniceşte-1.
• Slavă ...
Când vei descoperi toate cele ascunse, şi vei vădi
Hristoase păcatele noastre, pre carele l-ai luat Doamne,
milueşte-1 bunule, aducându-ţi aminte de mărturisirea
lui.
Nu uită pre cei ce strigă ţie întru plângere cu osârdie,

Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ca întru toate să afle
odihnă, ceea ce eşti bună, credinciosul robul tău acesta
ce s’a mutat.
238 RÂNDUIALA
I
Peasna 5, Irmos:
Dumnezeeştei ară tă rii tale Hristoase»
n ceata aleşilor, şi întru desfătarea Raiului Indurate, pre
acesta ce întru credinţă l-ai mutat dela noi
sălăşlueşte-1; că tu Mântuitorul nostru ai pus
dumnezeească pocăinţă tuturor oamenilor celor ce
greşesc ca un Stăpân, şi pre a- cesta învredniceşte-1
împărăţiei tale.
Dupre putere ca un Dumnezeu, prin stăpânire
milueşte zidirea ta, cela ce te-ai supus legei o- meneşti
Doamne, unule iubitorule de oameni. Pentru aceasta
uşurează, iartă Mântuitorule păcatele acestuia ce cu
credinţă s’a mutat, şi-l învredniceşte pre dânsul
Slavă ...
Nimenea nu va scăpă acolo de divanul judecăţii tale
cei înfricoşate: împăraţii şi puternicii, toţi împreună cu
robii vor sta înainte, şi glasul cel înfricoşat al
Judecătorului va trimite pre noroadele cele păcătoase la
judecata gheenii; dintru carea Hristoase scoate pre robul
tău.
Dintru tine s’au născut Izbăvitorul dupre firea
omenească, mai pre sus de fire, pre carele Fecioară
nenuntită cu osârdie roagă-1, să scoaţă pre toţi din
muncă şi din nevoi, şi din muncile cele înfricoşate ale
iadului, şi mântueşte pre acesta ce s’a mutat dela noi
acum cu credinţă.
Peasna 6, Irmos:
Adâncul cel de desupt al pă catelor...
*oartea, şi groapa, şi judecata ne aşteaptă pre
r
jpf noi, carea vădeşte toate faptele, din care mân tueşte
pre robul tău lubitorule de oameni, pre carele l-ai mutat.
Deşchide Mântuitorul meu uşa milei tale acestuia ce
s’a mutat rugămu-ne ţie Hristoase, ca să sălteze întru
slavă, făcându-1 părtaş
INMORMÂ veseliei
NTĂ REI PREOŢILOR MIRENI stăpânirii tale. 239
Slavă ...
Izbăveşte de greşale cu mila ta pre robul tău
Mântuitorule, pre carele acum întru credinţă l-ai mutat,
că nimenea nu se îndreptează din faptele omeneşti,
Iubitorul« de oameni.
t’
Omorîrea morţii, şi pierderea blestemului, Ziditorul cu

trup s’au născut din tine Născătoare de Dumnezeu, şi
pre toţi cei morţi îi mântueşte ca un bun, şi Iubitor de
oameni. Diaconul:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Ş i celelalte şi rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor. După aceea
Condacul. glas 8:
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletul robului tău,

unde nu este durere, nici întristare, nici su- spinare, ci
vieaţă fără de sfârşit.
Icos:
^ Tu însuţi eşti fără de moarte, cela ce ai făcut şi ai zidit
pre om; iară pământenii din pământ suntem zidiţi, şi
cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis: că pământ eşti, şi iarăşi în
pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem,
făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare: Aliluia.
Cu osârdie mă rog, auziţi că cu dureri acestea le şi zic,
că pentru voi am făcut plângerea aceasta, doară aşi
aveă pre cineva spre folos, ci când veţi cântă acestea,
aduceţi-vă aminte de mine, cela ce eram oarecând cu
voi cunoscut, că de multe ori împreună am intrat, şi în
casa lui Dumnezeu împreună am cântat: Aliluia.
Sculându-vă toţi adunaţi-vă, şi şezând ascultaţi
cuvânt: înfricoşat este judeţul fraţilor, căruia toţi vom să-i
stăm înainte, nu este acolo nici rob, nici slobod, nu este
acolo mare, nici mic, ci toţi goli înainte vom stă. Pentru
aceasta bine este a cântă neîncetat cântare: Aliluia.
Să ne înfierbântăm toţi cu lacrămi, când vedem trupul
240 RÂNDUIALA
zăcând, şi apropiindu-ne toţi să’l sărutăm, şi asemenea

şi unele ca acestea către dânsul să zicem: iată ai lăsat
pre cei ce te iubesc, şi mai mult nu vei mai grăi cu noi o
prietene; pentruce nu grăeşti? Precum ai grăit cu noi? Ci
aşă taci ne grăind cu noi: Aliluia.
Ce cuvinte amare sunt ale acelora ce mor, cari zic
când se duc de aicea, fraţilor: de fraţi mă despart, pre
toţi prietenii las, şi mă duc; dar încotr’o mă duc nu ştiu,
s’au cum va fi acolo nu ştiu, fără numai Dumnezeu cela
ce m’au chemat. Ci voi îmi faceţi pomenire cu cântare:
Aliluia.
Oare unde merg acum sufletele? Oare cum pe-* trec
acum încolo? Aşi pofti să ştiu taina, dar nu este nimenea
putincios a spune aceasta, oare şi aceia aducuşi aminte
de ai săi? Precum noi de dânşii ? Au ei poate că au uitat
pre cei ce’i tânguesc pre dânşii şi fac cântare: Aliluia.
Petreceţi prietenilor pre cei morţi, şi degrab vă duceţi
la mormânt, şi acolo cu socoteală căutaţi, şi vă gătiţi
picioarele voastre. Că toate tinereţele acolo s’au stricat,
toată vârsta acolo s’a veştejit, â- colo este cenuşă şi praf,
şi viermi; acolo este toată tăcerea, şi nu este nici unul să
grăiască: Aliluia.
lată acum mă vedeţi zăcând, şi mai mult nu voiu mai
stă înaintea voastră; iată şi limba a a- muţit, iată şi
buzele au încetat. Rămâneţi sănătoşi, prietinilor şi fiilor;
mântuiţi-vă fraţilor; mântui- ţi-vă cunoscuţilor; că eu în
calea mea merg; ci faceţi pomenire de mine cu laude:
Aliluia.
Nici unul din cei de acolo n’a înviat, ca să ne spue
nouă cum petrec cari ne erau într’o vreme fraţi sau
nepoţi, sau cei ce s’au dus mai ’nainte a- colo la Domnul.
Pentru aceasta pururea de multe ori zicem: oare este să
vedem acolo unul pre altul? Oare este să vedem acolo
pre fraţi? Oare este să zicem acolo împreună laudă:
Aliluia.
Ne ducem preNTĂcalea
INMORMÂ cea
REI PREOŢILOR veşnică, stând înainte
MIRENI 241 ca
nişte vinovaţi, în jos căutând toţi cu feţele. Unde va fi
atuncea frumuseţea? Unde va fi avuţia? Unde va fi
atuncea mărirea vieţei aceştia? Nici una dintr’acestea
nu ne va ajută nouă acolo, fără numai să zicem adesea
cântare: Aliluia.
Ce te turburi fără de vreme, o omule? Intr’un ceas
toate se trec, că în iad nu este pocăinţă, nici va mai fi
acolo odihnă; acolo este viermele cel neadormit, acolo
pământ întunecos şi înnegrită materie, unde voiu eu să
mă odihnesc. Căci nu m’am nevoit nici decum ca să zic
adesea cântând: Aliluia.
Nici un lucru nu este aşâ lesne a se uită, ca omul când
se desparte de om; pentrucă măcar că în puţină vreme
ne aducem aminte de el, iar îndată uităm moartea,
avându-1 pre dânsul ca şi cum n’ar fi murit, că şi părinţii
uită pre fii lor cu adevărat, pre carii i-au născut, i-au
crescut şi varsă lacrămi cu laudă: Aliluia.
Vă aduc aminte vouă, fraţilor mei şi fiilor şi prietenilor,
să nu mă uitaţi când vă rugaţi Domnului, rogu-vă, şi
mă cuceresc şi vă poftesc; luaţi acestea spre aducere
aminte, şi mă tânguiţi ziua şi noaptea precum Iov către
prietenii lui, zic şi eu către voi: Ş edeţi, iarăşi să zicem:
Aliluia.
Toate lăsându-le mergem, şi goli şi scârbiţi vom sta
înainte; că frumuseţea ca iarba se vestejeşte, ci numai ne
înşelăm oamenilor; gol te-ai născut, o ticăloase, gol şi
acolo cu totul vei să stai înainte; nu ţi să nălucească
muritorule în vieaţă cândva, ci numai pururea suspină cu
plângere: Aliluia.
De ai miluit omule pe vre un om, însuţi tu a- colo te
vei mii ui; de ai pătimit împreună cu vre un sărac, însuţi
te vei mântui acolo din nevoie; de ai îmbrăcat pe vre un
gol în vieaţa ta, însuţi te vei îmbrăcă acolo, şi vei cântă:
Aliluia.
242 RÂNDUIALA
Cumplită este calea pre care mă duc, întru carea

niciodată aşâ n’am umblat; şi laturea aceea este
necunoscută, unde nimenea nici decum nu mă cu-
noaşte; înfricoşat este a vedeâ pre cei ce ne duc, straşnic
este cel ce m’au chemat, Stăpânul vieţii şi al morţii, cela
ce ne chiamă pre noi acolo, când voeşte: Aliluia.
Noi de ieşim din vre un sat, ne trebuesc oarecare
poveţe, ce vom face acolo, mergând în oraşul a- cela
unde nu cunoaştem? Multe poveţe trebuesc ţie
atuncea, multe rugăciuni trebuesc să meargă împreună
cu tine, ca să se păzească ticălosul suflet, până a ajunge
la Hristos, şi să zică către dânsul: Aliluia.
Cei ce se supun patimilor trupeşti, aceia acolo iertare
nici cum nu vor aveă, că acolo vor fi vă- ditori înfricoşaţi,
acolo şi cărţile se vor deschide, unde va fi atuncea o
omule căutarea împrejur? Sau cine’ţi va ajută ţie acolo
atuncea? Fără numai de ai făcut ceva bine când ai fost
viu, şi de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.
Tinereţile şi frumseţea trupului în vremea morţii se
vestejesc, şi limba atuncea arde cumplit, şi gâtlejul
uscându-se se aprinde; atuncea frumuseţea ochilor se
stinge, şi toată podoaba obrazului se schimbă, şi
frumuseţea grumazului se sfărâmă, şi de aceea
încetează a zice adesea: Aliluia.
încetaţi de acum, încetaţi, şi pentru cel mort încetaţi,
şi vedeţi mare taină, că este ceasul înfricoşat, tăceţi, ca
să meargă cu pace sufletul, pen- trucă în mare nevoe se
află, şi cu multă frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.
Eu am văzut prunc murind, şi mi-am tânguit vieaţa
mea, pentrucă se turbură, cu totul tremură şi dupăce i-
a venit ceasul, a strigat: o tată ajută-mi! O maică
mântueşte-mă! Ş i nu este nimenea atuncea putincios
să-i ajute, fără numai vă- zându-1 se mâhnesc, şi-l
plâng pre dânsul în groapă: Aliluia.
Oare câţi fără veste s’au răpit dela cămările lor în
mormânt? ŞINMORMÂ
i s’auNTĂ
împreunat împreunare veşnică,243şi au
REI PREOŢILOR MIRENI
făcut tânguire preste măsură, şi nu s’au sculat din

cămară! Ci împreună au fost nunta, şi împreună
groapa, într’un loc împreunarea, într’un loc despărţirea,
într’un loc râsul, într’un loc şi plânsul, împreună şi
cântarea: Aliluia.
Ne aprindem, auzind că numai acolo este lumină
veşnică, acolo este izvorul vieţii noastre, şi acolo este
veşnica desfătare, acolo este Raiul, întru carele toate
sufletele drepţilor se bucură, să ne adunăm şi noi toţi
întru Hristos, ca să strigăm aşâ toţi lui Dumnezeu:
Aliluia.
Prea sfântă Fecioară nenuntită, carea ai născut
Lumina cea neapropiată, rugămu-te, cucerimu-ne ţie şi
te cerem, nu încetă a rugă pre Domnul pentru
adormitul robul tău Preacurată, ca să afle a- colo iertare
greşalelor în ziua judecăţii Preacurată, că îndrăznire ai
ca o Stăpână a te rugă Fiului tău pururea: Aliluia.
Apoi iară Condacul.
unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci vieaţă
B
Peasna 7, Irmos: Minune~negră ită ...
\e focul gheeuii, şi de răspunsul cel înfricoşat, ca

un îndurat Hristoase izbăveşte pre robul tău, pre
carele întru credinţă l-ai luat dintru acestea de acum, şi
dă slugii tale să’ţi cânte ţie: Izbă- vitorule Dumnezeule
bine eşti cuvântat.
In pământul celor blânzi, şi întru desfătarea Raiului,
pre robul tău cel ce a adormit întru credinţă, în locul
sălăşluirii slavei cei minunate în- vrednicindu-1
Dumnezeule, dă-i să’ţi cânte ţie: Izbă- vitorule
Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Slavă ...
Multă este judecata ta, şi nevoe negrăită este gheena
fraţilor! Că acolo sufletele dimpreună cu trupurile ard, şi
244 RÂNDUIALA
in durere cu lacrămi strigă: Izbă- yitorule Dumnezeule

bine eşti cuvântat.
P re cei ce fără de îndoială te laudă pre tine Maica lui
Dumnezeu Născătoare de Dumnezeu fără prihană
curată, şi pre cei vii pururea ii păzeşte cu rugăciunile
tale, şi pre cei ce s’au mutat îi scoate din muncile cele
amare, ca să strige: Izbăvito- rule Dumnezeule bine eşti
cuvântat.
Peasna 8-a, Irmos:
0
Infricoşază -te, teme-te Cerule...
ce ceas înfricoşat aşteaptă pre păcătoşi fraţilor! O

ce frică atuncea, când focul gheenii îi va mâncâ, şi
şarpele cel ce se târăşte îi va înghiţi. Pentru aceasta
Hristoase îndurate Stăpâne, izbăveşte de ziua cea
înfricoşată aceea a gheenii.
O bucuria drepţilor, carea o vor luă cândva veni
Judecătorul! Că acolo s’au gătit cămara şi Raiul, şi toată
împărăţia lui Hristos, întru carea pre robii tăi arată-i să
se veselească, cu sfinţii tăi Hristoase în veci.
INMORMÂNTĂREI PREOŢILOR MIRENI
iwwww—wwwwwwwwwwi—WWW 245
Slavă ...
Cine va suferi Hristoase îngrozirea înfricoşatei venirii

tale? Acolo Gerul înfricoşat se va strânge ca o hârtie, şi
vor cădeâ stelele, şi se va clăti toată făptura de frică, şi
lumina se va schimbă, atuncea iartă Cuvinte pre acesta
ce s’a mutat de aicea.
Fiul pre carele l-ai întrupat mai pre sus de fire Curată,
acesta este Judecătorul viilor* şi al morţilor, şi judecă tot
pământul, şi mântueşte din munci pre carii voeşte, şi
mai vârtos pre cei ce cu dragoste se închină întru
închipuiri aceluia, şi pre tine te laudă întru toţi vecii.
Peasna 9-a Irmos:
Nu mă tângui pre mine maică ...
M u vă tânguiţi toţi cei ce aţi murit întru cre- dinţă,

că Hrisfos pentru noi au răbdat cu trupul, şi Crucea,
şi îngroparea, şi au făcut fii nemurirei pre toţi carii
strigă către dânsul, nu intră intru judecată cu robii tăi.
Ca cei ce am adormit întru nădejdea dumne- zeeştei
învieri, vieaţa cea întru Hristos a tuturor am aflat
credincioşii. Ci o fraţilor! Acolo este multă judecată f şi
nimenea în iad nu se va mântui pre sine, dar voi pentru
toţi vă rugaţi lui Hristos.
Slavă ...
Intru neîmbătrânită slava ta, şi întru desfătarea Raiului,
pre acesta ce s’a mutat acum dela noi a- şază-1 Bunule,
că cu creştinătate şi cu pocăinţă a alergat la tine întru
credinţă, şi-l fă pre dânsul ales înainte stătător
Pre tine ca pre Maica Vieţii, ceea ce eşti mai pre sus
de fire Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Cu bună
credinţă te lăudăm credincioşii, că prin tine făcându-ne
fără de moarte noi ceşti morţi mai de ’nainte, am aflat
246 RÂNDUIALA
vieaţă, şi iată cântare săvârşim ţie.

Apoi'Ectenia şi Rugă ciunea. In urmă : Svetilna:
Acum m’am odihnit, şi am aflat uşurare multă, că
m’am mutat din stricăciune, şi m’am dus la vieaţă,
Doamne slavă ţie.
Ş i stihurile acestea:
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, *aşâ va

înflori.
Stih: 2.
Că duh a trecut într’însul, şi nu va fi....

Stih: 3.
Ş i adevărul Domnului rămâne în veci.

Ş i după fiece stih se zice Svetilna, apoi: Slavă ... Ş i acum a Nă scă toarei.
Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu, că
s’au născut dintr’însa Hristos izbăvitorul tuturor, Doamne
slavă ţie.
Ş i îndată Lă udă rile; apoi stihirile, glas al 6-lea, podobie:
Cea desnădăjduită pentru vieaţă...

Indumnezeindu-se întru pristăvire acum cu taina ta
cea făcătoare de vieaţă Hristoase, la tine s*a mutat
dumnezeescul slujitorul tău. Deci primeşte
în mâinele tale sufletul lui ca pre o pasăre, aşază-1 pre
dânsul în curţile tale cu cetele îngerilor, şi o- dihneşte
pre acesta ce l-ai luat cu porunca ta Doamne, pentru
mare mila ta.
Streină este taina morţii, că vine asupra tuturor fără
vreme; firea în silă se strică; pre bătrâni ii ia, pre
igumeni, pre cărturari, pre dascălii cei ce cugetă cele
deşarte, surpă pre episcopi şi pre păstori. Ci să
strigăm cu lacrămi: pre acesta ce l-ai luat cu porunca
ta Doamne, odihneşte-1 pentru mare mila ta.
Vieţuind întru buna credinţă, şi înfrumseţat fiind
preotul tău Hristoase, jertfitorul şi slujitorul dum-
nezeeştilor Taine, cu dumnezeească porunca ta s’a
mutat din gâlcevile lumeşti,
INMORMÂ NTĂ REI PREOŢILOR pre
MIRENI carele ca pre un preot
247
al tău Mântuitorule primindu-1 mântueşte-1, şi cu
drepţii îl odihneşte, pre acesta ce l-ai luat cu porunca
ta pentru mare mila ta.
Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei
pre Dumnezeu întrupat din tine l-am cunoscut,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre acela toa-
gă-1 să mântuiască sufletele noastre.
Apoi zicem:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Doamne scă pare te-ai fă cut nouă ...
Invredniceşte-ne Doamne...
Diaconul, Ecţenia.
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare
mila ta... . ^
încă ne rugăm pentru odihna sufletului...
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul Iui...
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerurilor...
Ş i preoţii toţi să zică în taină rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... Vos-
248 RÂND UI ALA
glas: Cu tu eşti Învierea... Apoi stihirileaceste ale lui Damaschin, Sa- moglasnice glas
I-iu:
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu
grija? Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate
sunt mai neputincioase decât umbra, toate sunt decât
visurile mai înşelătoare, întru o clipeală pre toate acestea
moartea le apucă; ci întru lumina feţei tale Hristoase, şi
întru desfătarea trumseţei tale, pre cel ce l-ai ales,
odihneşte-1 ca un Iubitor de oameni.
Stih: Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
Cu fapta Mântuitorul meu arăţi, că tu eşti învierea

tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr l-ai învieat din
morţi; atuncea încuetorile s’au sfărâmat, şi porţile iadului
s’au cutremurat; atuncea moartea oamenilor s’a arătat
ca un somn; ci cel ce ai venit să mântueşti zidirea ta, iară
nu să o osândeşti, pre acesta ce l-ai ales, odihneşte-1 ca
un Iubitor de oameni.
Slavă ... Si acum, a Nă scă toarei, i '
Grabnică folositoare tuturor te-ai arătat Născătoare

de Dumnezeu, tuturor acoperemânt şi tărie dela
Dumnezeu, celor ce scapă la tine, celor din nevoi
ajutătoare, celor robiţi grabnică izbăvire, că pre tine te-
au pus Hristos sprijineală şi folositoare asupra celor
protivnici, şi zid nestricat, şi celor neputincioşi tărie
nebiruită, şi dătătoare ae pace sufletelor noastre.
Stihirile, glas al 2-lea:
Vai! Câtă nevoe are sufletul despărţindu-se de trupl
Vai! Cât lăcrămează atuncea, şi nu este cine să-l
miluiască pre dânsul! Către îngeri ridicându-şi ochii, în
deşert se roagă; către oameni mâinile în- tinzându-şi, nu
are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi,
cunoscând scurtarea vieţii noastre, adormitului să-i
cerem odihnă dela Hristos, şi sufletelor noastre mare
milă.
Stih: Câtre Domnul când m’am necă jit am strigat ş i m’au auzit.
Veniţi toţi INMORMÂ
să vedem minune
NTĂ REI PREOŢILOR MIRENI mai pre sus de minte;
249 că
cela ce eră aseară cu noi, acum zace mort; veniţi să
cunoaştem cum preste puţin noi rumpân- du-ne ne
sfârşim; cum cei ce se ungeau cu miruri şi cu bune
miresme, zac întru stricăciune; cum cei ce se
împodobiau cu aur, zac fără podoabă şi fără de chip?
Pentru aceasta iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii
noastre, celui mutat să-i cerem dela Hristos odihnă.
Stih: Doamne izbă veş te sufletul meu de buze viclene.
Mântueşte-te vieaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi

prietenii, şi rudeniile, şi fiii, că în cale merg întru carea
niciodată n’am călătorit; ci veniţi adu- cându-vă aminte
de dragostea mea cea către voi, urmaţi şi daţi gropii
lutul meu acesta, şi pre Hristos cel ce va să judece
smeritul meu suflet, cu lacrămi îl rugaţi, ca să mă
izbăvească pre mine de focul cel nestins.
Uşa cea neumblată cu taină pecetluită, binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primeşte
rugăciunile noastre, şi le du Fiului tău, şi Dumnezeu, ca
să mântuească pentru tine sufletele noastre.
Stihirile, glas 3:
Iată zac iubiţii mei fraţi în mijlocul tuturor amuţit, fără

de glas, gura a tăcut, limba a încetat, şi buzele s’au lipit,
mâinile s’au legat, şi picioarele s’au încurcat, chipul s’a
schimbat, o- chii s’au stins, şi nu văd pre cei ce se
tânguesc, auzul nu primeşte strigarea celor ce se
mâhnesc, nările nu mirosesc mireazma tămâiei, iară
dragostea cea adevărată niciodată nu moare. Pentru
aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii mei, faceţi
pomenire de mine, ca în ziua judecăţii să aflu milă, la
judecata cea înfricoşată.
Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Toate sunt deşertăciune cele omeneşti, câte nu
250 RÂNDUIALA
rămân după moarte, nu rămâne bogăţia, nici că-

lătoreşte împreună mărirea, că viind moartea toate
acestea pier. Pentru aceasta lui Hristos celui fără de
moarte să-i strigăm, pre acesta ce s’a mutat dela noi
odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor celor ce se
veselesc.
Stih - Domnul va pă zi intrarea ta, ş i ieşirea ta de acum ş i până în veci.
Oamenilor! Pentruce ne turburăm în deşert? Calea
grabnică şi grea este, pre carea alergăm, lum este
vieaţa, abur, cenuşă şi praf, preste puţin ne facem, şi ca
floarea ne veştejim. Pentru aceasta să strigăm lui Hristos
celui fără de moarte, pre acesta ce s’a mutat dela noi
odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor celor ce se
veselesc.
Liman^ de mântuire te avem Născătoare de Dum-
nezeu Fecioară, noi cei ce ne învăluim în marea vieţii.
Pentru aceasta roagă-te lui Dumnezeu celui ce s’au
întrupat din tine fără sămânţă, şi negrăit s’au făcut om,
să mântuiască sufletele noastre.
Stihirile, glas 4.
Unde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde

este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi
argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate
sunt ţărână, toate cenuşă, toate,umbră. Ci veniţi să
strigăm împăratului celui fără de moarte: Doamne,
veşnicilor tale bunătăţi învredniceşte pre acesta ce s’a
mutat dela noi, oaihnindu-1 pre dânsul întru fericirea cea
neîmbătrânită.
Stih: Veselitu-m’am de cei ce mi-au zis mie în casa Domnului
vom merge.
Venit-a asupră’mi moartea ca un răpitor, venit-a

stricătorul şi m’a surpat, venit-a, ca şi cum n’aşi fi fost
m’a arătat, venit-a, şi pământ fiind ca şi cum n’aşi fi fost
zac, cu adevărat vis, cu adevărat nălucire suntem noi
muritorii, ci veniţi săREI strigăm
INMORMÂ NTĂ împăratului celui fără
PREOŢILOR MIRENI 251 de
moarte: Doamne, veşnicilor tale bunătăţi învredniceşte-

1 pre acesta ce s’a mutat dela noi, odihnindu-1 pre
dânsul întru neîmbătrânita vieaţă.
Una curată şi prea cinstită Fecioară, ceea ce pre

Dumnezeu fără sămânţă l-ai născut, roagă-1 să
Stihirile, glas 5:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt

pământ şi cenuşă; şi iarăşi m’am uitat în mormânturi, şi
am văzut oase goale, şi am zis: oare cine este împăratul,
sau ostaşul, sau bogatul, sau săracul, sau dreptul, sau
păcătosul? Ci o- dihneşte Doamne cu drepţii pre robul
tău.
Stih: Stând erau picioarele noastre în curţile tale Ierusalime.
Tu ai zis Hristoase: cel ce crede întru mine nu va
vedeă moarte. Ci precum eu din Lumină în lumină sunt
Lumină, aşă vă veţi lumină şi voi întru mine întru slava
mea; că fiind Dumnezeu adevărat, am venit să
mântuesc pre cei ce întru adevărata creştinătate mă
cinstesc pre mine unul Domnul Dumnezeu, îndoit cu
firile, a trupului şi a Dumnezeirei, iară unul cu Ipostasul.
Deci pre cela ce aşă te-au mărturisit credinciosul tău
rob, cu sfinţii odihneşte-1 întru lumina feţei tale, ca un
Iubitor de oameni.
Ţie ne rugăm ca Maicii lui Dumnezeu binecu- vîntată
roagă-te să ne mântuim noi.
începătură şi stat mi-au fost mie porunca ta cea
ziditoare; că voind din cea nevăzută, şi din cea văzută
să’mi alcătueşti fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit, şi
mi-ai dat suflet, cu însuflarea ta cea dumnezeească şi
făcătoare de vieaţă. Pentru aceasta Hristoase pre robul
252 RÂNDUIALA
tău, în laturea celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-

1.
Stih: Că tre tine am ridicat ochii mei, cela ce locueşti în Cer.
Cinstit-ai cu chipul tău zidirea mâinilor tale Cuvinte, că
ai zugrăvit în chipul cel trupesc a- semănarea fiinţei cei
înţelegătoare, căreia şi păr
INMORMÂHTÂREI PREOŢILOR MIRENI 253
taş pre mine m’ai aşezat, puindu-mă pre pământ să

stăpânesc făpturile întru a mea putere. Pentru aceasta
Mântuitorule pre robul tău în laturea viilor, şi în
corturile drepţilor odihneşte-1.
Pre Dumnezeu întrupat din tine l-am cunoscut
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pre acesta roa- gă-
1 să mântuiască sufletele noastre.
Dupre chipul şi dupre asemănarea ta zidind din
început pre om, l-ai pus în Raiu să stăpânească preste
făpturile tale; iară de pizma diavolului fiind amăgit, s’a
împărtăşit mâncării, călcător poruncilor tale făcându-se.
Pentru aceasta iarăşi in pământ, dintru carele s’a luat, l-ai
osândit pre dânsul să se întoarcă Doamne, şi să’şi ceară
odihnă.
Stih: Cât sunt de iubite lă caşurile tale Doamne.
Dezleagă toată întristarea moartea, carea este dată
firii noastre cei din Adam, că stricăcioşi neam făcut
împărtăşindu-ne mâncării; cunoscut-am că fiind zidiţi
din pământ, iarăşi praf şi cenuşă ne vom face, precum
am fost şi mai ’nainte. Pentru aceasta cu glas de
plângere pre Făcătorul să rugăm, să dăruiască celui
adormit iertare şi mare milă.
Pre tine Născătoare de Dumnezeu zid nesurpat, şi
nădejde te-au agonisit credincioşii. Pentru aceasta nu
încetă Stăpână, a te rugă pentru robii tăi cei ce au
adormit întru credinţă, ca iertare să se facă lor la
judecată, când va şedeâ Fiul tău, şi Dumnezeu, că tu ştii
firea noastră că este amestecată cu de toate păcatele,
ca toţi să te fericim.
Stihirile, glas 8:
Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarle, şi văz

254 RÂNDUTALA
în mormânturi zăcând frumseţea noastră cea zidită

dupre .chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită,
neavând chip. O minune! Ce taină este aceasta, ce s’a
făcut pentru noi? Cum ne-am dat stricăciunii? Cum ne-
am înjugat cu moartea? Cu adevărat, dupre porunca lui
Dumnezeu, precum este scris, a celuia ce dă adormitului
odihnă.
Stih: Doamne al puterilor, doreşte ş i slă beşte sufletul meu.
Cum ne-am făcut stricaţi, cei ce purtăm chip nestricat,
şi cu suflare dumnezeească am luat suflet nemuritor,
făcându-ne amestecaţi precum s’a scris, şi cum am
călcat poruncile lui Dumnezeu? O Minune! Cum lăsând
hrana vieţii, am mâncat mâncare solitoare de moarte, şi
amară? Cum ne-am înşelat lipsindu-ne de vieaţa cea
dumnezeească? Insă să strigăm lui Hristos, pre acesta
ce s’a mutat în curţile tale odihneşte-1.
Acoperemântul tău Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, este doftorie sufletească, că sub acela
scăpând, ne izbăvim de boalele sufleteşti.
Alte stihiri, samoglasnice glas al 8-lea:
Nemăsurată este munca celor ce vieţUesc curveşte,
scârşnirea dinţilor, şi plângere nemângâiată, negură
neluminată, şi întunerecul cel mai dinafară,
şi viermele INMORMÂ
cel NTĂ
neadormit,
REI PREOŢILOR MIRENIlacrămile fără lucru,
255
judecata fără de milă. Pentru aceasta mai ’nainte de

sfârşit să strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, pre
carele ai ales, cu aleşii tăi odihneşte-1.
G lăsul-va trâmbiţa, şi morţii ca dintr’un somn se
vor sculă, dorind să ia vieaţă cerească, au nădăjduit
întru tine Făcătorul şi Domnul, să nu osândeşti pre
robii tăi, că muritor pentru noi te-ai arătat cela ce eşti
fără de moarte. Pentru a- ceasta mai ’nainte de sfârşit
să strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, pre carele ai
ales, cu aleşii tăi odihneşte-1.
I ată şi stihiile, Cerul, şi pământul se vor schimbă, şi
toată făptura întru nestricăciune se va îmbrăcă,
stricase-va stricăciunea, şi va pieri întunerecul întru
venirea ta, că vei iarăşi să vii cu slavă, precum scrie,
ca să răsplăteşti fieşte căruia dupre lucrul lui,
Stăpâne Hristoase, pre carele l-ai ales, cu a- leşii tăi
odihneşte-1.
A Nă scă toarei :
Cel ce te-ai arătat din Fecioară Cuvinte, fă-mă
vrednic fecioriei, cetele fecioarelor aprinzându’şi
făcliile vor cântă ţie, dorind de slava ta, îndatăşi vor
intră împreună. Deci precum acelea vor dăn- ţui întru
cămara cea cerească, aşă şi noi împreună cu acele
fecioare înţelepte să intrăm luminat, Treime fără de
început pre carele ai ales cu cei drepţi odihneşte-1.
V eniţi şi vedeţi toţi, streină şi înfricoşată vedere,
cea cunoscută de toţi, chipul ce se vede acum, şi de
acum să nu mai gândiţi de cele trecătoare; a-
258 RÂNDUIALA
„^ MM*. A/* «MtMMlt/»*/»»««*/ " ^ ,- ,
stăzi sufletul de trup s’a despărţit, la lumea cea veşnică
mutându-se, că merge în cale, în carea niciodată n’a
umblat, şi la Judecătorul cel nefăţarnic, unde stau înainte
cetele îngereşti, că înfricoşată este fraţii mei judecata
aceea, unde toţi vom stă înainte goli, unii ruşinaţi, iară
alţi încununaţi. Pentru aceasta să strigăm către
împăratul cel nemuritor, când vei vreâ să întrebi de cele
ascunse ale oamenilor, iartă pre robul tău, pre carele l-ai
luat Doamne iubitorule de oameni.
Cu rugăciunile celeia ce te-au născut Hristoase, şi cu
ale Mergătorului tău înainte, cu ale Apostolilor,.
Proorocilor, Arhiereilor, ale Preacuvioşilor, şi Drepţilor, şi
ale tuturor Sfinţilor, odihneşte pre robul tău cel ce a
adormit.
După aceea: Bine este a se mă rturisi Domnului... Apoi: Sfinte Dumnezeule... şi
după Tată l nostru... Troparele: Cu duhurile drepţilor... Ş i celelalte. Apoi Ectenia:
Milueşte-ne p\,e noi, Dumnezeule, dupre mare mila ta... şi celelalte; ş i după
Dumnezeul duhurilor... se face să rutare, cântând stihirile glas al 2-lea, podobie: Când
de pre lemn... Veniţi fraţilor, să dă m mortului să rutarea... şi celelalte cum s’au scris la
înmormântarea Monahilor, caută -le la pagina 215.
După aceia, Slavă , glas 6: Vâzându-mă ză când fă ră de glas...
Ş i acum, a Nă scă toarei, caută -le la înmormântarea mirenilor pagina 188. După
aceasta ridicând trupul îl duc la mormânt, iară preoţii mergând înainte cântă
Irmoasele Canonului celui mare, glas al 6-lea, Peasna I-a:
Mjutor, şi acoperitor, s’au făcut mie spre mân- Jjiţtuire,
acesta este Dumnezeul meu, şi-l voiu proslăvi,
Dumnezeul părintelui meu, şi-l voiu înălţă pre dânsul că
cu slavă s’au proslăvit. A
Ia aminte, Cerule, şi voiu grăi şi voiu lăudă pre Hristos,

carele din Fecioară s’au arătat lumii cu trup.
Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, carele am
plouat mană, şi apă din piatră am izvorît de demult în
pustie poporului meu, cu singură dreapta şi puterea
mea.
Pe piatra cea neclătită a poruncilor tale, Hri- stoase
întăreşte Biserica ta.
I
Peasna 3, Irmos:
jntăreşte Doamne pe piatra poruncilor tale, ini- _ima

mea ceea ce se clăteşte, că tu eşti unul sfânt
şi Domn. Peasna 4, Irmos:
â
INMOHMÂNTĂ REI PREOŢILOR MIRÎ1NI 257
uzit-a proorocul de venirea ta Doamne, şi

___ s’a temut, că vrei să te naşti din Fecioară,
şi să te arăţi oamenilor, şi a zis: auzit-am auzul tău, şi
m’atn temut, slavă puterii tale Doamne.
Peasna 5, Irmos:
P re mine cel ce mânec de noapte Iubitorule de _

oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndrep-
tează întru poruncile tale, şi mă învaţă Mântuitorule să
iac voia ta.
Peasna 6, Irmos:
S trigat-am cu toată inima mea, către induratul

^Dumnezeu, din iadul cel mai de desupt, şi m’au
auzit, şi au scos din stricăciune vieaţa mea.
Q
Peasna 7, Irmos:
reşit-am, şi am făcut fărădelege, nu ne-am în- _

dreptat înaintea ta, nici am păzit, nici am făcut
precum ne-ai poruncit nouă, ci nu ne dâ pre noi până în
sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Peasna 8, Irmos:
P re carele oştile cereşti îl slăvesc, şi se cutre- _ mură

Heruvimii, şi Serafimii, pre acela toată
260
i nmmt» »ii* iTirar r r ^
KÂNDUIALA
suflarea, şi făptura, lăudaţi-1, bine-1 cuvântaţi, ~' prea

înălţaţi întru toţi vecii.
Peasna 9, Irmos:
1 zămislirii cei fără sămânţă rodul este nespus, a

Maicii cei fără bărbat, naşterea fără stricăciune, că
naşterea lui Dumnezeu înnoeşte firile. Pentru aceasta
toate neamurile pre tine ca pre o Maică Mireasă
dumnezeească, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... şi Troparele: Cu
duhurile drepţilor... şi celelalte. In urmă , diaconul Ectenia şi preotul citeşte
rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... Ş i aşa îl pun în mormânt cum s’a ară tat la mireni;
apoi se face Otpustul deplin.
ÎNVATÂTURÂ
Cum se face tnmormâ.ntarea Ia sfintele Paşti şi preste toatăsăptămâna.
cea laminată.'
Ş tiut să fie că de va muri vreunul din creştini de sfintele Paşti sau în orice zi din
să ptă mâna luminată , până la Duminica Tomei, nu cântă m rânduiala înmormântă rei
ştiute, pentru slava ş i cinstea să rbă torii învierii, pentrucă sunt zile de bucurie ş i de
veselie iară nu de jale şi de plângere şi toţi întru Hristos înviem, câţi murim întru
nă dejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica însă aş â învaţă ş i aşâ ne porunceşte
a ţinea. Deci venind Preotul cu clericii în casa în care zace trupul mortului, ’şi pune
Epitrahilul, Felo- nul ş i că deşte ca totdeauna, începând: Bine este cuvântat Dumne-
zeul nostru... apoi preotul cântă Troparul, glas al 5-lea:
Hristos au înviat din morţi cu moartea pre moarte

călcând, şi celor din mormânturi vieaţă
dăruindu-le • De trei ori.
CUM . SE FACE ÎNMORMÂNTAREA LA SF . PAŞTI 261 Apoi zice Stihurile
acestea:
Sa învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Iui, şi
să fugă dela faţa lui cei ce-1 urăsc pre dânsul.
Iară cântă reţii după fiecare stih cântă :Hristos au înviat din morţi...
Stih al 2-lea:
Precum se stinge fumul să se stingă, precum se
topeşte ceara de faţa focului.
Stih al 3-lea:
Aşâ să piară păcătoşii dela faţa lui Dumnezeu, iară

drepţii să se veselească.
Stih al 4-lea:
Aceasta este ziua, care o au făcut Domnul, să ne
bucurăm şi să ne veselim într’însa.
Slavă : Hristos au înviat... Ş i acum: Hristos au înviat... Iară dupâ cântarea acestora, pun
trupul mortului în sicriu. Ş i diaconul zice Ec- ten;a ştiută pentru morţi; iară preotul
rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... Caută -le la pag. 154. Ş i după Vosglas, se citeş te:
învierea lui Hristos vă zând... In urmă , ridicând sicriul cu mortul, mergem la Biserică ,
mergând înainte^preoţii cu diaconii, după dânşii clericii ş i tot poporul, cântând
Canonul Paş telor: Ziua învierii să ne- lumină m, noroade... până când ajungem la
Biserică . Iară după ce am intrat în Biserică şi se pune trupul jos, preotul că deşte
Z
dupre datină , începând Canonul dintâiu pe 8.
Peasna 1, glas 1, Irmos:
iua învierii, să ne luminăm noroade, Paştele

__/Domnului Paştele; că din moarte la vieaţăşi
„de pre pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-au „trecut
pre noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă“.
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pre Hristos
strălucind cu lumina cea neapropiată a învierii, şi
bucuraţi-vă zicând: luminat să-l auzim; cântându-i
cântare de biruinţă.
262 învăţătură
Cerurile, dupre cuviinţă să se veselească şi pământul

să se bucure şi să prăznuească toată lumea, cea văzută
şi cea nevăzută; că Hristos s’au sculat, veselie veşnică.
Apoi zice Ectenia cea mică ş i Vosglas:

¥
Peasna 3, Irmos:
eniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă

făcută cu minune, ci din mormântul lui Hri- „stos,
carele au izvorît izvorul nestricăciunii, întru „carele ne am
întărit“.
Acum toate s’au umplut de lumină, şi Cerul, şi
pământul, şi cele de desupt. Deci să prăznuiască toată
făptura învierea lui Hristos, întru carea s’au întărit.
I eri m’am îngropat împreună cu tine Hristoase, astăzi
mă scol împreună cu tine înviind tu, răs- tignitu-m’am
ieri împreună cu tine, însuţi mă proslăveşte
Mântuitorule, întru împărăţia ta.
Diaconul Ectenia ştiută , preotul rugă ciunea şi Vosglasul.
eşti învierea ş i vieaţa.
Apoi Ipacoi, glas al 4-lea:
V enit-au mai ’nainte de dimineaţă cele ce au fost cu
Maria, şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-
au dela înger: pre cela ce este întru lumina cea pururea
fiitoare, pentru ce-1 căutaţi între morţi ca pre un om?
Vedeţi înfâşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi
propoveduiţi lumii că s’au sculat Domnul, omorînd
moartea, că este Fiul lui
CUM SE FACE ÎNMORMÂNTAREA LA SF. PAŞ TI 263
Dumnezeu, celui ce au mântuit neamul omenesc.

Peasna 4, Irmos:
a dumnezeeaca strajă, de Dumnezeu grăitorul
L __ Avacum, să steâ împreună cu noi, şi să a-
„rate pre îngerul cel purtător de lumină, carele a „grăit
luminat: Astăzi este mântuirea lumii, că „au înviat
Hristos, ca cel atotputernic“.
Parte bărbătească, ca cel ce au deschis pântecele cel
fecioresc, fost’au Hristos; iară ca un om, Mieluşel s’au
chemat şi fără prihană; că n’au gustat spurcăciune,
Paştele noastre, şi ca un Dumnezeu adevărat desăvârşit
s’au numit.
Ca un Mieluşel de un an, cununa cea binecuvântată
de noi Hristos, de voie pentru toţi s’au jertfit, Paştele cele
curăţitoare; şi iarăşi din mormânt, frumos a strălucit
nouă Soarele dreptăţii.
Dumnezeescul părinte David înaintea chivotului
umbrei a săltat jucând; iară noi norodul cel sfânt al lui
Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim
dumnezeeşte că au înviat Hristos, ca cel atotputernit.
Vosglas: Că bun ş i iubitor de oameni...
Peasna 5, Irmos:
^ă mânecăm cu mânecare adâncă, şi în loc de
_JMir cântare să aducem Stăpânului; şi să ve-
„dem pre Hristos Soarele dreptăţii tuturor vieaţă
„răsărind“.
Milostivirea ta cea nemăsurată, cei ţinuţi întru
legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers,
Hristoase cu picioarele vesele, lăudând Paştele cele
veşnice.
264 ÎNVĂ ŢĂ TURĂ .
Noi cei purtători de lumină, să ne apropiem de
Hristos, cel ce au ieşit din mormânt ca un Mire, şi să
prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice,
Paştele lui Dumnezeu cele mântuitoare.
Apoi Vosglas: Că s’au sfinţit şi s’a proslă vit...
Peasna 6, Irmos:
P ogorâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului, __ şi

ai sfărâmat încuetorile cele veşnice, care ţicneau pre
cei legaţi Hristoase, şi a treia zi, precum lonâ din chit, ai
învieat din mormânt.
Păzind peceţile întregi Hristoase, ai învieat din
mormânt cela ce nu ai stricat cheile Fecioarei cu naşterea
ta, şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.
Mântuitorul meu, vie şi ne jertfită jertfă ca un
Dumnezeu, pre tine însuţi de voie aducându-te Tatălui,
ai înviat pre Adam împreună cu tot neamul, sculându-te
din mormânt.
Ectenia ş tiută , cu rugă ciunea şi Vosglas:
Că tu eşti învierea, vieaţa...
Deci Condacul:
unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci vieaţă
Icos:
pre om;iară noi pământenii din pământ suntem zidiţi, şi
cela ce m’ai zidit, şi mi-ai zis: că pământ eşti, şi iarăşi în
pământ te vei întoarce, unde toţi pământenii mergem,
făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare: Aliluia.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului tă u... Iar în loc de: Sfinte
Dumnezeule, cântă m: Câţi în Hristos v’uţi botezat, în Hri- stos v’aţi îmbră cat: de trei
ori. După acea Apostolul din cartea Faptelor, al zilei, în care se face înmormântarea;
iar de nu se va afla Apostolul, se zice cel dela înmormântarea cea de obeşte. Apoi
cântă m: Aliluia, glas al 8-lea, ş i întâia Evanghelie a învierii, dela Matheiu,
(Cap 28, v. 16).
unsprezece ucenici au Ejfmers în

vremea aceea cel
Galileea, în muntele unde le-au po- J^lruncit lor Iisus, şi

văzându-1 pre dânsul, s’au închinat lui, iară unii s’au

îndoit. Ş i apropiindu-seIisus le-au grăit zicând: Datu-
mi-s’au toată Stăpânirea în Cer şi pre pământ. Drept
aceea mergând învăţaţi toate limbile, botezându-i pre
dânşii în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh;
învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am
poruncit vouă; că iată eu cu voi sunt în toate zilele, până
la sfârşitul veacului, Amin.
După aceea zicem.
învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne
închinăm Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o
slăvim. Că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de tine pre
altul nu ştim; numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii
să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos; că iată au venit
prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pre Domnul, lăudăm învierea lui. Că
răstignire răb- dând pentru noi, cu moartea pre moarte
au stricat.
Ş i Stihira, glas 6-lea:
înviind Iisus din mormânt, precum mai ’nainte au zis, au
dăruit nouă vieaţă veşnică şi mare milă.
266 ÎNVĂ Ţ Ă TURĂ
"th rrr" rr tr-rrrr-nrrrr rr - rrr—i -- ----------------------------------------------- / A///vW^
C
Peasna 7, Irmos:
ela ce au izbăvit pre tineri din cuptor, făcân- du-se
om, pătimeşte ca un muritor, şi prin „patimă pre cel
muritor îl îmbracă cu podoaba ne- „stricăciunii; cela
ce singur este binecuvântat, „Dumnezeul părinţilor şi
prea proslăvit.
Femeile cele gânditoare de Dumnezeu cu miruri în
urma ta au alergat, şi pre carele ca pre un mort cu
lacrămi te căută, bucurându-se, s’au închinat ţie
Dumnezeului celui viu, şi Paştele cele de taină, ucenicilor
tăi Hristoase bine le-au vestit.
Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului, şi
începătura a altei vieţi veşnice, şi săltând lăudăm pre
Pricinuitorul, pre unul cel binecuvântat Dumnezeul
părinţilor şi prea proslăvit.
Cât este de sfinţită cu adevărat, şi mult prăz- nuită,
această noapte de mântuire, şi strălucită, a zilei cei
purtătoare de lumină a învierii, mai ’nainte vestitoare
fiind, întru carea Lumina cea fără de ani, din mormânt
trupeşte tuturor a strălucit.
â
Peasna 8, Irmos:
ceastă numită şi sfântă zi, una a Sâmbetelor.
împărăteasa şi Doamna, al praznicelor praz- „nic, şi
sărbătoare este sărbătorilor, întru carea
„binecuvântăm pre Hristos în veci.
Veniţi cu rodul viţii cel nou, al dumnezeeştei veselii, în
ziua cea vestită a învierii, împărăţiei lui Hristos să ne
împărtăşim, lăudându-1 pre dânsul ca pre un
Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi Sioane şi vezi, că iată au venit
la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, dela apus,
şi dela miazănoapte, şi dela
11
'*" "■ «W'MWWMII I «
mare, şi dela răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pre

Hristos în veci.
P ărinte atotţiitorule, şi Cuvinte, şi Duhule, fire ceea ce
eşti una în trei Ipostasuri, cea mai pre sus de fiinţă, şi de
Dumnezeire, întru tine ne-am botezat, şi pre tine bine te
cuvântăm întru toţi vecii.
Î
Peasna 9, Pripeala.
ngerul au strigat cei pline de Dar: Curată Fe- __ cioară,
bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te. Că Fiul tău au înviat
a treia zi din mormânt, şi pre morţi i-au ridicat, noroade
bucuraţi-vă.
Irmosul:
Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că „
slava Domnului preste tine au răsărit, dănţueşte „acum
şi te bucură Sioane, iară tu curată Născătoare de
Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea „celui născut al
tău.
Pripeală .
Hristos Paştile cele nouă, jertfa cea vie jertfită,
Mieluşelul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii.
O dumnezeescul, o iubitul, o prea dulcele tău glas! Că
cu noi fără de minciună te-ai făgăduit să fii, până la
sfârşitul veacului Hristoase, pre carele întărire de
nădejde, credincioşii avându-1 ne bucurăm.
Pripeală :
F emeile au alergat să spue Apostolilor, îndrăzniţi dar,
îndrăzniţi, şi strigaţi, că Hristos au înviat.
O Paştile cele mari, şi prea sfinţite Hristoase!
268 ÎNVĂ Ţ Ă TURĂ
mgri»! <“■* rmrrT'Tmrr-rTirrrr-riT-nr'f 10 mfi Mimm.j.j1 ^
O înţelepciunea, şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi pu.

terea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu tine mai
adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei tale.
Vosglas:
Că pre tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie

slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
Svetilna:
Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi
Doamne, a treia zi ai înviat, pre Adam din stricăciune
ridicând, şi moartea pierzând, Paşti le nestricăciunii,
lumii de mântuire. De trei ori.
Apoi Troparele învierii, glas al 5-lea:
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă -ne pre noi îndreptă rile tale.
Soborul îngeresc s’au mirat, văzându-te pre tine

întru cei morţi socotit, şi puterea morţii Mântuitorule
stricând, şi cu tine pre Adam sculând, şi din iad pre
toţi slobozindu-i.
Bine esti cuvântat Doamne...
Pentruce miruri, prin milostivire cu lacrămi, o

uceniţea mestecaţi, îngerul ce au strălucit în mor-
mânt, au zis Mironosiţelor: vedeţi voi groapa şi
înţelegeţi, că Mântuitorul au înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă, Mironosiţele au alergat la

groapa ta tânguindu-se, ci înainte au stătut lângă
dânsele îngerul, şi au zis: Vremea plângerii a încetat,
nu plângeţi, ci învierea Apostolilor spuneţi.
Mironosiţele femei, cu miruri viind la groapa ta
Mântuitorule au plâns, iară îngerul către dân-.
^«u« a" m .................................................................. / «. *>* /■#»
sele au grăit zicând: Drept ce cu cei morţi, pre cel viu

socotiţi, căci ca un Dumnezeu au înviat din mormânt.
Slavă ... a Treimei.
I nchinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei

Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt,
Sfânt eşti Doamne.
)1
P re Dătătorul de vieaţă născându-1 Fecioară, de

păcat pre Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei în locul
întristării ai dăruit, şi pre cei căzuţi din vieaţă, i-au
îndreptat la aceiaşi, cel ce s’au întrupat din tine,
Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă ţie Dumnezeule.
Ş i după Tropare îndată Stihirile Paş telor:
Stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vră jmaşii lui.
P aştele cele sfinţite astăzi nouă s’au arătat, Pa- ştele
cele nouă şi sfinte, Paştele cele de taină, Pa- ştele cele
prea cinstite, Paştele Hristos Izbăvitorul, Paştele cele fără
de prihană, Paştele cele mari, Paştele credincioşilor,
Paştele care au deschis nouă uşele Raiului, Paştele cele
ce sfinţesc pre toţi credincioşii.
Stih: Precum se stinge fumul să se stingă .
Veniţi dela vedere femei bine vestitoare, şi ziceţi
Sionului, primeşte dela noi bunele vestiri de bucurie, ale
Invierei lui Hristos, veseleşte-te, săl- tează şi te bucură
Ierusalime, pre împăratul Hristos văzându-1 din
mormânt, ca pre un Mire ieşind.
Stih: Aş a să piară pă că toşii dela faţa lui Dumnezeu, iară drepţii
să se veselească .
Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea
270 învăţătură
mormântului Dătătorului de vieaţă, aflat-au înger pre

piatră şezând, şi acela grăind către dân- sele aşâ a zis: ce
căutaţi pre cel viu cu cei morţi? Ce plângeţi pre cel
nestricat ca cum ar fi întru stricăciune? Mergând
propoveduiţi ucenicilor lui.
Stih: Aceasta este ziua, carea au fâcut-o Domnul, să ne bucură m
şi să ne veselim într’însa.
Btştele cele frumoase, Paştele Domnului, Paştele,
Paştele cele prea cinstite nouă ne-au răsărit, Paştele cu
bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişem,
o Paştele izbăvirea de întristare, că astăzi din mormânt ca
dintr’o cămară strălucind Hristos, pre temei de bucurie le-
au umplut, zicând: propoveduiţi A- postolilor.
Slavă ... Ş i acum, glas al 5-lea:
Ziua învierii, şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pre
altul să îmbrăţişem, să zicem fraţilor, şi celor ce ne urăsc
pre noi: să iertăm toate pentru înviere, şi aşâ să strigăm:
Hristos au înviat din morţi, cu moartea pre moarte
călcând, şi celor din mormânturi, vieaţă dăruindu-le.
Hristos au înviat... de trei ori. Ş i în vremea ce cântă m stihirile de mai sus, facem
să rutare mortului zicând: Hristos au înviat...
Iară după stihiri Ectenia cuvenită . Ş i Arhiereul sau preotul ceteşte rugă ciunea cu
glas mare aproape de mort. Apoi Vosglas : Că tu eşti învierea ş i vieaţa....
In urmă se face Otpustul ş i se citeşte rugă ciunea de deslegare, pre care caută -o la
prohodul mirenilor pag. 182-183. Ş i aşâ ieşind ducem trupul la mormânt, cântând:
Hristos au învieat... Ş i-l înmormântă m cu mulţă mită ş i cu bucurie, zicând toate cele
scrise la rân- duiala înmormântă rii mirenilor. Caută -le la pag. 188. Cântă m şi Troparul.
Pă mânte deschizându-te, primeşte pre cel zidit din tine.
Sfârşitul îxLXxa.orxn.â.xită 'rllor.
*
ÎNVĂŢĂTURĂ
Cum se cade a se cânta Parastasul.
Mergând preotul unde este gă tită coliva, zice: Bine este cuvântat Dumnezeul
nostru... că dind coliva cruciş. Iară noi zicem: Sfinte Dumnezeule... Ş i după Ecfonis:
Doamne milueşte de 12 ori: Slavă ş i acum... Veniţi să ne închină m... de 3 ori, Ş i Psalmul
90: Cel ce lă cueş te in ajutorul celui prea înalt... ş i după terminarea lui: Slavă ş i acum...
Aliluia, de 3 ori. Apoi se face Ectertia pentru cei ră posaţi:
Pentru pacea de sus....
Pentru lăsarea greşalelor, acelor ce întru fericită
pomenire s’au mutat, Domnului să ne rugăm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).
Pentru odihna, liniştea fericirii pomenirii lor, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie, şi
cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neosândiţi a stă, la înfricoşatul Scaun al slavei
Domnului, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce plâng, şi se chinuesc, aşteptând
mângâierea lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se izbăvească ei din toată durerea şi
necazul, şi suspinarea, şi să-i sălăşluiască pre ei, unde
cercetează lumina feţii lui Dumnezeu, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze
sufletele lor în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de
odihnă, unde toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul....
Apără, mântueşte, milueşte....

Mila lui Dumnezeu, şi împărăţia Cerului....
Ş i după Ecfonis: Aliluia de 3 ori, pe glas al 8-lea, zicînd aceste stihuri: Stih 1 : Fericiţi pe
carii i-ai ales ş i i-ai primit, Doamne.
Stih al 2-lea:
Ş i pomenirea lor din neam în neam.
Stih al 3-lea:
Sufletele lor întru bună tă ţi se vor să lă şlui....
Apoi Troparul, glas al 8-lea:
C ela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni
toate le chiverniseşti, şi cele ce sunt de folos tuturor le
dărueşti, unule Ziditorule, fă o- dihnă Doamne sufletelor
robilor tăi, că spre tine nădejdea şi-au pus, spre
Făcătorul, şi Ziditorul, şi Dumnezeul nostru. De 2 ori.
P re tine zid, şi liman te avem, şi rugătoare bine
primită, către Dumnezeu cel ce s’au născut din ţine,
Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti
credincioşilor mântuire.
Apoi catisma:
Fericiţi cei fără prihană în cale....
Cu Pripeala:
Pomeneşte Doamne sufletele robilor tăi.
Ş i împă rţim Catisma in două stă ri. La sfârşitul stă rei din întâiu zicem:
In veac nu voiu uită îndreptările tale.... oe trej 0ri.

Apoi preotul Ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu (N).
Ş i pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi
cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor,
unde drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos împăratul cel fără de moarte să
cerem.
CUM SE CADE A SE CÂNTA PARASTASUL 273
Domnului să ne rugă m. Preotul rugă ciunea: Dumnezeul duhurilor... Strana:

Doamne milueşte, de 40 de ori. Vosglas: Că tu eşti învierea, vieaţa şi odihna... Ş *
celelalte până la sfârşit. Ş i începe a doua Strană : Al tă u sunt cu mântueşte-mă ... cu
Pripeală : Odihneşte Doamne sufletele robilor tă i... Ş * Caută spre mine, şi mă milueşte.
Cu aceeaşi Pripeală . Iară la sfârşit zicem Stih: Viu va fi sufletul meu si te va lă udâ... de
tr
ei ori. Apoi Troparele pentru cei adormiţi, glas 5, Pripeală : Bine eşti cuvântat Doamne.
învaţă -mă
îndreptă rile tale... Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii... *ot de r^nd până la sfârş it. Caută
la înmormântarea mirenilor pag. 168. Apoi
Aliluia de trei ori. După aceasta Ectenia cea mai ’nainte zisă pentru cei adormiţi. Ş i
pomeneşte preotul pre cei adormiţi, iară clericii zic: Doamne milueşte, de 40 de ori.
Apoi Vosglas şi Troparul, glas 5; Odihneşte Mântuitorul nostru cu drepţii pre robii tă i...
Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei: Cela ce din Fecioară ai stră lucit lumii... Deci Psalmul 50:
Milueşte-mă Dumnezeule... După aceasta Canonul pentru cei morţi, caută la
înmormântarea mirenilor pag. 170. După Peasna 3, Ectenia pentru cei morţi, precum
mai ’nainte am zis, ş i după Vosglas, Sedealna, glas 6:
Cu adevă rat deşertă ciune sunt toate... Slavă ... Ş i acum, a Nă scă toarei. Prea sfântă
Nă scă toare de Dumnezeu în vremea vieţii, mele... După peasna a 6: Ectenia pentru cei
morţi, ca mai sus; şi după
Vosglas, Condacul, glas al 8-lea : Cu sfinţii odihneşte. Hristoase sufletele... Icosul Tu
însuţi eş ti fă ră de moarte... Aliluia ae 3 ori. După a 9 peasnă , zice preotul tă mâind: Pre
Nă scă toarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru Cântă ri cinstindu-o să o slă vim... âră
Strana în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele drepţilor te vor lă udâ pre tine
Doamne..* Apoi cântă m Irmosul: Pre Dumnezeu a-1 vedeâ... In urmă : Sfinte Dumnezeule...
După Tată l nostru... c^n"
tă m Troparele glas al 4-lea: Cu duhurile drepţilor... Ş * Intru odihna ta Doamne...
Slavă ... Tu eşti Dumnezeu carele te-ai pogortt în iad... Ş i acum... Una curată şi prea
nevinovată Fecioară ... Acestea caută -le la pag. 154. Deci Ectenia:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta...
încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor robilor tăi...
Ş i celelalte pe rând, cum s’au scris mai sus. Preotul zice rugă ciunea : Dumnezeul
duhurilor...Ş i vosglas: Că tu eşti învierea şi vieaţa... Preotul: înţelepciune... Citeţul: Ceea
ce eşti mai cinstită ... Apoi: Slavă ţie Hristoase Dumnezeule nă dejdea noastră , slavă ţie.
Strana: Slavă ... Ş i acum... Doamne milueştede 3 ori. Pă rinte binecuvintează . Ş i
Otpustul: Cel ce au înviat din morţi... Ş i după Otpust, preotul zice: Intru fericita
adormire, veşnica odihnă , şi celelalte... Iară clericii cântă : Veşnica pomenire, 3 ori;
La Sâmbă ta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum urmează :

Strana: Doamne milueşte de trei ori.
încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor

din veac adormiţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a
moşilor, a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor, a fiilor
şi acelor dintru o rudenie, şi celor dintru o seminţie, şi a
tuturor sufletelor, cari au adormit mai ’nainte întru
nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor sfântului
lăcaşului acestuia, Arhiereii, Ieromonahi, Preoţi, Diaconi,

Ierodiaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aicea şi
pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui
Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca
să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi cea fără de
voie.
Strana: Doamne milueşte de trei ori.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele

în cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, in laturea viilor,
întru împărăţia cerurilor, în Raiul desfătării, unde drepţii
se odihnesc.
Strana: Doamne milueş te de trei ori.
Mila lui Dumnezeu, şi împărăţia Cerului, şi lăsarea

păcatelor lor, la Hristos împăratul cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Strana: Dă Doamne, diaconul, sau preotul zice: Domnului să ne rugă m.Strana: Doamne
milueşte de 40 de ori. Ş i preotul citeşte
rugă ciunea:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...
RANDUIALA In Duminica pogorârei Duhului Sfânt.

Intru această Duminecă , la Vecernie toacă mai de vreme pentru slujba îngenuncherii.
La noi însă , în Bisericile mirene, Vecernia în această zi se face îndată după Liturghie.
După început, cetim Psalmul ştiut; apoi, diaconul:

Pentru pacea de sus...
Pentru pacea a toată lumea...
Pentru sfântă Biserica aceasta...
Pentru Arhiepiscopul nostru (N)...
Pentru prea înălţatul şi iubitorul de Hristos Domnul
nostru (N), Regele României...
Pentru ca să-i ajute şi să-i supuie...
Pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă Darul
Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
CUM SE CADE A SE CÂNTA PARASTASUL 275
Pentru cei ce şi-au plecat înaintea Domnului

276 RÂNDUIAXA
inimile şi genunchile sale, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne întărim noi spre facerea plăcerii lui
Pentru ca să se trimită preste noi milele lui cele bogate,
. Pentru ca să fie primită plecarea genunchilor noastre,
ca tămâia înaintea lui, Domnului să ne rugăm.
rentru cei ce le trebuesc dela dânsul ajutor, Domnului
să ne rugăm.
IPentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul, mânia şi
Dumnezeule, cu Darul tău.
Pe prea Sfânta, curata, prea binecuvântata...
Vosglas:
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
Şi pururea Şi în Vecii Vecilor. Strana: Amin.
La Doamne strigat-am: punem stihirile pe 6 şi cântă m samoglasnice, glas al 4-lea:
P rea slăvite au văzut astăzi toate neamurile în cetatea

lui David, când Sfântul Duh s’au po- gorît în limbi de
foc, precum grăitorul de Dumnezeu Lucâ a spus. Că zice:
fiind adunaţi ucenicii lui Hristos, s’au făcut sunet ca de o
suflare de vânt ce vine repede, şi au umplut casa unde
erau ei şezând, şi toţi au început a grăi cu streine graiuri,
cu streine învăţături, cu streine porunci, ale Sfintei Treimi.
De două ori.
Duhul Sfânt eră deapururea, şi este şi va fi, nici început
având, nici încetând; ci pururea cu Tatăl
şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat, vieaţă
şi de vieaţă făcător, Lumină şi de lumină dătător,
însuşi bun şi izvor de bunătate, prin carele Tatăl se
cunoaşte, şi Fiul se proslăveşte, şi de toţi se ştie o
putere, o împărăţie, şi o închinăciune a Sfintei Treimi.
De două ori.
Duhul Sfânt este lumină şi vieaţă, şi izvor viu
IN DUMINICA POGORÂRE! SFÂNTULUI DUH • 277
înţelegător, Duhul înţelepciunei, Duhul înţelegerei,

bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate.
Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător,
grăitor, lucrător, carele împărţeşte daruri; prin carele
toţi Proorocii şi dumnezeeştii A- postoli dimpreună cu
Mucenicii, s’au încununat. Streină auzire, streină
vedere, foc împărţindu-se spre darea de daruri. De două
ori.
Slavă ... Ş i acum... glas 6:
împărate ceresc, Mângâitorule, Duhul adevărului,
carele pretutindenea eşti, şi toate le plineşti, Vistierul
bunătăţilor, şi Dătătorule de vieaţă, vin-o şi te
sălăşlueşte întru noi, şi ne curăţeşte pre noi de toată
spurcăciunea, şi mântueşte Bunule
sufletele noastre. Apoi Vohod cu că delniţa ş iLumină lină ...
Prochimen, glas 7:
Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu carele
faci minuni.
Stih 1: Cunoscută ai fă cut întru noroade puterea ta.
Stih 2: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului.
Stih 3: Ş i am zis: acum am început, aceasta este schimbarea dreptei celui prea
înalt.
Si iară : Cine este Dumnezeu mare... După aceea zice preotul sau diaconul : Iară şi
iară plecând genunchele, Domnului să ne rugă m. Strana: Doamne milueşte, de
trei ori.
Iară noi plecând genunchele la pă mânt, şi fiind cu capetele goale, citeşte
Preotul rugă ciunile din Altar cu glas mare întru auzul tuturor.
278 RÂNDUIALA
Rugă ciunea întâia:
?
rea curate, nespurcate, cela ce eşti fără de început,
nevăzut, neajuns, neurmat, neschimbat, nemutat,
nemăsurat, şi fără de nici o răutate Doamne, carele
însuţi ai nemurire* cela ce lăcueşti intru Lumina cea
neapropiată, cela ce ai făcut Cerul, şi pământul, şi marea,
şi toate cele ce sunt zidite într’însele, carele mai ’nainte de
cerere, tuturor le dai cererile, ţie ne rugăm, şi pre tine te
chemăm, Stăpâne iubitorule de oameni, Părintele
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, carele pentru noi oamenii şi pentru mântuirea
noastră s’au pogorît din ceruri, şi s’au întrupat, dela Duhul
Sfânt, şi din pururea Fecioara Maria, şi prea slăvită Nă-
scătoarea de Dumnezeu, carele întâiu cu cuvinte
învăţând, iară mai pre urmă şi cu faptele arătând, când
au răbdat patima cea mântuitoare, ne-au dat nouă
iscălitură smeriţilor, şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor
tăi, să aducem ţie rugăciuni, cu grumazurile, şi cu
genunchele plecate pentru păcatele noastre, şi pentru
neştiinţele norodului, însuţi mult Milostive, şi Iubitorule de
oameni, a- uzi-ne pre noi ori în ce zi te vom chemă, iară
mai ales în ziua aceasta a Cincizecimei, întru carea dupăce
s’au înălţat Domnul nostru Iisus Hristos la ceruri, şi au
şezut deadreapta ta Dumnezeule şi Părinte, au trimis
Duhul Sfânt preste sfinţii săi ucenici şi Apostoli, carele au
şezut preste fie- ştecarele dintr’înşii, şi s’au umplut toţi de
Darul lui cel neîmpuţinat, şi au grăit într’alte limbi măririle
tale şi au proorocit. Deci auzi-ne pre noi
Împreună şi această rugă ciune:
ne eşti cuvântat Stăpâne atotţiitorule, carele

cari acum ne rugăm ţie, şi’ţi adu aminte de noi smeriţii, şi

osândiţii, şi întoarce robia sufletelor noastre, cela ce ai
milostivirea ta carea mijloceşte pentru noi. Primeşte-ne
pre noi cei ce cădem înaintea ta şi strigăm: greşit-am. La
tine suntem aruncaţi din mitras, din pântecele maicii
noastre, tu eşti Dumnezeul nostru. Ci, căci s’au stins întru
deşertăciune zilele noastre, ne-am golit de a- jutorul tău,
lipsitu-ne-am de tot răspunsul, însă nădăjduindu-ne spre
îndurările tale, strigăm: păcatele tinereţelor noastre şi ale
neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre
curăţeşte-ne pre noi. Nu ne lepădă pre noi în vremea
bătrâneţelor, când slăbeşte tăria noastră nu ne lăsă pre
noi. Mai ’nainte până ce nu ne întoarcem în pământ,
învred- niceşte-ne să ne întoarcem la tine. Ş i caută spre
noi cu bună primire şi cu Har. Cumpăneşte fărădelegile
noastre cu îndurările tale, pune adâncul îndurărilor tale
împrotiva mulţimei păcatelor noastre. Caută dintru
înălţimea ta cea sfântă Doamne spre norodul tău carele
stă înainte, şi aşteaptă dela tine multă milă. Cercetează-
ne pre noi cu bunătatea ta. Izbăveşte-ne pre noi din
tirănia diavolului. întăreşte vieaţa noastră cu legile tale
cele sfinte şi sfinţite. înger credincios păzitor pune
norodului tău, şi pre noi pre toţi ne adună întru
împărăţia ta. Dă iertare celor ce nădăjduesc întru tine.
Lasă-le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte-ne pre noi cu
lucrarea Sfântului Duh. Strică meşte- şugirile vrăjmaşului
cele ce sunt asupra noastră.
ai luminat ziua cu lumină de soare, şi noaptea
o ai strălucit cu raze ca de foc. Carele ne-ai învrednicit
pre noi a trece lungimea zilei, şi a ne apropiâ de
începăturile nopţii. Ascultă rugăciunea noastră, şi a tot
norodului tău, şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre
cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile
noastre cele de seara, şi trimite mulţimea milei tale, şi a
îndurărilor tale preste moştenirea ta. Ocoleşte-ne pre
280 RÂNDUIALA
noi cu sfinţii tăi îngeri; întrarmează-ne pre noi cu armele
dreptăţii tale. Ingrădeşte-ne pre noi cu adevărul tău;
păzeşte-ne pre noi cu puterea ta; mântueşte-ne pre noi
de toată primejdia, de tot vicleşugul celui protivnic; şi ne
dărueşte nouă, şi această seară cu noaptea ce vine,
desăvârşit sfântă cu pace, fără păcate, fără sminteală,
fără nălucire, şi toate zilele vieţii noastre. Pentru
rugăciunile prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale
tuturor sfinţilor, carii ţi-au plăcut din veac.
Apoi zice diaconul:
Apără, mântueşte, milueşte, ridică-ne, şi ne păzeşte
pre noi Dumnezeule cu Darul tău.
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
înşine, şi unul pre altul, şi toată vieaţa noastră lui Hristos
Vosglas:
Că ţie se cuvine a ne milul şi a ne mântui pre noi
Doamne Dumnezeul nostru, şi ţie slavă în- nălţăm
vecii vecilor, strana:Amin.
Apoi diaconul zice:
Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul
nOStrU Să Zicem. Strana Doamne milueşte.
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri,
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila
ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru prea înălţatul şi de Hri- stos
iubitorul Domnul nostru (N), Regele României, pentru
stăpânirea, biruinţa, petrecerea, pacea, sănătatea,
mântuirea şi iertarea păcatelor lui; şi pentru ca Domnul
Dumnezeul nostru să-i dea mai ales sporire şi să-i
ajute întru toate, şi să supue subt picioarele lui pre tot
vrăjmaşul şi îm- protivnicul.
încă ne rugăm pentru prea sfinţitul Arhiepiscopul şi
Mitropolitul nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea
lui.
încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii
Ctitorii sfântului lăcaşului acestuia; şi pentru toţi cei mai
dinainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri, carii zac aici şi
pretutindenea ortodocşi.
încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine
în sfânta şi întru tot cinstita Biserica aceasta, şi pentru
cei ce se ostenesc şi cântă, şi pentru poporul ce stă
înainte şi aşteaptă dela tine mare şi multă milă.
încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi
drept măritorii creştini.
Vosglas:
Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti,

282 RJLNDUIALA
şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin. Apoi diaconul:
Iară şi iară plecând genunchile, Domnului să ne
rugăm.
I
Ş i preotul se roagă :
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce ai
dat pacea ta oamenilor, şi Darul prea Sfântului Duh,
încă fiind cu noi întru această vie. i, l-ai dat pururea
celor credincioşi spre moştenire nestricată; şi mai arătat
acest Dar l-ai trimis ucenicilor şi Apostolilor tăi şi le-ai în-
tărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul
omenesc, întru a sa limbă şi întru auzul urechilor, primind
cunoştinţa de Dumnezeu, ne-am luminat cu lumina
Duhului şi ne-am mutat dintru înşelăciune ca dintr’un
întuneric; şi prin împărţirea limbelor celor de foc
înţelegătoare, şi cu lucrarea cea mai pre sus de fire, ne-
am învăţat a crede întru tine şi a te cuvântă pre tine
Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi Cu Duhul Sfânt, întru o
Dumnezeire, şi întru o putere şi întru o stăpânire ne-am
luminat. Tu dar cela ce eşti raza Tatălui şi chipul fiinţei şi al
firii lui cel neschimbat şi nemutat, Izvorule al înţelepciunei
şi al Darului, deschide’mi şi mie păcătosului buzele, şi
mă învaţă cum se cuvine, şi pentruce trebueşte să mă
rog. Că tu eşti cela ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor
inele, ci milostivirea ta va birui fără de numărul acestora;
că iată cu frică stau înaintea ta, a- runcând
deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milii tale:
îndreptează vieaţa mea cela ce în- dreptezi toată făptura
cu cuvântul, şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunei,
cela ce eşti liman lin celor cuprinşi de valuri, şi’mi arată
calea întru carea voiu merge. Dă gândurilor mele Duhul
înţelepciunei tale; Duhul înţelegerei dărueşte-1
nepriceperei mele; umbrează faptele mele cu Duhul
temerei de tine; şi duh drept înnoeşte întru cele
IN DUMINICA POGORÂBEI SFÂNTULUI DUH 283
dinlăuntru ale mele, şi cu Duhul cel stăpâniţor întăreşte

alunecarea cugetului meu. Ca întru toate zilele fiind
îndreptat spre lucrul cel de folos cu Duhul tău cel bun, să
mă învrednicesc a face poruncile tale, şi pururea să’mi
aduc aminte de slăvită venirea ta, carea va întrebă de
faptele noastre, şi să nu mă treci cu vederea pre mine să
mă înşel cu frumseţele cele stricăcioase ale lumei
aceştia, ci mă întăreşte să poftesc luarea vistieriilor celor
ce vor să fie, că tu ai zis Stăpâne: „Ori câte va cere cineva
întru numele tău, fără a- „părare va luă dela Dumnezeu
Părintele tău cel „împreună veşnic cu tineu. Pentru
aceasta şi eu păcătosul întru venirea Sfântului tău Duh
mă rog bunătăţii tale: câte am cerut să mi le dai spre
mântuire, adevărat Doamne! Cela ce eşti bogat dătător
de toată facerea de bine, şi dăruitor bun, că tu eşti carele
dai de prisosit cele ce cerem; tu eşti cela ce nu te înduri,
carele te-ai făcut părtaş fără de păcat trupului nostru, şi
către cei ce pleacă la tine genunchele, te pleci cu iubirea
de milostivire, făcându-te curăţire păcatelor noastre.
Pentru aceasta dă Doamne norodului tău îndurările tale;
auzi-ne pre noi din Cerul cel sfânt al tău; sfinţeşte-i pre
dânşii cu puterea dreptei tale cei mântuitoare; acopere’i
pre dânşii cu a- coperemântul aripilor tale; nu trece
făptura mâinilor tale; ţie unuia am greşit, ci ţie unuia şi
slujim; nu ştim să ne închinăm la Dumnezeu strein, nici să
tindem mâinile noastre Stăpâne la alt Dumnezeu; iartă-
ne nouă greşalele, şi primind rugăciunile noastre cele cu
plecare de genunche, tinde-ne nouă tuturor mână de
ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca nişte tămâe
primită, ce se în- nalţă înaintea împărăţiei tale cei prea
bune.
B
Se adaugă şi această rugă ciune:
oamne, Doamne, cela ce ne-ai izbăvit pre noi de

toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte- ne pre noi
şi de tot lucrul ce umblă întru întu- nerec; primeşte jertfa
284 RÂNDUIALA
cea de seară înălţările mâinilor noastre, şi ne
învredniceşte să trecem şi măsura nopţii fără de prihană,
neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte pre noi de toată
turburarea, şi frica, carea vine nouă dela diavolul;
dărueşte sufletelor noastre umilinţă, şi gândurilor noastre
purtare de grije de întrebarea judecăţii tale cei înfricoşate
şi drepte; pătrunde cu frica ta trupurile noastre, şi omoară
mădulările noastre cele ce sunt pre pământ. Ca şi întru
liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile
tale. Ş i întoarce dela noi toată nălucirea necuvioasă, şi
pofta cea vătămătoare. Ş i ne scoală pre noi în vremea de
rugăciune întăriţi în credinţă, şi sporind întru poruncile
tale.
Apoi diaconul zice:
Apără, mântueşte, milueşte, ridică-ne, şi ne păzeşte
pre noi Dumnezeule cu Darul tău.
m
DUMINICA pogor ârei sfântului duh 285

înşine, şi unii pre alţii, şi toată vicaţa noastră lui Hristos
Vosglas:
Cu bună voirea, şi cu Darul unuia născut Fiului tău, cu
carele bine eşti cuvântat, împreună cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău, acum şi pururea şi
în vecii vecilor,
Strana: Amin.
Apoi: Invredniceşte-ne pre noi Doamne în seara aceasta...
Iară după aceea diaconul zice:
Iară şi iară plecând genunchele, Domnului să ne rugă m.
Apoi preotul zice rugă ciunea:
Î
zvorule al vieţii cel luminător, carele pururea izvorăşti,
puterea cea împreună veşnică a Tatălui, şi împreună
lucrătoare; carele ai plinit cu preacuviinţă toată
rânduiala cea pentru mântuirea omenească Hristoase
Dumnezeul nostru; carele ai rumpt legăturile morţii cele
nede2legate, şi încuetorile iadului, şi ai călcat mulţimea
duhurilor celor viclene. Cela ce te-ai adus pre tine pentru
noi junghiere nevinovată, dându’ţi spre jertfă trupul cel
prea curat, şi neatins, şi neajuns de nici un păcat, şi pentru
înfricoşata şi negrăita jertfirea aceasta ne-ai dăruit nouă
vieaţa de veci, şi pogorându-te în iad ai sfărâmat
încuetorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întunerec
le-ai a- rătat ieşire, şi ai vânat cu înţeleaptă meşteşugire
dumnezeească pre şarpele începătorul răutăţii cel dintru
adânc, şi l-ai legat cu lanţurile întunere- cului în tartar, şi în
focul cel nestins, şi întru în- tunerecul cel mai dinafară l-ai
închis cu puterea ta cea nemăsurată; înţelepciunea
Tatălui cea cu nume mare, cel ce te-ai arătat mare
ajutător celor năpăstuiţi, şi ai luminat pre cei ce şedeau
întru întunerec şi în umbra morţii. Tu Domnul slavei ceea
ce este deapururea, şi Fiul cel iubit al Părintelui celui de
sus, cela ce eşti Lumină pururea vecuitoare din Lumina
286 RÂNDUIALA
cea deapururea, Soarele dreptăţii, auzi-ne pre noi cei ce
ne rugăm ţie, şi fă odihnă sufletelor robilor tăi, ale
părinţilor, şi fraţilor noştri, cari au adormit mai ’nainte, şi
ale altor rudenii dupre trup, şi ale tuturor celor de
o credinţă cu noi, pentru carii şi pomenire facem acum.
Că întru tine este stăpânirea tuturor, şi în mâna ta ţii toate
marginile pământului; Stăpâne atoateţiitorule,
Dumnezeul părinţilor, şi Domnul milii, Făcătorul neamului
cestui muritor, şi al celui nemuritor, şi a toată firea
omenească carea se zideşte, şi iară se strică, şi al vieţii, şi
al sfârşitului, şi al petrecerii de aicea, şi al mutării carea
este acolo. Cela ce măsuri anii viilor, şi rândueşti ceasurile
morţii, carele duci în iad, şi scoţi; cela ce legi întru
neputinţă, şi izbăveşti întru putere; cela ce tocmeşti ceste
de aicea a fi de treabă, şi îndreptezi cele viitoare a fi de
folos. Carele ai veselit cu nădejdea învierii pre cei
vătămaţi cu a- cul morţii. însuţi Stăpânul tuturor
Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor
marginilor pământului, şi al celor ce sunt pre mare
departe, carele şi întru această mai de pre urmă mare, şi
mântuitoare zi a cincizecilea a Praznicului ai arătat nouă
Taina sfintei şi cei de o fiinţă, şi pururea vecuitoare, şi
nedespărţite, şi neamestecatei Treimi. Ş i pogorârea şi
venirea Sfântului şi de vieaţă făcătorului Duh în chip de
limbi de foc spre sfinţii tăi Apostoli ai vărsat, şi i-ai pus pre
ei vestitori credinţei noastre cei creştineşti, şi mărturisitori,
şi propoveduitori bunei credinţe celei adevărate i-ai
arătat, şi întru acest praznic cu totul desăvârşit, şi
mântuitor, ai învrednicit a primi rugăciunile cele de milă
pentru cei ţinuţi în iad. Ş i ai dat mari nădejdi de iertăciune
celor ţinuţi din scârbele ce’i ţin pre ei, şi cum că li se vâ
trimite lor mângâiere dela tine. Auzi-ne pre noi smeriţii
robii tăi, carii ne rugăm ţie. Ş i fă odihnă sufletelor robilor
tăi celor adormiţi mai de ’nainte, în loc luminos, în loc cu
verdeaţă, în loc cu răco- reală, de unde au fugit toată
durerea, întristarea, şi suspinarea. Ş i aşează sufletele lor în

lăcaşurile drepţilor, şi-i învredniceşte păcii, şi iertăciunii.
Că nu morţii te vor lăudă pre tine Doamne, nici cei ce
sunt în iad îndrăznesc a’ţi aduce ţie mărturisire. Ci noi
ceşti vii bine te cuvântăm, şi te rugăm, şi rugăciuni de
milostivire şi jertfe aducem ţie pentru sufletele lor.
Î
Să se împreune şi această rugă ciune.
umnezeule cel mare şi veşnic, sfânt şi iubitor de
oameni, carele ne-ai învrednicit pre noi şi întru acest
ceas a stă înaintea slavei tale celei neapropiate, spre
cântarea, şi lauda minunilor tale. Milostiveşte-te spre noi
nevrednicii robii tăi, şi ne dă nouă Dar, ca să’ţi aducem ţie
cu inimă umilită fără de răspundere, slavoslovia
cea întreit sfântă, şi mulţămită pentru darurile tale cele
mari care ai făcut, şi faci pururea spre noi. Adu’ţi aminte
Doamne de neputinţa noastră, şi nu ne pierde pre noi cu
fărădelegile noastre. Ci fă milă mare cu smerenia noastră,
ca să scăpăm de întunerecul păcatului, şi să umblăm în
ziua dreptăţii, şi îmbrăcându-ne cu arma luminii, să
petrecem fără bântuială despre toată meşte- şugirea
vicleanului, şi cu îndrăzneală să te proslăvim pentru toate
pre tine unul Dumnezeul cel adevărat, şi iubitor de
oameni. Că a ta cu adevărat, şi cu dreptul mare taină este
Stăpâne şi făcătorul tuturor, dezlegarea cea vremelnică a
făpturilor tale, şi împreunarea, şi odihna cea din veci după
acestea. Ţie mulţămită pentru toate facem, pentru
intrările noastre în lumea aceasta, şi ieşirile, carele pre
nădejdile învierii, şi vieţii noastre celei nestricăcioase prin
nemincinoasă făgăduinţa ta mai ’nainte ne arvonează
nouă, carea fă să o dobândim întru venirea ta cea de
adoua ce va să fie. Că tu eşti începătorul învierii noastre, şi
Judecătorul celor ce se fac în vieaţă, cel nemitarnic, şi
iubitor de oameni, şi dării de plată stăpân şi Domn.
Carele te-ai şi împreunat asemenea nouă cu trupul, şi
sângele, pentru pogorârea cea multă, şi patimile noastre
288 RÂNDUIALA
cele fără prihană de bună voie spre a le primi, ai luat mi-
lostivirile îndurărilor, şi întru ceea ce ai pătimit însuţi fiind
ispitit, te-ai făcut nouă celor ispitiţi însuţi făgăduit ajutor.
Pentru aceasta ne-ai şi scos pre noi la a ta nepătimire.
Primeşte dar Stăpâne cererile, şi rugăciunile noastre, şi fă
odihnă tutu
ror părinţilor ai fieştecâruia, şi maicelor, şi fraţilor, şi
surorilor, şi fiilor, şi celor dintru o rudenie, şi celor de o
seminţie, şi tuturor sufletelor cari au adormit mai ’nainte
întru nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, şi aşează sufletele
lor şi numele în cartea vieţii, în şanurile lui Avraam, şi ale
lui Isaac, şi ale lui Iacov, în laturea celor vii, întru împărăţia
cerurilor, în Raiul desfătării, prin îngerii tăi cei luminaţi
ducându-i pre toţi întru sfinte lăcaşurile tale. împreună
ridicând şi trupurile noastre în ziua, întru carea ai rânduit
dupre făgăduinţele tale cele sfinte, şi nemincinoase. Că
nu este Doamne moarte robilor tăi când ieşim noi din
trup, şi venim la tine Dumnezeul nostru, ci mutare de la
cele mai de întristare la cele mai bune, şi mai vesele, şi
odihnă, şi bucurie. Iară de am şi greşit ţie ceva, fii milostiv
nouă şi acelora, pentrucă nici unul nu este curat înaintea
ta de spurcăciune, măcar de ar fi vieaţa lui numai o zi,
fără numai tu însuţi carele te-ai arătat pre pământ fără
păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin carele toţi nă-
dăjduim să dobândim milă, şi iertare de păcate. Pentru
aceasta şi nouă, şi acelora, ca un bun şi iubitor de oameni
Dumnezeu, slăbeşte, lasă, şi ne iartă căderile noastre în
păcate, cele cu voie şi cele fără de voie, cele întru ştiinţă
şi cele întru neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu
lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele dintru
toate umbletele şi mişcările noastre. Ş i celor ce s’au mutat
de aicea dărueşte-Je izbăvire, şi iertare, iar pre noi cei ce
suntem aicea ne blagosloveşte, sfârşit bun şi cu pace
dăruindu-ne
IN DUMINICA POGORÂBEI SFÂNTULUI DUH 289
nouă, şi tot norodului tău; şi deschizând nouă îndurările

milii şi ale iubirii de oameni întru venirea ta cea înfricoşată
şi groaznică, ne fă vrednici împărăţiei tale.
D
împreună şi această rugă ciune.
umnezeule cel mare şi prea înalt, unul carele ai

nemurire, cela ce lăcueşti întru lumina cea
neapropiată, cel ce ai făcut toată făptura întru în-
ţelepciune, carele ai despărţit între lumină şi între
întunerec, şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi
stelele spre stăpânirea nopţii. Cel ce ne-ai învrednicit pre
noi păcătoşii şi în ziua de acum a întâmpină faţa ta întru
mărturisire, şi a-ţi aduce slujbă de seara. însuţi iubitorule
de oameni Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca
tămâia înaintea ta, şi o primeşte ca o mireazmă cu bun
miros. Ş i ne dă nouă seara de acum, şi noaptea ce vine,
cu pace. Imbracă-ne cu arma luminii. Izbăveşte-ne pre
noi de frica de noapte, şi de tot lucrul ce umblă întru
întunerec, şi ne dă- rueşte somnul, carele ai dat nouă
spre odihna neputinţei noastre, slobod de toată nălucirea
diavolească. Aşâ Stăpâne al tuturor dătătorule de bu-
nătăţi, ca şi întru aşternuturile noastre, umilin- du-ne, să
pomenim şi noaptea prea sfânt numele tău, şi cu
gândirea poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm întru
bucurie sufletească spre lauda bunătăţii tale, cereri şi
rugăciuni aducând milostivirii tale pentru păcatele
noastre, şi ale tot norodului tău, pre carele pentru
rugăciunile prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu întru
milă îl cercetează.
După aceea zice diaconul:
Apără, mântueşte, milueşte...
Pe prea Sfânta, Curata...
Vosglas:
Că tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre, şi ţie
pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
290 RÂNDUIALA
După aceea zice diaconul:
Să plinim rugăciunile noastre...
Seara toată desăvârşit...
înger de pace, credincios...
Milă şi iertare de păcate...
Cele bune şi de folos...
Cealaltă vreme a vieţii noastre...
Sfârşit creştinesc vieţii noastre...
Pe prea Sfânta, Curata...
Vosglas:
Că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni eşti, şi ţie
Preotul: Pace tuturor, Strana: Ş i duhului tă u... Diaconul: Capetele
voastre Domnului să le plecaţi.
B
Iar preotul zice în taină rugă ciunea aceasta:
oamne Dumnezeul nostru, cela ce ai plecat cerurile,

şi te-ai pogorît spre mântuirea neamului omenesc,
caută spre robii tăi şi spre moştenirea ta, că ţie
Judecătorului celui înfricoşat, şi iubitor de oameni, robii tăi
şi-au plecat capetele sale, şi şi-au smerit grumazii săi, nu
dela oameni nă-r dăjduindu-se a aveâ ajutor, ci
aşteptând mila ta, şi cerând mântuirea ta, pre carii
păzeşte-i în toată vremea, şi întru această seară de acum,
şi în noaptea ce vine, de tot vrăjmaşul, şi de toată lucra-
rea diavolului cea protivnică, şi de cugete deşarte, şi de
pofte rele.
Vosglas:
Fie stăpânirea împărăţiei tale binecuvântată, şi prea

proslăvită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
Ş i îndată cântă m Stihirile samoglasnice ale Stihoavnii, glas 3.
Acum întru semn tuturor, la arătare s’au făcut limbile,

că evreii dintru carii este dupre trup Hri- stos, bolnăvindu-
se cu necredinţa, au căzut din Darul lui Dumnezeu, şi cei

ce suntem din păgâni ne-am învrednicit luminii cei
dumnezeeşti, întă- rindu-ne prin cuvintele ucenicilor, cari
au vestit slava făcătorului de bine Dumnezeului tuturor, cu
cari plecând inimile împreună cu genunchele, cu credinţă
să ne închinăm Sfântului Duh, întă- rindu-ne prin
Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih: Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule...
>
Acum Duhul cel Mângâitor s’au vărsat preste tot trupul,

că începând dela ceata Apostolilor de la aceia dupre
împărtăşire au tins Darul către cei credincioşi, şi
încredinţează venirea sa cea puternică, împărţind
ucenicilor limbile în chip de foc, spre lauda şi slava lui
Dumnezeu. Pentru aceasta gânditor luminându-ne
inimile, şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne
rugăm să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Nu mâ lepă da pre mine dela faţa ta, ş i Duhul tă u cel sfânt
nu-1 luâ dela mine.
Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui

Hristos, că îi înnoeşte pre dânşii Mângâitorul, înnoindu-
se într’înşii cu înnoirea cunoştinţei cea de taină, carea
cu streine glasuri, şi cu înalte cuvinte propoveduindu-o,
ne învaţă să cinstim firea cea pururea vecuitoare, şi
singuratică în trei Ipo- stasuri, a lăcătorului de bine
Dumnezeului tuturor. Pentru aceasta luminându-ne
prin învăţăturile acelora, Tatălui să ne închinăm,
împreună şi Fiului, şi Duhului, rugându-ne să se
Slavă ... Ş i acum... glas 8, facerea lui Leon împă ratul.
Veniţi noroade să ne închinăm Dumnezeirei cei în

trei Ipostasuri, Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh,
că Tatăl fără de ani au născut pre Fiul cel împreună
veşnic şi împreună pre scaun şezător, şi Duhul Sfânt
eră în Tatăl, împreună cu Fiul proslăvit. O Putere, o
Fiinţă, o Dumnezeire, căreia toţi închinându-ne să
zicem: Sfinte Dumnezeule, cela ce toate le-ai făcut prin
292 RÂNDUIALA
Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Sfinte tare,
prin carele pre Tatăl am cunoscut, şi Duhul Sfânt au
venit în lume. Sfinte fără de moarte, Duhule Mân-
gâitorule, cela ce din Tatăl te purcezi, şi în Fiul te
odihneşti. Treime sfântă slavă ţie.
După aceea:Acum slobozeşte pre robul tă u... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
Treime... Dupâ.Tată l nostru... Troparele Praznicului, glas 8:
Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, cela

ce prea înţelepţi pre pescari ai arătat, trimi-
ţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr’înşii lumea ai vânat,
Iubitorule de oameni slavă ţie.
Apoi Otpustul acesta:
Cela ce din sânurile Tatălui s’au deşertat pre sineşi, şi
din Cer pre pământ s’au pogorît, şi au luat toată firea
noastră cea omenească, şi o au îndumnezeit pre dânsa, şi
după aceea iarăşi s’au suit la ceruri, şi au şezut
deadreapta lui Dumnezeu şi Tatăl; şi pre Duhul cel
dumnezeesc şi sfânt, şi de o fiinţă şi întocmai puternic, şi
întocmai slăvit, şi împreună veşnic l-au trimis preste sfinţii
săi ucenici şi Apostoli, şi printr’însul i-au luminat pre ei, şi
prin ei toată lumea, Hristos a- devăratul Dumnezeul
nostru; pentru rugăciunile prea curatei, şi celei cu totul
fără prihană sfintei Maicei sale, ale sfinţilor măriţilor, şi
întru tot lăudaţilor de Dumnezeu propoveduitorilor şi
purtătorilor de Duh Apostoli, şi ale tuturor sfinţilor, să ne
miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor
de oameni.
RĂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
LA VREME DE SECETA SAU NEPLOUARE
Preotul începe: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... iară citeţul îndată zice: Sfinte
Dumnezeule... Ş i după : Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Doamne milueşte, de 12
ori. Veniţi’ să ne închină m... de 3 ori. Ş i Psalmul 64: Ţ ie se cuvine cântare, Dumnezeule,
în Sion... Slavă ... Ş i acum... Aliluia, de trei ori; Slavă ţie Dumnezeule...
LA VREME DE SECETĂ Ş I NEPLOUARE 29^
----------------- ----------------- ----- --- ! ---------- -------------------------- ------------
Iară diaconul zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugă m, până la: pentru
cei ce tnnoată pre ape... apoi adauge acestea:
Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile
poporului său, şi să întoarcă dela noi toată mânia sa,
care cu dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne
piarză pre noi cu foamete şi sete, Domnului să ne
294 RÂNDîJIALA DE RUGĂ CIUNE
rugăm.
Pentru bună prefacerea văzduhului, şi pentru ca cu
îndurarea sa să trimită la vreme ploaie aducătoare de
roadă pământului şi poporului său, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca nu cu mânia sa să piarză pre poporul său şi
dobitoacele, ci să porunciască norilor de sus să plouă şi
să răcorească pământul, spre aducere de roadă,
Pentru ca să porunciască pământului să răsară roade
spre veselia şi hrana poporului său, verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca cu milostivire să caute spre strigarea,
plângerea, suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor
şi tinerilor, şi pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne
piarză cu foamete, pentru păcatele noastre, ci să
izbăvească sufletele noastre de moarte, şi să ne
hrănească pre noi în foamete, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca
oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi
prin bună prefacere a văzduhului să ne miluiască pre noi,
Pentru ca cu milostivire să auză glasul rugăciunii
noastre, şi să ne izbăvească de foamete, de ciumă, de
cutremur, de potop, de foc, de grindină,Pde sabie, de
venirea a altor neamuri, şi de războiul cel dintre noi, şi de
toate ranele cele aducătoare de moarte, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne izbă vim noi... Apă ră , mântueşte... Pe prea Sfânta Curata, prea bine
cuvântata... Vosglas: Că ţie se cuvine slava... Strana. Amin. Ş i îndată cântă : Dumnezeu
este Domnul... Glasul al 2-lea.
Troparele acestea:
Doamne cela ce din porunca ta faci a se preface
văzduhul, dărueşte preste noi răvărsarea de ploaie
primitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature toate
vieţuitoarele de bunătatea ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
Slavă ...
Ziditor şi făcător tuturor, şi dătător dej bunătăţi

ştiindu-te pre tine Doamne, către tine cădem şi cu
deadinsul ne rugăm: apără Milostive, şi iartă ca un bun
fărădelegile noastre, şi de dreapta mânie ce ne stă înainte
izbăveşte pre robii tăi, şi dărueşte ca un bun ploaie bine
roditoare pământului celui însetat, ca un mult milostiv.
Ceea ce eşti pă zitoare creştinilor... Apoi Psalmul 50. Milueşte-mă Dumnezeule...
¥
Canonul de rugă ciune că tre Domnul Iisus Hristos.
Peasna I-a glas al 2-lea Irmos:
eniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos
Dumnezeu, celui ce au despărţit marea, şi „au trecut
pre poporul, pre care l-au slobozit din „robia Eghiptenilor,
că s’au proslăvit.
' Mult milostive Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămu-ne ţie*
Primeşte Mântuitorule rugăciuni din gurile noastre cele
nevrednice, şi trimite din Cer pământului ploaie
aducătoare de roduri, ca un iubitor de oameni şi mult
milostiv.
Treci acum cu vederea Doamne păcatele noastre, şi
întoarce mânia ta, care cu dreptate o ai adus preste noi
Mântuitorule, şi dă din Cer ploi de ape pământului, ca un
iubitor de oameni şi mult milostiv.
Slavă ...
Veniţi popoare, să plângem toţi înaintea Dumnezeului
tuturor cu umilinţă strigând: Treci iubitorule de oameni
greşalele noastre, şi trimite din Cer ploaie pământului
celui însetat, ca un mult milostiv.
Prin tine Născătoare de Dumnezeu, lumină am
cunoscut; pentru aceea te rugăm şi cerem: Roa- gă-te
neîncetat făcătorului şi Fiului tău, să trimită pământului
ploaie ca un iubitor de oameni, şi mult milostiv.
Peasna a 3-a Irmos:
I
ntăreşte-ne pre noi întru tine Doamne, carele _prin

lemn ai omorît păcatul, şi frica ta o sădeşte „în inimile
noastre celor ce te lăudăm pre tine“.
Doamne cela ce ţii toată făptura în palmă, ascultă ca
un îndurat rugăciunile robilor tăi, şi trimite apă pre faţa a
tot pământului.
Fiind bun şi lesne iertător, ca cel ce ai adânc de
îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite
ploaie paşnică pre faţa a tot pământului.
297 RÂNDUIALA DE RUGĂ CIUNE
y i rrrr rrrn --------------------—rcwmwiwmj’
Slavă ...
Bogăţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în des- frânări;
dar Doamne, ca cel ce ai adânc de milă, şi Părinte bun
fiind, îndură-te şi dă ploi binefăcătoare pre faţa
pământului.
Preacurată, ceea ce ai îndrăzneală bine primită către
iubitorul de oameni Fiul tău, roagă-1 să dea ploaie
aducătoare de roade pământului, cu mijlocirea ta.
Catavasie:
Mântueşte din nevoi pre robii tăi Milostive, „că noi cu
umilinţă, către tine alergăm, către Mântuitorul şi
Izbăvitorul tuturor, Stăpânul Domnul „Iisus Hristos.
Peasna a 4-a Irmos:
re tine te cânt Doamne, că auzire am auzit _ şi m’am
P spăimântat: Venit-ai până la mine „căutându-mă pre
mine cel rătăcit. Pentru aceea „proslăvesc multă
pogorârea ta, cea către mine, „mult Milostive“.
Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit,
şi dărueşte Doamne mila ta preste tot pământul, şi
trimite, rugămu-ne ţie, bogatele tale mile poporului tău,
Venit-a spre noi păcătoşii mânia ta, Iubitorule de
oameni; încuiatu-s’au cerurile spre a nu dâ ploi
pământului tău; pentru aceea noi robii tăi ne rugăm ţie:
Să nu ne cerţi pre noi, Cuvinte, cu mânia ta, iubitorule de
oameni.
Slavă ...
Doamne, carele prefaci văzduhul cu porunca
ta, dărueşte preste noi revărsare de ploaie priitoare,
trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se
sature de bunătatea ta, iubitorule de oameni. •
Tu Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut
Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te
rugăm pre tine, ca ceea ce ai îndrăznire, pre acela
LA VREME DE SECETĂ Ş I NEPLOtfARE 298
roagă-1 pentru noi toţi, să trimită apă preste tot

pământul ca un iubitor de oameni.
B
Peasna a 5-a Irmos:
ătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor

Doamne, întru lumina poruncilor tale îndrep-
„tează-ne pre noi, că afară de tine pre alt Dumnezeu
nu ştim.
Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mân-
tuitorule, cu blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce te
rugăm pururea, şi dă ploaie pământului tău celui
însetat, ca un iubitor de oameni.
Fii nouă Doamne bun şi blând în vremea ispitelor, şi
ne fereşte pre noi de mânia ce stă a- supra noastră, şi
trimite pământului tău ploaie priitoare, ca un bun şi
iubitor de oameni.
Slavă ...
Sfinţilor doisprezece Apostoli, purtătorilor de chinuri
Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru
noi, ca să ne izbăvim de toată nevoia, mânia şi
întristarea, ca un bun şi iubitor de oameni.
Tot neamul pământesc te avem acum cu adevă
rat, mijlocitoare către Dumnezeu, Fecioară; pentru
aceea te rugăm, cu acoperemântul tău cetatea ta
mântueşte-o din toată nevoia, că tu numai una eşti bună
Stăpână, şi iubitoare de oameni.
I
Peasna a 6-a, irmos
ntru adâncul păcatelor fiind ţinut, chem adâncul cel
neurmat al milostivirii tale, Dumnezeul „meu, din
stricăciune scoate-mă u.
Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi
îndrăznire multă către Domnul, ca să dăruiască acum
ploaie şi roduri de îndestulare preste tot pământul, dintru
a sa bunătate, ca un Milostiv.
Rugămu-ne Doamne, pentru rugăciunile Ucenicilor tăi,
slăbeşte, lasă greşalele noastre, şi întoarce dela noi mânia
ta, şi pământului tău dă ploaie, din bunătatea ta, ca un
Milostiv.
Slavă ...
Cu dragoste sufletească te rugăm pre tine, Stăpâne
Doamne, ca un bun şi iubitor de oameni, păzeşte-ne şi
dărueşte pământului celui însetat ploaie aducătoare de
roade, din bunătatea ta ca un Milostiv.
Rugămu-ne, nu încetă rugând pre Fiul tău prea curată
Născătoare de Dumnezeu pentru noi robii tăi, să împace,
şi să ne mântuiască pre noi de toată mânia, şi
pământului celui însetat să-i dea ploaie de voie către
aducerea de roadă din bunătatea sa să trimiţă, ca un
Milostiv.
C
Peasna a 7-a Irmos:
lipului celui de aur prea înţelepţii coconi n’au lujit,
nebăgând seamă de porunca tiranului, „şi pre
dumnezeii lui au batjocorit, cântând în „mijlocul
văpăii, răcorindu-i pre dânşii îngerul, „şi zicând: s’a auzit
rugăciunea gurii voastre.
Stăpânitorul tuturor sufletelor pre tine te ştim bunule,
rugămu-ne, păzeşte, iartă ca un bun şi iubitor de
oameni, şi ne izbăveşte pre noi de dreapta mânie ce ne
stă înainte, şi dă ca un bun ploaie pământului celui

însetat.
Precum oarecând lui Manasi celui ce se căiâ, i-ai
sfărâmat legăturile cele de aramă Mântuitorule, şi l-ai
izbăvit pre el din nevoia cea aducătoare de moarte, bine
Indurate, îndură-te, şi ne dă nouă milele tale, şi ne
păzeşte de pagube, şi de cutremur, dăruind ploaie
pământului celui însetat.
Slavă ...
Milostiveşte-te acum spre noi ca un bun şi Milostiv,
pentrucă am greşit, şi fărădelege am făcut, şi nici unul
nu ne-am îndreptat, pentru aceea cu frică te rugăm pre
tine, nu mâniei tale Iubitorule de oameni, să arăţi părtaş
clerul şi norodul, ci trimite apă pământului celui însetat.
Pre tine toţi muritorii scăpare, întărire, şi armă
nebiruită, Născătoare de Dumnezeu te ştim; şi te rugăm
robii tăi; izbăveşte de venirea altor limbi norodul, şi
cetatea ta, de foamete, de ciumă, de cutremur, şi de
toată vătămarea, şi trimite cu rugăciunile tale, rouă
pământului celui însetat.
Peasna 8, Irmos:
P re Dumnezeu cel ce s’au pogorît în cuptorul cel de

foc la coconii evreeşti, şi văpaia în rouă „o au
schimbat, pre Domnul lăudaţi-1 toate lu- „crurile, şi-l prea
înălţaţi întru toţi vecii.
Prin cuvântul lui Ilie oarecând s’a ţinut de n’au dat
ploaie pre pământ, şi iar prin cuvântul lui ploaie din Cer a
venit. Pentru aceea te rugăm pre tine, pentru ale aceluia
rugăciuni Milostive, trimite din Cer ploi de ape
pământului.
Cu cetele îngerilor, şi cu Proorocii, şi Mucenicii,
soboarele Arhiereilor, şi mulţimea prea cuvi- oşilor, ca pre
făcătorul tuturor şi Domnul, pre tine te rugăm,
mântueşte pre cei ce te laudă pre tine, şi trimite din Cer
ploaie de apă pământului.
Slavă ...
Precum pre Ionâ din hiara tnărei ca un Dumnezeu l-ai
izbăvit, şi pre Daniil din groapa cu leii, Bunule, aşâ şi acum
auzi-ne pre noi robii tăi şi trimite din Cer ploaie de apă.
Pre tine Născătoare de Dumnezeu ceea ce ai născut
pre Fiul, sârgueşte acum spre rugăciune, mi- lueşte şi
mântueşte pre norodul cel greşit, şi cetatea ceea ce
aleargă la tine cu credinţă, şi cere dela cela ce s’au născut
din tine Dumnezeu, să trimită din Cer ploaie de apă
pământului.
Peasna a 9-a Irmos:
re Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, carele cu
negrăită înţelepciune au venit să îndoiască pre Adam cel
căzut cumplit pentru mân- „ car ea întru stricăciune, din
sfânta Fecioară ne- „grăit întrupându-se pentru noi,
credincioşii, cu „înţelepciune întru cântări să-l slăvim.
Pământul cel însetat Indurate, şi noi cerem a ta
iubire de oameni Bunule, milostiv fii Stăpâne ca un
Dumnezeu atotstăpânitor, şi dărueşte ca un bun,
ploaie aducătoare de roadă, şi mântueşte sufletele
noastre Iubitorule de oameni.
Milueşte Milostive lucrul mâinilor tale, iertân- du-ne
nouă greşalele ca un bun, şi nu cu mânia ta să cerţi
pre norod; ci pleacă urechia ta, şi ia aminte
rugăciunele noastre, şi dărueşte pământului tău
pâraie de apă şi mântueşte sufletele noastre,
Slavă ...
Izbăveşte de limbi şi de varvari, şi de toţi vrăjmaşii
cetatea ta, şi pre tot norodul, şi ploi aducătoare de
roadă dărueşte Indurate, întru îndestularea tuturor
roadelor, şi trimite nouă mântuire, Iubitorule de
oameniŞi acum a Născitoarei:
Pre tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai
închipuit cuptorul haldeilor, cela ce au răcorit pre
coconi săltând în mijlocul văpăii, acum şi pre noi cei

ce ardem în cuptorul uscăciunii, cu ploaie ne
răcoreşte, Stăpână, şi mântueşte pre robii tăi, cu ale
tale rugăciuni, Maica lui Dumnezeu celui Iubitor de
oameni.
Deci: Cuvine-se cu adevă rat să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
Treime... Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Troparele glas al 6: Milueşte-ne
pre noi Doamne... Caută -le înapoi la faţa 5. După care preotul zice Vosglas:
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi întru sfinţi te
odihneşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana:
Amin.
Ş i cântă m: Sfinte Dumnezeule... Iar diaconul zice: Să luă m aminte; Preotul: Pace
tuturor. Citeţul: Ş i Duhului tă u. Diaconul: înţelepciune. Citeţul: Prochimen glas al 4:
Brazdele pământului adapă, şi înmulţeşte rodul lui.
Stih: Intru pică turile lui veseli-se-va ră să rind.
După aceea diaconul: înţelepciune. Citeţul: Cetire din Soborniceasca carte a
f
sfântului Apostol lacob. (Cap. V. v, 7) Diaconul: Să luă m aminte.
raţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea
Domnului, iată plugarul aşteaptă roada cea scumpă a
pământului, mult îngăduind pentru dânsa, până când
va primi ploaie timpurie, şi târzie. Îndelung răbdaţi dar şi
voi întărind inimile voastre, că venirea Domnului s’a
apropiat. Nu oftaţi unul asupra altuia fraţilor, ca să nu vă
osândiţi, iată Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om eră
asemenea pătimaş ca noi, şi cu rugăciune s’a rugat ca să
nu plouă, şi n’a dat ploaie pre pământ trei ani şi şase luni.
Ş i iarăşi s’a rugat, şi Cerul a dat ploaie, şi pământul a
crescut roada sa.
Aliluia. Stih 1.
Binecuvântâ-vei cununa anului bunătăţii tale, şi câmpii
tăi se vor săturâ de grăsime.
Stih 2.
Ingrăşâ-se-vor cele frumoase ale pustiei, şi cu bucurie
dealurile se vor încinge.
Diaconul. înţelepciune, drepţi, să ascultă m Sfânta Evanghelie,
Iar preotul zice: Din Sfânta Evanghelie dela Matei cetire (Cap. XVI. v. I.) diaconul: Să
luă m aminte.
Î
n vremea aceea, apropiatu-s’au către Iisus Fariseii şi

Saducheii, ispitindu-1 pre el, cerşind semn din Cer să le
arate lor : iară el răspunzând au zis lor: Făcându-se
seară ziceţi: senin va să fie, că se roşeşte Cerul. Ş i
dimineaţa: astăzi vreme turburată, că se roşeşte Cerul
posomorân- du-se. Făţarnicilor 1 Faţa Cerului ştiţi a o
cunoaşte, iară semnele vremilor nu ştiţi? Amin grăesc
vouă, că nici un prooroc nu este primit în moşia sa, a-
devăr grăesc vouă, multe văduve erau în zilele lui Ilie în
Israil, când s’a încuiat Cerul trei ani, şi şase luni, cât a fost
foamete mare preste tot pământul, şi nici către una
dintru acelea n’a fost trimis Ilie; fără numai la o femee
văduvă din Sa- reptha Sidonului. Ş i iarăşi au zis lui Iudeii:
Ce semne faci tu? Ca să vedem şi să credem ţie, ce
lucrezi? Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum
este scris: Pâine din Cer le-au dat lor să mănânce. Zis-au
deci lor Iisus: Amin, amin grăesc vouă, nu Moisl a dat
vouă pâine din Cer, ci Tatăl meu va dat vouă pâinea cea
adevărată din Cer; că pâinea lui Dumnezeu este ceea ce
se pogoară din Cer şi dă vieaţă lumii.
Strana zice: Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Ş i îndată diaconul zice cu toată umilinţa tn auzul tuturor Ecte- nia aceasta:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta,

Strana: Doamne milueşte. De 3 ori.
Cela ce nu voeşti moartea păcătosului, ci aştepţi

întoarcerea şi pocăinţa lui, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm ţie întru pocăinţă, şi ne milueşte.
Cela ce ridici norii dela marginea pământului,
porunceşte acelora să de ploaie paşnică, preste
304 RÂNDTJIaLA DE RUGĂ CIUNE
dânsul, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm ţie şi ne milueşte.

Cela ce chemi apa mării şi o verşi pre faţa a tot pământului,
trimite binecuvântarea ta preste noi, cei ce ne rugăm ţie, auzi-ne şi
ne milueşte.
Precum sunt ochii slujnicii în mâinile doamnei sale, aşâ ochii
noştri către tine Dumnezeule; cu ochi milostivi caută spre noi,
Ploaie priitoare, îndestulă şi paşnică, şi bună rodire dă
pământului celui însetat, şi mântueşte toate făpturile şi pre noi cei
ce ne rugăm ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
Cela ce îmbraci Cerul cu nori, şi găteşti pământului ploaie, trimite
nouă milele tale, rugămu-ne ţie Milostive, auzi-ne şi ne milueşte.
Cela ce răsări pământului iarbă şi verdeaţă spre trebuinţă
oamenilor, mântueşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne ţie, auzi-
ne şi ne milueşte.
Trimite ploile tale Iubitorule de oameni, preste locurile de
trebuinţă celor ce cer, şi pre noi cei ce ne rugăm ţie, auzi-ne şi ne
milueşte.
Cela ce răsări soarele preste cei răi şi preste cei buni, şi dai ploaie
preste drepţi şi preste păcătoşi, caută spre noi cu milostivire, şi
înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea ta, rugămu-ne ţie,
auzi-ne şi ne milueşte.
Indură-te şi te milostiveşte, milueşte şi trimite preste noi
îndurările tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne milueşte.
Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre noi
Stăpâne, şi revarsă preste noi ploaie, cu mila ta, rugămu-
ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
Cela ce lăcueşti întru cele înalte şi cauţi spre cele
smerite, caută cu bună îndurare spre poporul tău cel ales
care te-a mâniat pre tine, Iubitorule de oameni, cu
deadinsul ne rugăm ţie, cu iubire de oameni şi milostivire
Să nu pomeneşti fărădelegile noastre Stăpâne, că de
vei căută la fărădelegile noastre, Doamne, Doamne, cine
va puteâ suferi? Rugămu-ne ţie, auzi-ne şi cu milostivire
ne milueşte.
Auzi-ne pre noi Doamne, că blând şi milostiv eşti, şi

trimite pământului tău binecuvântarea ta din Cer,
Auzi-ne pre noi Dumnezeule, că bună este mila ta, şi
ne milueşte pre noi cu bună îndurarea ta, şi udă
pământul cu ploaia binecuvântării tale, rugămu-ne ţie,
Degrab să ne întîmpine pre noi îndurările tale
Doamne, că am sărăcit foarte, ajută nouă Dumnezeule
Mântuitorul nostru, şi caută spre pământ cu ploaie
aducătoare de roade, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne
milueşte.
încă ne rugăm ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul
nostru, să se izbăvească (de eşti în monastire, zi) sfânt
Lăcaşul acesta, (de eşti în oraş zi) cetatea aceasta (Iar de
eşti în comună zi) comuna aceasta, şi lăcaşurile, cetăţile,
satele şi toate ţările, şi pre cei ce cu credinţă locuesc
într’însele, de foamete, de potop, de cutremur, de ciumă,
de grindină, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri,
de războiul cel dintre noi, şi de toate ranele
cele aducătoare de moarte; şi Milostiv, blând şi lesne

iertător să fie Bunul şi iubitorul de oâttieni Dumnezeul
nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă şi să
împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să ne
izbăvească pre noi de dreapta sa îngrozire ; şi să ne
trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ rîuri
de bunătate şi de roade aducătoare, şi sâ ne miluiască
pre noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm ţie, să zicefti
toţi: Iubitorule de oameni degrab auzi-ne cu milostivire
şi ne milueşte.
Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule... Apoi Arhiereul, sau preotul, zice: Pace
tuturor. Strana: Ş i duhului tă u. Diaconul:
Cu umilinţă şi întru pocăinţă, toţi genunchele sufletelor

şi ale trupurilor noastre să le plecăm; Dotnnului să ne
rugăm.
Tot poporul pleacă capetele şi genunchele, ş i însuşi Arhiereul, sau preotul
plecându-şi genunchele cu pă trundere şi inimă umilită ceteşte rugă ciunile acestea.
Facerea lui Calist Patriarhul Constantinopolei.
RUGACIUNEA I-a.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai
.ascultat pre Ilie Tesviteanul pentru dragostea 'cea
către tine, şi ploii cei ce se trimiteâ pământului la
vreme i-ai poruncit să se oprească; a- poi iarăşi prin
rugăciunea lui, ploaie aducătoare de roadă i-ai dăruit lui,
însuţi Stăpâne a toate, fiind îmblânzit de singură
milostivirea ta, ploaie de bunăvoie din destul dărueşte
moştenirii tale, şi trecând greşalele noastre, ploile tale
trimite preste locurile cele lipsite, şi cărora le trebueşte;
veseleşte
faţa pământului, pentru săracii norodului tău, şi pentru

prunci, pentru dobitoace, şi pentru alte toate, că dela tine
aşteaptă ca să le dai lor hrană în vreme bună. Că tu eşti
Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel ce milueşti şi
mântueşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
RUGĂ CIUNEA Il-a, a aceluiaş .
§
oamne Dumnezeule atotţiitorule, cela ce ridici norii

dela marginea pământului, cela ce fulgerile spre
ploaie le-ai făcut, cela ce scoţi vânturile din vistieriile
tale, carele chemi apa mă- rei, şi o verşi pre dânsa preste
faţa a tot pământul, ţie ne rugăm, şi ţie ne cucerim,
mărturisin- du-ne păcatele noastre, şi cerşind dela tine
mila ceti bogată; porunceşte norilor ca să plouă ploaie,
milueşte toate cele pământeşti ale tale, milosti- veşte-te
spre bătrâni, spre tineri, spre pruncii cari sug ţîţă, spre
robii tăi, spre roabe, spre fii şi fete şi spre toate
dobitoacele pământului, ca să ne scoaţă nouă pâine de
mâncare, şi iarbă dobitoacelor; primeşte rugăciunile a tot
norodului tău, şi nu lepădă suspinurile săracilor; nici cu
mânia ta să ne mustri pre noi, nici cu iuţimea ta să ne
cerţi pre noi; nici să strici cu foamea, şi cu setea pre
norodul tău; că ochii tuturor spre tine nâdâjduesc, ca să ia
dela tine hrană în vreme bună; întru tine nădăjduim, şi
fără de tine pre altul nu ştim, dela tine aşteptăm milele
tale cele bogate. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu
eşti, şi ţie slavă înăl-
310 RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
i»>i 0 0 w m w i ă m t m * a» * * + * rrrrf i-n-i-m ------------------------ ‘ ----- * * * ^ ^
ţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi

RUGĂ CIUNEA IlI-a a aceluiaş .
cîfesk oamne Dumnezeul nostru, ştim că nevred- Wwn'c*

^ îndurărilor tale, şi nu suntem vrednici a ridică ochii
ne a m
noştri, şi a căută la Cer, a stă înaintea ta, şi a grăi cererile

noastre către tine, că ce bine am făcut, ca să dobândim
cererile? Că pentru bunătatea ta cea nemăsurată,
aducându-ne dintru nefiinţă întru fiinţă, cu chipul tău ne-
ai cinstit, şi toată făptura o ai supus nouă; ci noi cu atâtea
faceri de bine fiind dăruiţi, ca nişte vrăjmaşi ne-am făcut,
şi poruncile tale ale Făcătorului de bine le-am călcat, şi
vieaţă cu prihană, şi gând spurcat şi necurat am agonisit;
şi nu numai dragostea ta am lepădat, ci şi ca hiarele
unul asupra altuia ne purtăm, şi unul altuia trupurile
mâncăm, prin feluri de lăcomii, şi prin nedreaptă voinţa
noastră. Deci cum suntem vrednici a luă facerile de bine
ale tale? Că tu eşti drept, noi nedrepţi, tu iubeşti, noi
vrăjmăşuim, tu eşti îndurat, noi neînduraţi, tu făcător de
bine, noi răpitori. Ce împărtăşire avem cu tine, ca să ne
împărtăşim bunătăţilor tale? Mărturisim dreptatea ta,
cunoaştem judecata ta cea de istov a noastră,
propoveduim facerile tale de bine, a mii de morţi suntem
vinovaţi, iată supt mâna ta cea prea lucrătoare, şi carea
ţine toate rămânem, lesne este mâinii tale celei întru tot
puternice, ca întru o clipeală să ne piarză pre noi, şi cât
este spre gândul şi vieaţa noastră cu dreptul este nouă
să ne dăm pierzării prea drepte Judecătoriile; dar în-
A ■
durării tale cei nebiruite, şi bunătăţii cei negrăite nu este

acest lucru cu totul vrednic prea iubitorule de oameni
Stăpâne. Pentru aceasta spre milostivirea ta cea neurmată,
şi spre îndurarea ta ceea ce nu pomeneşte răul
îndrăznind, ne apropiem către tine Făcătorule de bine,
noi neînţe- lepţii, şi nemulţămitorii; nu ne dă pre noi pen-
tru păcatele noastre în mâinile uscăciunei, nici pentru
fărădelegile noastre să ne sfărâmi pre noi cu legătura
foametii; ci pentru bunătatea ta, dă pământului, carele l-ai
hotărît, şi moştenirii tale ploaie din destul, şi umple
sânurile pământului de a- pele tale cele roditoare de lucru
viu; că iată stă înainte acesta, ca o maică ce are ţîţele
uscate; că precum ţîţele aceleia lipsindu-se de lapte, aduc
moarte pruncului, aşâ şi pământul, având brazdele sale
neîmpărtăşite cu umezeala, face veşte- jire verdeţei, şi
stricăciune aduce rodurilor lui, şi nouă foamete
îngrozitoare şi moarte. Că ză~ duhul din uscăciune ca
nişte înfierbinţeală oare- carea arzătoare, veştejind
creşterile, vesteşte pierzare roadelor lui; ci cu mila ta
cercetează-1 pre dânsul, şi văzduhul cu nori de ploaie
bine-1 tocmeşte, şi cu ploaia ta cea bogată rourează pă-
mântul, şi înviază creşterile lui, şi cu suflări de vânturi mai
bune, roduri desăvârşit, şi deplin fă, şi le înmulţeşte pre
dânsele cu bună îndurarea ta; că printr’acelea ai hotărît a
se ţineâ vieaţa cea trupească. Că de nu vei dâ tu bunătate
prin ploile tale cele de voie, pământul nostru nu’şi va dâ
roada sa; ci pentru mulţimea îndurărilor tale, ascultă
rugăciunea noastră a nevrednicilor robilor tăi. Că
tu eşti izvorul milii, şi dătătorul bunătăţilor, şi ţie slavă

înălţăm, împreună cu cel fără de început al tău Părinte, şi
cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău,
RUGĂ CIUNEA IV-a a aceluiaş.
oamne, Doamne, cela ce prin proorocul tău illie
ai dezlegat uscăciunea, şi curgere de ploi ai
plouat pre faţa pământului, şi cu prisosinţa
roadelor ai săturat norodul tău din destul; însuţi şi acum
fiind îmblânzit de bunătatea ta cea firească, dărueşte
pământului ploi de pace, spre rodirea roadelor celor de
preste ani. Că tu eşti cela ce ai aşezat apele în locurile lor,
şi pământul cel acoperit de dânsele văzut l-ai făcut; Tu
eşti cela ce i-ai poruncit lui să crească toate felurile de
roade spre îndulcirea noastră; Tu eşti cela ce pentru
păcatul oamenilor celor de pre vremea lui Noe, ai
desfăcut izvoarele adâncului, şi ai deschis jghia- burile
Cerului, şi faţa pământului o ai umplut de apă spre
pierderea atot trupul; Tu eşti cela cea- coperi cu ape cele
mai pre deasupra ale lui. Tu eşti cela ce înalţi norii, şi
porunceşti lor să sloboziască picături de ploaie. Tu eşti
cela ce ridici apa mării, şi o verşi pre faţa pământului. Tu
eşti cela ce ai pus hotar ploii, şi ploi de bună voie ai
osebit, şi rîurile le umple de ape, şi adăpi pământul, şi
saturi de apă brazdele lui, spre înmulţirea frumoaselor lui
roade. Tu eşti cela ce ai despărţit marea, şi rîul umblat l-ai
făcut, şi apă din piatră ai izvorît, şi amărăciunea apelor
întru dulceaţă
o ai prefăcut. Ş tie firea apelor pre Făcătorul său,
cunoaşte pre Stăpânul său, nu este necunoscătoare de

datoria slujbei sale. De te vede pre tine Stăpânul
mâniindu-te asupra noastră, sau fără de măsură
pornindu-se, face peire, sau încetând se opreşte, şi
uscăciunea apucă loc, şi văzduhul ca văpaia se face, şi
creşterile pământului se veştejesc, şi noi în mâinile nevoii
cădem; şi iarăşi de te vede pre tine iubitorule de oameni
Dumnezeu,blând şi lesne iertător, ploi găteşte, şi ploi pre
pământ se pogoară, şi văzduhul cu bună suflare se face,
şi pământul auzind porunca ta, roduri de prisosit răsare
din coapsele sale. Deci pre tine Făcătorul şi ţiitorul tuturor
te rugăm, zicând: Milueşte-ne pre noi Doamne, milueşte-
ne pre noi; adu-ţi a- minte că lucrul mâinilor tale suntem,
ia aminte neputinţa firii noastre, că tu ne-ai făcut pre noi;
vezi suspinarea pasărilor, zbierarea dobitoacelor,
plângerea pruncilor, strigarea tinerilor, ticăloşia bătrânilor,
lipsa săracilor, singurătatea văduvelor, neajungerea
mişeilor, şi glasul cel de rugăciune al tot norodului tău, şi
cercetează pământul, şi-l adapă pre dânsul cu ploi grase;
că lipsindu-se de umezeala rodurilor lui, se face veştejire;
iară oamenilor, şi dobitoacelor pierzare le îngrozeşte. Prin
apă aducând pierzare oarecând, ţi-ai adus aminte de Noe
ce s’a purtat în corabie, pentru acele ape fără de număr,
şi ţi-ai adus aminte de dânsul, şi de pasări, şi de
dobitoace, şi de hiare, şi de cele târîtoare; şi ai adus vânt
pre pământ, şi a încetat apa, şi pre Noe, şi pre
dobitoacele cari erau cu dânsul, ca pre o sămânţă le-ai
păzit spre a doua facere a lumii; şi acum prin uscă
ciunea ce a cuprins văzduhul, foamete şi moarte
îngrozeşti. Adu-ţi aminte de norodul cel ce nădăj- dueşte
spre tine. Adu-ţi aminte şi de pasări. Adu-ţi aminte şi de
dobitoace, şi dă duh de rouă, şi să înceteze uscăciunea,
şi fă seminţe pământului spre hrana oamenilor, şi a
dobitoacelor, şi iarăşi le învredniceşte pre toate purtării
de grijă cei dela tine. Că tu eşti cela ce creşti iarbă dobi-
toacelor, şi verdeaţă spre slujba oamenilor, şi tu eşti cela
ce scoţi pâine din pământ, şi izvorăşti vin, şi cu
untdelemn veseleşti feţele oamenilor; ca împărtăşindu-ne
bunătăţilor celor date dela tine din destul, întru veselia
inimii să proslăvim bunătatea ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a
RUGĂ CIUNEA a V-a a aceluiaşi.
tăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul

.nostru, carele cu cuvântul tău toate dintru 'nefiinţă
le-ai adus, cela ce ţărână ai luat din pământ, şi ai
zidit pre om, şi cu suflet cuvântător, şi cu chipul tău l-ai
cinstit pre dânsul, şi ai zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi
umpleţi pământul“. Cela ce dai hrană dobitoacelor şi pui-
lor corbilor; carele şi întru marea şi mântuitoa- rea venirea
ta prin trup, mai ’nainte adică cu şapte, iară după aceea
cu cinci pâini ai săturat multe mii; însuţi întru tot bunule
Stăpâne, şi pre norodul tău acesta carele chiamă prea
Sfânt numele tău, cu dreapta ta cea atotfăcătoare şi de
mari dăruitoare de prisosit hrăneşte-1. Caută Doamne
preste săracii norodului tău, cela ce deschizi
mâna ta, şi saturi tot dobitocul cu bunavoire, milueşte-ne

pre noi pre toţi cu milostivire. Că tu Stăpâne iubitorule de
oameni eşti unul Tatăl nostru al tuturor, şi la tine unul
ridicăm o- chii, ca cel înţărcat dela maicăsa. Al tău este
cuvântul prea bunule Stăpâne: „Cereţi, şi se va dâ „vouă,
căutaţi, şi veţi afla“. Dă dar celora ce cer acum Stăpâne,
împreună cu hrana cea duhovnicească, şi pre cea de
nevoia trupului, şi hrăneşte pre norodul tău|cel flămând;
ploi la vremi, bună întocmire văzduhurilor, şi prisosinţă
de tot felul de roduri pământului dărueşte; pre cei ce se
chinuesc întru neputinţă şi întru rea patimă, şi friguri, şi
în multe feluri de boale cercetează-i. Izbăveşte Doamne
cetatea aceasta care chiamâ numele tău, şi toate cetăţile,
de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, de o- morâre, dăruindu-ne nouă milele tale. Cu
Darul Părintelui tău celui fără de început, şi de o fiinţă, şi
al prea sfântului şi întocma cinstit Duhului tău. Pentru
rugăciunile, şi îmblânzirile prea binecuvântatei
Născătoarei de Dumnezeu, ale grăitorilor de Dumnezeu
ai tăi Apostoli, şi ale tuturor sfinţilor tăi, Amin.
•
RUGĂ CIUNEA a Vl-a pentru neploare.
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, carele

pentru mântuirea noastră ai voit a purtă trup, ca să
proslăveşti minunat firea cea cuvântătoare cu bună
îndurarea ta cea negrăită, şi cu bunătatea, şi pre cei ce
întru adevărată cunoştinţă se întorc dintru adâncul
păcatului te-ai fă- făgăduit a-i iertă; căci când vor căută
la tine cu
chip de rob, şi prin adevărată plinirea poruncilor tale celor

dumnezeeşti, atuncea şi ei cu îndrăzneală vor puteâ a te
aveâ pre tine Dumnezeu milostiv şi blând. Deci acum lasă
toate fărădelegile noastre, şi pleacă către noi urechia ta,
şi ne auzi pre noi smeriţii şi păcătoşii, precum ai auzit
oare- când pre Tesviteanul Ilie, încât cu un cuvânt a legat
Cerul spre înţelepţirea acelui norod neascultător; după
aceea iarăşi printr’însul, lucrând cu iubirea de oameni cea
obişnuită, poruncind norilor, tot pământul l-ai adăpat cu
apă bună; aşâ şi acum iarăşi pentru rugăciunile slugei
tale aceluia, şi pentru aceste fierbinţi rugăciuni, treci
fărădelegile şi păcatele noastre, şi primeşte rugăciunile
noastre, şi ne auzi pre noi, cari în ceasul acesta ne rugăm
ţie cu căldură, şi dezleagă uscăciunea aceasta a
pământului, prin mărturisirea şi strigarea norodului tău,
trimite preste noi ploi bune, ca să ne săturăm de apă, şi
pământul nostru să’şi deâ roadele în vreme de bună
treabă spre hrana noastră, şi încă şi a dobitoacelor celor
necuvântătoare, Aşâ Doamne Dumnezeul nostru, auzi-
ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, şi nu trece ru-
găciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră
pre mila ta, ci pleacă Doamne urechia ta, şi ne auzi pre
noi. Vezi umilinţa şi te milostiveşte. Caută din sfânt
lăcaşul tău, vezi suspinurile săracilor; vezi vârsta cea
necoaptă a pruncilor, carea se necăjeşte de sete foarte
greu; vezi dosădirea pruncilor celor fără de răutate; vezi
pântecele maicelor, şi ţîţele uscate de moartea pruncilor;
vezi pre cei bătrâni şi pre tineri, ca pre nişte daţi
cu lanţuri în mâinile celor fărădelege; şi treci gre- şalele

noastre, cele dintru ştiinţă şi dintru neştiinţă, cele din
minte, şi cele din gând, şi nu ne lepădă pre noi până în
sfârşit. Că nu numai de setea apei ne topim, ci şi cu alte
mii de răutăţi pentru păcatele noastre; şi la tine căutăm,
ca să se verse preste noi ploaie mai timpurie, şi mai de
prisosit, ca şi mânia ta cea dreaptă să o opreşti despre
cumplită robia aceasta; pentrucă amândouă le cerem, şi
ne rugăm ţie Iubitorule de oameni, ca fân- tânele, şi
ţarinile noastre să le umpli de apă, şi holdele noastre cele
sufleteşti spre saţiu să le a - dăpi, şi să le umpli de
bunătatea ta; şi fântânile adică inimile noastre, cu veselie
şi cu bucurie negrăită să le adăpi, şi cu mângâiere,
opreşte pornirea cea nesuferită carea este pusă asupra
noastră, acelor fără de Dumnezeu agareni. Că tu eşti iz-
băvitorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
Rugă ciunea a aceluiaş Calist Patriarhul, pentru neplouare, ş i
schimbarea vânturilor.
unu le şi iubitorule de oameni Doamne, cela xe

făptura numai cu cuvântul o ai zidit, şi dintr’însa ai
făcut pre om, iară mai pre urmă prin iubirea de
oameni cea negrăită, fiind acela căzut, şi făcut rob
păcatului, l-ai ridicat, şi l-ai sfinţit, ca să nu piară până în
sfârşit lucrul mâinilor tale, şi i-ai dat lui şi poruncile tale
spre pomenirea venirei tale, şi a învăţăturilor tale, şi a
dumnezeeştei întrupări. Pentru aceasta te-ai oste
nit, şi te-ai nevoit, şi ai flămânzit, şi ai însetoşat plinind

toate cele omeneşti pentru noi, precum eră cu cuviinţă, şi
ai intrat în corabie, şi ai umblat pre mare, şi valurile cele
sălbatece, şi iuţimea vânturilor ai înfrânat, şi toate ai suferit
ale pătimi până la Cruce, şi moarte, ca întru aceea ce ai
pătimit, şi te-ai ispitit, să ne ajuţi nouă celor neputincioşi.
însuţi şi acum împărate Sfinte! Carele neputinţa noastră
cu iubire de oameni ai luat, mi- lostiveşte-te spre noi cei
¡înviforaţi foarte, şi cu lipsă pentru nevoi împresuraţi. Dă-
ne nouă bunătatea ta, adapă pământul nostru cu apă
curată spre aducerea de roadă a lui, văzduhuri de folos
ne dărueşte nouă. Ş i precum oarecând pre ucenicii tăi cei
afundaţi i-ai mântuit din mare, şi din sila vânturilor; aşă şi
acum ne mântueşte pre noi de primejdia ce ne-a cuprins
pre noi. Opreşte şi acum sălbătăcirea mării, alinează
vânturile cele protivnice cu porunca ta cea
dumnezeească; dă-ne nouă linişte, şi odihnă de
întristăciune. Aşâ Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul
nostru, vezi, şi caută din sfânt lăcaşul tău spre via aceasta,
şi o săvârşeşte pre ea, pre carea o au sădit dreapta ta. Ş i
dă Duh drept spre prefacerea primejdiilor, cari vin asupra
noastră, pentru rugăciunile Maicei celeia ce te-au
născut, şi ale tuturor Sfinţilor tăi, A- min.
RANDUIALA
Ce se cântă la vreme fâră de senin, adică când este ploaie
multă şi preste seamă.
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Citeţul: împă rate ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată i nostru... Preotul : Că a ta este împă ră ţia...
Citeţul Doamne milueşte, de 12 3
ori; Veniţi să ne închină m... de ori şi psalmul 68 :
Mântueşte-mă , Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
Diaconul zice Ectenia'cea mare: Cu pace Domnului să ne rugă m; ş i celelalte până
la: Pentru cei ce înnoată pre ape; ş j îndată zice acestea.
Pentru ca nu cu mânia îngrozirii sale să ne piarză pre

noi, pentru păcatele şi fărădelegile noastre, ci aducându-
şi aminte de milele şi îndurările sale cele din veac, să ne
miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să’şi aducă aminte de aşezământul său cel
către Noe, ca nu cuudătura cea preste vreme şi cu
schimbarea şi întunecarea văzduhului şi cu negură
întunecoasă să strice pământul şi poporul său; ci cu milă
păzind moştenirea sa să poruncească ca să străluciască
soare aducător de roade, şi căldură paşnică să lumineze
pământul, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să porunciască norilor să înceteze ploaia cea
preste vreme, şi să se împrăştie întunecarea, ca să
străluciască lumina soarelui, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să ferească oamenii, dobitoacele şi tot
pământul acesta, şi să nu-1 strice pre dânsul cu vărsarea
ploilor celor nemăsurate, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să deâ moştenirii sale înseninare şi să
înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu ne deâ nouă şi să ne pedepsească,
dupre păcatele noastre, ci, dupre multă mila sa şi dupre
mare îndurarea sa, să arate spre noi degrab iubirea sa de
oameni şi bunătatea sa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu strice roadele şi semănăturile
pământului pentru păcatele noastre, cu revăsarea ploilor
celor nemăsurate, ci cu senin priitor să le păzească pre
318 RÂNDUIALA
dânsele, şi să le înmulţească pentru săracii poporului său,
Pentru ca bine primită să fie rugăciunea noastră, şi să
ne izbăvească pre noi: de foamete, de ciumă, de holeră,
de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de
năvălirea celor streini şi de războiul cel dintre noi, şi de
toate ranele cele aducătoare de moarte, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne izbă vim noi... Apă ră , mântueşte, milueşte... Ş i celelalte.
Vosglas: Că ţie se cade toată slava, cinstea şi închină ciunea...
Apoi: Dumnezeu este Domnul... gjas aj 2-lea.
Caută spre poporul tău cel greşit milostive Dum-

nezeule, şi nu trece cu vederea pre cei ce cad la tine cu
pocăinţă, ci ca un bun milueşte-i şi degrab îi izbăveşte de
dreapta îngrozirea ta, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Iubitorule de oameni. De două ori.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnică a-
jutătoarea lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi tare
sprijinire; milostiveşte-te spre poporul cel îngrijat, şi roagă
pre milostivul tău Fiu şi Dumnezeu, să ne izbăvească pre
noi de nevoia ce ne-a cuprins, şi de dreapta sa îngrozire,
ceea ce eşti una între femei binecuvântată.
Deci psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... Ş i îndată :
1 6
Canonul Peasna , glas al -lea, Irmos.
¥
Ca pre uscat umblând Israil....
Stih: Milueşte-ne, Doamne, pre noi poporul cel greşit.
eniţi credincioşilor, cântare nouă să cântăm
___lui Dumnezeu grăind: Milostiveşte-te Indurate, şi
milueşte-ne Stăpâne, pre noi cei ce fără de număr am
greşit. De 2 ori:
Slavă ...
Primeşte rugăciunile şi lacrămile robilor tăi, Hristoase
Dumnezeule, carii te rugăm acum pre tine, şi ne dărueşte
vreme seninată pentru aducerea de roade pământului.
Grăbeşte Stăpână Mărie, a ridică prea cinstitele mâini
către induratul Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea senin şi
hrană credincioşilor tăi robi.
M
Peasna a 3-a, Irmos: Nu este sfânt precum tu Doamne....
u cu iuţimea ta să ne mustri pre noi, precum

___proorocul strigă, nici cu mânia ta să ne cerţi
pre noi, ci pentru rugăciunile prea curatei Mai- cei tale,
varsă preste noi cu îndestulare milele tale.
Slavă ...
Limbile cele de curând chemate, cu lacrămi strigăm
ţie Stăpâne, milostiveşte-te ca un îndurat, şi ne
dărueşte nouă senin şi bună prefacere văzduhului,
îndestulare şi mare milă.
Nu trece lacrămile noastre, Născătoare de Dum-
nezeu Stăpână, nici să’ţi fie ţie urîtă suspinarea
noastră, ci cu deadinsul roagă pre Fiul tău, ca să
dăruiască senin pre pământ poporului tău şi mare
milă.
Catavasie:
Izbăveşte din nevoi pre robii tăi Milostive, că „noi
cu osârdie către tine alergăm, către milostivul şi
izbăvitorul tuturor, Stăpânul Iisus Domnul.
Mântueşte din nevoi pre robii tăi, Născătoare „de
Dumnezeu Fecioară, că noi toţi după Dumnezeu,
către tine alergăm, ca către o folositoarei „şi zid
nesurpat44.
Diaconul, Ecteniile: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule....
Lucruri vrednice de pedeapsă am făcut, şi dreapta

ta judecată ne-a ajuns pre noi Doamne, ci iartă, iartă
pre poporul cel greşit, şi întoarce dreaptă mânia ta ce
a sosit asupra noastră, cu pocăinţă cădem către tine
şi cu umilinţă te rugăm, auzi-ne şi ne milueşte.
Ca să nu ne înnece pre noi Doamne viforul apei, şi
să nu strici pământul, şi cu foame să nu ne omori pre
noi norodul tău; ci ca un bun încetează vărsarea
apelor, şi căldura soarelui să strălucească pre pământ,
ca un puternic porunceşte,
LA PLOUARE MULTĂ QOq
— — — — --------- ------—--- - - ---- -- ¿7,,,,,
cu deadinsul ne rugăm ţie împărate prea sfinte, auzi-
ne, şi ne milueşte. ’
Pentru săracii norodului tău şi dobitoacele, po-
runceşte cu totul îndurate Doamne, întunecării
văzduhului şi întunecatei ceţi a se risipi, şi razelor
soarelui a străluci, ca nu fără de vreme să ne sfârşim,
rugămu^ne ţie, degrab ne auzi şi ne milueşte.
Mântueşte-ne pre noi din tină Doamne, şi din
noroiul adâncului, şi din mulţimea apei, ca să nu se
stingă întru deşertăciune zilele noastre, şi anii noştri
întru suspinuri; ci’ţi adu aminte de aşezământul tău cel
către Noe, şi fă cu noi dupre mila ta, cu inimă smerită
rugămu-ne, auzi-ne, şi ne milueşte.
Scârbele şi grijile noastre ne-au turburat foarte, către
324 RUGĂ CIUNE
tine Domnul Dumnezeul nostru cu umilinţă strigăm,

ca să fie ţie primită ruga noastră, şi să scoţi din
stricăciune vieaţa noastră, ca nu fără de vreme să ne
stricăm, Milostive auzi glasul săracilor norodului tău, şi
cu iubire de oameni milueşte-i.
Nu spre curcubeu, carele întru semn de aşezământ
l-ai pus Doamne, ci spre îndurarea ta căutând, şi mila
tâ cerem să o tragem, dela tine cel bogat întru milă, şi
nemăsurat întru îndurări; cu inimă înfrântă ne rugăm,
dă-ne nouă senin cu pace, şi aducător de roadă, cu
bună prefacerea văzduhurilor, degrab ca un îndurat
auzi-ne, şi ne milueşte.
Preotul: Vosglas:
Auzi-ne pre noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru....
Sedealna glas al 5-lea.
Către tine Mântuitorul nostru Dumnezeule prea
veşnice alergăm noi păcătoşii robii tăi, şi cu la- crămi
întru pocăinţă căzând strigăm ţie: iartă iartă Indurate pre
norodul cel fără de răspuns, şi să nu ne strici pre noi cu
vărsarea ploilor cea fără de vreme, şi cu rea prefacerea
văzduhurilor, ci dă senin, şi înmulţeşte rodurile
pământului, ca un Iubitor de oameni.
Ceea ce eşti mai sfântă de cât Heruvimii şi mai înaltă
de cât Cerul, prea lăudată Născătoare de Dumnezeu cu
adevărat te mărturisim, şi pre tine te-am aflat păcătoşii
folositoare în vremea mântuirii. Pentru aceea nu încetă
rugând u-te pentru noi, spri- jineala şi scăparea sufletelor
noastre.
I
Peasna a 4-a, Irmos: Hristos este puterea mea....
n mâinile tale Stăpâne Hristoase ţii cele pre _ deasupra

Cerului, şi apa cea de subt Cer, şi căldura soarelui,
pentru aceea te rugăm pre tine, a- mândouă dupre
cumpăna trebuinţei, dărueşte-le, spre folosul robilor tăi.
Slavă ...
Mărturisim stăpânirea ta Făcătorule a toată făptura
Hristoase, cela ce ţii sceptrul Cerului, şi ocâr- mueşti toată
făptura, dă bună prefacere văzduhurilor şi îndestulare
pământului, pentru rugăciunile prea curatei Maicei tale.
Ca ceea ce ai îndrăzneală multă ca nimeni altul, către
cel născut din tine Stăpână, roagă-te pentru robii tăi, ca
să ne izbăvim noi de foamete şi d* venirea celor streini.
LA PLOU ARE MULTĂ 325
H
^■—m m 10 * ««*■*!■ » i ■■ | i | l |TVr f H i> W» w WW1MTII m» J U.I j
Peasna a 5-a, Irmos: Cu dumnezeeascâ lumina ta...
ristoase limanul celor înviforaţi, şi nădejdea

___ celor deznădăjduiţi, întărirea împăraţilor, şi
tuturor creştinilor întru nevoi degrab ascultător, auzi-ne şi
pre noi acum, şi dă senin către aducerea de roade
pământului.
Slavă ...
Doftorul bolnavilor, mângâitorul scârbiţilor, împărate
ceresc Hristoase! Caută din sfânt Locaşul tău, şi auzi
suspinurile şi plângerea robilor tăi, şi nu pomeni răutăţile
noastre cele fără de număr, şi, ca un îndurat, dă senin
spre înmulţirea roadelor pământului.
Primeşte degrab împărăteasă rugăciunile robilor tăi,
şi nu pomeni răutăţile noastre cele fără de număr, ci
cere nouă Fecioară, senin spre folos, pentru creşterea
roadelor pământului.
Peasna a 6 -a, Irmos: Marea vieţii vă zându-o înă lţându-se....
P rin rugăciunea proorocului tău Doamne, ai în- _ cuiat

Cerul trei ani şi şase luni, spre cunoştinţa şi pocăinţa
celor protivnici, cu carea acum să nu ne cerţi pre noi, ci
prin mila ta milostiveşte-te spre noi.
Slavă ...
Hristoase cela ce ai primit pocăinţa tâlharului, şi într’un
ceas l-ai mântuit, ce a strigat: Po- meneşte-mă
Mântuitorule, întru împărăţia ta; şi spre noi cei ce acum
cădem la tine cu pocăinţă, milostiveşte-te şi ne milueşte.
326 RUGĂ CIUNE
Roagă-te pentru noi Stăpână către Fiul tău şi
Dumnezeu, ca nu, ca la Noe, prin vărsarea apelor pentru
păcatele noastre, să ne piarză pre noi, ci, ca pre
Ninevitenii ce s’au pocăit, să ne miluiască.
Deci, Ectenia cea mică . Preotul Vosglas: Că tu eşti împă ratul pă cei....
Apoi, Condac, glas al 2-lea:
Nu lepădă până în sfârşit pre poporul tău Stăpâne,
nici să iei mila ta şi îndurările tale dela noi, ci ca cela ce
eşti adâncul îndurărilor şi noianul milosârdiei, primeşte
rugăciunile noastre, şi ne izbăveşte pre noi de toată grija
şi nevoia ce au venit asupra noastră, ca un bun şi lesne
iertător.
Apoi, Antifonul I al glasului al 6-lea:
Spre Cer ridic ochii mei către tine Cuvinte, milueşte-mă
ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, întocmindu-ne vase de
bună treabă ţie Cuvinte.
Sfântul Duh este pricina a tot mântuitoare, de suflă
acesta cuiva dupre vrednicie, degrab îl ridică din cele de
pre pământ, în aripi îl înalţă, îl creşte şi sus îl aşază. Apoi)
Prochimen) glas 4 ,
Mântueşte-mă Dumnezeule că au intrat ape până la
sufletul meu.
Stih: Afundatu-m’am în tina noroiului, şi nu este stare.
Evanghelia dela Mat. cap. 7.
•is-au Domnul: cereţi şi se va dâ vouă, căutaţi şi
veţi află, bateţi şi se va deschide vouă, iCă tot cela
ce cere va luă, şi cel ce caută va
LA PLOUARE MULTĂ 327
află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este dintru

voi omul, dela carele cere dela dânsul fiul său pâine, au
doară piatră va dâ lui? Sau dela care va cere peşte, au
doară şarpe va dâ lui? Deci dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi
cele bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl vostru cel
ceresc, va dâ cele bune celor ce cer dela dânsul.
Apoi, Slavă ... Pă rinte, Cuvântule şiDuhule... Ş i acum... Pentru rugă ciunile
Nă scă toarei de Dumnezeu... Apoi: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... şi cântă m
stihira aceasta glas al 6-lea:
înfricoşat eşti Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia
ta? Sau cine pre tine te va rugă pentru poporul cel greşit,
şi deznădăjduit? Numai cereştii îngeri, Incepătoriile şi
Puterile, Scaunele şi Domniile, Heruvimii şi Serafimii^
neîncetat ţie strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
Pentru a- cei sfinţi Stăpâne, lucrul mâinilor tale nu-1 trece,
ci pentru milostivirea milei tale, mântueşte poporul tău, şi
cetatea ceea ce piere.
Slavă ... Ş i acum* a Nă scă toarei:
Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat prea
curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cerşind
Dar, primişte dăruirea către folosul cererii.
Diaconul : Mântueşte Dumnezeule poporul tă u ş i binecuvintează moştenirea
M
ta... Ş i Vosglas: Cu mila ş i cu îndură rile...
Peasna'a 7-a Irmos: Dă tă tor de rouă cuptorul...
ici cum să nu te desparţi de noi îndurate Mân-
tuitorule, ca păstorul de oile sale, ci pururea cu
noi nedepărtat petreci, slobozindu-ne din toate nevoile,
ca cu credinţă din inimă să strigăm ţie, bine eşti cuvântat
Dumnezeule, şi prea proslăvit.
Slavă ...
Tu Dumnezeule atotputernice şi împărate prea sfinte,
cela ce ai întins Cerul ca o piele, şi marea cu nisip o ai
îngrădit, trimite nouă căldura soarelui, şi bună prefacerea
văzduhurilor, cu credinţă ţie strigăm, bine eşti cuvântat
I nvaţă Stăpâne limba mea a grăi cele de folos,
328 RUGĂ CIUNE
nădejdea tuturor marginilor pământului, şi roagă pre Fiul

tău, şi Dumnezeu, să deâ senin pre pământ, şi să
miluiască pre cei ce strigă lui Hristos: Bine eşti cuvântat
â
Peasna 8, Irmos: Din vă paie cuvioş ilor...
i cui robi şi zidire suntem, oare nu ai tăi prea
____veşnice Dumnezeule? Auzi dar slabe rugăciunile
noastre, şi trimite senin pre pământ, şi rouă de folos, ca
pre tine să te înălţăm întru toţi vecii.
Slavă ...
Zis-ai milostive Stăpâne, învăţându-ne pre noi către
pocăinţă: Căutaţi şi veţi află, bateţi şi se va deschide
vouă, cereţi şi veţi luă. Pentru aceea către tine cădem, şi
cu deadinsul ne rugăm, apă- ră-ne pre noi Milostive, cei
ce te prea înălţăm întru toţi vecii.
Curată Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte
cu rugăciunile tale pre poporul tău, de patimi şi de toate
războaiele, dăruindu-ne din destul milă, şi roadă spre[
hrana celor ce te cinstesc pre tine, şi te prea înalţă întru
toţi vecii.
P
Peasna 9-a Irmos:
Pre Dumnezeu a-1 vedeâ nu este cu putinţă ...
avel gonaciul pocăindu-se, s’a făcut vas ales ţie
Stăpâne şi Dumnezeul tuturor; şi noi păcătoşii,
nădăjduindu-ne spre milosârdia ta întru pocăinţă
către tine strigăm: iartă toate greşalele noastre, şi
trimite senin pre pământ, şi rouă bună, şi folositoare,
pentru rugăciunile prea curatei Mai- cei tale. siavă ...
Petru verhovnicul şi ucenicul tău, de trei ori s’a

lepădat de tine, iară întorcându-se, şi plângând cu
amar, a luat dela tine Hristoase iertare; şi noi a aceluia
pocăinţă râvnind, ţie întru umilinţă cu la- crămi
strigăm: greşit-am, iartă Milostive, şi ne izbăveşte de
tot răul, pentru rugăciunile Maicei tale.
LA PLOUASE MULTĂ 329
Izbăveşte-ne pre noi Preacurată din răutăţile ce ne
încunjură, şi de vărsarea ploilor cea multă, ce a venit
acum spre noi, şi cere din înălţime la Fiul tău şi
Dumnezeu, să dea bună vreme de senin robilor săi, şi
îndestulare roadelor pământului spre hrana poporului,
ca pre tine neîncetat să te slăvim.
Catavasie: Cuvine-se cu adevă rat să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Prea
Sfântă Treime... După : Tată l nostru... Troparul: Milueşte-ne pre noi Doamne,
milueşte-ne pre noi... Slavă ... Doamne milueşte-ne pre noi... Ş i acum... Uş a
milostivirii deschide-o nouă ... Caută -le la pag. 5. După aceea diaconul zice
Ectenia aceasta:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila
ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru prea înălţatul şi iubitorul de
Hristos Domnul nostru (N) Regele României, pentru
sănătatea şi mântuirea lui.
330 RUGĂ CIUNE
—————■—————
încă ne rugăm pentru preasfinţitul Arhiepiscopul şi

Mitropolitul nostru ( N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.
încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să
întoarcă toată mânia sa cea cu dreptate pornită asupra
noastră, şi să ierte nouă toate păcatele cele de voie şi
cele fără de voie, şi să ne miluiască pre noi nevrednicii
robii săi, cu inimă înfrântă, să zicem toţi: Doamne auzi-
ne, şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru ca să auză Domnul Dumnezeu
glasul rugăciunii noastre şi să ne miluească pre noi,
trimiţându-ne vreme bună cu senin pre pământ, şi să
mângâe scârbele noastre ale robilor săi, să zicem toţi cu
lacrămi: auzi-ne Milostive, şi ne milueşte.
Cela ce ridici apele cu norii dela marginea pământului,
cu porunca ta le opreşte pre ele, şi trimite senin pre
pământ, cu umilinţă rugămu-ne ţie întru tot îndurate
Stăpâne: auzi-ne, şi cu milostivire ne milueşte.
Cela ce chemi apa mării, şi cu porunca ta, ca un
Atotputernic, iarăşi o poţi opri, şi luminezi cele de sub
Cer, rugămu-ne ţie întru pocăinţă Doamne a tot
milostive: auzi-ne iubitorule de oameni, şi ne milueşte.
Senin de bună voie trimite Doamne pre pământ, şi
degrab ne izbăveşte pre noi din stricăciune, cu durere din
inimă ne rugăm ţie: auzi-ne ca un îndurat, şi ne milueşte
pre noi.
Cela ce cercetezi pământul şi înmulţeşti rodurile lui,
cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă de trebuinţă
oamenilor, milueşte oamenii şi dobitoacele, şi opreşte
revărsarea cea nemăsurată a ploilor, şi soare cu bună
vreme străluceşte pre pământ, şi porunceşte ca rodurile
lui să se înmulţească, ru- gămu-ne ţie, bine îndurate
Doamne: auzi-ne ca un bun, şi ne milueşte.
Precum sunt ochii slugilor în mâinile domnilor săi, aşâ
ochii noştri cu credinţă caută la tine, Doamne

Dumnezeul nostru, până ce te vei milostivi spre noi.
Pentru aceea nu ne pierde pre noi cu ploaia cea
nemăsurată, ci prin milostivire caută spre noi cu vreme
de senin, şi cu îndurare ne milueşte.
Cela ce răsări soarele preste cei răi şi preste cei buni, şi
dai senin şi rouă aducătoare de roade, şi buna prefacere
a văzduhurilor spre folosul zidirei tale, nu cu iuţimea ta să
ne mustri pre noi; ci cu milostivire înmulţeşte seminţele
pământului şi rodurile lui, întru pocăinţă ne rugăm ţie,
iubitorule de oameni Doamne auzi-ne, şi ca un îndurat
ne milueşte.
Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, străluceşte
lumina soarelui pre pământ, şi usucă umezeala acestuia
cea protivnică spre producere de roade, rugămu-ne ţie
auzi-ne, şi cu milostivire ne milueşte.
Nu pomeni fărădelegile noastre Stăpâne, că de vei
căută la fărădelegi, nimenea nu va stă înaintea ta, ci
degrab să ne întîmpine pre noi îndurările tale Doamne,
că am sărăcit foarte; iar umezeala cea nemăsurată să nu
ne vatăme şi cu totul să ne piarză, rugămu-ne, degrab
ne auzi, şi cu milostivire ne milueşte.
Nădejdea şi mântuirea drept credincioşilor celor ce
cred întru tine, Doamne izbăveşte (de eşti în mănăstire,
zi) lăcaşul acesta, (de eşti în oraş, zi) cetatea aceasta şi
toate oraşele şi ţările (de eşti în sat, zi) satul acesta, de
foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, de venire asupra altor neamuri, şi de războiul cel
dintre noi, şi de toate ranele cele aducătoare de moarte;
şi milostiv, blând şi lesne iertător fii, Iu- bitorule de
oameni, pentru păcatele noastre, şi ne milueşte pre noi; şi
întoarce dela noi toată mânia ta ce cu dreptate este
pornită asupra noastră, şi ne izbăveşte pre noi de
dreapta ta cercetare cea pusă asupra noastră, şi
străluceşte Darul tău preste toate cele de supt Cer, pentru
332 RUGĂ CIUNE
creşterea roadelor pământului şi hrana vieţii noastre; să

zicem toţi cu lacrămi, Doamne sfinte, degrab ne auzi şi cu
milostivire ne milueşte.
Ş i cântă m toţi: Doamne milueşte, de trei ori, iar diaconul zice: Cu umilinţă toţi
plecând genunchile, Domnului să ne rugă m. Plecând ş i preotul genunchile citeşte
rugă ciunea aceasta cu glas mare:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce de
Memult ai ascultat rugăciunea'râvnitorului Ilie
proorocului tău, şi ploaia spre o vreme a se opri ai voit, şi
acum iubitorule de oameni Făcătorule şi Milostive
Doamne, caută spre noi nevrednicii şi smeriţii robii tăi,
spre smeritele rugăciuni, şi ca un Indurat treci greşalele
noastre, îmblânzit fiind din singură iubirea ta de oameni,
dă senin moştenirii tale, şi soare luminează spre trebuinţa
celor ce cer dela tine milă. Veseleşte faţa pământului
pentru săracii poporului tău, pruncii, şi do-
_ij_r iTir 4iwMr
bitoacele, şi toate celelalte jivini, care se îndestulează de

bună voirea ta, şi le dai lor hrană la bună vreme. Aşâ
Doamne Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă îndeşert
rugăciunea noastră, nici să ne ruşinezi pre noi dela
aşteptarea noastră, ci ne apără pre noi, dupre mare mila
ta, şi ne cercetează cu îndurările tale, că s’au stins întru
deşertăciune zilele noastre, şi s’a împuţinat întru dureri
vieaţa noastră. Să nu ne pierzi pre noi dar pentru
fărădelegile noastre, pentrucă cu nebăgare de seamă
mânia ta am tras spre noi, ci fă cu noi dupre blândeţele
tale, şi dupre mulţimea milii tale, că iată cu suflete umilite,
şi cu duh smerit cădem înaintea ta, şi ca nişte robi
netrebnici, şi mai de multe pedepse vrednici, întru
pocăinţă cu umilinţă ţie strigăm: Greşit-am, nelegiuit-
am, şi am păcătuit întru toate, călcând poruncile tale.
Pentru a- ceea câte ai adus asupra noastră, întru adevăr
şi judecată le-ai adus; ci nu ne dă până în sfârşit
stricăciunii, foametii şi pagubei, nici să ne înnece pre noi
viforul apei, ci întru mânie de milă îţi adu aminte, şi în Dar

pentru îndurările tale te milostiveşte; şi pre a ta zidire, şi
lucrul mâinilor tale, ca un bun milueşte, şi din toate
răutăţile degrab îl izbăveşte.
Vosglas:
Că ţie se cade să ne milueşti pre noi Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin.
Diaconul: înţelepciune, laiâ preotul face Otpustul zilei, sau al Praznicului.
RÂNDUIALA DE RUGĂ CIUNE
Către prea Sflnta şi de îieaţi Incepitoarea Treime, ce se ctntl la vreme de neputin^ şi de
nipraznica moarte a cinmii şi a boierii.
Preotul face început aş â: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Iar Citeţul:
împă rate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... Preotul:
Că a ta este împă ră ţia... Citeţul: Doamne milueşte, de 12 ori; Veniţi să ne
închină m... de 3 ori, şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am
strigat... Apoi diaconul zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugă m; şi
celelalte până la: pentru cei ce înnoată prie ape: Ş i îndată adaugă aceste:
pentru ca să nu’şi aducă aminte de fărădelegile, şi
smintelele noastre ale păcătoşilor, şi nevrednicilor robilor
săi, ci cu milostivire să ne curăţească păcatele noastre, şi
să’şi întoarcă mânia sa cea cu dreptate pornită asupra
noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia sa să ne mustre pre noi, nici cu
mânia sa să ne pedepsească pre noi, ci să’şi aducă
aminte că trup suntem, duh ieşind, şi ne în- torcându-se,
şi cu milostivire să ferească de moarte sufletele noastre, şi
în mânie să’şi aducă aminte de milă, Domnului să ne
rugăm.
pentru ca să nu intre la judecată cu robii săi, şi să caute
spre fărădelegile noastre, şi să le curăţească pre ele; şi să
fie milostiv, şi să ferească pre oamenii cei fără de
nădejde, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să’şi aducă aminte de îndurările, şi de milele
sale, că din veac sunt, şi păcatul tinere- ţei, şi al neştiinţei,
şi al bătrâneţei ticăloşiei noastre să nu-1 pomenească, ci
să ne miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să auză din Casa cea sfântă a sa glasul
nostru, şi să tămăduiască durerile morţii, care ne-au
cuprins pre noi, şi pâraele fărădelegii care ne turbură pre
noi, să le usuce, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca degrab să ne scoaţă pre noi din laţurile
morţii, care ne-au apucat pre noi, şi din durerile iadului,
RUGĂ CIUNE LA BOALE MOLIPSITOARE 335
care ne-au cuprins să ne izbăvească pre noi, Domnului

să ne rugăm.
Pentru ca cu milostivire să îndelunge robilor săi vremea
pocăinţei, şi nu fără de vreme ca pre un smochin
neroditor să ne taie, ci cu milostivire să sape împrejur, şi
gunoiul milosârdiei, să arunce roadă de pocăinţă şi de
întoarcerea noastră, cu iubire de oameni încă aşteptând,
Pentru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, şi dela
sabia cea scoasă, şi arcul cel întins, şi în- tr’însul vasele cele
de moarte, care ca dreptate sunt gătite asupra noastră cu
săgeţi arzătoare, cu milostivire până nu pierim să le
întoarcă dela noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să auză rugăciunea noastră, şi cererea
noastră să o socotească, şi lacrămile noastre să nu le
treacă, ci să ne uşureze spre a ne odihni mai ’nainte până
nu perim; şi după aceia nu vom mai fi, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul, mânia, şi
Apără, mântueşte, railueşte....
336
RUGĂ CIUNE
rjnwrrr-r mimmmmmmmm mmmmmm* m * fwmmi
Pe prea Sfânta Curata, prea binecuvântata....

Vosglas:
Câ ţie se cade toatâ slavă ... Deci: Dumnezeu este Domnul şi s’a ară tat nouă ....
Troparul glas al 2:
Intru mânia ta Dumnezeule adu-ţi aminte de indurările
tale, că praf şi ţărână suntem, duh ieşind, şi ne
întorcându-se, şi nu cu urgia ta să ne cerţi pre noi, ca să
nu perim până în sfârşit, ci fereşte sufletele noastre ca un
iubitor de oameni. De 2 ori.
Slavă şi acum, glas al 6-lea. Ceea ce eşti pă zitoarea creştinilor neruşinată . Apoi
Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule....
Canonul Peasna 1, glas al 8-lea, Irmos:
Pre Faraon cel ce se purtă în car....
S
Stih:Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi.
clavă a tot lucrătoare, şi de o fiinţă, şi împreună
j)pre scaun şezătoare, şi întru o putere, şi în trei
străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi Duhule Sfinte, de
cumplita boală izbăveşte pre robii tăi, ca cu bună
mulţămită să te slăvim.
Viforul păcatelor m’a împins în adâncul neputinţei, şi
desele dureri ca întreitele valuri mă în- viforăsc pre mine
ticălosul, stăpânire întru o putere, Treime Sfântă,
milostiveşte-te, şi mă mân- tueşte pre mine cel ce pier
cumplit.
Slavă ...
De păcatul cel ce ne ţine, Treime nedespărţită!
Izbăveşte-ne pre noi robii tăi, cu roua milii tale rouărând
uscăciunea cea cumplită a boalei, şi dă sănătate, ca să te
proslăvim, şi să te lăudăm pre tine.
Pre Izbăvitorul, şi făcătorul a toate, şi pre
LA BOALE MOLIPSITOARE 337
Domnul, în pântece purtându-1, ale noastre neputinţe cu

totul Curată ai purtat. Pre acela dar roagă-1, de cumplita
boală pre robii tăi să’i izbăvească, una ajutătoarea
oamenilor.
Peasna 3, Irmos: Fă că torul crugurilor cereşti...
1( iinţile cereşti, orânduiele îngereşti, Scaune şi
1 ^Începătorii, Puteri şi Domnii, rugaţi pre bunul şi
Mântuitorul, de neputinţa boalei să izbăvească
pre robii tăi.
Arată adâncul şi mulţimea iubirei tale de oameni
Stăpâne atotputernice, şi din neputinţa cea aducătoare
de moarte, şi cumplita boală, pre robii tăi mântueşte-i,
unule îndelung răbdătorule.
Slavă ...
Ca ai lui Dumnezeu înainte stătători Duhuri slujitoare,
îngerii şi Arhanghelii, pre acela rugaţi-1 să înceteze
neputinţa, să se sfărâme omorul, şi din partea cea
aducătoare de moarte să ne izbăvească.
Izvor de vindecări pre tine te-au arătat bunul adânc,
cel ce s’au născut din tine Hristos Domnul, Pruncă cu
totul fără prihană, pentru aceea izbăveşte pre robii tăi cei
ce se înneacă în viforul durerilor.
Catavasie:
Izbăveşte din nevoi pre robii tăi Milostive, că „noi cu
osârdie către tine alergăm, către Milostivul „şi izbăvitorul
şi Stăpânul tuturor, Dumnezeule „cel slăvit în Treime.
Alta:
Mântueşte din nevoi pre robii tăi prea sfântă
338 RUGĂ CIUNEA
ji « f*n r r r r r r r ■ rr — —r — r,- * m
mt i
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi cu osârdie

către tine alergăm ca către un zid nesurpat, şi folositoare.
După Catavasie, îndată diaconul zice Ecteniile.
M ilueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta,
rugămu-ne ţie auzi-ne şi ne milueşte. Ş Î celelalte.
G reşit-am şi am făcut fărădelege, şi pentru a- ceasta
mânia ta cea dreaptă ne-au ajuns pre noi Doamne
Dumnezeul nostru, şi umbra morţii ne-a încunjurat pre
noi, şi de porţile iadului ne-am a- propiat, ci către tine
Dumnezeul nostru, întru durerea noastră cu umilinţă
strigăm, fie-ţi milă de poporul tău, şi nu-1 pierde până în
sfârşit, cu smerenie ne rugăm ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
Doamne cela ce stăpâneşti moartea şi vieaţa, nu
închide în moarte sufletele robilor tăi, ci încetează mâniea
şi lasă urgia, pentrucă pier ca fumul zilele noastre, răniţi
suntem ca iarba şi s’a uscat tăria noastră, şi pierim până
în sfârşit pentru păcatele noastre, fie-ţi milă de robii tăi,
întru pocăinţă cu lacrămi ne rugăm ţie, auzi-ne şi ne
milueşte.
Adu-ţi aminte Doamne că trup suntem, duh ieşind, şi
neîntorcându-se, şi cu milostivire întoarce mânia ta cea cu
dreptate pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie
fără de vreme ne taie pre noi, slăbeşte boala, şi încetează
rana carea degrab ne pierde pre noi, că nu morţii te vor
lăudă pre tine, nici toţi cei ce se pogoară în iad, ci noi
ceşti vii te lăudăm, şi cu durerea inimii suspinând ne
rugăm ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
Mai mult decât toţi am greşit ţie, şi fărădelege am
făcut Stăpâne, şi de n’am şi câştigat pocăinţă, primeşte
gândul nostru în loc de pocăinţă, şi schim- bându-te spre
milă, ca un prea puternic mântueşte pre robii tăi de boala
cea purtătoare de moarte, şi de cumplitele dureri, cu
durere suspinând ne rugăm ţie, degrab ne auzi, şi ne
milueşte.
Să nu’ţi aduci aminte de fărădelegile, şi de strâm-
bătăţile poporului tău, şi să nu intri la judecată cu robii
tăi, nici să te abaţi cu mânie dela robii tăi, că devei căută
la fărădelegi Doamne, cineva suferi? Că praf şi ţărână
suntem, şi statul nostru ca o nimic înaintea ta, ci ca un
îndurat şi de oameni iubitor, milostiveşte-te, şi nu ne
pierde pre noi întru mânia ta cu fărădelegile noastre,
rugă- mu-ne ţie prea bunule Dumnezeu, auzi-ne şi ne
milueşte.
Cela ce nu voeşti moartea păcătoşilor, ci ca să sp
întoarcă, şi să fie vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne vii pre noi
cei vrednici morţii dupre judecata ta cea dreaptă, că tu
eşti Dumnezeu cel ce stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne
pierde cu mânia îngrozirii tale, cu strigare tare întru
amărăciunea inimii, cu lacrămi ne rugăm ţie, auzi-ne şi
ne milueşte.
Cu milostivire caută Doamne spre răutatea norodului
tău, şi te milostiveşte, şi porunceşte îngerului celui ce şi-
au tins mâna sa să ne piarză pre noi pre toţi, precum i-ai
poruncit odinioară în zilele lui Da vid, să ajungă şi acum,
şi să’şipoprească mâna sa ca să nune piarză pre noi
până în sfârşit, că şi noi întru pocăinţă mărturisiudu- ne
ca Da vid, strigăm ţie: Greşit-am, şi fărădelege
340 ilUGĂ CÎUNEÂ
am făcut. Ş i nu suntem vrednici milostivirii tale, ci tu

însuţi ca un îndurat pentru singură milostivirea ta, de
carea fiind îmblânzit, arată milele tale cele de demult, şi
fereşte poporul tău, şi oile turmei tale, rugămu-ne ţie,
degrab ne auzi, şi ne milueşte.
Preotul, Vosglas:
Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul nostru...
Sedealna, glas 6:
Necazuri ne-au încunjurat pre noi Doamne, şi nevoile

iadului ne-au aflat pre noi Mântuitorule, şi ne-a acoperit
pre noi umbra morţii pentru păcatele noastre Iubitorule
de oameni, şi fără de vreme de vieaţă ne lipsim, şi ce să
facem nu ne pricepem; numai către tine doftorul
sufletelor şi al trupurilor, şi adâncul milostivirii, din inimă
cu durere, cu umilinţă căzând strigăm: Izvorul vieţii, iartă,
şi milueşte pre poporul cel deznădăjduit, pentru
Născătoarea de Dumnezeu, unule mult Milostive.
Peasna 4, Irmos: Tu eşti tă ria mea Doamne...
C u adevărat acum umbra morţii ne-a încunjurat pre

noi, şi către porţile iadului ne-am a- propiat; ci tu
Mântuitorule ca un puternic ridi- că-ne pre noi,
minunează mila ta, mântuind pre cei ce cu credinţă
neîndoită strigă: Slavă puterei tale Iubitorule de oameni.
Apostoli tăinuitori şi propoveduitori, şi de Hri- stos
înşivă văzători, cei ce aţi luat Dar de vindecări, şi doftori
sufleteşti fiind, din nevoi scoa- teţi-ne, şi de neputinţa ce
ne ţine, rugând pre Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.
Slavă ...
Viforul păcatelor acum pre noi ne-a ajuns, şi valurile
neputinţelor ne turbură, boala ne înneacă, că scârbe
şi dureri pre noi păcătoşii ne-au aflat, apostoli ai
Domnului, cu ale voastre rugăciuni, daţi-ne mână de
ajutor.
Cumplitele dureri de toate părţile ne îngreuiază
Fecioară, toţi cădem înaintea ta, cu puternic aco-
peremântul tău mântueşte-ne pre noi, îndură-te a lui

Dumnezeu Mireasă, şi izbăveşte de omor, şi cumplita
neputinţă, şi boala vindecă, o Stăpână.
Peasna a 5, Irmos: Pentruce m’ai lepă dat...
S ânţilor prooroci adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre

cele dulci izvorâtoare, şi schimbaţi acum marea
înşelăciunei cea cu totul amară, de boala ciumei ce
ne stă înainte, cu dulceaţa bunului dumnezeescului
ajutor.
pătrunşi suntem cu săgeţile durerilor, prin porunca
ta Doamne, şi s’au întărit preste noi mâna ta cea
atotputernică; ci ca un Dumnezeu îndurat,
milostiveşte-te spre toţi cu milostivirea ta, pentru
rugăciunile sfinţilor tăi mucenici.
Slavă ...
precum pre fiul văduvei de demult l-ai înviat cu
porunca ta, pre robii tăi Cuvinte, cei omorîţi prin
cumplita boală, însuţi fiind bun, ca un milostiv
izbăveşte-i înviindu-i, unule Iubitorule de oameni.
Noaptea vieţii, şi viforul a toată dosădirea ne-au
ajuns, şi ne-a acoperit adâncul întunecatei slăbi-
ciuni, ci străluceşte-ne răcoroasa lumină, Fecioară! Ş i la
lumina bunului ajutor îndreptează-ne. -
Peasna 6 , Irmos: Cură ţeşte-mâ Mântuitorule...
I ntru luciul prăpastiei boalei foarte sunt învăluit, _şi rău

închis, şi turburat în valul pierzării, ocâr- muitorule
Doamne! Tinde acum mâna ta de ajutor, şi mă
mântueşte.
Precum de demult pre cel slăbănog, cu dumne-
zeeasca ta voie l-ai ridicat din neputinţa boalei, şi din
patul dosădirii, şi durerile cele grele le-ai uşurat, dându-i
sănătate mult Milostive.
Slavă ...
Ceata proorocilor, soborul apostolilor, şi tabăra
342 RUGĂ CIUNEA
mucenicilor, acum te roagă pre tine, unule mult Milostive,

pentru acestea bunule pre norodul tău
mUUeŞ te. Ş i acum, a Nă scă toarei:
M arie curată, vistieriea fecioriei, tu ne curăţeşte pre noi
de scârbe, şi de neputinţe, şi de boala ce ne ţine acum
mântueşte-ne, ca cu credinţă să te proslăvim pre tine.
După aceia diaconul zice ectenia cea mică . Preotul, Vosglas: Că tu eşti împă ratul
6
pă cii... Condac, glas al -lea:
Durerile iadului ne-au încunjurat pre noi, şi ne-a
acoperit umbra morţii, şi ca ceara de faţa focului zilele
noastre s’au topit dela faţa mâniei tale Doamne, ci ca un
îndurat întru mânie, de milă îţi adu aminte, şi iartă pre
poporul tău, ca fiind vii, întru pocăinţă să te slăvim pre
tine unule iu-
bitorule de oameni. Apoi Antifonul I, al glasului al 6-lea:
Spre Cer ridic ochii mei către tine Cuvinte, mi- lueşte-
mă ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, întocmindu-ne vase de
bună treabă ţie Cuvinte.
A Sfântului Duh este toată pricina de mântuire, de suflă
acesta cuivâ dupre vrednicie, degrab îl ridică din cele de
pre pământ în aripi îl înalţă, creşte-1 şi sus îl aşează.
Doamne nu cu mânia ta să ne cerţi pre noi, nici cu
iuţimea ta să ne pedepseşti pre noi.
Stih :
Nu este vindecare trupului meu dela faţa mâniei tale,
nu este pace în oasele mele de către faţa păcatelor mele.
I
Evanghelia delà Lucâ, Cap. 4. v. 38—14.
n vremea aceea venit-au Iisus în casa lui Simôn, iară
soacra lui Simon eră cuprinsă de friguri mari, şi l-a
rugat pre el pentru dânsa. Ş i stând lângă ea, au certat
frigurile, şi o au lăsat pre dânsa. Ş i îndată sculându-se,
slujiâ lor. Ş i apuind Soarele, toţi câţi aveau bolnavi cu
multe feluri de boale, i-au adus pre ei către dânsul; iară el

pre fieştecarele din ei puind mâinile, i-au tămăduit pre ei.
Ş i ieşiau şi draci din mulţi, strigând şi grăind : că tu eşti
Hristosul Fiul lui Dumnezeu. Ş i certându-i nu-i lăsă pre
dânşii să grăiască, căci îl ştiau că el este Hristos. Iară
făcându-se ziuă, ieşind, s’au dus în loc pustiu ; şi
noroadele căutau pre dânsul, şi au venit până la dânsul,
şi-l ţineau pre el, ca să nu se ducă dela dânşii. Iară el au
zis către ei; că se cade mie să vestesc şi altor
344 RUGĂ CIUNEA
cetăţi împărăţia lui Dumnezeu, că spre aceasta sunt trimis. Ş i eră

propoveduind în Sinagogurile
Galileii. Deci, Slavă , glas aJ 2-lea:
Părinte Cuvinte, şi Duhule, Treime Sfântă, cu- răţeşte
mulţimea păcatelor noastre.
Ş i acum:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,

curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Stih: Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule, dupre mare mila ta şi dupre mulţimea
îndură rile tale, cură ţeşte pă catele noastre.
6-lea:
Deci, Stihira aceasta, glas al
înfricoşat eşti Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia
ta ? Sau cine te va rugă pre tine, pentru norodul cel greşit,
şi deznădăjduit? Ci pentru îndurările tale cele fără de
număr, şi însuţi iubirea de oameni, şi pentru rugăciunile
prea curatei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor
sfinţilor, ce se roagă către tine pentru noi, şi spre
milostivire te pleacă, că noi toţi fără de răspuns suntem,
că robi greşiţi suntem, pentru aceia degrab te milo-
stiveşte, şi milueşte zidirea ta Stăpâne, ca nu în reaua
certare în care suntem să pierim robii tăi, Milostive.
După aceea diaconul zice: Mântueşte Dumnezeule, poporul tă u.... Preotul: Vosglas:
Cu mila şi cu îndură rile....
Peasna a 7-a Irmos:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s’a ruş inat....
ă arde cuptorul durerilor celor fără de număr, şi
M mă aprinde văpaia focului boalei celei de pierzare,
neîncetat înfierbântându-mă, ci cu roua milii tale
Mântuitorule răcoreşte-mă, ca să cânt: bine eşti cuvântat
Prooroci, apostoli, soborul mucenicilor, dum- nezeeşti
învăţători, cu rugăciunile voastre îmblânziţi, boalele şi
neputinţele noastre şi sănătate dăruiţi celor ce cântă:
bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noşti.
Slavă ...
Cu cuvântul pre Laz&r l-ai înviat, acum şi pre noi ne
ridică din groapa cumplitei boale înviin- du-ne Doamne,

ca să cântăm cântare de mulţămitâ: bine eşti cuvântat
Milostivă fiind, şi Maică celui cu totul Milostiv,
milostiveşte-te şi izbăveşte pre norodul tău cel ce
chiamă mila ta Fecioară, şi cântă: bine eşti cuvântat
Peasna a 8 -a Irmos: De şapte ori cuptorul....
/Pêmând cu durere din patul boalei noastre, şi \JTdin
slăbiciunea cea pierzătoare, strigăm către tine iubitorule
de oameni, întinzând acum ochii inimii, cerem sănătate,
cercetează-ne pre noi Mântuitorule, şi ne ridică a cântă:
preoţi lăudaţi, noroade prea înălţaţi, întru toţi veci.
Intru a noastră neputinţă îmbrăcându-te Milostive, şi a
te asemănă oamenilor ai voit, pentru rugăciunile prea
cuvioşilor tăi, din deznădăjduire mântueşte-ne pre noi, şi
ne ridică din groapa dez- nădăjduirii, ca să cântăm ţie:
prunci bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade prea
înălţaţi întru toţi vecii. «
Slavă ...
Făcătorul firilor, dătătorul vindecărilor, inimă îndurată,
ca cel ce ai adânc de bună îndurare, şi
346 RUGĂ CIUNEA
ninWiwrniwwiiiiiiK»ir wrir r nr rr rir.
îndelung răbdare, cu cercetare cercetează de pă-

gubitoarea boală pre norodul tău, şi-l viază ca să cânte:
preoţi bine cuvântaţi, noroade prea în- nălţaţi întru toţi
vecii.
Tare ajutătoare şi chiar folositoare, nădejdea
deznădăjduiţilor cu totul fără de prihană, cercetează pre
norodul tău cel ce pătimeşte în boală, şi goneşte
greutatea cea amară a boalei, depărtează neputinţa, şi
nevoia ciumei, şi mântueşte pre robii tăi Fecioară
Născătoare de Dumnezeu.
9-a, Irmos: Spă imântatu-s’a Cerul de aceasta.
Peasna a
TEM"uite minuni, cărora nu este număr ai făcut, jŞ ylcela
ce eşti fără de moarte, arată mila ta spre robii tăi
Dumnezeule ca un milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins
pre noi acum mântueşte-ne, pentru rugăciunile celeia ce
te-au născut pre tine, şi ceata purtătorilor de biruinţă ai
tăi.
Pentru rugăciunile îngerilor, Arhanghelilor, Proorocilor,
Apostolilor, Mucenicilor, prea Cuvioşilor, Ierarhilor, şi ale
tuturor sfinţilor tăi, plângerea cea fără de seamă a robilor
tăi, întoarce-o Atotputernice întru bucurie, şi vindecă
durerea, întăreşte neputinţa, şi sănătate nouă dărueşte.
Slavă ...
Doftorul sufletelor şi al trupurilor Doamne, cel bogat
întru milă, pre tine te rog, vindecă multele mele patimi, şi
schimbă boala, şi din necaz slobozeşte-mă, ca un bun, şi
însuţi dătător de bine, şi mântueşte pre cei ce cu dreaptă
credinţă pre tine te slăvesc.
Ceea ce ai născut pre induratul şi milostivul, Stăpână,
pre făcătorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuite
îndurările tale, şi mă izbăveşte din cumplita neputinţă, ce
topeşte sufletul meu, Fecioară Născătoare de
Dumnezeu, şi’mi dărueşte sănătate, ca neîncetat să te
slăvesc pre tine.
După aceea: Cuvine-se cu adevă rat să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
6
Treime... Tată l nostru... Ş i troparele glas al -lea. Milueşte-ne pre noi Doamne... Slavă :
Doamne milueşte-ne... Ş i acum: Uşa milostivirii... pag> . 5
După aceasta citeşte preotul rugă ciunile acestea, sau toate, sau câte va voi, precum
2
şi în alte zile lasă sau pre a , sau pre a . 3
Rugăciune la năprasnica moarte a ciumei
Facerea sfinţitului patriarh Filoteiu.
Diaconul zice: Cu lacră mi întru umilinţă , ş i cu inimă înfrântă plecându-ne genunchele
sufletelor, şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugă m. Atunci toţi zic: Doamne
milueşte, de 3 ori. Ş işi pleacă genunchele, iară preotul însuşi plecându-şi genunchele,
cu lacră mi şi cu toată umilinţa, citeş te rugă ciunile acestea:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel

Ş nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmat iubirii
de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung
răbdării, şi al bunătăţii, carele şi multe feluri de bătăi, şi
de rane ce vin asupra neamului omenesc pentru folosul,
prin prea multa iubire de oameni le aduci, ca neoprirea, şi
cu totul pornirea noastră către păcat, ca şi cu un frâu
oarecarele cu frica cea dumnezeească să le opreşti, ca să
nu se pornească fără de orânduială asupra chipului celui
dumnezeesc, nici rău să dosădească bun neamul cel
sufletesc; opreşte rugămu-ne, această armă ascuţită, şi
fără de vreme a morţii, carea se a- duce asupra firii
hoastre, ca să nu ne faci pre
J48 RUGĂ CIUNEA
noi împuţinaţi mai mult decât toate neamurile, nici să ne
dai pre noi spre ocară vrăjmaşilor noştri celor de un
gând, şi simţitori. Pustiitu-s’au cetăţile, stricatu-s’au
târgurile, praznicele cele sfinţite, şi slujbele, şi întocmirea
cântărilor celor dutn- nezeeşti cu cea mai multă parte au
tăcut; case bune şi mari, (dupre cum zice Scriptura), au
pe- rit, şi nu este cine să lăcuiască într’însele; frică şi
cutremur au venit asupra noastră, şi negură întunecată a
acestei morţi înfricoşate ne-au acoperit pre toţi; nu
apucăm, Stăpâne, să plângem pre cei ce să sfârşesc,
precum este obiceiul rudeniilor; şi sfârşitul nostru apucă
mai ’nainte, şi căutăm pre alţii carii să ne jelească, şi
gropii cei de obşte ne dăm; nici fiind vii, şi văzuţi, nu so-
cotim că suntem vii de frica acestei bătăi înfricoşate;
puţini credem şi înşine nouă, nălucind fieştecarele din noi
a aveâ întru sine semnul şi rana morţii, şi mai ’nainte de
moarte de frica morţii cumplit murind; aceasta este plata
răutăţii noastre, acesta este sfârşitul cel potrivit a faptelor
noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile
cele rele ale spurcăciunii, ale nedreptăţii şi ale călcării
noastre de jurământ; aşâ. acest şarpe cu trei capete dinţii
săi cei veninaţi în noi înfigându-i, această stricăciune, şi
această moarte ne-au adus. Pentru aceasta, zice: „Vine
„mânia lui Dumnezeu preste fiii neascultării". Pentru
aceasta nici ochii minţii ai ridică, nici a ne rugă curat, şi a
trage mila ta nu putem, cu greutatea ştiinţei sale, ca cu
nişte obezi de fier fiind împilaţi fieştecarele din noi. Ci nu
ne dă pre noi
..................... LA BOALE MOLIPSITOARE 349
■■ .> r,-,- „
până în sfârşit pentru numele tău cel sfânt, nici strică

aşezământul tău, nici să ne păgubim de vremea
pocăinţei, şi a întoarcerii, noi ticăloşii. Pentru aceasta
şi această bătae de moarte cu iubire de oameni o ai
adus. Ş tim că de multe ori făgăduind pocăinţă, şi de
multe ori minţind, spre tăiere ca şi smochinul acela
neroditorul neam o- sândit. Ci încă şi încă îndelung
rabdă ca un iubitor de oameni, Lucrătorule, cela ce
nu voeşti moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă el
şi să fie viu; cela ce ai poruncit de şaptezeci de ori
câte şapte a iertă păcatele fraţilor; carele poţi din
pietre vârtoase, şi neroditoare a ridică fii lui A- vraam;
că ţie unuia sunt toate cu putinţă, cele ce sunt la
oameni cu neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne;
ca şi întru noi în neamuri, şi în neamuri să se
proslăvească prea sfânt numele tău, al Tatălui, şi al
Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugă ciune la rană de moarte.
/TVeşit-am, făcut-am fărădelege, n’am făcut drep-
\Xtate înaintea ta prea bunule Stăpâne! Căl- cat-am
poruncile tale cele mântuitoare, şi făgăduinţele
noastre cele sfinţite, care am făcut întru sfântul Botez
înaintea marelui tău jertfelnic, şi înaintea îngerilor, şi a
oamenilor, lepădatu-ne-am de înfricoşatul sânge al
legii prin carele ne-am sfinţit, socotindu-1 de obşte, şi
ocărând Darul Duhului, şi nebăgând seamă de cea
înfricoşată, ^ şi mai pre sus de fire primire de fii.
Toată Scriptura şi legea cea Dumnezeească, şi
învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca un sunet
deşert, şi^
graiu pustiu de fapte s’au socotit intru noi. Numai cu
numele şi cu cuvintele, cinstita Evanghelie, şi adevărata
creştinătate o purtăm noi ticăloşii! Mâinile noastre spre
toată răpirea şi lăcomia, au fost nevoitoare, picioarele
350 '• RUGĂ CIUNEA
grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea, şi

alergarea cea rea; gata a merge şi a călcâ partea fraţilor,
şi a mâncâ pre săraci; gura carea este organul sfintelor
rugăciuni şi al cuvintelor, o am făcut organ a toată
ruşinea, şi vorbei nebuneşti, şi călcării de jurământ, şi
clevetirii; ochii noştri, şi toate simţirile noastre, preste
măsură le-am umplut de curvie, şi de toată necurăţia.
Mintea carea împărăţeşte întru noi, sămânţa adică cea
dumnezeească călcându-o, şi mădulările tale Hri- stoase
mădulări curviei făcându-le, şi în locul bisericilor lui
Dumnezeu, stricăciunii şi necură- ţiei lăcaşuri făcându-
ne. Pentru aceasta prea bunule Stăpâne! Multă iubirea ta
de oameni spre mânie o am întors noi ticăloşii. Mulţimea
facerilor tale de bine spre munci nebuneşti o am prefăcut
noi; şi de vreme ce nici prin cele bune ale noastre, nici prin
boalele celor de aproape nu ne-am făcut mai buni, pe
dreptate singuri asupra noastră această certare dreaptă,
şi bătaie am pornit; ci nu cu iuţimea ta să ne mustri pre
noi, nici cu mânia ta să ne cerţi pre noi Doamne! Ţie
unuia am greştit, dar ţie unuia ne, şi închinăm, şi cu inimă
umilită, ca o jertfă curată mărturisire aducem ţie,
slăbeşte, lasă, iubitorule de oameni Stăpâne! Opreşte
bătaia carea pre dreptate se aduce asupra noastră,
biruiască mulţimea
LA BOALE' MOLIPSITOARE
* *............................ • ------------------------------------------------- ---------------------------- r-r|-|- ,-,- - - -uf, - -m-
351 i < r >n
îndurărilor tale, adunarea cea vicleană a păcatelor

noastre. Adâncul bunătăţii tale cel nemăsurat să acopere
marea cea amară a răutăţii noastre. Avem pilde: prea
mari ale iubirii tale de oameni: pre tâlhari, pre curvari, pre
vameşi, şi pre fiul cel curvar, carii bine s’au lămurit mai
mult decât noi ticăloşii, şi întru împărăţia cerurilor înainte
ne-au trecut. Cu aceia împreună şi pre noi carii ne
mărturisim şi cădem la tine, pri- meşte-ne Stăpâne;
măcar că de întoarcerea, şi de curata lor pocăinţă prea
mult suntem depărtaţi, dar ceea ce lipseşte împlinească-
o bunătatea ta cea nemăsurată, iară mai vârtos şi pre tot,
de vreme ce şi de toate cu totul suntem departe. Deci ai
bună îndurarea, şi milostivirea carea te îmblânzeşte pre
tine, Crucea şi moartea cea de bună voie, carea pentru
noi nemulţămitorii o ai răbdat, luptele Apostolilor,
sudorile prea cuvioşi- lor, sângele Mucenicilor; şi mai
’nainte de toate, pre nădejdea şi mântuirea cea de obşte
a tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, carea mai pre
sus de cuvânt fără de sămânţă te-au născut; ale cărora
rugăciuni cu iubire de oameni primin^ du-le, din
spurcăciunile aceste de acum, şi de munca cea de veci
carea va să fie, ne izbăveşte pre noi, cu Darul, şi cu
iubirea de oameni a celui fără de început al tău Părinte;
cu carele împreună bine eşti cuvântat, şi cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău, acum şi pururea
Altă rugă ciune la boală de ciumă .
â
Domnului să ne rugim.
totţiitorule Stăpâne, îndelung răbdătorule, mult

milostive, lesne iertătorule, iubitorule de oameni,
întru tot bunule, prea bunule atotputernice Hristoase
Dumnezeul nostru, tu dintru ce nu eră să fie, pentru
singură bogăţia bunătăţii ai adus firea noastră, tu suflet
înţelegător şi cuvântare ai suflat întru noi, şi cu chipul tău
cinstindu-ne desfătării Raiului, şi' petrecerii cei dupre
chipul lui Dumnezeu, şi vorbei cei dumnezeeşti mai pre
sus de fire ne-ai învrednicit; tu pre cei ce au călcat
porunca ta, şi cu vicleşugul şi înşelăciunea diavolului s’au
amăgit, şi din slava ta au căzut, şi cu moartea, vieaţa ş’au
schimbat, şi împărăţia cu robia cea de ruşine, nu i-ai
trecut cu vederea pentru noianul cel negrăit al îndelung
răbdării şi al bunătăţii, ci i-ai cercetat în multe chipuri prin
părinţi şi prin prooroci. Tu ne-ai dat nouă lege în Scripturi
spre întoarcere şi îndreptare: îngeri ai pus povăţuitori şi
păzitori, carii ne învaţă, şi ne povăţuesc cu adevărat spre
a- flare a celei mai bune. Iară de vreme ce pre toate
acestea deşarte, şi înzadarnice le-am arătat, prin plecarea
noastră cea fără de măsură spre răutate, tu însuţi pre
cea de a doua oară zidire, şi înnoire a firii noastre negrăit
la sfârşitul veacurilor ai făcut, şi pre tot omul nostru
înfricoşat l-ai împreunat cu toată Dumnezeirea ta, şi
trupul cu trupul, şi sufletul cu sufletul l-ai sfinţit, şi cu
moartea şi chinurile patimilor celor preste fire din moarte
izbăvindu-ne pre noi, prin paza dum- nezeeştilor tale
porunci, vieţii cei fără de moarte ne-ai învrednicit» Ci noi
iarăşi călcând aceste porunci dumnezeeşti ale tale, şi în
urma poftelor şi a voilor noastre umblând, tot păcatul în
fieşte- care zi cu osârdie facem: clevetire, hulă, ţinere
minte de rău, călcare de jurământ, vorbă mincinoasă,
vorbă de ruşine, înşelăciune, pricire, zavistie, şi toată
necuvioasa faptă de ruşine, firească şi afară de fire, şi

ceea ce nu se află nici în dobitoacele cele
necuvântătoare, acestea foarte păgâ- neşte din nou le
izvodim. Stinsu-s’au întru deşertăciune zilele noastre; de
ajutorul tău ne-am golit, batjocură şi râs ne-am făcut
celor dimprejurul nostru; numele tău cel prea sfânt şi în-
chinat, prin noi a se huli de păgâni l-am făcut,
învechindu-ne întru răutate, şi în cărări neînţe- lepţeşte
şchiopătând; toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-
am făcut, nu este cine să înţeleagă, nu este până la unul;
preoţii şi norodul ne-am depărtat împreună. Pentru
acestea cu judecată dreaptă ne-am gonit dela tine, şi ne-
am lepădat dela ajutorul tău cel mare, şi multă iubirea ta
de oameni întru mânie o am întors noi ticăloşii. Ciuma şi
robia, îmbulzeala şi sărăcia, şi multe feluri de morţi, şi
dese, pre noi de trei ori ticăloşii ne-au despărţit, ca prin
nişte bătăi ca a- cestea să ne tragi la tine iubitorule de
oameni. Măcar şi nevrând noi; şi nici aşâ nu s’au făcut ce
vă mai mult despre noi. Datu-ne-ai pre noi păgânilor
spre robie, şi spre pradă, şi spre junghiere, şi spre jefuire
celor fărădelege; şi nici aşâ n’am înţeles, nici ne-am
depărtat dela vide-
RUOÂCTUNEÂ
—»pnwnwwmwwwpii wm * ■*, <■ »<niy r aiiooiftf < t
şugurile, şi fărădelegile noastre. Puţin ce ne-ai scos prea

slăvit din robie, şi ne-ai izbăvit dela cei necredincioşi mai
pre sus de toată nădejdea, şi încă mai vârtos am adaos
fărădelege către fărădelege nebăgând seamă facerea
de bine, şi slobozenia, şi iertarea rău uneltindu-o. Pentru
acestea, prea bunule Stăpâne! Ca pre cei ce nici prin cele
de întristare, nici prin cele rele nu ne-am înţelepţii, nici prin
facerile de bine, şi prin darurile tale nu ne-am făcut mai
buni, cu judecată dreaptă ne-ai osândit pre noi, şi peirii, şi
pierzării cei de tot, şi stingerii desăvârşit ne-ai dat; şi
arătat este, că de istov a fi sfărâmaţi, şi a ne stinge ne-am
354
osândit. Pentru carele aşâ fără milostivire moştenirea

neamului mai ’nainte de vreme o ai secerat, încât nici
rădăcină, nici sămânţă lui Is- rail n’a mai rămas, dupre
cum scrie; ci ne-am făcut noi ca Sodomul şi ca Gomorul,
pre carii potopul împreună de demult i-au stricat, şi pre
carii cu însăşi rădăcinile, şi cu singure ramurile împreună
s’au stins; că nici boala căzând asupră pre încet, nu
scoate cu măsură pre cei morţi, ci ca şi cum ar fi
junghietorul de faţă, şi fieştecăruia ca sabie aducându-i
rană de moarte, aşâ dimpreună, şi rană şi semnul morţii
de năprasnă l-a luat mulţi, şi împreună pre toţi de
năprasnă i-au acoperit întunerecul, şi moartea, încât nu-
mai zicem, că ne-am rănit, îndată urmând lângă picioare
moartea; atât încât câte doi, şi câte trei să scot dintru una,
şi aceeaşi casă, şi se petrec la îngropare, ca şi cum ar
zâceâ împreună, şi pre un pat, şi nici se îndestulează cei
rămaşi a se
învrednici de cele aşezate în lege, precum se cuvine; nici
pot merge mai întâiu către cinevâ din rudenii, toţi
împreună de obşte ticăloşeşte stri- cându-se, şi degrab
dându-se morţii; încă cu nepricepere şi nedomirire sunt
îmbulziţi de pretutindenea; încât nu pot şti ce parte din
a ticăloşiei lor se cuvine mai vârtos a jăli, oare pentru
moartea cea fără de vreme? S’au pentru că se răpesc
aşâ de năprasnic? S’au pentru cei ce s’au dus mai ’nainte?
S’au pentru cei ce le iese acum sufletul, s’au pentru aceia
carii preste puţin vor să pătimească aceasta? S’au pentru
cei ce se socotesc încă a fi, şi sunt mai pre sus de boală?
Deci pentru toate acestea mai vârtos se cade, şi să ne
tânguim, şi să lăcrămăm, căci n’au rămas nici o nădejde,
ca şi noi preste puţin să nu ne numărăm dimpreună cu
morţii. Aşâ fără de nădejde de toate părţile zăcem ca
nişte dobitoace ce aşteaptă junghierea. Astăzi stă
împrejurul părinţilor şi a maicelor, ceata copiilor, ceata ne-
poţilor, ceata altor rudenii şi prieteni, încât se

strâmtorează casele de mulţimea celor ce se a- dună din
prieteni, şi din rude; iară mâine sunt fără de fii, pustii,
ticăloşi, lepădaţi, şi ca nişte scopiţi mai ’nainte de vreme,
ca şi cum ar fi perdut toată nădejdea de vieaţă, şi de
bătrâneţe, şi de moştenirea neamului celui după a- ceea;
şi împreună ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, şi de
prieteni, şi de toate cele ce le trebuesc. Spăimântaţi
adică suntem iubitorule de oameni Stăpâne, pentru
această mare şi nesuferită nevoie, şi bătae, şi puţin de nu
ne-am dezaă-
356. . RUGĂ CIUNEA
dăjduit de noi; şi nepriceperea şi nedomirirea ne-au

cuprins pre noi; şi frică, şi cutremur nespus a venit asupra
noastră, şi ne-a acoperit pre noi umbra morţii, şi nu ne-
am priceput, şi ne-am deznădăjduit de tot; că nici cu cei
vii a fi nu ne socotim, nici întru aşezarea minţii suntem; ci
fieştecarele nălucindu-se că are pre sine rană, şi semn
adese atingându-se de mădulări, în tot ceasul se
îngrozeşte, şi măcar şi ţânţar de’i vine asupră, s’au vre’o
jiganie de’l muşcă, i se pare că’i vine peirea de frică, şi
mai ’nainte de moarte
i se pare că moare. Pentru aceasta şi umblăm
învârtindu-ne toţi ca nişte morţi de jumătate, şi
slăbănogi, şi cu totul nepricepându-ne, şi nici o scăpare
nu aflăm; şi ce este mai rău că nici ochii noştri a-i ridică la
Cer, nici a deschide gura noastră, şi a ne rugă înaintea ta
nu îndrăznim ticăloşii, cu boldul mustrării de ştiinţă fiind
împunşi; că faptele noastre cele viclene, şi pline de toată
spurcăciunea avându-le înaintea ochilor, acoperindu-ne
feţele cu ruşine, nevrednici pre noi de ajutorul tău, şi de
folosinţa ta a fi ne judecăm. Aceasta numai, că fiind
zdrobiţi, şi împilaţi, şi plini de ruşine, strigăm către tine,
bunule Dumnezeu: Drept eşti Doamne! Ş i dreaptă este
judecata ta, pentru toate cele ce ai adus asupra noastră!
Ş i mai vârtos nu dupre fărădelegile noastre ne-ai făcut
nouă, nici dupre păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă, ci
şi această bătae care o ai adus asupra noastră,
mărturisim a fi mai mult dupre iubire de oameni decât
dupre dreptate; că toată bătaea, şi rana, şi toată
pierzarea ce se aduce asupra noastră, mică este, şi
puţină pentru mulţimea fărădelegilor noastre. Deci
pentru mulţimea păcatelor noastre, nici putem îndrăzni
drepte Judecătorule Doamne! Să rugăm bunătatea ta,
ca să aflăm dezlegare de această îngrozire înfricoşată; iar
mărimea milostivirii tale, şi adâncul îndurărilor tale, mult
milostive Stăpâne ne sileşte pre noi a îndrăzni, şi a căută

cele mai pre sus de vrednicia noastră. Pentru aceasta
prea bunule Dumnezeu, şi Doamne al milii, ne rugăm
liniştii tale: opreşte această sabie a morţii atâta de as-
cuţită, şi fără de vreme ce se aduce asupra noastră, şi nu
cu mânia ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai pre noi
până în sfârşit să pierim, pentru numele tău cel sfânt; nici
depărtâ mila ta dela noi iubitorule de oameni, nici strică
legătura ta, carea o ai pus părinţilor noştri; nici să ne faci
pre noi împuţinaţi mai mult decât toate neamurile. Pune
împrotiva mulţimei răutăţilor noastre, adâncul îndurărilor
tale. Ţie unuia am greşit Doamne, dar ţie unuia şi slujim,
afară de tine pre alt Dumnezeu nu cunoaştem, ţie unuia
cu inima umilită, şi smerită stăm înainte, şi lăcrămând
strigăm: Doamne milueşte-ne! Primeşte iubitorule de
oameni această umilinţă a noastră de obşte, şi durerea
inimii, precum ai primit lacrămile lui E- zechie întru scârba
inimii lui, şi din moarte l-ai izbăvit pre dânsul, şi vremea
vieţii i-ai dăruit, preste hotarul sfârşitului lui; că au întors
(zice Scriptura) Ezechie faţa sa către perete, şi a plâns; şi
îndată ca un Stăpân şi iubitor de oameni ai trimis pre
proorocul carele i-a zis lui: Auzit-am rugăciunea ta, şi am
văzut lacrămile tale, şi voiu a- dăogâ spre anii tăi ani
cincisprezece. însuţi dar cela ce eşti fără de răutate
Doamne, carele ai zis: „Nu „voesc moartea păcătosului, ci
ca să se intoarcă, „şi să fie viu". Milostiveşte-te şi spre noi
nevrednicii, şi întoarce mânia ta cea prea dreaptă de la
noi. şi să nu te mânii în veci asupra noastră. Vezi Stăpâne,
că ne-am împuţinat, şi am scăzut noi moştenirea ta, şi
neamul tău cel sfânt, şi plinirea a tot pământul, a căruia
umbra, şi munţii au cuprins. Adu-ţi aminte iubitorule de
oameni, de Cruce, de moarte, şi de patima ta cea de
bună voie, care ai răbdat pentru noi osândiţii, şi să nu
răpească ca leul sufletele noastre, nefiind cine să
358 KualcnnnSA
izbăvească, nici să mântuiască. Ş tii îndelung răb-
dătorule, că nici o bătae nu s’a atins aşâ de nesimţitorii
Eghipteni, ca stricăciunea şi pierzarea celor întâiu născuţi.
Iar asupra noastră negrăită este primejdia, şi
neasemănată iuţimea tuturor dimpreună, celor dintâiu, şi
celor din mijloc, şi celor mai de pre urmă, carii mai ’nainte
de vreme aşâ se răpesc de năprasnă. Milostiveşte-te dar
lesne iertătorule Doamne spre lacrămile, şi spre plân-
gerile tinerilor, şi ale pruncilor, şi a toată vârsta cea fără
de răutate, şi fără vreme, şi opreşte mânia ta cea
dreaptă, carea este asupra noastră; şi să înceteze
sfărâmarea mult milostive Doamne; că luând pruncii
bătae, şi semnul morţii, şi fiind întru simţirea răului, şi a
stricăciunii, se uită la noi, şi toţi cu ochii privesc, şi mâinile
îşi tind, şi cu lacrămv şi cu vorbe nelămurite, şi cu strigări
neînţelese; şi cu mişcările ce au, îşi arată jun-
LA BOALE MOLIPSITOARE
* A * - . -- ----- -- --- . 359
ghierea, şi’şi tânguesc pierzarea, şi în toate chipurile se

silesc cum ar fi a ne trage pre noi spre a- jutorul lor; iar noi
de nicăirea neputând să le dăm lor mână de ajutor, la
tine cela ce toate le poţi alergăm, şi dela tine unul cerem
ajutor, şi dezlegare de cele cumplite; că ţie unuia sunt
toate cu putinţă, cele ce la oameni sunt cu neputinţă, că
bine eşti cuvântat în veci, Amin.
Altă rugă ciune că tre Dumnezeu, ce se zice în vremea dc ciumă , şi de foamete. Facerea
prea sfinţitului Patriarh Calist.
B
oamne Dumnezeul nostru, cela ce această făptură

văzută cu porunca ta cea ziditoare dintru nefiinţă
întru fiinţă o ai adus; apoi şi pre om cu mâinile tale l-ai
zidit, prin bunătatea ta cea nemărginită; şi mai întâiu
adică toată gătirea fără de cheltuială a fi, şi lesne i-ai
săvârşit lui spre mâncare şi băutură. Ş i împreună prin
călcarea poruncii l-ai lipsit pre el de acea mâncare
nestrică- cioasă, şi altă petrecere mai cu anevoie i-ai dat
lui de folos; că ai poruncit pământului să deâ din sine
roduri spre hrana noastră, şi a dobitoacelor celor
necuvântătoare în multe chipuri şi feluri; şi unora adică
din singure seminţele pământului dân- du-le cele de
trebuinţă, iară altora într’alt chip, dupre puterea ta cea
mai ’nainte socotitoare, prin carea şi spre peştii mării
priveşti cu bunătatea ta, deschizându-se dreapta ta,
şijumplând toate jivinile de bunăvoinţă, cel ce semne
mari, şi minunate ai făcut în legea cea veche şi cea nouă.
Auzi-mă pre mine păcătosul şi nevrednicul robul tău; şi
precum oarecând prin Iosif acela carele a purtat chipul al
unuia născut Fiului tău, ai hrănit de prisosit pre tot
poporul acela israiltenescul. Aşâ şi acum prin unul născut
Fiul tău adevăratul Dumnezeul nostru, dă-ne cele ce sunt
spre hrana şi odihna noastră, şi scăpare de toate
spurcăciunile dăru- eşte-ne nouă, de ciumă şi de
foamete, şi de necazul ce’1 aşteptăm şi nevoia,
izbăvindu-ne pre noi; ca să proslăvim prea sfânt numele

tău, al Tatălui celui fără de început, şi al unuia născut
Fiului tău, şi al prea sfântului şi de vieaţă făcătorului
Duhului tău, acum şi pururea şi îu vecii vecilor, Amin.
B
Altă rugă ciune asemenea a aceluiaş i.
umnezeul minunilor, cela ce ai făcut mari şi
minunate, cela ce ai slobozit pre Israil cel de demult
prin Moisl din robia cea amară a lui Faraon, cu mâna cea
dreaptă povăţuindu-1, şi nevătămat scoţându-1 la
pământul făgăduinţei, cela ce mai întâiu adică prin
pasările acelea spre saţiu ai hrănit norodul ce nu se puteâ
lesne numără, în pustiu foarte uscat, cela ce după aceasta
ai plouat m$nă ca nişte apă din izvorul cel pururea
curgător; cela ce ai întocmit piatra cea vârtoasă a izvorî
izvoare de ape, şi pre toţi cei împresuraţi de sete prin
vărsare de apă i-ai îndestulat; aşâ şi acum pre noi ne
hrăneşte cu obişnuita ta iubire de oameni, şi cu
bunătatea, dă-ne nouă cele de trebuinţă, şi ne
îndestulează spre slujba, şi hrana noastră ;Jarătând şi
întru noi minunile tale cele mari, şi ne hrăneşte pre noi
spre saţiu cu binecuvântarea bunătăţii tale; că toate sunt
ţie cu putinţă, şi
nu este cu neputinţă ţie nimic. Aşâ Doamne Dumnezeul
nostru cela ce ai hrănit mii de noroade cu puţine pâini în
pustie, hrăneşte-ne şi pre noi acum cu milostivirea ta cea
negrăită, şi nu trece cu vederea rugăciunile noastre ale
păcătoşilor şi nevrednicilor robilor tăi, ca să se
proslăvească prea sfânt numele tău, al Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
RUGĂCIUNEA LA TOATĂ LITIA

Domnului sâ ne rugă m.
oamne cela ce însuţi eşti bogat în milă, şi cu
¡îndurările bunătăţii te pleci spre rugăciunile
noastre ale păcătoşilor, şi a nevrednicilor robilor
tăi, carele toate cele de folos nouă le tocmeşti, şi le
chiverniseşti, cela ce cu purtarea ta de grijă cea înţeleaptă
ocârmueşti vieaţa noastră, şi în tot chipul doreşti de
mântuirea noastră, cela ce din fire eşti îndelung răbdător,
şi mult milostiv. Cela ce cerţi, şi iarăşi tămădueşti, şi tinzi
certarea cu bunătate, şi cu iubire de oameni, însă nu ca să
pierzi zidirea mâinilor tale, ci mai vârtos să o aduci la
frumseţea cea din început, şi la bun neamul cel dintâiu,
pre carele am pierdut prin prostimea minţii, şi prin sfatul
vrăjmaşului, vrând iarăşi a ne ridică, şi în tot chipul
purtând grija, ca să mântueşti pre cel lipsit din căderea
aceea. însuţi Stăpâne atoateţiito^ rule, caută spre noi, şi ia
aminte spre rugăciunile
noastre celor păcătoşi. Că mulţimea fărădelegilor noastre

neîndrăzneţi ne-au făcut pre noi, şi numai îndrăznim de
acum a cere iertare greşalelor noastre; ci ştiind iubirea ta
de oameni, bună îndurarea, multă milă, îndelunga
răbdare, nerăuta- tea, şi prea multa bunătate; şi
îndrăznind spre adâncul acestora, şi spre noeanul
bunătăţii tale, ridicăm mâinile, şi cu deadinsul strigăm
către tine: Greşit-am, nelegiuit-am, făcut-am necurăţie,
că am uitat poruncile tale, şi am umblat în urma gândului
nostru celui viclean, căci ca nişte nevrednici chemării, şi
Evangheliei Hristosului tău am vieţuit şi sfintelor lui patimi,
şi micşorării cei pentru noi, că ne-am făcut ocară Iubitului
tău. Preoţii şi norodul tău ne-am spăimântat de aceasta,
toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. Nu
efcte cine să facă judecată şi dreptate, nu este până la
unul, încueat-am îndurările tale, şi iubirea ta de oameni, şi
îndurările milii Dumnezeului nostru, pentru răutatea
noastră, şi vicleşugul izvodirilor, cu care am vieţuit. Tu eşti
bun, dar noi am făcut fărădelege. Tu îndelung răbdător,
iară noi vrednici de bătăi. Ş tim bunătatea ta, măcar că
suntem şi neînţelegători; puţin am fost bătuţi pentru cele
ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi cine îţi va stă ţie
împrotivă? Cutremur vor luă de tine munţii, şi slavei
braţului tău cine îi va grăi împrotivă ? De vei încuiâ Cerul,
cine îl va deschide? De vei încuiâ izvoarele tale, cine va
puteâ suferi? Uşor este înaintea ochilor tăi a face săraci şi
a îmbogăţi, a face viu, şi a omorî, a răni şi a tămădui; şi
orice veivreâ tu, lucru este desăvârşit. Tu
te-ai mâniat, iară noi am greşit, ziceâ oarecine din cei de
demult mărturisindu-se; iară nouă îm- protivă ne este
vremea a zice: Noi am greşit, iară tu te-ai mâniat. Pentru
aceasta ne-am făcut ocară vecinilor noştri; întors-ai faţa
ta, şi de necinste ne-am umplut. Ci încetează Doamne,
slăbeşte Doamne, milostiveşte-te Doamne, şi nu ne da
pre noi până în sfârşit pentru fărădelegile noastre, nici cu
bătăile noastre să înveţi pre alţii. Dă-ne nouă prin
pedeapsa altora să ne înţelepţim. A cărora? A neamurilor
ce nu? te cunosc pre tine, şi a împărăţiilor care nu se
supun puterii tale; iară noi suntem poporul tău, şigtoeagul
moştenirii tale. Pentru aceasta ceartă-ne pre noi, însă cu
bunătate, iară nu cu mânia ta, ca să nu ne împuţinezi pre
noi, şi să fim urgisiţi mai mult decât toţi cei ce lăcuesc pre
pământ; că mila ta este negrăită, şi iubirea de oameni
neasemănată,"şi bogăţia bunătăţii tale ne- urmată, spre
care şi îndrăznind ne rugăm, şi ne cucerim, plecând
genunchele inimilor noastre; încetează despre bătaea
mâniei tale, rugămu-ne cu deadinsul ca şi de demult în
zilele lui David despre ceea ce eră asupra poporului tău,
măcar că nu arătăm asemenea pocăinţă. Ci ca un prea
bun opreşte mânia ta, îmblânzeşteiuţimea ta cea dreaptă,
şi dă sănătate celora ce pătimesc: bolnavilor tărie, şi pre
cei sănătoşi îi păzeşte, toată boala, şi toată neputinţa
goneşte-o dela poporul tău; pre toţi îi slobozeşte dintru
această primejdie, păzindu-i nesupăraţi de această boală
vătămătoare, şi ferindu-i cu mâna?ta cea întru tot
puternică neatinşi de această dosădire cumplită şi
sfărâmare pierză
LA TOATĂ LITIA 364
toare; că cu adevărat au cuprins pre toţi, şi i-au turburat
iuţimea mâniei tale. Măcar de nu ne-am întors de tot dela
vicleşugurile noastre, ci tu însuţi ne izbăveşte pre noi pre
toţi de sfatul rău, şi ne dă întru toată facerea de bine să
plăcem ţie. Pentru rugăciunile aceleea ce fără de ispită de
bărbat te-au născut pre tine a curatei Născătoarei de
Dumnezeu şi pururea Fe ¡i Măriei; cu folosirile sfinţilor şi
văzătorilor dumnezeu îngeri, şi ale tuturor sfinţilor. Că tu
eşti izvorul milii şi adâncul cel neurmat al milostivirii, şi ţie
slavă înălţăm, cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu
prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău,
RÂNDUIALA LUI METODIE

Patriarhii Constantinopolulni, pentru cei ce din lepădare de lege a osebite feţe şl vârste, se
întorc la pravoslavnica şi adevărata credinţi
Această rânduială se face şi când cineva dintre luterani sau calvini se Întorc la
ortodoxie.
Dacă a fost prins cineva fiind copil şi s’a lepă dat de ortodoxie de frică sau din
neştiinţă ; unui astfel să i se citească rugă ciunile cele cură ţitoare în şapte zile şi în a
opta zi să se spele. Ş i după ce va ieşi din scă ldâtoare încingându-se cu fota să fie uns
cu Mir ca ş i cei ce se botează , ş i să se îmbrace în haine nouă , dupre chipul celor ce se
botează .
Iară de ar fi tineri, bă rbaţi ori bă trâni, deplini la vârstă , şi se vor fi lepă dat de nevoie,
să capete iertare din iubire de oameni adică canon mai uşor. Să postească însă
optzeci de zile, îndeletnicindu-se adese cu rugă ciunea ş i fă când metanii. Iară
apropiindu-se plinirea celor optzeci de zile, să li se citească rugă ciunile cele de
cură ţenie în opt zile, şi să zică în fiecare zi: Doamne milueşte, de 100 ori; şi după
acestea să se spele şi să se ungâ cu Mir, dupre rânduiala
PENTRU CEI CB SE ÎNTORC LA CREDINŢA 365
ce s’a zis mai sus, şi fă cându-se liturghie să se împă rtă şească cu sfintele Taine,
mergând la biserică şi la liturghie opt zile ca şi cei botezaţi. Iar de sunt vreunii, carii de
a lor bună voe au îndră znit de s’au lepă dat de credinţă ş i voesc a se întoarce, îi
priimim ş i pre aceştia dar nu-i cuminică m cu dumnezeeştile Taine decât numai la
sfârşitul vieţei lor, dupre canonul 73 al Marelui Vasilie, care zice: Cel ce au îndră znit de
s’a lepă dat de Hristos şi a că lcat taina mântuirei, este dator a plânge în toată vremea
vieţei sale, ş i da- toreşte a se mă rturisi mai ’nainte de moarte, pentru a se învrednici de
sfintele Daruri, cu credinţa în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Rugă ciuni de cură ţenie, pentru cei ce se întorc la adevă rata credinţă , de care se
lepă daseră .
B
Domnului să ne rugă m. Doamne milueşte.
rept eşti Doamne, şi drepte sunt judecăţile tale, că
nu după păcatele noastre ne-ai făcut nouă, nici
după fărădelegile noastre ne-ai răsplătit nouă; căci
călcând poruncile tale singuri pre noi ne-am dat morţii;
că tu ca un milostiv Stăpân, şi cela ce ştii vieaţa noastră
că este vicleană, şi cum că moartea întărinduse ne-a
înghiţit pre noi, milostivindu-te spre noi, ai binevoit a
mântui zidirea ta, chip de rob luând, şi lovindu-te cu
moartea, ai chiemat chipul tău, slobozindu-ne pre noi din
stăpâniea morţii, şi povăţuindu-ne la calea mântuirii cu a
doua naştere a Sfântului tău Duh. Ş i mântuindu-ne cu
Darul tău, lăudăm a ta purtare de grije, şi ne rugăm, şi ne
cucerim; şi te chiemăm întru a doua venire a ta, întru
carea vei să judeci vii şi morţii, şi să răsplăteşti
fieştecăruia după lucrurile lui. Adu’ţi aminte de mila ta, că
din veac este, şi treci greşalele noastre cele omeneşti, şi
păcatele, dă-ne nouă curăţire celora ce ne rugăm ţie, şi
ne iartă nouă toată greşala cea cu voe, şi cea fără de
voe, cea întru ştiinţă, şi cea întru neştiinţă; că nu este om,
carele să fie viu, şi să nu greşească, de ar fi măcar o zi
vieaţa lui pre pământ; că cine se va lăudă că are inima sa
curată? S’au cine va îndrăzni să zică că este curat de
păcate ? Că toţi am greşit cu cuvintele şi cu lucrurile
înaintea ta şi suntem lipsiţi de slava ta, nădăjduindu-ne
să ne îndreptăm la judecata ta cea groaznică, şi înfrico-
şată, nu din lucrurile dreptăţii, că n’am făcut ceva bine
pre pământ; ci din credinţa cea adevărată, şi din
366 RUGĂCIUNI
mărturisirea cea întru tine, că a te şti pre tine este toată

dreptatea, şi a cunoaşte stăpânirea ta este rădăcina
nemurirei. Ş i ştim şi mărturisim, şi credem că tu eşti
carele dintru ce n’am fost, întru fiinţă ne-ai adus pre noi,
şi pre cei căzuţi milueşti, şi pre cei ce greşesc îi suferi, şi
din moarte îi înviezi. Rugămu-ne ţie Doamne Dumnezeul
nostru, ori ce am greşit înaintea ta, ca cei ce purtăm trup,
şi în lumea aceasta lăcuim, şi cu neputinţe suntem
cuprinşi. Ori cu lucrurile, ori cu cuvintele, ori cu gândurile,
însu’ţi ca un bun şi iubitor de oameni, şi Stăpân milostiv,
slăbeşte, lasă, treci, şi iartă greşalele noastre celora ce ne
mărturisim, şi să nu socoteşti, nici să intri în judecată cu
robii tăi; că nu se va îndreptă înaintea ta tot cel viu. Că tu
singur eşti fără de păcate, şi primeşti pre cei ce se
pocăesc; şi ţie slavă înălţăm, împreună cu Părintele tău
cel fără început, şi cu prea Sfântul Duh, acum şi pururea
şi în vecii
vecilor, Amin. Altă rugă ciune.
S
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cheile
împărăţiei tale lui Petru Verhovnicul Apo*
PENTRU CEI CE SE ÎNTORC LA CREDINŢ A
0IWWII » ■■ | —pwwj^—W—W————MWWW—
stolilor le-ai încredinţat, şi pre credinţa lui, Biserica cea

sfântă a ta ai zidit, şi i-ai dat lui putere prin Darul tău, a
legă, şi a dezlegă cele de pre pământ; auzi-ne pre noi
nevrednicii, carii te chemăm pre tine acum, spre curăţirea
robului tău acestuia, şi minunează milele tale preste dân-
sul, cel ce mântueşti pre cei ce nădăjduesc întru tine. Că
tu ai zis Doamne prin buzele cele purtătoare de
Dumnezeu ale proorocilor tăi: „întoarceţi-vă la mine, şi
mă voiu întoarce la voi“ şi aceasta: „Cu vrere nuvoesc
moartea păcătosului, „ci să se întoarcă, şi să fie viu“. însuţi
dar iubitorule de oameni, şi pre robul tău acesta ce se
întoarce din calea înşelăciunii lui, şi cere de la tine
curăţire, nu-1 lepădă; ci întru milă îl cercetează, întru
îndurări îl chiamă. VosgiasrCă tu eşti Dumnezeule,
Dumnezeul celor ce se pocăesc, şi mântuitorul celor367 ce se
întorc la tine, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu Părintele

tău cel fără început, şi cu prea Sfântul Duh, acum şi
B
Altă rugă ciune.
oamne Dumnezeule făcătorule a toate şi Stăpâne,

izvorul bunătăţii, Părinte al tuturor oamenilor, iar
mai vârtos al credincioşilor, cela ce n’ai trecut cu vederea
pre omul cel căzut din meşteşugirea diavolului întru
adâncul piericiunii şi al înşelăciunii; ci prin întruparea cea
mântuitoare a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului
nostru, pre acesta l-ai căutat, şi l-ai mântuit, şi la tine l-ai
adus, însu-ţi Stăpâne iubitorule de oameni, şi acum caută
spre robul tău acesta (N) carele este oaie din turma cea
cuvântătoare a Hristosului tău, pre carele l-ai izbăvit din
robia vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, cu carii
împreun%>rin neştiinţa copilărească, s’au prin sila
tirănească a urmat obiceiurile înşelăciunii lor; iar acum l-ai
învrednicit a se împreună cu petrecerea norodului tău,
luminează-i gândul lui cu puterea, şi cu lucrarea Sfântului
tău Duh, ca scânteea cea pusă în sufletul lui a Botezului
celui mântuitor, prin suflările Darului gânditor să se
aprinză, şi pecetea cea însemnată într’însul mai închipuită
să se arate întru inima şi întru gândurile lui, prin
însemnarea Crucii Hristosului tău, spre nădejdea cea întru
tine şi cunoştinţa adevărului, ca să cunoască, şi să se
închine ţie unuia adevăratului Dumnezeu, şi Tatălui, şi
unuia născut Fiului tău, Domnului nostru lisus Hristos, şi
Sfântului tău Duh. lmpreunează-1 pre dânsul cu sfânta ta
Sobornicească şi Apostolească Biserică. Depărtează dela
gândul lui tot obiceiul păgânătăţii nedum- nezeirii, şi-l
368 RUGĂCIUNI
îndreptează pre dânsul întru învăţăturile tale, şi întru

poruncile tale cu vrednicie să umble, şi cu mântuitoarele
tale Taine fără de osândă a se cuminecă învredniceşte-1;
şi în vieaţa ce va să fie părtaş îl arată împărăţiei tale celei
cereşti. Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele
milueşti şi mântueşti, şi ţie slavă înălţăm, şi unuia născut
Fiului tău, şi Sfanţului Duh, acum, şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
|f| Altă rugă ciune. Domnului să ne rugă m*
ii/oamne Dumnezeule atotţiitorule, Tatăl Dom-

PENTRU CEI CB SE ÎNTORC LA CREDINŢA 369
nului nostru Iisus Hristos, cela ce voeşti ca toţi oamenii să

se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să vie, carele
pentru oaia cea pierdută, pre unul născut Fiul tău l-ai
trimis în lume Mântuitorul şi Izbăvitorul, ca să caute, şi
iarăşi să mântuiască chipul tău. Pre "' “
tine te chemăm, primeşte
rele aleargă către îndurările
tale, carele a fost şi a dobândit
din pruncie dreapta credinţă cea întru tine prin sfântul
Botez; şi a căzut dintr’însa pentru copilăria, sau pentru
vre-o altă întâmplare, şi acum întorcându-se, şi prin
pocăinţă, şi prin cunoştinţă iarăşi alergând către
bunătatea ta, varsă preste dânsul milostivirea iubirii tale
de oameni, primeşte-1 pre el ca pre cel curvar, carele
către tine Dumnezeul şi Părintele se întoarce. Goneşte
dela dânsul toată înşelăciunea, şi meşteşugirea
vrăjmaşului. Impreunează -1 pre dânsul cu turma cea
sfântă a oilor tale celor cuvântătoare. Impo- dobeşte-1 şi
acum cu slava prea sfântului nume al Hristosului tău,
părtaş îl arată împreună cu toţi credincioşii sfinţeniilor
tale celor prea curate, spre iertarea păcatelor lui, care a
făcut mai ’nainte, şi spre încredinţarea acelor viitoare, şi
spre paza sufletului şi a trupului. Dă-i lui în toată vremea
şi locul, să scape la tine, să se zăbovească în bisericile tale,
şi cele plăcute ţie să facă, ca moştean prin facerea de
bine să se arate împărăţiei tale celei cereşti; căreia şi pre
noi ne învredniceşte împreună cu dânsul, cu Darul şi cu
îndurările Hristosului tău; cu carele bine eşti cuvântat, cu
prea sfântul şi bunul şi de vieaţâ fă-
370 RUGlOflJNEA
că torul Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.
Pace tuturor. Capetele noastre Domnului să le plecăm.
D oamne Dumnezeul nostru, cela ce ai plecat cerurile,

şi te-ai pogorît pentru mântuirea neamului
omenesc, carele prin Crucea ta din blestemul
strămoşilor ne-ai izbăvit pre noi, şi la vieaţa cea fericită
ne-ai ridicat, cela ce ai zis: Că se face bucurie în Cer
pentru un păcătos ce se pocăe- şte. Primeşte şi acum
oaia ta cea cuvântătoare, ce eră pierdută, şi cu turma ta o
împreunează. Goneşte dela dânsul pre lupii cei ce l-au
răpit. Invredniceşte-1 pre dânsul să calce preste şerpi, şi
preste scorpii fiind ocolit cu Crucea ta, şi păzit cu slava
numelui tău celui înalt, carele se chia- mă de noi robii tăi.
vosgia»: Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele
milueşti şi mântueşti, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu
Părintele tău cel fără de început, şi cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău, acum şi pururea şi
Ş i după rugăciune luând sfântul Mir îl unge pre dânsul după rân- duiala
celor ce se botează, făcând chipul Crucii: la frunte, la ochi, la nări, la buze, la
amândouă urechile, la mâini, la piept, între spete şi la genunche, zicând:
Pecetea Darului Duhului Sfânt. Ş i după ungere zice rugăciunea aceasta pre
capul lui:
Domnului să ne rugăm. Doamne milueşte.
D oamne Dumnezeule atoateţiitorule, cela ce prin

__ trimiterea prea Sfântului tău Duh, ai umplut
de Dar pre ucenici, şi pre robul tău acesta ce l-ai întors din
calea cea rătăcită, şi la a ta credinţă l-ai povăţuit, şi
mirezmei Sfântului tău Duh prin ungerea Mirului acestuia
l-ai învrednicit, păzeşte-1 întru a ta sfinţenie, dă-i lui să
umble după voia ta, şi-l învredniceşte pre dânsul
împreună cu noi a fi întru îndulcirea înfricoşatelor tale
Taine, şi păzind cea întru tine dreapta credinţă, vrednic a
se arătă şi împărăţiei tale cei cereşti, prin Darul
Hristosului tău, cu carele împreună ţie se cuvine slava,
cinstea şi închinăciunea, cu prea sfântul şi bunul şi de
vieaţă făcătorul Duhul tău, a- cum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Slavă, Ş i acum, şi Otpustul.
R A NDUIALA PREOTULUI CE SE ISPITEŞ TE I N VIS .

Dupăce s’a ispitit în vis îndată se scoală, şi f&când începutul zice:
Bine cuvântat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
Treime... Tatăl nostru... Doamne milueşte de 12 ori: Slavă şi acum...
Veniţi să ne închinăm.., de 3 ori şi citeşte: Pavecerniţa pe rând până
după: Crez întru unul Dumnezeu... Apoi zice:
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşalele noastre,
cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu
cuvântul, cele cu ştiinţa şi cele cu neştiinţa, cele din
noapte şi cele din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le
iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.
Troparul şi Condacul zilei: Apoi Troparele acestea:
Greşit-am ţie Mântuitorule, ca fiul cel curvar, primeşte-
mă Părinte pre mine cela ce mă pocăesc, şi mă milueşte
Dumnezeule.
Strig către tine Hristoase Mântuitorule glasul vameşului:
curăţeşte-mă ca şi pre acela, şi mă mi- lueşte
Dumnezeule.
Glas al 5-lea, al Născătoarei:
Acoperemântul tău cel grabnic, şi ajutorul, şi mila arată
spre robul tău; şi acum curată! Alinea- ză-mi valurile
gândurilor celor deşarte, şi sufletul meu cel căzut ridică-1
Născătoare de Dumnezeu; că ştiu Fecioară, ştiu că poţi
câte voeşti.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta
este împărăţia... Alte stihiri glas al 7-lea:
Ca cela ce a căzut în tâlhari, şi s’a rănit, aşâşi eu am
căzut pentru păcatele mele, şi este rănit sufletul meu;
către cine voiu scăpă eu vinovatul ? De cât numai către
tine cel îndurat. Doftorul sufletelor, varsă preste mine
Dumnezeule mare mila ta.
Ca fiul cel curvar am venit şi eu Indurate, pri- meşte-mă
pre mine cel ce caz, ca unul din năimiţii tăi Dumnezeule,
şi mă milueşte.
Glas al 8-lea:
In tâlharii gândurilor mele căzând, am fost {furat de
minte ticălosul, şi cumplit fiind rănit, tot sufletul meu s’a
vătămat; şi de atuncea zac gol de fapte bune în calea
vieţii. Ş i preotul văzân- du-mă pre mine cu rană
durându-mă, pentru ne- tămăduire trecându-mă cu
vederea nu s’a uitat la mine, şi Levitul iarăşi nesuferind
durerea cea stricătoare de suflet, şi acela Văzându-mă a
trecut pre lângă mine. Iară tu cela ce bine ai Voit nu din
Samariea, ci din Mariaa te întrupâ Hristoase Dumnezeule,
prin iubirea ta de oameni dă-mi mie tămăduire, vărsând
preste mine mare mila ta.
Gândesc de ziua cea înfricoşată, şi plâng faptele mele
cele rele, cum voiu răspunde împăratului celui fără de
moarte? Ş i cu ce îndrăzneală voiu căută la Judecătorul
PREOTULUI CE SE ISPITEŞTE ÎN VIS 373
eu curvarul? Indurate Părinte, Fiule unul născut, şi

Duhule sfinte mi- lueşte-mă.
In valea plângerii, în locul care ai pus, când vei şedeâ
milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele
ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci
să-ţi fie milă de mine Dumnezeule şi mă milueşte.
Slavă...
Eu sunt pomul cel neroditor Doamne, carele nu aduc
roadă de umilinţă nicidecum, şi mă tem de tăere, şi de
focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceasta pre tine te
rog, mai ’nainte de acea nevoie mă întoarce, şi mă
mântueşte.
Ş i acum, a Născătoarei:
N&dejdea lumii cea bună Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, singură folosirea ta cea înfricoşată
o cer, milostiveşte-te spre mine păcătosul, şi roagă pre
milostivul Dumnezeu, să se izbăvească sufletul meu de
tocită îngrozirea, ceea ce eşti una binecuvântată.
Doamne milueşte de 40 de ori.
Ş i rugăciunea aceasta a lui Marcu monahul.
rea curate, nespurcate, mult milostive Doamne _
P cela ce prin luarea omenirii tale, firea noastră din
stricăciune o ai izbăvit, şi prin unirea acelei mai bune
toată o ai sfinţit, carele celor ce cred fără îndoială întru
tine unul, şi adevăratul Dum-
i, nezeu, Darul tău le dai de prisosit, şi întru neputinţa
trupului, pre cel înalt cu cerbicea, şi pre vechiul
împiedecător l-ai ruşinat. Tu făcătorule de bine Doamne,
şi pre mine pătimaşul, şi iubitorul de păcat, carele m’am
spurcat cu nălucirea din somn, curăţeşte-mă de toată
spurcăciunea trupului şi a sufletului, şi nu’mi socoti mie
aceasta spre păcat, ori de m’am spurcat din pizma
urătorului de bine, şi a diavolului celui fără chip prin
nălucirea din somn, sau prin nebăgare de seamă, şi
neînfrânarea acelor vătămătoare, sau prin obiceiul cel
rău, sau prin tirănia agoniselilor. Ş i mă întăreşte de acum
asupra neruşinării, şi tur- burării lui, cu Darul tău cel
atotputernic; şi mai pre sus de multe feluri de
meşteşuguri ale lui mă fereşte, sfeşnicul întregei mele
înţelepciuni nestins până în sfârşit îl păzeşte; ca adecă de
toată spurcata dulce patima gâdilirilor, şi de toată ceaţa
cea groaznică a nălucirilor de noapte, prin ajutorul tău
slobod fiind, întru privirea cea luminoasă a judecăţilor
tale celor dorite, şi mai îndulcitoare decât mierea şi
fagurul, ziua şi noaptea cugetând, întru curată ştiinţă să
mă învrednicesc a mă împărtăşi cu Tainele tale cele de
vieaţă făcătoare şi fără de moarte. Pentru rugăciunile
celeia ce te-au născut pre tine fără stricăciune, ale prea
curatei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, şi
pururea Fecioarei Măriei, şi ale tuturor sfinţilor, Amin.
Altă rugăciune a marelui Vasilie.
ult milostive, nespurcate, neîntinate, prea cu-
M _____ rate, unule fără de păcate Doamne, curăţe-
şte-mă pre mine netrebnicul robul tău de toată
spurcăciunea trupului şi a sufletului, şi de acea
PREOTULUI QB II ISPITEŞTE ÎN TI» 375
stă de acum necurăţie, ce mi s’a întâmplat mie din lene, şi

din trândăviea mea, împreună şi cu toate alte
fărădelegi'ale'mele, şi mă arată nespurcat, prin Darul
Hristosului tău, şi mă sfinţeşte cu venirea Sfântului tău
Duh, ca deşteptându-mă din ceaţa necurăţiilor mele, şi
din nălucirile diavolului, încă şi din toată spurcăciunea
diavolească, să mă învrednicesc întru curată ştiinţă a
deşchide spurcată ¡şi necurată ruga mea, ca să laud prea
sfânt numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Ş i aşâ să mă împărtăşesc nevinovat, şi fără de osândă
cu prea curatele, nemuritoarele, prea sfintele şi de vieaţă
făcătoarele Tainele unuia născut Fiului tău, Domnului
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu
carele împreună bine eşti cuvântat, cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi
Altă rugăciune a aceluiaşi, iară alţii zic să fie a prea cuviosului
I
părintelui nostru Martinian.
arăşi m’am împiedecat cu mintea eu ticălosul, „slujind
obiceiului celui rău al păcatului; iarăşi domnul
întunerecului şi născătorul dulceţilor pătimaşe m’a luat
rob, şi ca pre un rob smerit voii sale mă sileşte să slujesc
poftelor celor trupeşti. Ş i ce voiu face Doamne, Doamne,
izbăvitorule şi apărătorul celor ce nădăjduesc întru tine?
Către tine iarăşi mă voiu întoarce, şi voiu suspină, şi voiu
cere iertăciune celor făcute de mine. Ci^ mă tem şi mă
cutremur, ca nu cumvâ în toate zilele mărturisindu-mă, şi
făgăduind părăsire de răutăţi, şi în tot ceasul greşind, şi
nedând rugăciunile mele ţie Dumnezeului meu, să
pornesc îndelungă răbdarea ta spre întărâtare. Ş i cine va
suferi Doamne mânia ta? Insă ştiind mulţimea în*
durărilor tale, şi adâncul iubirii tale de oameni, iarăşi mă
arunc pre mine spre milele tale, şi strig către tine: Greşit-
am Dumnezeule, milueşte-mă pre mine cel căzut, dă-mi
376 BJCHDUULA
mână de ajutor mie celui cufundat în prăpastia

dezmierdărilor, şi nu mă lăsă Doamne pre mine zidirea
ta, să mă stric cu fărădelegile şi cu păcatele mele; ci de
bunătatea ta cea obişnuită ţiindu-te, izbăveşte-mă de
necu- răţia şi de spurcăciunea trupului meu, şi de gân-
durile mele cele pătimaşe, care în toate zilele spurcă
ticălosul meu suflet. Că iată Doamne Dumnezeul meu,
nu este într’însul loc curat, ci cu totul s’a stricat, având rană
preste tot trupul. Tu dar însuţi ca un doftor al sufletelor şi
izvorul milii, curăţeşte-1 pre dânsul prin curăţirea
lacrămilor mele, vărsându-le acestea întru mine de
prisosit; şi varsă iubirea ta de oameni, şi tămădueşte
zdrobiturile lui, şi’mi dă mie tămăduire şi curăţire, şi nu
întoarce faţa ta dela mine, şi să mă mănânce focul
deznădăjduiţii. Ci precum ai zis Dumnezeule cel fără de
minciună: că mare bucurie se face pentru pocăinţa
păcătosului, aşâ să se facă şi întru mine păcătosul, şi
nu’ţi închide urechile milostivirii tale despre rugăciunea
pocăinţei mele; ci le deschide mie, şi ca o tămâie să se
îndrepteze înaintea ta. Că ştii neputinţa firii Ziditorule, şi
alunecarea ti- nereţelor, şi treci cu vederea păcatele, şi
primeşti pocăinţa celora ce întru adevăr se mărturisesc
ţie. Că to eşti unul fără de păcat, cela ce ridici păcatul
lumii; şi ţie slavă înălţăm, împreună cu Părintele tău cel
fără început, şi cu prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în
Apoi facc 50 metanii şi este dator a zice la fiecare metanie:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pre mine păcătosul şi mă milueşte, pentru
numele tău cel sfânt. Sau: Greşit-am ţie Doamne, iartă-mă pre mine
desfrânatul... Apoi: Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul... Ceea ce eşti
mai cinstită decât Heruvimii... Ş i îndată: Intru numele Domnului
binecuvintează Părinte:
StăpâneDumnezeule Părinte atotputernice, Doamne
Fiule Unul născut Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o putere, milueşte-mă pre mine păcătosul,
şi cu judecăţile care ştii, mântu- eşte-mă pre mine
PREOTULUI 6E 81! ISPITEŞTE ÎN VIS 377
nevrednicul robul tău, că bine eşti cuvântat în vecii

vecilor, Amin.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne
milueşte, de 12 ori. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...
Apărătoarei Doamnei, pentru biruinţă mulţă- miri,
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie Născătoare de
Dumnezeu noi robii tăi; ci ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te Mireasă pururea Fecioară. Ş i face Otpust.
De este nălucirea în vis din . ispita diavolului, Preotul făcând a- ceastă
rânduială face Liturghie, şi mireanul se împărtăşeşte. Iar de va fi provenită
din multă beţie să se oprească dela orice lucrare sfinţită, dupre canonul al
4-lea al lui Dionisie şi al Marelui Ata- nasic în epistola către Ammun, şi
dupre Marele Vasilie în scrierile ascetice. Caută-le acestea în colecţia
canoanelor de Potli şi Ralli. Atena, tom. al 4-lea.
ÎNVĂŢĂTURĂPENTRU MĂRTURISIRE (SP0YEDAN1E)
upă Botez, care este începutul mântuirei tuturor credin- cioşilor,
Mărturisirea este a doua curăţire şi ca al doilea Botez. Pentru aceea se
cuvine, ca noi toţi s& ne pocâim, S mireni şi monahi, clerici, preoţi şi
arhierei, şi nici unul din noi să nu ne depărtăm de la aceasta, că toţi am
greşit şi păcătuim, şi Mântuitorul şi Judecătorul vine, drept care şi
Apostolul zice: «Să lepădăm dar lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm
în armele luminei». Ş i cum că tuturor este de trebuinţă Mărturisirea sau
Pocăinţa, însuşi Apostol întăreşte zicând: «Mărturisiţi-vă unul altuia
păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca să vă vindecaţi».
Mărturisirea sau Pocăinţa stă în aceea, ca cineva în toată vremea să se
umilească şi să se numească păcătos, şi cu inimă înfrântă şi cu suflet umilit
să alerge la mărturisire şi căinţă; căci între oameni nimeni nu este curat de
păcate.
Drept aceea se cade vouă, părinţilor duhovnici să nu vă leneviţi în
aceasta, nici să aşteptaţi ca păcătoşii de sineşi^ să se întoarcă la pocăinţă;
ci mai ales voi să umblaţi, căutând şi cercetând pre cel păcătos, şi în tot
chipul să-l atrageţi, scoţându-l din deprinderile lui cele greşite şi aducându-
l către Dumnezeu.
Mărturisirea nu se cuvine a se face aşâ simplu şi precum s'ar întâmplă, ci
precum ne-a arătat Mântuitorul, când a chemaţ pre Zacheu şi pre curva: că
unul cu umilinţă le-a spus toate şi a făgăduit a’şi îndrepta urmările sale şi a
pune început de fapte bune şi virtuoase, iară cealaltă luând un vas de mir
de rfiult preţ, şi stând dinapoia picioarelor lui, că dinainte rfii cutezăr*: cu
lacrămi le udâ, şi cu părul său ştergându-le, le ungeâ cu mir plângând,
pentru care şi Hristos a zis ei: «Iartă-se ţie păcatele tale;» iară lui Zacheu îi
zise: «Astăzi se făcil mântuire casei aceştia». Vezi dar cum pentru
călduroasa şi adevărata pocăinţă a lor, le-a dăruit şi iertarea păcatelor şi
mântuirea. Iară celor ce nu se părăsesc de răutăţile lor le zice: «Depărtaţi-
vă dela mine cei ce lucraţi fărădelegea». Ş i celor ce defaimă pre Sfântul
Duh, încă le zice: «Nici cum nu se va iertat hula lor». Asemenea şi cei ce nu
poartă grija, ca, du^>ăce pă£â- tuesc, să se pocăească, nu vor fi iertaţi
dupre cum mărturiseşte Evanghelistul Lucâ (cap. 13 stih 5) zicând: De nu vă
veţi pocăi, toţi ^şâ veţi pieri; asemenea şi celor ce nu se supun lui, Domnul
le zice: «Iată se lasă casa voastră pustie».
PEtfTBTT MĂBTUBI8IRE 379
Pentru aceea se cuvine să ne poc&im cu inimă curată şi cu u- milinţă,

iară nu cum zic unii (lucru de râs), că mâncând şi bând se deschide inima
spre mărturisire, şi plini fiind de beţie se Încearcă a face cele ce sunt ale
mărturisirii, lucrând tmprotiva acestei taine şi împrotiva celui ce zice: «Luaţi
aminte de voi, ca nu cumvâ să se îngreueze inimele voastre cu mâncările şi
cu beţiile şi fără veste să vie preste voi peirea». Ş i cum oare va aveâ
adevărata zdrobire de inimă unul ca acesta? Sau cum se va umili, şi cu ce
luare a- minte va face cele ale mărturisirei ? Drept aceea, luaţi aminte, ca
nici într’un chip să nu se facă aceasta, nici să primiţi astfel de mărturisire.
Se cuvine ţie, o duhovnice, să faci mărturisirea pentru marea datorie ce
ai de a mântui sufletele şi a te Îngriji de mântuirea multora, iară nu pentru
vre un câştig lumesc, care-ţi va fi de mare pagubă. Asemenea, afară din
canoanele sfinţilor părinţi să nu tngreuezi nici să uşurezi pre cineva, ca să
nu te faci pre sineţi părtaş la păcate streine; căci Mărturisirea, cum am zis,
este una din tainele cele mari ale Bisericei, şi nimeni nu se poate socoti pre
sine mai procopsit, nici mai Înţelept, şi nici mai cu multă luare aminte spre
aceasta de cât sfinţii părinţi.
Drept aceea, nimeni să nu se Înşele pre sine şi să crează că ar puteâ fi
mai iertător, de cât sfinţii părinţi, purtându-se ca un om fără grijă şi
păcătuind dimpreună cu cei ce fără nici o sfiire cad In păcate. Ş i cine oare
ar puteâ, sau ar cuteză, a se socoti mai îndurător de cât sfinţii părinţi? Ş i de
unde poate aveâ această volnicie? De vreme că pre aceştia îi defaimâ şi
lucrează afară din canoane şi hotărârile lor, lucrul său nu poate fi de nid un
folos şi este fără temeiu, ca abătut dela pravila sfintelor canoane. Deci toate
să le faceţi dupre canoane şi hotărârile părinţilor, de voiţi a moşteni In voi
Darul lor; şi iertarea păcatelor care o dăm noi, să fie adevărată şi
credincioasă; iară de se va face lntr’alt chip, atunci iertarea sau hotărârea ce
tăcem rămâne cu îndoire.
Iar cele ce pot îndemnă pre duhovnic a iertâ păcatele, ori a face oarecare
uşurări preste canoanele sfinţilor părinţi, sunt acestea:
Când cineva vine către dânsul şi se arată cu căinţă călduroasă şi plină
de umilinţă pentru păcatele sale, cu adevărată mărturisire a greşalelor sale,
cu adâncă şi duioasă Înfrângere a sufletului său, cu adevărată părăsire a
faptelor lui celor rele, şi cu inimă curată şi depărtare de dânsele, Încă şi cu
nefăţarnică silinţă către faptele cele bune, însoţite de Infrânare şi
milostenie. Că aceste sunt lucruri bune, le mărturisesc şi sfinţii părinţi. Deci,
pre unul ca acesta să-l primeşti şi cu dragoste să-1 alinezi, şi-i poţi face
încă şi ceva uşurare din canoane spre folosul lui; iar într’alt chip, nu.
Să ştii încă şi aceasta, o duhovnice, că tot scopul Bisericii este
de a îndemnă , ş i a trage pre toţi că tre Dumnezeu cu dragostea În-
vă ţă turii celei bune, fă ră a lă sa pre nimeni întristat; că Dumnezeu caută
pocă inţă dda noi toţi, ca pre toţi să ne mântuească ş i nimeni să nu piară .
La Mă rturisire să iei seama, duhovnice, ca să judeci cazul dupre priceperea
ş i înţelegerea ce are fiecare; iar nu într’alt chip. Că de vei luă aminte, vei
află copii de 12 ani, carii pot să aibă minte mai multă de cât bă rbatul de
50 ani; ş i iară ş i, vei află om de 25 ori 30 de ani, care poate să aibă minte
sau pricepere mai puţină decât un copil de 15 ani.—Ia seama dar, că
Dumnezeu nu judecă dupre vârstă , ci dupre mintea ş i priceperea fiecă ruia
din noi, cum mai sus am zis.
Asemenea poruncim vouă , duhovnicilor, de oarece mulţi dintre oameni,
când se bolnă vesc, nu chiamă îndată pre duhovnic, ci numai când ar fi
380 RĂNDUIALA
aproape de moarte; încât aflându-se în cea din urmă slă biciune, mergând
duhovnicul, pre cei mai mulţi îi află fă ră graiu, ş i aş â ră mâind
nemă rturisiţi, pier sufleteş te ş i trupeş te. De aceea, că utaţi a aveâ îngrijire
de aceasta, ş i când se bolnă veş te vreunul din enoriaş ii voş tri, să nu
aş teptaţi, nici să -l lă saţi până la cea din urmă slă biciune, spre a-i se legâ
limba, ci să vă siliţi de cu vreme a-1 îndreptă sufleteş te dupre învă ţă tura
sfintei noastre Biserici, întă rindu-1 în credinţă , ş i aducându-i aminte de nă -
dejdea ce avem, să -l mă rturisiţi, să -l îndreptaţi ş i aş â să -l împă rtă ş iţi cu
sfintele Taine, învă ţându-1 a aveâ în mintea sa nă dejdea vieţii de veci. Iar
de nu va vreâ cineva să asculte de îndemnarea voastră , pre unul ca acela,
ca pre un necredincios, la Biserică , să nu-1 înmormântaţi. Asemenea la
sfintele să rbă tori, în posturi, ş i mai ales în Postul cei Mare, dupre cum este
ş tiut, mulţi din parohieni nu merg la sfânta Biserică , ba unii dintr’înş ii
petrec tot Postul cel Mare fă ră nici o îngrijire de mântuirea sufletului lor, ş i
tocmai a- proape de Paş ti, când nu numai nu pot a se folosi, dar nici au
auzit mă car bine canonul ce ii se dă de duhovnic, atuncea vin, ş i ca niş te
furi de cele sfinte, se fac a se mă rturisi ş i ei, ră tă ciţii, amă gindu-se cu
nă dejdi mincinoase, ca ş i cum ar fi cură ţiţi de pă cate, cu cutezare
obraznică se apropie de cele Sfinte, ş i aş â întinaţi se împă rtă ş esc cu prea
curate ş i Sfintele Taine.
Să învă ţaţi dar pre unii ca aceş tia, ca în toate posturile, ş i să rbă torile, ş i
mai ales în Postul cel Mare, în să ptă mâna cea dintâi ş i preste tot postul să
meargă la Biserică , precum se cuvine creş tinilor, ş i să aibă grijă ca toţi să -
ş i mă rturisească pă catele până la să ptă mâna din urmă a sfintelor patimi,
cură ţindu-se prin pocă inţă , ş i gă tindu-se dela mic până la mare, ca din
vreme să -ş i plinească canonul cel dat de pă rintele lor duhovnicesc, ş i
nimeni să nu ră - mâie nemă rturisit până la această să Dtă mână ; că ci
atunci se cu-
PENTRU DUHOVNIC
»>> •¥imm' .■ i ii«w wm.'jwwnw I’nr/'»v*r<
vine ca toţi să fie pregă tiţi, ş i nu tocmai atuncea să se facă pregă tirea,
fiind acest lucru foarte necuviincios ş i afară de rânduiala sfintei noastre
Biserici. Iar oricine nu va ascultă , pre acela să -l ară taţi Bisericii, ori să -l
lă saţi cu totul neîmpă rtă ş it cu sfintele Taine, până când nu se va întoarce
ş i-ş i va cunoaş te pă catul să u.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Gâtre preotul ce va să se facă duhovnic, cunr să înveţe fă ră sfială pre cei
ce
vin că tre dânsul.
C
Vel ce va să ia asupră ’ş i sarcina cea grea a duhovniciei, unul i.ca acela
este dator a se face pildă ş i chip al faptelor bune: 'înfrânat. smerit,
lucră tor de toată fapta bună , în tot ceasul ru- gându-se că tre
Dumnezeu, ca să i se dea lui cuvântul înţelegerii, ş i al cunoş tinţei, ca să
poată îndrepta pre cei ce nă zuesc că tre dânsul. Ş i mai ’nainte de toate,
381
dator este a se îndeletnici în citirea dumnezeeş tei Scripturi, a legii vechi
(zic) ş i a cei nouă . A ş ti de rost cele zece porunci, ş i cu deamă runtul a le
pă zi; a ş ti asemtnea Tainele ş i Dogmele ortodoxei credinţe; a posti întâiu
el Miercurea ş i Vinerea preste tot anul, ş i orânduitele posturi, iară mai cu
deosebire Postul Mare dupre apostoleş tile ş i soborniceş tile canoane, ca
din bună tă ţile ce are el, să poată porunci ş i altora ca să le facă . Că de va
fi el însuş i fă ră învă ţă tură ş i neînfrânat, ş i iubitor de dezmierdă ri, cum va
putea învă ţa pre alţii fapta bună ? Sau cine ar fi atâta de nepriceput, ca să -l
poată ascultă la cele ce zice el, vă zân- du-1 pre el a fi fă ră de orânduială
ş i beţiv? Că zice dumnezeeasca Scriptură : «Că mai crezută este vederea
decât auzul». Drept aceea, ia aminte de sineţi o duhovnice! Ca nu pentru
nepurtarea ta de grijă să piară vre un suflet, că din mâna ta se va cere. Că
iară ş i zice Scriptura: «Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu ne-
purtare de grijă ». Să nu te gră beş ti, ci pre rând cum aicea s’a însemnat,
câte pre unul să întrebi, nemirându-te de mă rimea sau mulţimea
pă catelor ce ţi se vor spune, nici înfricoş ându-te; ca nu cumva să tai
îndră zneala celui ce se mă rturiseş te, ş i să ascunză pă catele sale; ci cu faţă
blândă să -i zici, că ori tn ce fel de pă cat ar fi că zut, mârturisindu-1, ş i
pă ră sindu-se, ş i canonul plinindu-ş i, Dumnezeu îi iartă . Insă să iei aminte,
ca nu iară ş i prea cu deamă runtul iscodind întâmplă rile, ş i lucrurile
pă catelor, să le aţâţi ş i în inima ta. Aş ijderea ş i marele Vasilie zice: Ş ă nu
te temi de om pentru mă rirea ş i că derea lui, ca nu cumva să dai pre Fiul
lui Dumnezeu
în mâinile celor nevrednici; nici să te ruşinezi de vre unul din cei măriţi ai
pământului; ci măcar de ar fi împărat, sau domn, nefiind vrednic, să nu
îndrăzneşti al împărtăşi cu sfintele Taine. Că dum- nezeeştile canoane
poruncesc tuturor celor nevrednici a nu se împărtăşi, căci îndrăznind, în veac
se vor osândi, şi de nu se vor întoarce, vai 1 Ş i lor, şi celor ce-i împărtăşesc
pre dânşii. Acestea şi altele ca acestea să păzeşti. Ş i mai ’nainte de toate, să
păzeşti nemişcat toate dumnezeeştile porunci, ca să te poţi mântui pre tine,
şi pre cei ce te vor ascultă pre tine. Ş i fieştecarele din voi fără binecuvântarea
Arhiereului a căruia va fi eparhia, să nu îndrăznească a fi duhovnic, că unul
ca acela, cu pravila se va pedepsi ca un călcător de dumnezeeştile canoane;
pentrucă nu s’a piăgubit numai pre sineşi, ci şi pre câţi s’au mărturisit la
dânsul, căci sunt nemărturisiţi. Ş i câte a legat, sau a dezlegat, n’au nici o
putere după canonul al 6-lea al soborului din Cartagina, şi după al 43-lea al
aceluiaşi sobor.
382 RĂNDUIALA
RANDUIALA MĂRTURISIRII
Duhovnice! Viind că tre tir.e cei ce vor să se mă rturisească , să chemi cate unul, iară nu
câte doi sau mai mulţi, ş i stând tu înaintea Icoanei Stă pânului Hristos, îmbră cat în toate
veşmintele preoţeşti, mă car de ar fi ş i lucrul în grabă , fă ră Epitrahil şi Felon să nu
îndră zneşti a mă rturisi.
Apoi făcând început, zi aşâ:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Slavă ţie Dumnezeul nostru...
împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă Treime... şi după Tatăl
nostru... Că a ta este împărăţia... Doamne milueşte de 12 ori. Slavă, şi acum...
Veniţi să ne închinăm... Ş i psalm 50. Milueşte-mă Dumnezeule... (vezi pag.
75). Apoi Troparele acestea, glas al 6-lea. Milueşte-ne pre noi Doamne,
Milueşte-ne pre noi... Slavă... Doamne milueşte-ne pre noi... Ş i acum...
milostivirii...
Acestea caută-le înapoi la pagina 5. Apoi citeşte rugăciunile de iertăciune.
D
umnezeule Mântuitorul nostru, carele prin Proorocul
.tău Natan ai dăruit lui David cel ce s’a pocăit iertare
pentru păcatele lui, şi ai primit rugăciunea lui Manasl
pentru pocăinţa lui, însuţi
MABTUWSIKEI 383
şi pre robul tău (N), carele se căeşte de păcatele ce a făcut,
primeşte-1 cu obişnuită iubirea ta de oameni, trecându-i cu
vederea toate cele ce s’au făcut de dânsul, cel ce ierţi
nedreptăţile, şi birueşti fărădelegile, .pentru că tu ai zis
Doamne: „Cu vrere nu voesc moartea păcătosului, ci ca să
se întoarcă, şi să fie viu; şi de şaptezeci de ori, câte şapte să
iertăm păcatele“. De vreme ce slava ta este neasemănată,
şi mila ta nemăsurată, pentrucă de vei căută fărădelegile,
cine va puteâ suferi? Că tu eşti Dumnezeul celor ce se
pocăesc, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii
Vecilor, Amin* Altă rugăciune:
S tăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui ^Dumnezeu

celui viu, Păstorule şi Mielule, cel ce ridici păcatele lumii,
carele ai dăruit datoria celor doi datornici, şi păcătoasei
i-ai dat iertare păcatelor ei; însuţi Stăpâne, slăbeşte, lasă,
iartă păcatele, fărădelegile, greşalele cele de voie, şi cele
fără de voie, cele întru ştiinţă, şi cele întru neştiinţă, cele
întru călcarea de poruncă, şi întru neascultarea, ce s’a făcut
de robul tău acesta (N); şi ori cu ce ca un om purtând trup
şi vieţuind în lume, dela diavolul s’a înşelat, sau în cuvânt,
sau în faptă, sau în ştiinţă, sau întru neştiinţă, sau cuvântul
preoţesc a călcat, sau supt blestemul preoţesc a fost, sau
supt anatema a căzut, sau supt jurământ s’a supus. însuţi ca
un bun şi carele nu ţii minte răul Stăpâne, binevoeşte a se
dezlegă robul tău acesta prin cuvânt, iertându-i lui şi
anatema şi blestemul său, dupre mare mila ta. Aşâ Stăpâne
iubitorule de oameni Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm bunătăţii tale, pentru robul tău acesta, şi treci cu
vederea ca un mult milostiv toate păcatele lui; izbăveşte-1
pre el de veşnicile munci. Că tu ai zis Stăpâne: „Ori câte veţi
legă pre pământ, vor fi legate şi în Cer; şi câte veţi dezlegă
pre pământ, vor fi dezlegate şi în Cer“. Că numai tu singur
eşti fără de păcat, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi
Părintelui tău celui fără de început, şi prea sfântului şi
bunului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi
384 AÂNDTJULA
în vecii vecilor. Amin.
Apoi ş ezând duhovnicul tfi jeţ cu faţâ veselă , ca şi când ar închipui iubirea de oameni a
lui Dumnezeu, zice câtre cel ce se mă rturiseşte acestea:
Iată fiule! Hristos stă nevăzut primind mărturisirea ta cea
cu umilinţă. Deci, nu te ruşinâ, sau te teme, ca să ascunzi
de mine ceva din cele ce ai făcut, ci toate fără sfială spune-
le, ca să iei iertare dela Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi
sfânta lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu numai că sunt
martor, ca să mărturisesc înaintea lui, toate câte’mi vei
spune mie; iar de vei ascunde de mine cevâ, să ştii că toate
păcatele, îndoite le vei aveâ; socoteşte dar, de vreme că ai
venit la doftor, să nu mergi nevindecat
Ş i aş â să -l întrebi pre el cu deadinsul pre rând, câte una, câte una; şi să -l aştepţi
până când va ră spunde la fiecare întrebare. Ş i de va şti cele 10 porunci, să -i zici să le
zică , iar de nu va ş ti, a- rată -i-le toate pe rând, desluşindu-i fiecare poruncă , şi
îndemnân- du-1 ca să le înveţe pe dinafară .
MĂ RTURISIRII 385
. , « ■ » - ■ * --»—- r r r r r w r » i - - - - - - - - - - - - - - r r r r r r r w m i m u , ■ ■ _ i u MÎ_ Trrr ■■ .i.i.u
CELE ZECE DUMNEZEEŞ TI PORUNCI.

(Tablele Legii).
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi
dumnezei afară de mine.
2. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici toată asemănarea, a
câte sunt în Cer sus, a câte sunt pre pământ jos, în apă şi
supt pământ, să nu te închini lor, nici să slujeşti lor.
3. Să nu ei numele Domnului Dumnezeului tău în
deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei ca să o sfinţeşti pre
ea. In şase zile lucrează şi. săvârşeşte toate lucrurile tale,
iară în ziua a şaptea te odihneşte, căci este ziua Domnului
Dumnezeului tău.
5. Cinsteşte pre tatăl tău şi pre mama ta, ca să-ţi fie ţie
bine şi să trăeşti ani mulţi pre pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu preacurveşti.
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturiseşti asupra vecinului tău mărturie
mincinoasă.
10. Să nu pofteşti femeea aproapelui tău, nici casa lui,
nici sluga lui, nici toate câte sunt ale aproapelui tău.
Ş i mai înainte de toate, să -l întrebi pentru credinţă , zicându-i:
Mai întâiu de toate, spune-mi fiule, crezi cu a- devărat, în
sfânta şi de vieaţă făcătoarea Treime?
Iară cel ce se mă rturiseşte să ră spunză aş â:
Crez întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui

Dumnezeu carele din Tatăl s’au născut, şi întru unul Duhul
Sfânt carele dela Tatăl purcede, Treimea cea de o fiinţă şi
nedespărţită.
386 BANDUIALA
Dar crezi că soborniceasca şi apostoleasca Biserică este

sădită la răsărit şi crescută, şi dela răsărit preste toată
lumea este semănată, şi-dea- tunci până acum stă
neschimbată şi nemişcată? Sau te îndoeşti la vre-o
oarecare poruncă sau învăţătură ?
Ş i de va crede drept şi neîndoit, de va ş ti carte, să -i zici să zică Simbolul credinţei
până în sfârşit. Adică : Crez întru unul Dumnezeu...
Iară neştiind carte, să -l înveţi să zică acestea:
Crez întru una sfântă sobornicească şi apos- tolească
Biserică a răsăritului, care stă din început întru toate
dogmele ei neclătită şi nemişcată.
întrebare. Crezi că sfântul Botez carele se face prin Darul
Sfântului Duh, nu numai a păcatelor celor strămoşeşti face
iertare, ci şi tărie şi putere dă celui botezat, a nu mai
păcătui după aceea, şi mai ales ai nădejdea vieţei de veci?
Răspuns. Crez şi mărturisesc un sfânt Botez, carele se
face prin Darul sfântului şi de vieaţă făcătorului Duh, spre
spălarea păcatelor noastre, în care noi din nepurtarea de
grijă de bunăvoie cădem, şi cu bună nădejde aşteptăm
învierea morţilor, şi vieaţa veacului ce va să fie.
întrebare. Spune-mi, nu cumva eşti eretic, sau despărţit de
Biserica răsăritului? Sau de te-ai unit cu ereticii cercetând
capiştele lor, ascultând învăţătura lor, sau citindu-le cărţile?
N’ai mărturisit strâmb ? N’ai călcat vre-o făgăduinţă,
care te-ai făgăduit lui Dumnezeu, sau Scripturile cele
dumnezeeşti le-ai socotit minciuni?
^ Spune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu malahie, au
doar şi acum o faci aceasta?
Au doar ai curvit cu niscaiva femei; şi ce faţă a fost, parte
bisericească, sau mirenească, cu bărbat sau fără bărbat?
Sau n’ai curvit cu femeea
ta până a nu o luă?
N’ai căzut cu cinevâ din rudenii, sau cu vre-o oarecare
faţă, sau' cu cumătră ta ?
N’ai făcut sodomie tu cu altul, sau altul cu tine?
MĂ RTURISIRII 387
N’ai umblat cu femei de altă lege, sau cu femeea ta
preste fire; sau cu vre un fel de dobitoace ? ¡2§Nu cumva ai
ucis pre vre un om cu voie sau fără de voie?
N’ai furat ce vă? Ş i ai jurat cum că nu ştii, sau
altul a furat şi tu-ai ascuns furtişagul?
Nu te-ai bătut cu cinevâ? Ş i cum, cu voia ta sau fără voia
ta?
N’ai dat pre cineva în mâinile celor mari cu vre un fel de
pâră dreaptă sau strâmbă, spre vre un folos al tău, sau de
zavistie?
N’ai făcut cuiva asupreală vrând să cumperi moşii,
dobitoace sau odoare?
N’ai fermecat pre cinevâ? N’ai vărsat ceară sau plumb?
N’ai adus vrăjitori la casa ta, pentru ca să-ţi vrăjască, sau
n’ai vrăjit tu cuivâ?
N’ai făcut sau ai umblat cu nescarevâ vrăji spre
surparea vre unei case?
N’ai legat gura lupului, ca să nu-ţi mănânce do-
bitoacele?
N’ai legat nunta vre unui bărbat sau femee?
N’ai purtat baier ca să nu te cuprinză vre-o răutate ?
Spune-mi, n’ai ocârît pre părinţii tăi, sau pe preoţi, sau
pre călugări, sau pe vre unul din oameni r
N’ai cu cinevâ vrajbă? Sau deşi ai, împacă-te cu dânsul,
că de vei fi cu cinevâ învrăjbit sau pizmuindu-1, prinoasele
tale şi rugăciunea ta şi orice vei face pentru Dumnezeu,
neprimite sunt.
Spune-mi, n’ai mâncat mortăciune? Sau sugrumat, sau
mâncat de lup, sau bătut şi ucis de pasări, sau nu te-ai
spurcat cu altele ca acestea de care apără sfânta pravilă a
nu le mâncâ?
N’ai mâncat Miercurea şi Vinerea carne sau brânză? N’ai
dat pe vre un om diavolului? N’ai hulit, sau ai ocărit
Credinţa, sau Legea, sau oarecare hulă ai zis, sau ai
blestemat pre vre un om?
388 RANDUIALA
N’ai grăit minciună sau să fi jurat strâmb? Nu te-ai

mândrit sau să te fi trufit cu mărire deşartă, sau nu te
îmbeţi, din care trupul şi sufletul pierzi?
De ai ştiut de orice fel de pagubă sau furtişaguri, şi
auzind carte de blestem citindu-se pentru acele pagube,
n’ai vrut să le vădeşti, ci ai tăcut făcându-te şi tu părtaş
blestemului?
N’ai botezat sau să fi cununat sau să fi măritat, cu poftă
ca aceea, ca în urmă să curveşti cu vre unele dintru
aceleaşi feţe?
N’ai ţiitoare, sau având ai lăsat-o, şi acum nu lipseşti
mijlocind prin scrisoare, sau prin altele, a înnoi cu dânsa
dragostea?
N’ai făcut strâmbătate vre unei fete fecioare, sau de ţi-ai
lăsat femeea şi ai luat alta?
; N’ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te ai bătut, sau ai făcut
vărsare de sânge ? Sau n’ai vărsat de beţie dupăce te-ai
împărtăşit?
N’ai dat sfaturi viclene asupra aproapelui tău să fure, sau
să ascunză ce a furat, sau pre alti.
furi să nu-i vădească, sau să ucigă, să curveascft, sau alte
răutăţi să facă, spre paguba şi ocara a- proapelui său?
N’ai îndemnat pre oarecari tineri spre sodomie, sau la
alte răutăţi cu dânşii te-ai însoţit?
N’ai luat bani în datorie şi nu i-ai plătit? Sau de ai luat
dela alţii dobândă cât nu se cădeâ?
N’ai pârît pre cineva, şi din pâra ta i s’a întâmplat moarte
saiţ pagubă, mai mult de cât gre- şala lui ?
Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,
pe cari Hristos fraţi îi numeşte?
Iţi aduci aminte de părinţii tăi ca să-i pomeneşti la
Sfintele Liturghii, care este lucru primit de Dumnezeu?
N’ai hulit prea sfânt numele lui Dumnezeu, sau răpşteşti
asupra lui pentru vre o scârbă ? Nu crezi visele? Ş i din
părerea lor ai lăsat ajutorul lui Dumnezeu, şi ai alergat la
MĂ RTURISIRII 389
nfscarivâ farmece sau alte lucruri drăceşti?
De primeşti şi nu goneşti îndată din inima ta gândurile
cele viclene, căci duh este diavolul, duh este şi sufletul
omului, şi umblă diavolul pururea cercând inimi fără grijă?
Drept aceea, se cade nouă pururea să-l gonim, stându-i
împrotivă cu gândul cel către Dumnezeu ?
Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar odată
într’un an?
Ţi-ai plinit canonul cel dat dela duhovnic? Au nu te
mărturiseşti tot la un duhovnic? Sau ne- guţătoreşti
mărturisirea umblând din duhovnic în duhovnic ?
390 RÂNDUIiiLi.
Eşti pizmătareţ şi neiubitor de oameni, şi în tot chipul te
sileşti pururea spre paguba şi răutatea lor?
N’ai adus vre odată prinoase la biserică, având pizmă
sau vrajbă asupra cuivâ, şi n’ai spus preotului pricina ca să
te îndreptezi? N’ai schimbat hotarele vre unei moşii, sau pre
altul ai îndemnat să schimbe?
Iarâ de va fi boier să -l întrebi şi acestea, zicând că tre el aşâ:
Socoteşte aceasta fătul meu, şi fiul cel iubit al sfintei
noastre Biserici de răsărit, că nouă tuturor de obşte, mari şi
mici, boierilor şi săracii lor, trebueşte pocăinţa; şi precum
sufletul este mai mare decât trupul, aşâ şi mântuirea
acestuia cea mai mare folosinţă şi dobândă să o socotim.
Precum şi Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru grăeşte
zicând: „Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată,
şi îşi va pierde sufletul său“. Se bucură dar întru acest ceas
sufletul meu, dân- du’mi bună pricepere ca să înţeleg, că
eu nu gră- esc astăzi către om prost, ce nu ştie sfintele
Scripturi, ci grăesc către tine, carele din mică vârstă întru
acestea te-ai crescut şi te-ai hrănit; din care şi duhovniceşte
ca dintr’un izvor al vieţei adă- pându-te, cu daruri de mare
cinste te-ai împodobit. Cu care învăţătură eu văzându-te
îndestulat, nădăjduesc că fără de sfieală, neîmpiedecându-
te de nici un fel de pricină, ca şi către doftorul tău, fără
fiăţărie vei arătă întru acest curăţitor ceas, toate ranele tale,
care ca un om vieţuind în lume din întâmplări,Jle-ai câştigat,
ca să iei adevărată tămăduire dela însuşi Domnul nostru
Iisus Hristos, tămăduitorul şi Mântuitorul sufletelor şi al tru-
purilor noastre.
Ş i aşâ să -l întrebi de toate pre rând cum vezi; însă socoteşte duhovnice de este boier
mare sau mic. Ş i aş â de rând după celelalte ce s’au zis, să -l Întrebi şi acestea.:
Spune-mi, judeci drept fără făţărie; iei mită la judecată?
Judeci curând, au laşi pre cel sărac de piere pentru
lenevirea şi urâciunea ta?
De ai asuprit pe vre un sărac cu vre un fel de năpăstuire,
şi i-ai luat tot ce a avut, casă, grădină, moşie, sau alte
odoare?
Porţi grija, şi îndreptezi cu bună simţire boieria ce ţi s’a
încredinţat, nefăcând necazuri şi nedreptăţi unora şi
altora? Chiverniseşti bine precum place lui Dumnezeu, casa
şi slugile tale?
De ţi-ai lăsat sau şi acum îţi laşi cinstea şi dragostea
soţiei tale, şi te porneşti cu poftă spre slujnicile ce ai în
casă?
înveţi pre fii sau pre fiicele tale, sau şi pre slugi şi slujnicile
tale, să urmeze poruncilor bisericeşti? Din care pricină mulţi
din slugi rămân fără frica lui Dumnezeu, şi mai mulţi pier,
de care tu ai a da seama?
Nu sileşti pre cineva din supuşii tăi să deâ daj- die, sau
să lucreze în sărbători, sau să argăţească mai mult decât
este cu dreptul?
Plătit-ai argaţilor, slugilor şi muncitorilor celor cu ziua,
simbria lor?
N’ai luat cevâ cu deasila, şi nu te-ai îndurat pentru
lăcomie să întorci?
Ş tiut-ai de răutăţile ce vor să vie dela cei mari asupra
oamenilor, şi nu te-ai silit cu cuvântul pu-
—- -■ i > w» m
pre putinţă a ajută poporul şi a opri primejdia?

Milueşti pre cei lipsiţi dupre puterea ce ai? Mângâi pre
cei întristaţi, au îi treci cu vederea pre cei supăraţi?
Cercetezi bolnavii şi pre cei de prin multe necazuri?
Milueşti temniţile şi pre alţii ce sunt închişi şi mai ales pre
văduve sărace, şi neputincioase, şi pre copiii săraci?
Nu treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?
N’a rămas săracul necăjit şi neîn- dreptat pentru lenevirea
şi trândăvia ta, căci n’ai silit să-i dezlegi judecata?
N’ai supărat bisericile cu vre un fel de supărare?
N’ai hotărît vre o moşie cu strâmbul pentru mită sau
pentru vre-o pizmă?
392 RÂNDUIALA
N’ai silit cu pizmă, asupra vre unei rude boier sau altuia,
ca să-l pogori din cinste şi să-l pierzi dinaintea oamenilor?
Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra
creştinilor, şi le dai lor obraz asupra a- cestora ?
N’ai stătut împrotiva Bisericei, sau n’ai ascultat pre
Arhiereul tău după toate câte te-a învăţat spre folos?
Nu te-ai certat cu Arhiereul tău, sau cu preotul, şi dela
dânşii n’ai luat iertare?
Ş i mai ales de ai făcut, sau faci cevâ împrotiva Bisericei, şi a
canoanelor sfinţilor Părinţi?
Iară de este femee să o întrebi acestea de rând aşâ:
Spune-mi fiică, n’ai băut burueni ca să nu faci copii? Sau nu
ţi-ai otrăvit pântecele ca să lepezi
MĂ RTURISIRII 393
copiii, sau grea fiind ai umblat fără rânduială, ridicând cevâ,
sau alergând preste putinţă, sau alt- cevâ ţi s’a întâmplat
de ai născut pruncul fără de vreme mort?
N’ai pus baier sau cercel, la copii sau la dobitoc ca să
trăiască? N’ai vrăjit ca să ştii cât vei trăi? Sau câţi copii vei
naşte, sau să ştii cevâ* din cele neştiute ?
Nu cumvâ ai curvit de fată mare sau când ai fost
logodită? Sau să fi făcut malahie cu altă fată sau femee,
sau fiind tu fată te-ai frecat spre curvie cu altă femee?
N’ai curvit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu alte feluri de
meşteşuguri, cu minciuni sau cu alte viclenii?
N’ai furat cevâ dela dânsul spre paguba lui? N’ai căzut
cu bărbatul tău preste fire?
N’ai îndemnat pre altă femee a cuivâ spre curvie? N’ai
ascultat pe la ferestre? N’ai purtat minciuni cu care ai fi
învrăjbit pre vre unii din oameni?
Nu te împodobeşti sau te sulimeneşti, sau cu alte feluri
de mirosuri te ungi, puind în gândul tău să înşeli pre mulţi
tineri spre râvna păcatului?
Nu cumvâ intri sulimenită în sfânta Biserică
zătignind pre mulţi creştini, şi de vorbeşti în Biserică, care
este ţie sufletească pagubă, şi ocară trupească?
Nu joci şi râzi neoprit, şi fără socoteală, şi umbli din casă
în casă fără treabă, şi gura o porneşti neoprit spre multe
feluri de vorbe netrebnice?
Iţi porţi cinstea bărbatului precum se cade, sau
îl ocărăşti, sau îl dosădeşti, sau pentru multă mândria ta
U faci să cheltuiască pe îmbrăcăminte, sau pe alte lucruri
mai mult decât are el, din care se poate trage vouă
sărăcie?
Nu cumvâ îl porneşti cu mânie asupra aproapelui tău?
Nu te juri pre sineţi, sau pre dânsul ca să răsplătească
vre-o greşală a cuivă?
N’a făgăduit bărbatul tău să deâ ceva Bisericii, sau
milostenie la săraci, sau alte fapte bune a vrut să facă şi
394 RANDUULA
tu l-ai oprit? Sau din lenea ta nu’ţi porţi grijă- de casa ta
precum trebueşte?
Ş i aş â cu toată socoteala şi purtarea de grijă , să ei seama celor ce se mă rturisesc la
tine, socotind feţele, de este boier, sau prost; de este să nă tos sau bolnav; că rturar sau
necă rturar, şi învă ţându-1
să -i zici aşâ:
Iată de acum pentru toate acestea dator eşti să te

păzeşti, de vreme că cu al doilea Botez te-ai botezat,
după rânduiala tainilor creştineşti; pune dar de acum
început bun nădăjduind spre Dumnezeu cel ce poate a’ţi
ajută, şi mai vârtos te păzeşte ca să nu te mai întorci
iarăşi spre greşalele acelea ce ai făcut, ca să nu fii râs şi
batjocură dracilor şi lumii; căci păcatele nici un folos nu
aduc creştinilor, ci mai ales aduc neputinţă, boală,
sărăcie şi multe teluri de scârbe întru această lume; iară
în cealaltă arvunesc osândă veşnică şi1 munca iadului.
Drept aceea datori suntem toţi, mici şi mari, săraci şi
bogaţi; flecarele din noi, cu frica lui Dumnezeu şi cu
cucernicie să vieţuim, ca pururea să fim întăriţi cu Darul
lui Dumnezeu.
Acestea toate zicându-le că tre dânsul, şi ispitindu-1 cu deadinsul, ş i el iară şi cu
deadinsul pre rând de sineşi mă rturisindu-le, şi de-
scoperindu-le, să -i zici lui: Pleacă ţi capul. Ş i el plecându-şi capul, citeşte
tăpâne Doamne Dumnezeule cela ce eşti mân- tuirea
S robilor tăi, milostive, îndurate şi îndelung răbdătorule,
carele îţi pare râu de răutăţile noastre, şi nu voeşti
moartea păcătosului; ci să se întoarcă şi să fie viu. însuţi şi
acum milosti- veşte-te asupra robului tău (N) şi-i dă lui chip
de pocăinţă, iertare păcatelor şi slobozire, iertând lui-toată
greşala cea de voie, şi cea fără de voie; împacă-1 şi-l
uneşte pre dânsul cu sfânta ta Biserică întru Hristos Iisus
Domnul nostru, cu carele împreună ţi se cuvine stăpânirea,
şi marea cuviinţă în veci, Amin.
Ş i sfârşind rugă ciunea, zi ectenia:
încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor
robului lui Dumnezeu (N)» Ş i pentru ca să i se ierte lui toată
greşâla cea de voie, şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui, iertare
păcatelor şi vreme de pocăinţă.
B
Ş i face sfârşitul: Slavă ţie Hristoase Dumnezeule, nă dejdea noastră , slavă
ţie. După aceasta punând mâna pre capul lui, zi rugă ciunea aceasta:
omnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu Darul şi
cu îndurările iubirii sale de oameni,
să te ierte pre tine fiule (N) Ş i să-ţi lase toate păcatele. Ş i eu
nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce’mi este dată,
te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Ş i zicând sfârşitul dezlegă rei acesteea, însemnează chipul Crucii cu mâna
pre capul celui ce s’a mă rturisit. Apoi zice:• Cuvine-se cu adevă rat să te
fericim... Ş[ aşâ"slobozindu-l cu pace, să -i dai canonul după potriva pă catelor
lui, şi de va fi fă cut pă cate mai multe şi mai mari, să -i dai canon mai mare,
adică să fie oprit de sfânta împă rtă şire ani mai mulţi; iară cele mai uşoare
pă cate să -i ierţi lui, pentru canonul cel mai mare ce i-ai dat. Insă , pentru cele
mari pă cate, să zici că tre dânsul aşa:
Fiule, atâţia ani poruncesc dumnezeeştii Părinţi să nu te
împărtăşeşti cu sfintele Taine, ci numai să bei Aghiazmă
mare, şi de vei ţineâ să nu te împărtăşeşti, ţi se vor dezlegă
păcatele tale; iară de vei îndrăzni preste porunca sfinţilor
Părinţi ca să te împărtăşeşti, atuncea te vei socoti al doilea
Iudă. Iară de vei fi tare slab având frică de moarte, atuncea
să te împărtăşeşti, şi de te vei sculă, iarăşi vei rămâneâ în
anii ce ţi s’au poruncit, până când vei plini canonul. Iară
pentrucă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel
dintâiu, ţi se va socoti alt canon pentru împărtăşire, şi-l vei
plini şi pe acela.
Să socoteşti şi aceasta duhovnice.
Că de când va fi pă ră sit omul pă catul, dintru aceeaşi vreme să ia ş i
canonul, de pildă : un om a fă cut pă cate de moarte, ucidere sau preacurvie,
pentru care zece ani să se lipsească dc sfânta împă rtă şire; pre acesta să -1
întrebi, şi de se va fi pă ră sit de doi ani de acel pă cat, să -i dai opt ani,
scă zându-i pre cei doi; iară de se va fi pă ră sit de cinci ani, tu să 1 canoniseşti
numai cu acei cinci. Ş i la altele aşa să faci scă dere. Că dupre cum gră eşte
marele Va- silie: In câtă vreme va face omul pă catul, şi nu se va împă rtă şi,
întru nimica i se socoteşte canonul opririi dela Sfinte, dacă nu pă -
ră seşte pă catul; şi de se va întâmplă ca iară şi să cază în pă cat, iară şi din
început se cade să i se deâ canonul; iară de se va întâmplă să cază într’alt
pă cat mai ’nainte de să vârşirea canonului ce i s’a dat mai ’nainte, se cade
a socoti anii carii sunt mai mulţi, ai canonului celui neplinit, sau ai
canonului pă catului celui fă cut de * curând, şi al că ruia pă cat va fi canonul
mai mult, acela să i-1 dai acum pentru amândou#» pă catele; şi după
facerea pă catului celui de pre urmă , de se va fi oprit dela sine, sau dela alt
duhovnic de sfânta împă rtă şire, acei ani şi vreme să i se socotească în
numă rul canonului ce-i vei dâ.
Socoteşte şi aceasta.
PENTBU CANOANE 397
Că de se va află acel om, cu bună cucernicie, şi va vrea să facă în toate
zilele metanii dupre putinţă , să -i ierţi lui un an din numă rul anilor ce l-ai
oprit ca să nu se împă rtă şească ; şi de va vreâ să facă milostenie dupre
putere, să -i ierţi şi alt an. De va posti Miercurea şi Vmerea, dupre porunca
sfinţilor Apostoli, să -i ierţi şi alt an. De va să postească şi Lunea să nu
tnânânce carne, să -i laşi ş i alt an. De va fi de vârstă mai jos de 30 de ani,
să *i laşi şi alt an. De va fi mai jos de 20 de ani, mai puţin să -l canoniseşti.
Iară de va vreâ să se pocă iască de pă cate, şi va vreâ să se facă
că lugă r, atuncea cu două pă rţi să -l canoniseşti, şi a treia să -i ierţi.
De va vreâ să meargă în mă nă stire de obşte, să -i laşi jumă tate din
canon. Iară de va că dea după ce a luat chipul că lugă rii, atuncea să le facă
toate deplin.
ÎNVĂ Ţ Ă TURĂ PENTRU CANOANE
Cum se cade a dâ pentru fieştecare păcat, scoase din canoanele sfintei Pravile.
Pentru preacurvie, ani 15 să nu se împărtăşească,
după canonul 58, al marelui Vasilie.
Iară canonul dela Anghira, pe preacurvari ca pre curvari îi
canoniseşte; însă pre cei ce se făgă- duesc că vor face
milostenie, şi alte fapte bune. Sodomia ani 15. Canonul 2,
al marelui Vasilie. Curvia cu dobitoc ani 15. Canonul 63, al
marelui Vasilie.
398
T» r r ——11 —r nrf rrr r * < ‘ -
ÎNVĂ Ţ Ă TURĂ -
. . . . . . . . . . . . . . . . . . ■■■n » ....................................... . ‘i*r-r- fr r^-ir tf inn< n<i ^
Pentru curvie ani 7. Canonul 59, al marelui Vasilie.

Preotul de va cur vi, sau va preacurvi, sau sodomie
făcând, sau cu dobitoace, sau cu pasări pă- cătuind, sau
cu femeea lui preste fire curvind, sau cu vrăjigumblând,
să nu mai fie preot. Canon 81, al marelui Vasilie.
Cel ce va curvl cu sora lui cea de un tată şi de o
maică, ani 20 să nu se împărtăşească, canonul 62,
marele Vasile. Iar Ioan zice, 15 ani.
Cel ce va curvi cu nora, cu soacra, sau cu muma
soacrei, ori cu cumătră, ani 11 după canonul 79, al
marelui Vasilie.
Cu vară primară ani 10, cu a doua vară ani 9. Cu
muma naşei sale, ani 11; iară cu naşa 20. Cu cumnata ani
11. Femeea cu doi fraţi ani 11.
Cu muma vitregă ani 12, după canonul 79 al marelui
Vasilie.
Pentru fecioară cine o va strică mai mică de 12 ani,
ani 12, Ioan Postnicul.
Aşijderea femeile carele n’au bărbaţi, cu canonul
curvii să se canonisească.
Iar cele cu bărbaţi, cu canonul prea curvii să se
canonisească, adică cu ani mai mulţi.
Cela ce va umblă cu femeea preste fire, ani 5, şi preot
să nu se facă. Aşâ să canoniseşti şi pre- femee, de va fi
fost cu voia ei.
Iară de-i va fi fost cu sila, mai uşor s’o canoniseşti,
însă precum vei pricepe tu sila ei.
Cel ce va umblă cu femee streină preste fire, ani 15.
Jurătorul pe strâmb ani 10, iară de a făcut a-
PENTRU CANOANE 399
++'++++++•*+++*mmm— — — ^ — — — — — — — — w Î m m m —
ceasta de nevoie, ani 6. Canon 88 al marelui Vasilie.

Martorul mincinos, ani 6.
Cel ce face malahie, post 40 de zile, şi metanii 100 pe zi,
iară de nu va posti, un an să nu se împărtăşească, şi câte
50 metanii pe zi.
Iară de a făcut cela cu cela malahie, post 80 de zile, sau 2
ani să nu se împărtăşească şi câte 50 de metanii pe .zi.
De va muri copilul nebotezat pentru nepurtarea de grijă
a părinţilor lui, ani 3 să nu se împărtăşească, mâncând
Lunea, Miercurea şi Vinerea odată, şi metanii 200 pe zi.
Iară de va fi din lenea preotului, atunci al lui este păcatul.
Cel ce va aveâ vrajbă asupra cuivâ, în Biserică să nu intre
până nu se va îm'păcâ, că rugăciunea lui spre blestem, şi
spre păcate se socoteşte, şi să facă pe toată ziua câte 50
de metanii.
Femeea ce’şi va omori pruncul la ţâţă, 7 ani să nu se
împărtăşească.
Iară pentru celelalte canoane cum se cade a dâ pentru fiecare pă cat, să cauţi la cartea
numită «Carte foarte folositoare de suflet», tipă rită în Tipografia Că rţilor Bisericeşti.
RUGACIUNEA
Care o citeşte Arhiereul sau Duhovnicul.
De iertarea tuturor pă catelor cele de voie şi cele fă ră de voie, ş i
la tot jură mântul şi blestemul.
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fi-
Wfule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule,
carele ai ridicat păcatul lumii, cela
400 RUGĂCIUNEA
i+rrr.*‘ mm
ce ai iertat datoria celor doi datornici, şi femeii celei păcătoase i-ai dat
iertare păcatelor ei; cela ce ai dăruit vindecare slăbănogului împteună cu
iertarea păcatelor lui. T u uşurează, lasă, iartă păcatele şi nelegiuirile;
lucrurile cele spurcate, cele de voie şi cele fără de voie, cele ştiute şi cele
neştiute, cele cu călcarea, de poruncă şi neascultarea, ce s’au făcut de
robii tăi (N), şi câte ca nişte oameni purtând trup şi vieţuind in lume, s’au
alunecat şi au greşit, cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţa sau cu
neştiinţa, în noapte şi în zi, sau supt blestem şi âfurisanie dela Arhiereu,
sau dela preot au căzut, sau însuşi ei pre sine s’au blestemat, sau cu
jurământ pre numele lui Dumnezeu s’au jurat şi l-au călcat, sau din
mânia cea fără de socoteală pre vreunul din creştini au dat anatemei,
sau au blestemat, sau nebuneşte au vorbit, sau au osândit, sau au
clevetit, sau vorbe spurcate au vorbit, sau au zavistuit, sau au minţit, sau
şi-au adus aminte de rău; sau cu mânie s’au pornit, sau s’au mândrit,
sau au clevetit, sau camătă au luat, sau s’au trândăvit, sau îndeşert s’au
mărit, sau întru iubire de argint au căzut, sau s’au îmbătat şi au vărsat,
sau la fermecătoare şi la vrăjitoare şi la descântătoare' şi la alţii
asemenea acestora au alergat, sau preste măsură au mâncat, sau întru
nesaţiu au fost, sau al doilea rând au mâncat, sau au curvit, sau au
preacurvit, sau malahie au făcut, sau cu bărbat au căzut, sau cu cruzime
au păcătuit, sau sodomie au făcut, sau cu dobitoc -au căzut, sau cu pa-
sări, sau altui trup au făcut pricinuire de păca-
tul .curviei, sau au bătut, sau au vătămat, sau au lovit, sau
pre cinevâ au scuipat, sau au furat, sau cu nemilostivire şi cu
scumpete s’au îngreuiat şi pre săraci n’au miluit, sau dupre
potriva puterii lor bine n’au făcut, sau în gând au hulit, sau de
necurăţie şi-au adus aminte, sau au pârît, sau strâmbătate
au făcut, sau pre fraţii lor i-au scârbit, sau i-au urît, sau i-au
amărît, sau la rugăciune şi la cântare stând, mintea lor s’au
abătut la alte viclenii lumeşti, sau ca nişte robi pân- tecelui
s’au făcut, sau ce nu se cade au vorbit, sau pre ascuns au
mâncat, sau cevâ. spurcat au mâncat, sau cu semeţie au
grăit, sau nebuneşte aurîs, sau frumuseţe streină au văzut şi
cu dânsa şi-au rănit inima, sau vorbe deşarte şi netrebnice
au grăit, sau de păcatele fraţilor lor au rîs, şi i-au osândit, şi
ale lor păcate şi nelegiuiri nu le-au socotit, sau de rugăciune
n’au grijit, sau poruncile duhovnicilor n’au păzit, sau s’au
lenevit, sau nebăgători de seamă au fost, sau răbdare n’au
a- vut, sau cu îndrăznire socotindu-se a fi înţelepţi,
deşertăciuni au grăit, sau au clevetit, sau altceva rău au
făcut. Pentru toate acestea, şi altele asemenea acestora,
ştiute, şi neştiute, câte ca nişte oameni robii tăi aceştia fraţii
noştri au greşit iubitorule de oameni Doamne, milueşte-i şi
LA MULTE TREBUINŢE 401
le iartă lor toate. Aşâ Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru,

ascultă-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii tale pentru
robii tăi aceştia fraţii noştrii, şi treci ca un neaducător aminte
de rău, toate cele greşite ale lor şi necurate fărădelegi, cele
ce ca nişte oameni au făcut, sau au gândit. Că şi acuţn ei
singuri, le mărturisesc înaintea împărăţiei tale, că acestea şi
mai mult decât acestea au făcut. Ci, pentru mila ta ascultă-
mă pre mine robul tău, şi-i izbăveşte pre dânşii de veşnicile
munci, şi-i fâ moşteni veşnicilor tale bunătăţi, împreună cu
toţi cei ce din veac ţi-au plăcut ţie, şi-i învredniceşte pre
dânşii fără de osândă a se împărtăşi cu înfricoşatele şi
nemuritoarele tale Taine, c& tu ai zis Stăpâne: „Câte veţi legă
pre pământ, vor fi legate şi în ceruri, şi câte veţi dezlegă pre
pământ vor fi dezlegate şi în ceruri“. Că tu singur eşti fără de
păcat, şi puternic a iertă păcatele. Ş i ţie se cuvine toată
slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi celui fără de
început al tău Părinte, şi prea sfântului şi bunului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGACIUNEA
S
PentrucelcesimtIntraWesternuri,şlpre slneşlcnjurământs'aulegat.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, unul nă-
Pscut Fiul şi Cuvântul Tatălui, cela ce toată legătura
păcatelor noastre prin patima ta o ai rumpt, şi ai suflat în
feţile Apostolilor tăi, şi ai zis: „Luaţi Duh Sfânt, şi ori cărora
veţi iertă păcatele, se vor iertă lor, şi cărora le veţi ţineă,
ţinute vor fi“. Tu Stăpâne prin-sfinţii tăi Apostoli ai dăruit ce-
lor ce dupre vremi slujesc la cele sfinte întru sfântă Biserica ta,
să ierte păcatele pre pământ, şi să lege şi să dezlege toată
legătura nedreptăţii. Deci şi acum te rugăm pentru fratele
nostru (N), carele stă înaintea ta: dâ-i lui mila ta, rumpei le
402 BUGACTUNI
gătura păcatelor lui, şi orice a greşit întru neştiinţă, sau întru

nebăgare de seamă, sau din slăbiciunea sufletului a făcut;
cela ce ştii neputinţa omenească, şi ca un iubitor de oameni
şi bun Stăpân, toate păcatele cele de voie şi cele fără de
voie iartă-i lui. Că tu eşti cela ce dezlegi pre cei legaţi, cela ce
ridici pre cei surpaţi, nădejdea celor desnădâjduiţi, odihna
celor căzuţi. Si pre robul tău acesta (N), slobozeşte-1 din
legătura păcatelor. Că s’a proslăvit prea sfânt numele tău,
împreună cu al Părintelui tău celui fără de început, şi cu al
prea Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUCACIUNEA
I
LA DEZLEGAREA DE BLESTEM.
ndurate Doamne, bunule şi iubitorule de oa- _meni, carele
pentru îndurările tale ai trimis pre unul născut Fiul tău în
lume, ca să rumpă zapisul greşalelor cel asupra noastră,
şi să deslege legăturile celor legaţi de păcate, şi să
propovedu- iască celor robiţi iertare. Tu Stăpâne şi pre robul
tău (N), cu bunătatea ta slobozeşte-1 de legătura ce este
pusă asupra lui, şi-i dărueşte lui fără de păcat în toată
vremea şi locul, să se a- propie cu îndrăznire către slava ta,
şi cu curată ştiinţă să ceară dela tine mila cea bogată. Că
^milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă
înălţăm, împreună şi unuia născut Fiului tău, şi prea
RUGACIUNEA
Laimpicarencelorce 11(ostInirâJMţl.
ulţumim ţie Stăpâne iubitorule de oameni împăratul
M veacurilor, şi dătătorul bunătăţilor. Cela ce ai stricat
păretele cel din mijloc al vrajbei, şi ai dat pace neamului
omenesc. Cela ce şi acum ai dăruit pace robilor tăi,
înrădăcinează într’înşii frica ta, şi dragostea a unuia spre altul
o întăreşte, stinge toată prigonirea, ia dintre dânşii toate
smintelele împerecherii. Că tu eşti pacea noastră, şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
RUGACIUNEA
PENTRUCEICECĂLĂTORESC.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, calea cea
!>adevărată! Cela ce ai călătorit împreună cu sluga ta Iosit,
călătoreşte împreună Stăpâne şi cu robul tău (N ),
izbăveşte-1 pre dânsul de tâlhari, şi de toată bântuiala
vrăjmaşului celui ucigaş de oameni. Păzeşte-i vieaţa lui
nevătămată, şi sufletul lui curat de toată întinăciunea îl
fereşte; mişcările lui bine sporeşte-le, apucăturile lui îndrep-
tează-le; sănătos şi vesel întru cele ce doreşte a- rată-1. Aşâ
ne rugăm ţie împărate atotputernice, şi nepomenitorule de
rău Doamne, auzi-mă pre mine smeritul pentru bunătatea
ta, şi treci cu vederea toate greşalele robului tău (N), cu
Darul tău îmbogăţeşte-1, şi plin pre dânsul îl arată de
bunătăţile cereşti şi pământeşti. Că a ta este împărăţia şi
puterea, şi slava a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
RANDUIALA
CândsefaceCraceca sf&ntacopiela patimarre-onelboale.
Preotul zice aceste Tropare:
Răstignindu-te tu Hristoase, a pierit tiraniea, şi s’a călcat
puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci tu însuţi
Doamne, ne-ai mântuit pre noi, slavă ţie.
Slavă ...
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul legii, cu scump
Sângele tău, pironindu-te pre Cruce, şi cu suliţa
împungându-te, nemurire ai izvorît oamenilor Mântuitorul
nostru, slavă ţie.
Ş i acum...
404 BUGACTUNI
• Cu suliţa în coasta ta împungându-te, o Hristoase al meu!

Pre ceeace din coasta omenească a fost zidită, care a fost
pricină pierzării tuturor oamenilor, din blestem o ai izbăvit.
Rugăciunea pentru deochi.

Scoasă din greceşte.
tăpâne Dumnezeul nostru, împăratul veacurilor cel

S atotputernic şi atotţiitor, carele faci toate şi le prefaci
singur cu voia ta 5 cela ce cuptorul cel de şapte ori ars, şi
văpaia cea din Vavilon
în rouă o ai prefăcut, şi pre sfinţii trei coconi întregi i-ai păzit,
Doftorule şi tămăduitorule al sufletelor noastre, mântuirea
celor ce nădăjduesc întru tine, ţie ne rugăm, şi ţie ne
cucerim; depărtează, înstreinează, goneşte toată lucrarea
diavolească, toată calea satanei, şi toată vrăjmăşia, privirea
cea rea, stricăciunea, şi deochetura a ochilor celor făcători
de rele, şi pizmaşilor oameni, de la robul tău (N), şi ori din
frumuseţe, sau din putere, ori din norocire, sau din pizmă şi
răutatea rea, sau din deochi, i s’a întâmplat lui a- ceastă
neputinţă. însuţi iubitorule de oameni Stăpâne, întinde
mâna ta cea tare şi braţul tău cel atotputernic şi înalt, şi
cercetează această zidire a ta, şi-i trimite înger de pace,
stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, carele să blesteme,
şi să gonească dela dânsa tot sfatul rău, toată otrăvirea, şi
deochiul făcătorilor de stricăciune, a oamenilor pizmaşi,
dăruindu-i-se izbăvire cu mulţă- mire, să cânte ţie: „Domnul
este ajutonll meu, şi nu mă voiu teme de ce îmi va face mie
omul“. Ş i iarăşi: „Nu’mi va fi frică de rele, că tu cu mine eşti;
că tu eşti Domnul puterii mele, tare stăpânitor, Domnul
păcii, Părintele veacului ce va să fie“. Aşă Doamne
Dumnezeul nostru, mi- lostiveşte-te spre robul tău, şi de
toată stricăciunea şi supărarea ce i s’a făcut din deochiu,
izbă- veşte-1. Pentru rugăciunile prea binecuvântatei
Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea
Fecioarei Măriei; cu puterea cinstitei şi de vieaţă făcătoarei
Cruci; cu ale Arhanghelilor celor în chipul luminii; ale
cinstitului măritului pro
406 BUGAOIUNI
oroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfintei

marei muceniţe Marinei; ale sfântului Stelian; ale prea
cuvioasei maicei noastre Paras- cheva cea nouă; ale sfântului
sfinţitului mucenic Elefterie şi ale sfântului (N)* a căruia
pomenire săvârşim, şi ale tuturor sfinţilor tăi. Că tu eşti
Doftorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm, cu cel fără de
început al tău Părinte, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă
făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i stropeşte pre bolnav cu apă sfinţită . Apoi pune mâna preotul pre capul celui bolnav,
zicând rugă ciunea aceasta.
Darul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel

dat sfinţilor săi ucenici şi apostoli zicând: „Pre bolnavi mâinile
veţi pune, şi bine le va fiM. Printr'înşii este dat şi nouă
nevrednicilor robilor săi. Acum dar, şi prin mine smeritul şi
nevrednicul preot, acel Dar să te tămăduiască pre tine fiule
şi fratele nostru cel duhovnicesc, de toată boala şi neputinţa
sufletească şi trupească ce te-a cuprins, dăruindu-te Bisericei
sale întreg, cinstit, sănătos, întru zile îndelungate bine
umblând, şi făcând poruncile lui Dumnezeu, acum şi
Rugăciunea pentru năjit.

tăpâne atoateţiitorule, Doftorul sufletelor şi Jal trupurilor; cela ce
S smereşti şi înalţi, carele
BUGĂCIUNI
ierţi şi iarăşi tămădueşti; cercetează cu mila ta, pre robul tău

(N), întinde-i braţul tău cel plin de tămăduire şi de doftorie,
şi-l tămădueşte pre dânsul, ridică -1 din pat şi din boală,
ceartă pre duhul neputinţei, depărtează dela dânsul durerea
ţi boala năjitului; porunceşte-i a se duce, şi a se depărtâ în
locuri pustii şi neumblate, şi a stă acolo, până la sfârşitul
veacului, teme-te de Dumnezeu năjite, de cela ce şade pre
scaun de Heruvimi, şi va să judece toată lumea, şi pre tine
însuţi. Iată că îţi porunceşte prin mine smeritul şi nevrednicul
preot, ţie năjite, rădăcina şi începătura tuturor răutăţilor şi a
boalelor; să ieşi, şi să te depărtezi dela robul Domnului (N).
Aşâ Doamne sfinte atotputernice Dumnezeul părinţilor
noştri, carele ai făcut Cerul şi pământul, cu toată podoaba
lor, goneşte pre această lucrare diavolească a năjitului dela
robul tău (N), din cap, din creeri, din ochi, din buze, din dinţi,
din măsele, din nări, din urechi, din grumazi, şi din toate
mădularele lui, şi sănătos îl fă pre dânsul. Juru-te năjite, cu
numele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, şi cu prea curata lui Maică, şi cu toate puterile
cereşti, ca să nu mai intri de acum în robul lui Dumnezeu
(N), ci curând depărteazăî-te dela dânsul, că este pecetluit şi
botezat. In numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
RUGAC1UNEA
PentruRegeleşloastealnl,tuoricevreme,darmaialesInrăzboaie şlnelinişte.
(Facerea Patriarhului Calist).
oamne Dumnezeul nostru, cela ce întru în-

ţelepciune ai făcut toate numai cu cuvântul, şi le-ai
adus din nefiinţă în fiinţă, şi într’un tot le-ai adunat
şi le-ai unit cu puterea şi lucrarea ta cea negrăită. Ţie’ţi sunt
toate cu putinţă, şi nimic cu neputinţă. Pentru aceasta ai
unit şi întocmit vremile şi anii, şi ai înfrumuseţat lumea
aceasta arătată şi văzută; cela ce ai întins Cerul şi l-ai
împodobit ca şi pre cortul cel făcut de Moisl; şi mulţimea
cea nenumărată a neamului iudeilor o ai aşezat în ordine şi
unire; şi cu dreapta ta şi braţul tău cel tare ai rânduit pre
Moisi cârmuitor poporului, căruia dându-i o singură
stăpânire, l-ai păzit nevătămat supt aco- peremântul şi
mâna ta cea tare. Cela ce ai pus soarele spre luminarea zilei
şi luna spre începuturi de noapte; cela ce ai îndesit mulţimea
stelelor pe tărie şi le-ai dat pururelnică mişcare, şi le-ai pus
în rânduială cu porunca ta, spre a păzi rândul lor, ca de loc
să nu ne vatăme pre noi; ci să alerge neîncetat în cursul şi
mişcarea lor, dupre voinţa ta. Cela ce ai făcut arătat
pământul, care mai ’nainte eră nevăzut şi întunecos, şi l-ai
format cu frumuseţe pentru firea omenească. Cela ce
odinioară cu puterea ta cea dumnezeească ai venit în
ajutorul lui Avraam şi ai supus lui pre duşmanii lui. Cela ce ai
împuternicit pre Ghedeon, şi ai frânt şi nimicit cu totul pre
protivnicii lui.
Cela410 ce ai dat putere împăratului
RUGĂ CIUNE
şi proorocului David
împrotiva uriaşului Goliat, şi cu totul l-ai strivit pre acesta.
Cela ce prin robul tău Moisl ai slobozit neamul evreilor de
robia cea amară, şi cu puterea ta cea nebiruită şi mâna ta
cea tare ai afundat pre Faraon cu toată oastea sa, şi l-ai
aruncat în' adâncul mărei, şi ai arătat stâlp de foc
povăţuitor-evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor. însuţi şi
acum, întru tot sfinte împărate al slavei, trimite din locaşul
tău cel Sfânt şi de la tronul slavei?Impărăţiei tale, stâlp
luminos şi strălucitor, spre 'împrăştierea vrăjmaşilor văzuţi şi
nevăzuţi, şi biruinţă asupra vrăjmaşilor dăru- eşte
augustului nostru Rege. Intăreşte-1 pre dânsul cu mâna ta
cea dreaptă, şi pre toţi slujitorii şi casnicii ce merg împreună
cu dânsul. Binevoeşte a-i da lui domnie paşnică,
neturburată şi ferită de orice revolte şi răsboaie lăuntrice.
Aşă Doamne Dumnezeule al milei, auzi-mă pre mine umi-
litul şi nevrednicul robul tău, în ceasul acesta; şi întăreşte-1
pre dânsul cu puterea ta cea nebiruită şi neînfrântă. Iar pre
ostaşii lui împuterni- ceşte-i pretutindenea, şi împrăştie
duşmanii şi răzvrătirile ce se ridică asupra, stăpânirii lui.
Uneşte pre tot poporul în unire şi dreaptă supunere.
Dărueşte Regelui pre pământ şi pre mare, pace adâncă şi
neturburată, şi-i înlesneşte toate cele de folos. Ca
înfrângând întâmplătoarele răsboaie şi turburări, cu o gură
şi cu o inimă să te slăvim pre tine Dumnezeul minunilor şi
Doamne al milii.
Că tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi
ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi
Amin.
RUGACIUNEA
CeseciteştilaHiştereaDomuluinostrnUsosErlstospentru111celdiioralceştl.
¿sjxtăpâne Doamne Dumnezeule atotţiitorule, x^vcând te-ai
născut din Fecioara Maria în Vi- bţ^tleemul Iudeii, cu
spaimă făpturile s’au luminat, şi lumea s’a bucurat de
Naşterea ta, cela ce ai făcut pre om dupre chipul şi
asemănarea ta, şi i-ai dat lui Botezul întru pocăinţă. Carele
ne-ai adus pre noi întru prea curate zilele acestea către
înfrânarea patimilor spre nădejdea învierii; cela ce ne
îndreptezi pre noi spre adevărul Dumneze- irei tale; carele ai
întărit inimile noastre şi mintea, a te cunoaşte pre tine Fiul lui
Dumnezeu carele ridici păcatele a toată lumea. Tu şi acum
Stăpâne iubitorule de oameni, primeşte pre robii tăi,
precum ai primit pre Petru, carele se afundă în mare, şi iară
lepădându-se de tine, şi plângând cu amar, iarăşi l-ai primit;
primeşte acum Stăpâne lacrămile şi suspinul şi pocăinţa
robilor tăi, precum ai primit pre curva ceea ce plângeâ, şi cu
lacrămi udă picioarele tale, şi cu perii capului le ştergeâ
pentru ca să ia mila ta; cela ce ai primit pre tâlharul cel
împreună cu tine pre Cruce, şi ai zis lui: Astăzi împreună cu
mine vei fi în Raiu. Că am auzit glas grăind, şi filozofii în-
chinându-se cu daruri, şi îngerii cântând; iar Irod s’a turburat,
că Dumnezeu cu trup s’au arătat spre mântuirea neamului
omenesc. Pre tine acum Stă
pâne 412
iubitorule de oameni,RUGĂ
toată
CIUNE
făptura te laudă grăind:
Hristos se naşte slăviţi-1, Hristos din ceruri întâmpinaţi-1,
Hristos pre pământ înălţaţi-vă. Puterile îngerilor se bucură,
cetele mucenicilor se veselesc, văzând slăvită şi cinstita
prăznuire, şi toţi cu vrednicie lăudăm cu inima şi cu bu»
zele. Ş i acum bunule iubitorule de oameni Doamne,
primeşte pre robii tăi aceştia (N) cărora le pare rău de
păcatele lor, cele ştiute şi cele neştiute, cele de voie şi cele
fără de voie; şi cu cea obişnuită a ta iubire de oameni,
primeşte plecarea genunchelor şi postul robilor tăi, ca
plinind poruncile tale, şi ajungând acum sfânta şi cinstita
Naştere, curaţi şi fără prihană, să fie părtaşi prea curatului
Trup şi Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos. A căruia este
slava împreună cu Tatăl, şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea
RUGĂ CIUNE
S
InluminataziaînvieriiIulHristospentruflliceiduhovniceşti.
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cel cene- lai
învrednicit pre noi a trece vremea cinstitului şi
dumnezeescului post, carele s’au închipuit nouă dela tine,
şi s’a dat nouă prin tine în patruzeci de zile, cel ce ai pus
nouă pocăinţă către mântuirea sufletelor, către curăţia
trupurilor, şi spre izgonirea dracilor, carele ne-ai arătat nouă
închinare chipul cinstitei tale Cruci, şi ai dăruit nouă a o
sărută cu atingerea nevrednicilor noastre buze, cela ce ne-ai
învrednicit pre noi a auzi învierea prietenului tău Lazar, şi
intrarea ta în Ierusalim, mai ’nainte întâmpinându-te, şi
urmând pruncii evreeşti, carii grăiau strigând: Osanâ întru cei
de sus, şi a vedeâ mântuitoarele tale patimi, şi a ne închină
dumnezeeştei tale răstigniri, suliţei, trestiei, buretelui,
pogorârei cei de pre Cruce şi îngropării, şi a ajunge cinstita
şi dumnezeeasca ta înviere. Pentru aceea cu bucurie
strigăm, vă- zînd ziua învierii tale Hristoase Dumnezeul no-
stru, şi împreună cu îngerii, cu Arhanghelii, cu Heruvimii, cu
Serafimii, cu toţi Sfinţii şi cu prea curata Maica ta, te slăvim

lăudându-te pre tine marele Dumnezeu şi Mântuitorul
nostru Iisus Hri- stos. Ş i acum te rugăm Stăpâne, pentru
robii tăi (N) carii scapă supt acoperemântul casei tale celei
sfinte, primeşte pocăinţa lor, şi îi iartă pre dânşii pentru
învierea ta, de mulţimea păcatelor celor fără de număr,
celor ştiute şi celor neştiute, celor de voie şi celor fără de
voie, curăţeşte-i ca pre curva care plângeâ, şi ca pe Petru
carele să lepădase, şi plângând cu amar, iarăşi l-ai primit;
primeşte smerenia şi mărturisirea robilor tăi, precum ai
primit pre vameşul, carele cu suspin se rugă, pune frica ta în
inimile lor, ca să se teamă de tine, şi să te iubească din
toată inima lor, dă-le lor ca să păzească toate poruncile tale
întru toate zilele vieţii lor, umblând întru voia ta,
învredniceşte-i pre dânşii fără de osândă a veni, şi a se
împărtăşi cu prea curatul tău trup, şi cinstitul tău sânge, ca,
cu vrednicie primind, să fie părtaşi împărăţiei tale, lăudând
şi slăvindu-te pre tine, împreună cu cel fără de început al
tău Pă-
414 RUGĂ CIUNE
_________
rinte, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă fă- cătorul t&u
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. în
vr
ednicit,
dela tine RUGAGIUNEA
cerem, şi CESECITEŞTEtNFIEŞT1ÎCAREPOST. ţie
dea tuturor marginilor pământului, şi ce-
ne rugăm, întăre- şte-ne pre noi cu puterea
ta, ca să ne nevoim în- tr’însele cu bună nevoinţâ, spre slava
numelui tău cel sfânt, şi spre iertarea păcatelor noastre, către
omorârea patimilor, şi biruinţa atot păcatul, ca întru
pocăinţă împreună cu tine răstignindu-ne, şi îngropându-
ne, să ne sculăm din faptele cele moarte, şi să petrecem cu
bună plăcere înaintea ta întru toate zilele vieţii noastre. Că ţie
se cuvine a ne milui, şi a ne mântui pre noi Hristoase
Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu cel fără
de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul şi bunul şi de
vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
RÂNDUIALA
Caresefacecândsebolnăvescorice(eldedobitoace.
Mergând preotul la staulul oilor, sau unde se află alte dobitoace, face după obiceiu întâiu
B
sfinţirea apei, apoi indată zice
Psalmul acesta:
oamne Domnul nostru, cât este de minunat numele
tău în tot pământul; că s’a înălţat mare cuviinţa'ta1 mai
pre sus de ceruri. Din gura pruncilor şi a celor ce sug, ai
săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii tăi, ca să sfărâmi pre
vrăjmaşul şi izbân- ditorul. Că voiu vedeâ cerurile* lucrul
degetelor tale, luna şi stelele, care tu le-ai întemeiat. Ce este
omul că -1 pomeneşti pre el; sau fiul omului că -1 cercetezi pre
el? Micşoratu-l-ai pre dânsul cu puţin oarece decât îngerii, cu
slavă şi cu cinste l-ai încununat pre el, şi l-ai pus pre dânsul
preste lucrurile mâinilor tale. Toate le-ai supus supt picioarele
lui; oile şi boii, toate încă şi dobitoacele câmpului. Pasările
Cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
Doamne Domnul nostru, cât este de minunat numele tău în
tot pământul.
S
'tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai !) putere
preste toată făptura, ţie ne rugăm, şi dela tine cerem,
precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turma patriarhului
Iacov, binecuvintează şi turma dobitoacelor robului tău
acesta (N), şi le înmulţeşte, şi le întăreşte, şi le fă pre dânsele
întru mii, şi le izbăveşte de toată asupreala diavolească, şi de
prădătorii cei de alte neamuri, şi de tot sfatul satanei, şi de
moartea cea din răul văzduh, şi de toată neputinţa cea
păgubitoare. Ş i le ocoleşte cu sfinţii tăi îngeri, şi toată boala
şi ispita şi farmecile fermecătorilor, ce vin din zavistia
diavolească, goneşte dela dânsele. Că a ta este împărăţia, şi
puterea, şi slava, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
B
Ş i îndată stropeşte oile, sau alte dobitoace cu apa cea sfinţită
zicând Rugă ciunea aceasta:
inecuvintează Doamne turma aceasta, şi o izbă-

veşte pre dânsa de toată răutatea, şi de răpirea
văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, şi de cumplita moarte şi de
toată416
boala şi neputinţa, şiRUGĂ
deCIUNE
toată lucrarea diavolească, şi
o înmulţeşte întru numele tău cel sfânt, şi prin stropirea
sfintei apei acesteea, dărueşte-i sănătate. In numele Tatălui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
RANDUIALA
Caresetacecftndse?aint&mpla săcazicevaspurcatinfio tinaciapL
Se cade mai întâiu să scoaţă din fântână 40 vedre de apă , şi să le verse afară , apoi
aprinzând preotul lumână ri, ş i luând că delniţa, că deşte fântâna împrejur, şi toarnă apă
sfinţită dela Botezul Domnului, în chipul Crucii, de 3 ori. Ş i aş â stând că tre ră să rit se roagă
zicând:
S
^tăpâne Doamne Dumnezeul puterilor, cela ce
0 toate le-ai făcut foarte bune, carele curăţeşti prin
numele tău toată spurcăciunea şi necurăţia, şi prefaci, şi
sfinţeşti toate. însuţi şi acum Stăpâne, vino întru acest ceas
de acum prin chipul Crucii tale, şi curăţeşte fântâna aceasta
de necu-
răţia care i s’a întâmplat ei, şi de spurcăciunea care a căzut
într’însa, sau de jiganii, ajutorând nesăvârşirii minţii noastre,
şi neputinţii gândurilor. Ş i să nu ne osândeşti pre noi carii nu
putem cuprinde cele foarte bune, ci ne curăţeşte pre noi de
toată spurcăciunea trupului şi a sufletului, şi sfinţeşte apa
aceasta cu Duhul tău cel sfânt. Că tu eşti sfinţirea noastră, şi
ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
S
^tăpâne Dumnezeul cel mare şi minunat, carele *cu
bunătatea ta cea negrăită, şi cu purtarea de grijă cea
bogată chiverniseşti vieaţa omenească; carele şi
bunătăţile tale cele lumeşti ne-ai dăruit nouă; cela ce în
vremea lui Moisi ai prefăcut apa cea amară întru dulceaţă
poporului, şi apele cele stricăcioase, în vremea lui Eliseiu, cu
sare le-ai tămăduit; carele Apostolului tău Petru prin vedenie
ai pus lege, nimic să nu socotească spurcat, sau necurat.
însuţi Stăpâne iubitorule de oameni curăţeşte apa aceasta,
prin însemnarea chipului Crucii tale, de toată spurcăciunea,
şi o sfinţeşte cu Duhul tău cel sfânt, ca să fie ea curată celor
ce vor primi dintr’însa.
Că tu eşti Dumnezeul nostru, cela ce binecuvintezi şi
sfinţeşti toate, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Rugăciunea la săparea fântânei
S ' tâpâne Doamne Dumnezeul nostru, atoateţii- torule şi

atotputernice carele toate le iaci şi le prefaci numai cu
voinţa; carele prin locuri neum* blate, afli trecere cu
înţelepciunea ta cea negrăită şi necuprinsă, cela ce din
piatră uscată ai dat să curgă izvoare de ape, şi ai adăpat pre
poporul tău cel însetat; însuţi şi acum Stăpâne a toate
ascultă rugăciunea noastră a nevrednicilor robilor tăi, şi ne
dărueşte nouă apă întru acest loc, limpede de băut şi din
destul spre trebuinţă şi ne* vătămătoare spre băutură. Ca şi
întru aceasta să slăvim prea sfânt numele tău, al Tatălui, şi al
Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
418 RUGĂ CIUNE
RUGACIUNEA
DUPĂ TERMINAREA FÂNTÂNEI (PUŢ ULUI).
B
umnezeule cel mare şi minunat, carele cu bunătatea ta

cea nespusă şi cu pronia ta cea bogată îndreptezi
vieaţa omenească; carele ne-ai dăruit nouă bunătăţile
cele omeneşti, şi apa cea amară din vremea lui Moisl o ai
prefăcut în dulceaţă poporului, şi apele cele vătămătoare
din vremea lui Eliseiu cu sare le-ai dres, iară Apostolului tău
Petru prin vedenie i-ai dat lege să nu socotească nimic
spurcat sau necurat; insuţi Stăpâne iubitorule de oameni,
curăţeşte apa aceasta prin însemnarea chipului Crucii tale,
de toată spurcăciunea, şi sfinţeşte-o cu Duhul tău cel Sfânt,
spre a fi curată celor ce se vor împărtăşi dintr’însa.
Că tu eşti Dumnezeul nostru, cel ce binecuvintezi şi
sfinţeşti toate, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatălui celui
fără început, şi Sfântului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RÂNDUIALA
Carese faceclndseTaîntâmplăsicazicevaspurcatsannecnratde cnrftndInrasolcavin,
saucaantaldelemn,saucamiere,saucaaltcevi.
Se cade ca necură ţia ce a că zut, îndată să o scoaţâ şi sâ o lepede afară , şi să toarne
într’alt vas vinul sau untuldelemn; şi vasul cel deşert să -l spele pre dinlă untru şi pre
dinafară . Iară preotul luând că delniţa, să că dească vasul cel spă lat pe dinlă untru, ş i sâ puie
într’însul apă sfinţită dela Botezul Domnului, fă când chipul Crucii de trei ori. Apoi sâ toarne
într’însul vinul sau untuldelemn; ş i că dind să se roage aşa:
finte Doamne Dumnezeul nostru, carele prin _ venirea ta
S cea cu bună îndurare ai stricat toată necurăţia
vrăjmaşului, cela ce ai poruncit a nu spurcă pre om* cele ce
intră în gură, ci toate să fie curate celor curaţi, carele prin
vasul tău cel ales prin marele Pa vel Apostolul, ne-ai învăţat
pre noi să credem a fi bune toate cele zidite de tine; şi nimic
să nu se socotească a fi lepădat, care se sfinţesc prin
dumnezeescul cuvânt şi prin rugăciunea cea către tine. însuţi
binecuvintează vinul acesta (sau orice alt ar ^ să se numească aici) cu
Darul tău prin vărsarea sfintei ape, şi toată spurcăciunea, sau
îndoirea pentru jigania ce a căzut într’însul după
meşteşugirea vicleanului, goneşte-o
dela420gândul robilor t&i, caRUGĂ
săCIUNE
fie tuturor celor ce vor luă
acesta, spre veselie, dând tuturor celor ce vor gustă
dintr’însul, intru sfinţenie, şi întru curată cunoştinţă să se
apropie către prea curatele tale Taine. Că tu eşti cela ce
binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi ţie slavă înălţăm, împreună
cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în
Rugăciune la vasul cel spurcat

Se cade a-1 spă lă , şi turnându-se în el apă sfinţită dela Botezul Domnului, în chipul Crucii,
zice rugă ciunea aceasta:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce eşti unul

sfânt, sfinţeşte vasul acesta cu venirea ta cea
sfinţitoare, şi-l curăţeşte, ca să fie spre trebuinţa robilor tăi
nespurcat, şi ne dă nouă *■ pururea întru sfinţenie să ne
rugăm în sfintele tale biserici, ca prin tine fiind pururea păziţi,
slavă şi închinăciune să’ţi înălţăm, Tatălui, şi Fiului,"şi
RUGACIUNEA
Pentru grâulsaufăina cesen spurcă,sau pentrualtcevâdeacestfel.
tâpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce întru

rânduiala ta cea după trup, ai poruncit a
nu spurcă pre om cele ce intră în gură; ci toate să fie curate

celor curaţi, carele prin vasul tău cel ales, prin marele Pavel
Apostolul, ne-ai învăţat pre noi să credem a fi bune toate
cele zidite de tine, care se sfinţesc prin dumnezeescul Cuvânt
şi prin rugăciunea cea către tine. însuţi şi acum Stăpâne
milostiveşte-te spre neputinţele noastre, binecuvintează
(grâul) acesta cu Darul tău, şi cu iubirea de oameni, prin
binecuvântarea şi prin stropirea apei acesteia sfinte, întru
numele tău, şi toată spurcăciunea sau îndoirea pentru
necură- ţia ce a căzut într’însa, după meşteşugirea diavo-
lului, goneşte-o dela gândul robilor tăi, şi le dă lor prin
nădejdea cea întru tine, şi prin adeverinţa îndurărilor tale, să
se împărtăşească mân- cărei acesteia, ca întru mulţămita
sfântului tău nume, să se păzească neosândiţi. Că tu eşti
cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi ţie slavă înălţăm,
împreună cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea
sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi
S
Rugăciunea la temelia casei
tăpâne Dumnezeule atoateţiitorule, cela ce ai t) făcut
Cerul cu înţelepciunea ta şi ai întemeiat pământul pre
tăriea lui, ziditorule şi făcătorule a toate, caută spre
robul tău (N)» carele a v0^ *n’ tru puterea tăriei tale, a ridică
casă pentru locuinţă, şi prin zidire a o înălţă pre ea,
întăreşte-o pre dânsa pe piatra cea tare, şi o întemeează
după glasul cel dumnezeesc al Evangheliei tale, pre carea
nici vântul, nici apa, nici altcevâ să nu o poată strică,
binevoeşte ca prin binecuvântarea ta a luă săvârşire, şi pre
cei ce vor să locuiască într’insa îi păzeşte de toată bântuiala
celui protivnic, Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia,
şi puterea, şi slava a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,
acum si pururea şi în vecii vecilor, Amin.
iglQi0l01ffli<aa0i0:C>;0-00riO:0;0:0t0:OiO.CUOi00Ci-Ci0iamii
Rugăciunea când voeşte cineva să intre în casă nouă.

S tăpâne Dumnezeule RUGĂ mântuitorul nostru, carele _!ai
422 CIUNE
învrednicit pre Zaheu de te-a primit în casa lui, şi te-ai

făcut mântuire lui şi a tuturor celor din casă. însuţi şi acum,
pre aceştia ce vor să vieţuiască în casa aceasta, şi’ţi aduc ţie
prin noi nevrednicii rugăciuni şi cereri, păzeşte-i nevătămaţi
de toată stricăciunea, binecuvântându-le şi locaşul lor
acesta, şi vieaţa lor păzeşte-o fără bân- tuială. Că ţie se
cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu
Părintele tău cel fără de început, şi cu prea sfântul şi bunul
vecilor, Amin.
RÂNDUIALA
Binecuvftntăreicaseinonăîntru carevoieştealocuicinevaîntâia oară.
Venind preotul în casa ce are a binecuvânta, să vârşeşte sfinţirea apei celei mici. Poate
avea cu sine şi apă sfinţită într’un vas (dacă pentru oarecare cauză nu s’ar face în casă
sfinţirea apei), şi untdelemn în alt vas. înainte de a face începutul deseamnă semnul Crucii
(cu creion, sau cu negreală ) pe toţi patrú pă reţii casei. Apoi începe dupre obiceiu: Bine
este cuvântat Dumnezeul nostru... Ş i îndată cântă cu clericii: împă rate ceresc... După
sfârşitul cântă rii zicem: Sfinte Dumnezeule... Tată l nostru... Doamne milueşte: De ori. 12
Slavă şi acum... Veniţi să ne închină m... De trei ori. Ş i psalmul 90.
Gel ce lă cueşte întru ajutorul celui prea înalt, întru acopere- mântul Dumnezeului
cerului se va să lă şlui. Zice-vâ Domnului: sprijinitorul meu eşti şi scă parea mea, Dumnezeul
meu, şi voiu nă dă jdui spre dânsul; că el te va izbă vi din cursa vână torilor şi de cuvântul
turbură tor. Cu spatele sale va umbri ţie, şi sub aripele lui vei nă dă jdui. Cu armă te va
încunjurâ adevă rul lui; nu te vei teme de frica de noapte, de să geata ce sboară ziua, de
lucru ce umblă întru tntunerec, de întâmplare şi de dracul cel de amiazâzi. Că deă -va
despre laturea ta o mie, şi zece mii deadreapta ta ş i spre tine nu se va apropiâ. Insă cu
ochii tă i vei privi, ş i ră splă tirea pă că toşilor vei vedeâ. Că tu, Doamne, nă dejdea mea, pre
cel prea înalt ai pus scă pare ţie. Nu vor veni că tre tine rele, şi bă taie nu se va apropiâ întru
lă caşul tă u. Că îngerilor să i va porunci pentru tine, ca sâ te pă zească în toate că ile talé.
Pre mâini te vor ridică , ca nu cândva să împiedeci de piatră piciorul tă u. Preste aspidă şi
vasilisc vei încă lecâ, şi vei că lcâ preste leu ş i preste balaur. Că spre mine a nă dă jduit, şi-l
voiu izbă vi pre el, acoperi-1- voiu pre el, că a cunoscut numele meu. Strigâ-va că tre mine,
şi-l voiu auzi pre el, cu dânsul sunt în necaz, scoate-l-voiu pre dânsul şi-l voiu mă ri, cu
lungime de zile îl voiu umpleâ pre el şi-i voiu ară tă lui mântuirea mea.
Iară după psalm citeşte, sau cântă Troparul acesta, glas al -lea: 8
Precum casei lui Zaheu s’a fă cut mântuire Hristoase cu intrarea ta, aş â şi acum cu
intrarea sfinţilor tă i slujitori, şi cu dânş ii a sfinţilor tă i îngeri, dă pacea ta casei aceştia, şi cu
milostivire o binecuvintează , mântuind ş i luminând pre toţi cei ce vor locul în- tr’însa.
Fiind o masă acoperită cu învelitoare, ş i pe ea aşezate Evanghelia ş i Crucea, şi
lumână rile aprinse, de asemenea fiind acolo apă sfinţită şi untdelemn, preotul cu iaţa spre
ră să rit, zicând: Domnului să ne rugă m. Ş i cântă reţii: Doamne milueşte:
Citeşte rugă ciunea aceasta întru auzul tuturor:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, carele ai voit a intră sub acoperemântul
vameşului Zaheu, şi ai fost lui mântuire şi la toată casa lui, însuţi ş i acum pă zeşte
nevă tă maţi de toată ră utatea pre cei ce voiesc a lă cul aici, ş i aduc ţie rugă ciuni
prin noi nevrednicii, binecuvântându-i pre dânşii şi lă cuinţa aceasta, şi
pă strând totdeauna vieaţa lor nebântuită, şi dându-le cu îndestulare toate
bunătăţile tale spre folos prin binecuvântarea ta; că ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea cu cel fără început al tău Părinte, şi cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor
Cântăreţii: Amin.
Preotul: Pace tuturor. Cântăreţii: Ş i Duhului tău.Preotul: Capetele voastre
Domnului să le plecaţi. Cântăreţii: Ţ ie Doamne.
Ş i citeşte Preotul, în taină rugăciunea aceasta:
S tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele întru cele înalte lă- cueşti, şi
spre cele smerite priveşti, cel ce ai binecuvântat casa lui Lavan cu intrarea lui
Iacov, şi casa lui Pentefri cu venirea lui Io- sif, cel ce ai binecuvântat casa lui
Avedar prin introducerea chivotului, şi în zilele venirei tale în trup, a lui Hristos
Dumnezeul nostru, ai dăruit mântuire casei lui Zaheu; însuţi binecuvintează şi
casa aceasta, şi întăreşte cu frica ta pre cei ce vor lăcui întru ea, si păstrează-i
nevătămaţi de cei protivnici, şi le trimite binecuvântarea ta dintru înălţimea
lăcaşului tău, şi binecuvintează şi înmulţeşte toate bunătăţile în casa aceasta.
Vosglas:
Că al tău este a ne milui şi ane mântui, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.
Ş i îndată după aceasta însemnând de trei ori untuldelemn, zice: In numele
Tatălui şi al Fiului şi al sfâtului Duh, Amin.
Citeşte asupra lui rugăciunea aceasta:
D oamne Dumnezeul nostru, caută acum cu milostivire asupra rugăciunei
mele smeritului şi nevrednicului tău rob, şi trimite Harul prea sfântului tău Duh
asupra acestui untdelemn, şi îl sfinţeşte ca să fie spre sfinţirea locului acestuia,
şi a casei ce s’a zidit pe dânsul, şi spre alungarea tuturor puterilor celor
protivnice şi a bântuelelor satanice. Că tu eşti cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti
toate, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfân-
tului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.Cântăreţii: Amin.
Ş i după rugăciune ia apă sfinţită, şi stropeşte cu ea toţi pereţii casei
împrejur, şi toate camerile ei, zicând:
In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin stropirea acestei sfinţite
ape, să se depărteze toată vicleana lucrare satanică, Amin.
Ş i stropind totul, luând untdelemn, unge cu el păreţii casei, unde este
desemnată Crucea, Începând déla páretele despre ră să rit, apoi la cel apusan, la cel de
miază noapte ş i în fine la cel de miază zi, zicând la flecarele:
Bine cuvintează-se casa aceasta, prin ungerea acestui sfânt untdelemn, în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
După să vârş irea ungerei cu untdelemn, aprind lumână ri la fiecare cruce de pe pereţi.
Când se face aceasta, psalţii cântă această sti- hiră , glas al 5-lea.
Binecuvintează Doamne, casa aceasta, şi o umple de bunurile tale cele
pământeşti, şi pre cei ce voiesc a lâcul într’însa cu e-
vlavie, păstrează-i nevătămaţi de toată reaua împrejurare, şi dăru-
eşte lor toată îndestularea binecuvântărei tale celei cereşti şi pământeşti, şi ca
un îndurat îi milueşte, dupre mare mila ta.
După să vârş irea ungerei, stă preotul cufaţa spre ră să rit, şi de
voieşte, citeşte Evanghelia, zicând:
înţelepciune, drepţi, să ascultăm sfânta Evanghelie, ş. c. 1. Din sfânta
Evanghelie a lui Lucâ cetire. Psalţii: Slavă ţie, Doamne, slavă ţie.
Ş i citeşte déla Lucá cap. XIX, 1—10: al că reia început este
acesta: In vremea aceia venit-au Iisus în Ierichon: Iară sfârşitul: Că a venit Fiul
omenesc să caute şi şă mântuească pre cel pierdut. Cântăreţii: Slavă ţie
Doamne... Ş i îndată citesc psalmul 100:
Milă şi judecată voiu cântă ţie Doamne. Cântă-voiu şi voiu înţelege în cale
fără prihană, când vei veni la mine. Umblat-am întru nerăutatea inimei mele în
mijlocul casei mele. N’am pus înaintea ochilor mei lucru fărădelege; pre cei ce
făceau călcări de lege i-am urlt. Nu s’a lipit de mine inima îndărătnică, pre cel
ce se abate de la mine, pre* cel rău nu l-am cunoscut. Pre cel ce clevetiâ întru
ascuns pre vecinul său, pre acela l-am gonit. Cu cel mândru cu ochiul şi cu cel
nesăţios la inimă, cu acesta n’am mâncat. Ochii mei preste credincioşii
pământului, ca să şază ei împreună cu mine. Cel ce umblă în cale fără
prihană, acela îmi slujiâ. Nu va lăcul în mijlocul casei mele cel ce face mândrie;
cel ce grăeşte nedreptăţi, nu s’a îndreptat înaintea ochilor mei. In dimineţi am
ucis pre toţi păcătoşii pământului, ca să pierzi din cetatea Domnului pre toţi
cei ce lucrează fărădelegea.
In vremea cetirei psalmului, Preotul, dacă voeşte, tămâează toată casa apoi
zice ectenia aceasta:
Milueşte ne Dumnezeule, dupre mare mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne
milueşte. Cântă reţii:Doamne milueşte. De trei ori.
încă ne rugăm ca să trimită binecuvântarea sa asupra casei a- cesteia şi
asupra robului său (N), şi asupra tuturor acelor ce voiesc a lăcul cu evlavie
într’însa, şi să le trimiţă îngerul său cel milostiv, pâzindu-i şi păstrândui dela
toată răutatea, şi povăţuindu-i spre lucrarea tuturor faptelor celor bune, şi
spre împlinirea sfintelor porunci ale lui Hristos, şi ca sâ-i păzească de toamete,
de molimă, de cutremur, de înnecăcîune, de foc, de sabie, şi de venirea celor
de alt neam asuprâ-le; şi să le dăruească sănătate, şi să-i întărească cu zile
îndelungate şi întru toate să-i îndestuleze, să zicem toţi: Doamne, auzi-ne şi ne
milueşte:
încă ne rugăm pentru toţi fraţii, şi pentru toţi drept credincioşii
? -
cre tini
Vosglas:
Auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru: ş. c. 1.
Ş i face obiş nuitul otpust al zilei, şi binecuvântând pre stă pânul casei, se duce întru ale
sale, mulţă mind lui Dumnezeu.
RÂNDUIALA
CesefacelatemeliaBisericeipe scurt.
Pregă tindu-se locul de temelia Bisericii, ce are a se ridica, vine acolo Arhiereul, iar în
lipsă preotul, şi fă când începutul, zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă
Treime... Tatăl nostru... Că a ta este împărăţia...
Apoi Arhiereul sau preotul că deşte temelia împrejur, iar cântă reţii cântă Troparul
sfântului în cinstea că ruia se ridică Biserica, şi alte Tropare ce ar mai vrea proestosul. Apoi
stând Arhiereul la locul unde are a se pune sfântul jertfelnic, zice această Rugă ciune:
D oamne Dumnezeul nostru, carele ai voit pre această

piatră a se zidi ţie Biserică, însuţi caută spre cei ce’ţi
aduc ţie ale tale dintru ale tale, şi pentru această casă ce se
zideşte spre a ta slavoslovie, cu mulţimea bunătăţilor tale
celor cereşti le răsplăteşte, şi pre cei ce lucrează îi întăreşte,
păzindu-i nevătămaţi, temelia ei nestricată şi neclătită o
fereşte, şi arată desăvârşit Casa ta aceasta, ca şi într’însa cu
cântări de toată lauda, şi cu slavoslovii să te lăudăm pre tine
tdtvin» tul Dumnezeul nostru. Câ ţie se cade toată slava,
cinstea, şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin. Ş Î după Rugă ciune facem Otpustul.
Apoi luând o piatră ş i însemnând pre ea semnul Crucii, ş i data anului, o pune cu însuş i
mâinile sale în temelie, zicând:
Intemeiatu-o-au pre dânsa cel prea înalt, Dumnezeu în mijlocul ei, şi nu se va clă ti,
ajutâ-va ei Dumnezeu dimineaţa de dimineaţă .
Ş i aşâ încep meşterii zidirea.
Iar după Evhologiul P. Ş . Ep. Melchisedec rânduiala se face cum urmează:
Rânduiala ce se face la Punerea Temelii Bisericii ţi la Inflgerea Crucii.

Ş tiut să fie că nimeni nu poate pune temelia Bisericii, fie de piatră , fie de lemn; decât
numai Episcopul, sau cu o anume binecuvântare a lui prin protoiereu ori prin un preot, pe
-1
care el va voi a trimite. Iară dacă cinevâ ar cuteza a începe zidirea Bisericii fă yă
binecuvântarea Episcopului, va fi supus caterisirei, ca un despre- ţuitor de autoritatea
Episcopală .
Iar această punere a temelii se face aş â: dacă are a se zidi Biserică de piatră , se sapă
şanţuri la locul unde are a fi temelia, ş i se gă tesc pietre şi tencuială ; ş i pe o piatră
patr’unghiulară se închipueşte ori se sapă o Cruce, iară sub Cnjce (dacă va voi Episcopul
sau lo- coţiitorul lui) se gă teşte un loc pentru punerea sfintelor moaşte şi se pune această
inscripţie: In numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s’a pus temelie Bisericii aceştia
întru cinstea şi pomenirea (Se numeşte numele Să rbă toarei sau al Sfântului al că rui hram
va fi.) Sub domniea prea înă lţatului şi de Hristos iubitorul Domnul nostru ( Nj Regel
României, sub arhipă storia prea sfinţitului (Numele Episcopului şi al Eparhiei lui) şi s’a pus
moaştele Sfântului (Numele), în anul.... dela zidirea lumei, iară dela naş terea Domnului
nostru Iisus Hristos (anul, luna şi ziua).
Iar ştiut să fie că temelia bisericii se poate pune şi fă ră moaşte de sfânt şi fă ră inscripţia
de mai sus, dar fă ră de amintita piatră patr’unghiulară nu se face. Totodată se pregă teşte
o Cruce mare de lemn, şi locul în care să se înfigă acea Cruce, adică : o groapă ,
unde are a fi prestolul.
Iară dacă Biserica are a fi de lemn, atunci nu se fa<i şanţuri, -ci
numai o groapă sub páretele altarului despre ră să rit, pentru punerea pietrei
patr’unghiulare, şi alta pentru punerea Crucei la locul unde are a fi prestolul. Ş i se
pregă tesc şi bârnele sau lemnele, pe care are a stă Biserica.
După ce toate acestea s’au pregă tit, Episcopul sau locţiitorul să u, se îmbracă în toate
veştmintele arhiereşti, (iară dacă este preot, în cele preoţeşti), în Biserica cea mai aproape
de locul unde are a fi punerea temelii, ş i iese cu tot clerul, doi câte doi, diaconii mergând
înainte cu că delniţele iară preoţii cu cruci, şi clericii cântă stihirile de la litia să rbă torei, care
va fi hramul viitoarei Biserici. Iar viind la loc, pun sfânta Evanghelie şi Crucea pe o masă
pregă tită acolo, şi luând proistosul că delniţa şi tă mâind masa în chipul Crucei de trei ori,
zicând diaconul: Binecuvintează stă pâne: începe dupre obiceiu: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru... Cântă reţii cântă : împă rate ceresc... Ş i până se sfârşeşte cântarea,
proistosul stă înaintea sfintei Evanghelii tă mâindu-o. Apoi tă mâiază toate gropile unde are
a fi temelia, începând dela cei întâi pă reţi ai altarului, şi mergând dela dreapta spre stânga,
până ce va veni iară şi de unde a început. După aceea tă mâiază clerul şi poporul şi iară şi
sfânta Evanghelie. Iată cititorul citeş te Sfinte Dumnezeule... ş i după Tată l nostru... Veniţi să
ne închină m... de trei ori; şi psalmul 142: Doamne, auzi rugă ciunea mea... Slavă ... şi acum...
Aliluia de trei ori.
Iar diaconul Ectenia aceasta;
Cu pace Domnului să ne rugă m.
Pentru pacea de sus, ş i pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugă m.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu biserici, ş i pentru
unirea tuturor, Domnului să ne rugă m.
Pentru sfânta Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu credinţă , cu evlavie şi cu frica lui
Dumnezeu intră într’însa Domnului să ne rug&m.
Pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru (N), (sau Episcopul) nostru (N),
pentru cinstita preoţie, şi întru Hristos diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să
ne rugă m.
Pentru prea înă lţatul şi. de Hristos iubitorul Domnul nostru (N), Regele României, şi
pentru soţia sa (N), Doamna ş i Regina, ş i toată familia Regală , pentru toată curtea ş i
ostaşii lui, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să -i ajute şi să supue sub picioarele lui pre tot vră jmaşul ş i pizmaş ul,
Pentru oraşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele, şi pentru cei ce cu
credinţă lă cuesc într’însele, Domnului să ne rugă m.
Pentru bună liniştea vă zduhurilor, pentru îmbelşugarea rodurilor
428 RUGĂ CIUNE
pă mântului, şi pentru vremi cu pace, Domnului să ne rugă m.
Pentru cei ce umblă pre ape şi că lă toresc, pentru cei bolnavi, pentru cei pă timitori,
pentru cei robiţi ş i pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului acestuia ce s’a ales a se zidi pe
el biserică spre slava prea sfântului să u nume, şi să -l binecuvinteze cu cereasca sa
binecuvântare, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să binecuvinteze acest bun scop şi lucru al robilor să i (sau: ale robului să u,
cutare, şi pomeneşte pre ctitorii bisericii),
Pentru ca să binecuvinteze Începutul punerei temelii acestei zidiri, şi cu bună
sporire a se pune începutul ei întru slava numelui să u, pentru a se aduce la să vârşire
fă ră nici o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul prea sfântului Duh,
Pentru ca să deâ lucră torilor ce se vor osteni bun spor întru toate, şi să îndrepteze
lucră rile mâinilor lor, şi cu sporire să ducă la să vârş ire, cu puterea, cu lucrarea şi cu
harul prea Sfântului Duh, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să deâ bun spor cu toată îndestularea acestei bune osteneli a robilor să i
(sau a robului să u) cutare: cu puterea, cu lucrarea şi cu harul prea Sfântului Duh,
Pentru ca să trimită acestei lucră ri şi lucră torilor ei pre îngerul să u cel pă zitor,
carele nevă zut să îndepă rteze toate cursele cele protivnice ale vră jmaş ilor celor vă zuţi
şi nevă zuţi, ş i să deâ întru toate bun spor şi înţelepciune spre întă rire şi spre
să vârşire, cu puterea, cu lucrarea ş i cu harul prea Sfântului Duh, Domnului să ne
rugă m.
Pentru ca să ne izbă vim noi de toată supă rarea, urgia, primejdia şi nevoia,
Apă ră , mântueş te, milueşte şi ne pă zeşte Dumnezeule, cu harul tă u.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata slă vită Stă pâna noastră Nă scă toarea de
Dumnezeu ş i pururea fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o; pre noi Înş ine şi
unul pre altul, şi toată vieaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dă m.
Cântă reţii: Ţ ie Doamne. Iară proistosul vosglas:
Că ţie se cuvine toată slava, cinstea ş i închină ciunea Tată lui ş i Fiului ş i Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilorCântă reţii:
Amin. . ,
Iară după Vosglas se cântă : Dumnezeu este Domnul, şi sau
ară tat nouă ...
- Dacă biserica va avea hramul Mântuitorului, se va câată pe.glasul Troparului
Praznicului, iar după al Praznicului, la Slavă , cântă m al punerii temelii. Ş i acum al
Praznicului, iar dacă nu este hramul Mântuitorului, atunci, pe glas al 2-lea acest tropar al
punerei temelii.
Fă că torule şi Ziditorule a toate Dumnezeule, îndreptează cu sporire prin binecuvântarea
ta lucrul mâinelor noastre, ce s’a în ceput spre slava ta, ş i cu puterea ta degrab adu la -1
să vârşire, că unul eşti atotputernic şi iubitor de oameni.
Iară dacă Biserica va aveâ hramul Nă scă toarei de Dumnezeu, se cântă de două ori
Troparul punerei temelii, apoi al Bisericii. Iară tlacă Bisericii i se pune hramul unuia dintre
Sfinţi, mai întâiu cântă m Troparul punerii temelii, la Slavă —al Sfântului. Ş i acum: Troparul
Nă scă toarei dupre glasul Troparului Sfântului. Iară dupre Tropare îndată se ceteşte
Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... Ş i se aduc şi se pun pe masă două vase, unul cu
apă curată , altul cu untdelemn. După sfârşitul psalmului, se cântă de trei ori Troparul
6
acesta, glas al -lea.
Din Cer trimite harul, Dă tă torule de vieaţă , ş i sfinţeşte apa a- ceastă , şi o arată a fi
cură ţire de toate întină ciunile.
Ş i zicând Diaconul: Domnului să ne rugă m: şi Cântă reţii: Doamne milueşte, Proistosul
citeşte asupra apei rugă ciunea aceasta:
Dumnezeule cel cu nume mare, Pă rintele Domnului nostru Iisus Hristos, unul carele faci
minuni fă ră de numă r, al că ruia glas este preste ape multe, pe carele vă zându-te apele
s’au temut, şi s’au turburat adâncurile, ş i mulţimea vuetelor apelor; al că ruia umblet este în
mare, ş i că ră rile în ape multé, ş i paş ii tă i nu se cunosc; carele prin Botezul Unului Nă scut
Fiul tă u cel întrupat, şi prin pogorârea prea Sfântului Duh asupra lui în chip de porumb, şi
prin glasul tă u cel pă rintesc ai sfinţit curgerile Iordanului; pre tine acum cu umilinţă te
rugă m ş i te chemă m noi nevrednicii robii tă i, trimite harul prea Sfântului Duh asupra apei
acesteia, şi cu cereasca ta binecuvântare binecuvintează -o, cură ţeşte-o şi o sfinţeşte şi îi
dă rueşte harul ş i binecuvântarea Iordanului, şi puterea care cură - ţeşte toată întină ciunea,
şi care vindecă toată neputinţa, şi alungă demonii şi toate meşteşugirile şi cursele lor. Ş i
cu puterea, cu lucrarea şi cu harul prea sfântului Duh, arată -o a fi tuturor robilor tă i, carii
cu credinţă o vor beâ, o vor luâ şi se vor stropi cu ea; iér- tare pă catelor, depă rtarea
patimilor, izgonirea a tot ră ul, Înmulţirea virtuţilor, vindecare boalelor, sfinţire şi
binecuvântare a caselor, şi a tot locului, îndepă rtarea a tuturor vă zduhurilor celor
pierză toare şi ră ufă că toare, ş i apropiere a harului tă u. Că tu eşti cel ce binecuvintezi ş i
sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă Înă lţă m, cu
Unul nă scut Fiul tă u, şi cu prea sfântul şi bunul ş i de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum şi
pururea ş i în vecii vecilor, ¿ântă reţii: Amin.
Preotul: Pace tuturor. Cântă reţii: Ş i Duhului tă u. Diaconul: Ca- petele voastre Domnului
să le plecaţi. Cântă reţii: Ţ ie Doamne.
Iară Preotul ceteşte rugă ciunea aceasta:
Pleacă Doamne urechea ta şi mă auzi, cela ce ai sfinţit apele Iordanului cu ară tarea
Hristosului tă u, ş i ne binecuvintează pre toţi, cei ce prin plecarea grumazelor noastre
însemnă m supunere ţie, şi ne învredniceşte a ne umpleâ de sfinţirea ta prin primirea apei
acesteia, şi să fie nouă spre să nă tate sufletelor şi trupurilor.
Ş i Vosglasul:
Că tu eş ti sfinţirea noastră ş i ţie slavă înă lţă m cu Unul-nă scut Fiul tă u, şi cu prea
sfântul ş i bunul ş i de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântă reţii: Amin.
Iară proistosul luând Crucea, o afundă în apă cruciş , cântând troparul, glas I-iu.
Mântueşte Doamne poporul tă u ş i binecuvintează moştenirea ta, biruinţă prea
înă lţatului nostru Rege asupra celor protivnici dă rueşte, şi cu Crucea ta pă zeşte pre
norodul tă u. De trei ori.
Apoi binecuvintează untuldelemn, cu dreapta de trei ori, zicând:
In numele Tată lui ş i al Fiului ş i al sfântului Duh, Amin.
Iară zicând Diaconul: Domnului să ne rugă m. Ş i Cântă reţii: Doamne milueşte. Preotul
ceteşte rugă ciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul pă rinţilor noştri, că ruia a fost bine priimită şi plă cută vă rsarea
untuluidelemn care a turnat Iacov pe piatra, ce o a pus stâlp, şi a numit-o casă a lui
Dumnezeu; rugă mu-te, caută ş i acum cu milă la untuldelemn acesta, binecuvintează -l şi
-1
sfinţeşte cu cereasca ta binecuvântare, ş i dă -i putere prin harul prea sfântului tă u Duh,
430 câte spre slava ta se vor unge, RUGĂ
ca toate sfinţiCIUNE
şi binecuvântă cu dânsul, să fie şi ţie bine
priimite şi plă cute; cu îndură rile a Unuia nă scut Fiului tă u, cu carele binecuvântat eşti, cu
prea sfântul şi bunul, şi de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum ş i pururea, şi în vecii vecilor
¡Cântă reţii : Amin.
Ş i îndată proistosul luând apa sfinţită , stropeşte cu ea locul, unde are a se înfige crucea
zicând:
B inevoeşte Doâmne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cu semnul cel înfricoşă tor, şi
cu puterea crucei tale, să se apere locul a- cesta spre slava ta şi a Pă rintelui tă u celui fă ră
început, şi a,prea Sfântului tă u Duh; ş i duhul cel tot pierză tor, ş i toate putefrile cele
protivnice să se depă rteze dela dânsul. Că a ta este stă pânirea şi a ta este Împă ră ţia şi
puterea marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum şi pururea şi In vecii
vecilor, Amin:
Iară preoţii împreună cu proistosul, luând Crucea o înfig în locul pregă tit, cântând
2
troparul acesta, glas al -lea.
Crucea înfingându-se pre pă mânt, întă râtarea vră jmaşilor a că zut şi cu totul s’a sfârşit;
iară omul cel mai înainte lepă dat, iară şi intră în Raiu. Slavă ţie unuia Dumnezeului nostru,
carele aşâ ai binevoit.
Apoi se cântă Condacul punerei temeliei, glas al 6-lea.
Grabnice Intru apă rare, ş i tare întru ajutor, vino acum cu harul puterei tale, şi
binecuvântând, întă reşte, şi dă rueşte buna să vârşire a lucrului robilor tă i; că poţi face câte
voeşti, ca un Dumnezeu atotputernic.
Slavă : Ş i acum: Ceea ce eşti folositoare creştinilor neîncetată , mijlocitoare că tre
fă că torul neschimbată , nu trece cu vederea glasurile cele de rugă ciune ale pă că toşilor, ci
sârgueşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigă m că tre tine: Gră beşte
spre rugă ciune şi sârgueşte spre îmblânzire, apă rând pururea Nă scă toare de Dumnezeu
pre cei ce te cinstesc pre tine.
Iară diaconul zicând: Domnului să ne rugă m.
Proistosul citeşte rugă ciunea aceasta înaintea Crucei înfipte, privind spre ră să rit:
D oamne* Dumnezeule atotţiitorule, carele prin toiagul lui Moisi ai preînchipuit cinstita
şi de vieaţă fă câtoarea Cruce a iubitului tă u Fiu Domnului nostru Iisus Hristos, însuţi
binecuvintează ş i sfinţeşte locul acesta cu puterea ş i cu lucrarea cinstitului şi de vieaţă
fă că torului lemnului aceluia al Crucei (pre care le-a dobândit prin stropirea prea scumpului
sânge al Fiului tă u), spre izgonirea demonilor şi a toată ră utatea, pă zind locul acesta şi pre
cei ce slujesc ţie în el, nevă tă maţi de tot ră ul, cu rugă ciunile prea slă vitei Stă pânei noastre
Nă scă toarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Mă riei, (aici pomeneşte şi pe sfântul a
că ruia hram va avea Biserica). Că s’a binecuvântat şi s’a proslă vit împă ră ţia ta, a Tată lui şi
a Fiului şi a Sfântului Duh, acum ş i pururea şi în vecii vecilor Cântă reţii: Amin.
După aceia proistosul merge la groapa, unde are să se pună temelia; iară piatra
patr’unghiulară fiind pregă tită se pune înaintea lui pe masă , şi se cântă de cler psalmul 83.
C ât sunt de iubite lă caşurile tale, Doamne al puterilor; doreşte şi se sfârşeşte sufletul

meu spre curţele Domnului, inima mea şi trupul meu s’au bucurat de Dumnezeu cel viu.
Că pasă rea ş ’a a- flat eişi casă , ş i turtureaua cuib eiş i, unde’şi va pune puii 'să i. Altarele
tale, Doamne al puterilor, împă ratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi carii lă cuesc în casa ta,
în vecii vecilor te vor lă udă . Fericit este bă rbatul că ruia este ajutor dela tine, suişuri în
inima sa a pus; că blagoslovenie va da cel ce pune lege. Merge-vor din putere în putere,
ară tâ-se-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion. Doamne Dumnezeul puterilor, auzi
rugă ciunea mea, ascultă Dumnezeul lui Iacov; Scutitorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută
la faţa unsului tă u. Că mai bună este o zi în curţile tale, decât mii. Ales-am a fi lepă dat în
casa Dumnezeului meu, mai vârtos decât a lâcul în lă caş urile pă că toşilor. Că mila şi
adevă rul iubeşte Domnul; Dumnezeu. Dar şi slavă va da; Domnul nu va lipsi de bună tă ţi
pre cei ce umblă întru neră utate. Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este o- mul cel ce
nă dă jdueşte întru tine.
Slavă ... Ş i acum... Aliluia de trei ori. Diaconul zice:
Domnului să ne rugă m. Ş i Cântă reţii: Doamne milueş te. Citeşte proistosul asupra
pietrei rugă ciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, adevă ra- tule Dumnezeu,
stră lucire şi chip al Pă rintelui celui fă ră început ş i vieaţa cea veşnică . Carele fiind piatra cea
din capul unghiului, te-ai tă iat din muntele cel curat ş i fecioresc fă ră de mâinile sâmânţei
bă rbă teşti, ş i eşti temelie neclă tită a Bisericei tale, carele cu vă rsarea scumpului tă u sânge
ai întemeiat Biserica ta, iar cu moartea
o ai ridicat, cu învierea o ai să vârşit, cu înă lţarea o ai binecuvântat, şi cu pogorârea
Sfântului Duh o ai sfinţit şi o ai lă ţit; ţie acum cu «smerenie ne rugă m, trimite harul
Sfântului Duh, şi binecu- vintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia zidirei ce se în-
cepe întru slava prea sfântului tă u nume (dacă este să rbă toare domnească , zice : şi întru
cinstea ş i pomenirea sfintei Naşterei tale sau a alteia, sau a Adormirii prea curatei Maicei
tale, ori a altei să rbă toare a ei, sau a sfântului, numind numele lui). Ş i tu carele eşti
începutul ş i sfârş itul (Alfa şi Omega), carele dintru început ai zidit totul, fii începutul,
înmulţirea ş i să vârş irea lucră rei acesteia, bine- cuvintează pre ctitori ş i pre lucră tori şi
6 1
lucrul mâinelor l r spo- reşte- , şi cu harul tă u cel dumnezeesc înmulţeşte cu
îmbelşugare toate cele trebuincioase spre ridicarea ş i să vârş irea bisericei acesteia, ca să fie
biserica desă vârş ită şi plină de slava ta ş i întru ea să se proslă vească numele tă u cel prea
sfânt ş i mare, cu Tată l şi cu prea sfântul Duh, binecuvântat fiind totdeauna, acum şi puru-
rea şi în vecii vecilor. Cântă reţii: Amin.
Iară proistosul luând apă sfinţită , stropeşte cu ea piatra zicând:
Binecuvintează -se piatra aceasta prin stropirea sfinţitei apei acesteia întru neclă tita
temelie a bisericei, ce se zideşte în numele Tată lui ş i al Fiului ş i al sfântului Duh, Amin.
Ş i îndată dacă voeşte a pune Sfintele moaş te în piatră , citind unul din preoţi
inscripţiunea, pune moaştele în locul pregă tit în piatra aceia, zicând:
Lă udaţi pre Dumnezeu întru sfinţii lui, lă udaţi-1 întru tă ria puterei lui, că se vor lă udă
cuvioş ii întru slavă , se vor bucură întru aş ternuturile sale.
Ş i acestea zicând le acopere, iar dacă nu sunt moaşte, nu face nimic de acestea, ci
luând proistosul piatra cu mâinile sale, o pune pe varul pregă tit în groapă , zicând:
Intemeiază -se Biserica aceasta întru slava marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, întru cinstea şi pomenirea (numele să rbă toarei lui sau a Nă scă toarei de
Dumnezeu, sau a sfântului al că rui hram va fi) în numele
Tată lui şi al Fiului şi al sfântului
Duh, Amin. Ş i luând untuldelemn, zice:
Cel prea înalt a întemeiat această Biserică , Dumnezeu în mijlocul ei, şi nu se va clă ti,
ajutâ-va ei Dumnezeu dis-de-dimineaţă .
Ş i toarnă untuldelemn pe piatra pusă , zicând:
Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru casă de rugă ciune, în cinstea ş i slava
lui Dumnezeu celui slă vit în sfânta Treime, a Tată lui ş i a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin.
6
După aceea cu tot clerul cântă aceasta glas al -lea. Sculându-se Iacov dimineaţa, şi
luând 432piatra pe care o pusese sieşi că pă RUGĂ CIUNE
tâiu, o a ridicat stâlp, şi a turnat deasupra ei
untdelemn şi a zis: Că Domnul este în locul acesta, iar eu nu am ştiut, înfricoşat este locul
acesta; nu este acesta alta, ci casa lui Dumnezeu, ş i a- ceasta este poarta cerului. Aliluia,
Aliluia, Aliluia Ş tiut să fie, că dacă se face punerea temeliei la Biserică dc lemn, sâvârşindu-
se toate cele mai sus zise, proistosul luând securea, loveşte cu ea de trei ori în bârna cea
din mijloc a altarului, zicând.
Se începe lucrarea aceasta, în numele Tată lui şi al Fiului ş i al
Sfântului Duh, întru cinstea şi pomenirea (cută ruia: Să rbă torei ori
Sfântului), Amin.
După aceasta îndată începe a stropi toate temeliele împrejur mergând dela 1 atu rea
despre miază noapte spre stânga, ş i zicând: In nu^
mele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Clerul cetind Psalmul86 .
Temeliele lui în munţii cei sfinţi. Iubeşte Domnul porţele Sio- nului mai mult decât toate
să laşele lui Iacov. Prea slă vite s’au gră it pentru tine, cetatea lui Dumnezeu. Aduce-mi-voiu
aminte de Raav ş i de Vavilon de cei ce mă cunosc pre mine, şi iată cei de altă seminţie, şi
Tirul, ş i norodul Arapilor, aceştia s’au nă scut acolo.
Maică Sionului va zice omnul, şi om s’au nă scut într’lnsul şi însuşi cel prea înnalt l-au
întemeiat pre dânsul. Domnul va povesti în scriptura noroadelor ş i a boierilor acestora ce
s’au nă scut într’lnsul. Precum al tuturor celor ce se veselesc, le este lă caşul la tine.
Ş i lucră torii îndată se gră besc la lucru întru numele Domnului. Iar proistosul trecând
partea întâia a fundamentelor din laturea despre miază noapte, îndată se întoarce cu faţa
la Nord, şi sfâr- ş indu-se psalmul, diaconul zice: Domnului să ne rugă m: şi Cântă reţii:
Doamne milueşte, proistosul ceteşte rugă ciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai fă cut miază noaptea şi marea şi toate, pre carele
nu te poate încă peâ cerul şi pă mântul, şi ai voit a aveâ ţie Biserică pre pă mânt spre a fi
lă udat pururea numele tă u cel sfânt ş i cu smerenie că zând rugă m bună tatea ta; bine-
cuvintează temeliele bisericei acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea ta întă reşte-o şi fă -
o neclă tită ş i nesurpată întru slava ta unuia Dumnezeului celui slă vit în Sfânta Treime, a
Tată lui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea ş i în vecii vecilor. Cântă reţii: Amin.
Iar după rugă ciune, dacă Biserica are a fi de lemn, iară şi luând securea, loveşte în
bârna din mijloc, aceiaşi zicând ca şi la lovirea întâia, ş i merge stropind a doua parte a
temeliei, şi zicând. In numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Iar clerul ceteşte psalmul 126:
De nu va zidi Domnul casă , în deşert s’ar osteni cei ce zidesc; de nu ar pă zi Domnul
cetatea, în deşert ar priveghiâ cel ce o pă zeşte. In deşert este vouă a mânecă , sculaţi-vă
după ce aţi şezut cei ce mâncaţi pâinea durerei; când va dă iubiţilor să i somn. Iată mo-
ştenirea Domnului fiii, plata, rodului pântecelui. Ca niş te să geţi în mâna celui tare, aş a fiii
celor scuturaţi. Fericit este carele îşi va plini pofta sa dintr’înşii; nu se vor ruş inâ când vor
gră i vră jmaş ilor să i în porţi.
Ş i ajungând la laturea despre apus, şi stând cu faţa spre apus, după finitul psalmului, şi
după ce diaconul zice: Domnului să ne rugă m: Ş i Cântă reţii: Doamne milueşte. Proistosul
ceteşte rugă ciunea a- ceasta.
Doamne Dumnezeul nostru, al că ruia nume este lă udat dela ră să ritul soarelui până la
apus, carele cu pronia ta cea dumnezeiască ai ales ţie spre locuinţă locul acesta; cu
smerenie te rugă m, trimite acum cereasca ta binecuvântare asupra lui, ş i binecuvintează
începutul zidirei acesteia, şi o întă reş te şi cu bună sporire adu-o la sevârşire. Că tu eşti
cela ce lucrezi toate spre folosul sufletelor noastre, ş i ţie slavă înă lţă m, Tată lui ş i Fiului ş i
Sfântului Duh, acum şi pururea ş i în vecii vecilor, Cântă reţii. Amin.
Iar după rugă ciune, iară şi loveşte cu securea de trei ori. Ş i merge spre a treia parte a
temeliei stropind, şi zicând: In numele Tată lui, şi
Al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul ceteşte psalmul 121.
Veselitu-m’am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului vom merge. Stând erau
picioarele noastre în curţele tale Ierusalime. Ierusalimul cel ce se zideşte ca o cetate, a
că ruia împă rtă ş irea lui este dimpreună . Că acolo s’au suit seminţiile, seminţiile Domnului,
mă rturia lui Israil, ca să se mă rturisească numelui Domnului. Că acolo au şezut scaunele la
judecată , scaunele asupra casei lui David. întrebaţi dar cele ce sunt spre pacea
Ierusalimului, şi îndestulare celor ce te iubesc pre tine. Fie pace întru puterea ta, ş i în-
destulare întru zidurile turnului tă u. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei, am gră it adecă
pace de tine. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru, am că utat cele bune ţie.
Ş i mergând la laturea de mează zi proistosul, şi stând cu faţa spre mează zi, după
sfârşitul psalmului diaconul zice: Domnului să ne rugă m. Ş i Cântă reţii: Doamne milueşte,
citeşte rugă ciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, carele ai venit de la amiază zi spre
mântuirea noastră , şi ca sfânt te-ai ară tat din muntele cel umbros al Fecioarei, ş i cu
oamenii ai vieţuit, rugă - mu-te, priveşte cu milă asupra ctitorilor bisericei ce a început a se
zidi întru numele tă u, ş i îi binecuvintează întru toate, ş i le dă - rueşte putere şi tă rie,
vârtoş ie şi îndestulare cu să nă tate, şi întru toate sporire spre să vârşirea lucrului început
spre slava ta. Că tu eş ti Dumnezeul milei ş i al îndură rilor, ş i al iubirei de oameni, şi ţie slavă
înă lţă m, cu Pă rintele tă u cel fă ră început, ş i cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă fă că torul
tă u Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Cântă reţii: Amin.
Iară după rugă ciune iară şi face ca ş i mai înainte. Ş i merge la a patra parte a temeliei
stropind ş i zicând: In numele Tată lui, ş i al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte
psalmul 131.
Ad u-ţi aminte, Doamne, de David şi de toace blândeţele lui, cum s’a jurat Domnului,
s’a fă gă duit Dumnezeului lui Iacov. De voiu intrâ în lă caş urile casei mele, de mă voiu sui pe
patul aş ternutului meu, de voiu da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă
tâmplelor mele, până ce voiu află locul Domnului, lă caş ul Dumnezeului lui Iacob. Iată o am
auzit pre ea în Efratâ, aflatu-o-am pre ea în câmpii dumbră vei. Intrâ-vom în lă caşurile lui,
închinâ-ne- vom la locul unde au stă tut picioarele lui. Scoală -te Doamne, întru o- dihna ta,
tu şi sicriul sfinţirii tale. Preoţii tă i se vor îmbră că cu dreptate ş i cuvioşii tă i se vor bucură .
Pentru David sluga ta, să nu întorci faţa unsului tă u. Juratu-s’au Domnul lui David cu
adeverinţă , ş i nu se va lepă dă de dânsa; din rodul pântecelui tă u voiu pune pre scaunul
tă u. De vor pă zi fiii tă i aşeză mântul de lege al meu, ş i mă rturiile mele acestea, care voiu
învă ţă pre ei, şi fiii lor până In veac vor şedeâ pre scaunul tă u. Că au ales Domnul tSionul,
ose- bitu-l’au pre el spre lă caş luiş i. Aceasta este odihna mea in veacul veacului, aicea voiu
lă cui, că l-am ales pre el. Vânatul lui blagoslovind îl voiu binecuvântâ; pre să racii lui voiu
să turâ de pâine. Preoţii lui voiu îmbră că cu mântuire, ş i cuvioşii lui cu bucurie se vor
bucură . Acolo voiu ră să ri cornul lui David, gă tit-am lumină tor unsului meu. Pre vră jmaşii
lui voi îmbră că cu ruşine, şi preste dânsul va înflori sfinţeniea mea.
Iar venind la locul de unde a început a stropi, se opreşte, şi stă Înaintea crucei înfipte,
cu faţa spre ră să rit. Iar după sfârşitul psalmului, însuşi proistosul cu toată umilinţa începe
a cânta împreună cu tot clerul. împă rate ceresc: Ş i după sfârş itul cântă rei, zice diaconul:
Domnului să ne rugă m: Ş i Cântă reţii: Doamne milueş te. Citeşte rugă ciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, carele ai voit pe locul acesta ş i pre această binecuvântată
piatră pusă întru numele tă u, a întemeiâ ţie Biserică , însuţi primind cu milă ale tale ce se
aduc ţie de că tre ai tă i, spre ridicarea Bisericei ce se zideşte pentru doxologhia ta, şi întru
cinstea şi pomenirea (numele Să rbă toarei sau a Sfântului) dă -le lor mulţimea bună tă ţilor
tale cereşti ş i pă mânteşti; iar tuturor celor ce fac ajutor la ridicarea şi să vârşirea acestei
Biserice, dâru- eşte-le să nă tate trupească şi mântuire sufletească ; pre lucră tori în-
tă reşte-i, pă zindu-i nevă tă maţi de tot ră ul; iar temeliele acestea pă - zeşte-le nesurpate şi
neclă tite, ş i Biserica aceasta adu-o curând la să vârş ire, ca în ea totdeauna să te slă vim ş i
să te cântă m pre tine unul adevă ratul Dumnezeul nostru cu cântă ri de toată lauda, şi cu
doxologhii ş i cu jertfe fă ră de sânge. Că ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închină ciunea,
Tată lui şi Fiului ş i Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Cântă reţii: Amin.
Proistosul: Pace tuturor. Cântă reţii: Ş * duhului tă u. Iar diaconul zice cu toată umilinţa:
Iară şi iară plecând genunchele, Domnului să ne rugă m: Cântă reţii: Doamne milueş te
de trei ori. Ş i toţi pleacă genunchele. Proistosul însuş i îngenunchind, citeşte cu umilinţă
Lă udă mu-te Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul nostru, că pentru prea multă
bună tatea şi iubirea ta ,de oameni, ai ales ş i ai sfinţit locul acesta, şi i-ai pus temelie spre a
se zidi de noi nevrednicii robii tă i Biserică întru slava prea sfântului tă u nume: deci te
rugă m cu umilinţă , plecând genunchele trupurilor şi sufletelor noastre; binevoieşte a se
zidi la locul acesta ş i altarul pentru a aduce în el jertfa cea fă ră de sânge a prea sfântului
trup şi a scumpului sânge ale Hri- stosului tă u, spre slava ta şi mântuirea sufletelor
noastre; şi precum biserica aş â şi altarul acesta, care acum au luat început, adu-le
435 la să vârş ire cu puterea ta cea dumnezeească
curând RUGĂ CIUNE , ca în ele până la sfârşitul veacului
poporul tă u cel binecredincios neîncetat şi fă ră de nici o împiedicare să aducă ş i să
să vârşească doxologhia prea sfântului tă u nume şi jertfa ta cea fă ră de sânge şi
cuvântă toare; că toate sunt ţie cu putinţă , şi ţie slavă înă lţă m, cu unul nă scut Fiul tă u şi
cu prea sfântul ş i bunul şi de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum şi pururea ş i în vecii vecilor.
Ş i spulându-se toţi, diaconul zice Ectenia aceasta:
Milueşte-ne Dumnezeule dupre mare mila ta, rugă mu-ne ţie, a- uzi-ne şi ne milueşte.
Cântă reţii: Doamne milueşte, de or*»
încă ne rugă m pentru Prea înă lţatul şi de Hristos iubitorul Domnul nostru (N) Regele
României, ş i pentru soţia sa (N) Doamna şi Regina ş i pentru toată augusta lor familie.
Cântă reţii: Doamne milueşte, de trei ori.
încă ne rugă m pentru Prea sfinţitul Arhiepiscopul ş i Mitropolitul (sau Episcopul) nostru
(N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
încă ne rugă m, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul rugă ciunei noastre, ş i să
binecuvinteze lucrurile mâinelor noastre, să zicem toţi: Doamne auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugă m pentru binecredincioş ii ctitori şi întemeetori ai a- cestei Biserici ce a
început a se ridică întru slava lui Dumnezeu (numele lor) şi pentru sporirea cu bun folos a
sfântului lor lucru, ş i pentru să nă tatea, mântuirea şi iertarea pă catelor lor, să zicem toţi:
Doamne auzi-ne ş i ne milueşte.Cântă reţii: Doamne milueşte, de 3 ori.
încă ne rugă m, ca să trimită la această sfântă lucrare înger pă zitor, carele să
izbă vească şi să scutească de toată reaua împresu- rare şi de piedicile vră jmaşilor vă zuţi
şi nevă zuţi, şi pre lucră tori să -i întă rească , să zicem toţi. Doamne auzi-ne ş i ne milueşte.
Iară proistosul zice Vosglasul:
Auzi-ne Dumnezeule Mântuitorul nostru nă dejdea tuturor marginilor pă mântului şi a
celor ce sunt pre mare departe, şi milostive Stă pâne, milostiv fii pentru pă catele noastre, şi
ne milueşte pre şi pre întemeetorii sfintei Bisericei acesteia. Că milostiv şi iubitei de oameni
Dumnezeu eş ti, şi ţie slavă înă lţă m, T^tă luiî Fiului şi
, sârbătoê»
ricei, şi dând binecuvântare poporului, Episcopul sau protoiereul, dacă a
venit cu procesia precum s’a zis mai sus, de asemenea se şi întoarce cu procesia la Biserica
de unde a plecat cântând ele-
rul stihirele să rbâtorei bisericei, sau altceva ce vor voi, întru slava lui Dumnezeu.
RUCAGIUNEA
B
La deschiderea Bisericii celei spurcate de păgâni sau de alţi eretici.
pamne Dumnezeul nostru, care ai arătat Biserica
aceasta întru lăcaş ţie, prin venirea de vi- eaţă
făcătorului Duhului tău, întru cinstita ungere, carea au sfinţit
pre prooroci şi pre Apostoli, şi după aceea ai îngăduit a se
spurcă pentru păcatele noastre şi a se face necurat prea
nevinovatul tău jertfelnic. ( Ş i de este spurcată de păgâni zi
aceasta).
De păgânii cei fără de Dumnezeu, întru carii mult lăudatul,
şi cel de mare cuviinţă numele slavei tale nu se cunoaşte.
(Iar de este ocărită de eretici zi aşa:) De cei ce au turburat, şi
au despărţit Biserica aceasta cu lepădarea, şi cu defăimarea
prea cinstitelor Evanghelii, şi a canoanelor învăţăturilor
apostoleşti şi părinteşti. însuţi cu ochiul tău cel milostiv iarăşi
ne primeşte pre noi, cari întru credinţă venim cu osârdie, şi
mărturisim păcatele noastre întru cunoştinţă şi întru
pocăinţă; carii voim a-ţi înălţă întru aceasta, jertfe curate şi
fără de sânge, curăţeşte-o pre ea de spurcăciunea ce i s’a
întâmplat, şi o arată plină de curăţia ce a avut mai nainte, ca
cela ce însuţi eşti singur curăţia şi sfinţenia cea din fire, şi
singur poţi a sfinţi pre cei ce-şi întorc inima către tine, şi a ne
curăţi pre noi cu totul desăvârşit de sfatul cel viclean şi de
toată nepriceperea şi îndoiala.
437 Vozglas.
RUGĂ CIUNE
Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
RUGACIUNEA
Ce se face la deschiderea Bisericii, întru care s’a întâmplat de a murit vre un om de năprasnă, s’au vre
un dobitoc, sau a fătat acesta în Biserică.
S
' tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele pen- - tru

bunătatea ta cea multă şi negrăită, ai învrednicit a se
numi Biserica aceasta, ( aci numeşti hramul:) lăcaş slavei tale
celei neapropiate şi nehotărâte, cu lucrarea prea sfântului şi
de vieaţă făcătorului Duhului tău fiind sfinţită, (şi când a
murit om să zică aşâ:) iar acum pentru mulţimea păcatelor
noastre, ai îngăduit a se spurcă din întâmplarea acestei
morţi de năprasnă, ce s’a făcut la acest om zidit după chipul
tău, prin ispita diavolului celui din început ucigător al
oamenilor, (iar când a murit dobitoc să zică aşâ:) iar acum
pentru mulţimea păcatelor noastre ai îngăduit a se spurcă
din ispita diavolească cu moarte de dobitoc necuvântător,
carele după sfântă legea ta cea veche, este ne jertfit şi
necurat, (iar când'a fătat dobitoc, să zică aşâ:) iar acum
după mulţimea păcatelor noastre, ai îngăduit a se spurcă
din ispită diavolească, cu fătarea de dobitoc necuvântător,
carele după sfântă legea ta cea veche, este nejertfit şi
necurat. însuţi iarăşi pentru mila ta multă şi nemăsurată,
primind cererea noastră a păcătoşilor şi nevrednicilor
robilor tăi, ce se a - duce ţie din adevărată credinţă,
curăţeşte casa a- ceasta, şi jertfelnicul cel dintr’însa, prin
venirea Sfântului tău Duh, şi pre Darul cel mai de nainte îl
înnoeşte, spre slavoslovie neschimbată, spre aducere bine
primită a jertfei celei fără de sânge, spre slava şi lauda
bunătăţii tale; aşâ Stăpâne al tuturor, unule cela ce eşti din
fire curat şi întru tot sfânt, carele sfinţeşti toate cu cuvântul
tău, şi pre noi cei ce te căutăm pre tine cu toată i- nima,
curăţeşte-ne de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului,
de gânduri îndoite, şi de cunoştinţa cea ispititoare.
Vozglas.
Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi

Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
RUGĂ CIUNE A
LA ADUCEREA DE POAME PÂRGUITE.
(PJ\tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ceai ^1)

poruncit fieştecăruia să’ţi aducă ţie ale tale dmtru ale tale
dupre voinţa sa, şi dărueşti acestora răsplătirea veşnicilor
tale bunătăţi, cela ce darul văduvei cel dupre putere cu
bună plăcere l-ai primit, primeşte şi acum cele aduse de
robul tău ( ) şi le învredniceşte pre acestea să se pue în vi-
stieriile tale cele veşnice, dăruindu-i lui şi dobândirea cea de
prisosit a bunătăţilor tale celor lumeşti, împreună cu toate
cele de folos lui. Că s’au binecuvântat numele tău, şi s’au
proslăvit împărăţia ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
RUGAC1UNEA
LA BINECUVÂNTAREA VINULUI NOU
l\pamne Dumnezeul nostru cela ce eşti bun, şi Jîubitor de

oameni, caută spre vinul acesta, şi spre cei ce vor beâ
dintr’însul, şi-l binecuvintează precum ai binecuvântat puţul
lui Iacov, şi fântâna Siloamului, şi paharul sfinţilor tăi Apostoli,
cela ce ai venit în Cana Galileii, şi ai binecuvântat cele şase
vase, şi apa o ai prefăcut în vin, şi slava ta o ai arătat sfinţilor
tăi ucenici şi Apostoli, însuţi şi acum Doamne trimite Sfântul
tău Duh preste vinul acesta, şi-l binecuvintează pre dânsul
întru numele tău cel sfânt. Că tu eşti cela ce binecuvintezi,

şi sfinţeşti toate Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi
RUGĂ CIUNE
B
CeseciteştelaBisericacăreiais'aficatvre-o reparaţianepedinlăuntru.
oamne Dumnezeul nostru, carele ai arătat Biserica
aceasta întru lăcaş ţie, prin venirea sfântului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh; întru cinstita ungere, carea a sfinţit
pre prooroci şi pre A- postoli, îngăduind a intră în sfântul
tău altar nu
mai cei sfinţiţi de tine; dar fiindcă această Biserică sfinţită

întru numele tău şi întru cinstea ( numele hramului) ajunse-
se a nu se mai puteâ săvârşi într’însa sfintele tale Taine, din
pricina stricăciu- nei în care eră, a trebuit a se preface prin
alţi oameni, cari nu au asupră-le sfântul Dar al preoţiei. Deci
socotind, că umblând printr’însa aceşti oameni nesfinţiţi,
poate vor fi săvârşit oarecari lucruri necuviincioase, cari ar
aduce vre-o spurcăciune sfintei tale Biserici, venim acum cu
credinţă şi osârdie la tine carele eşti adevărata curăţenie şi
sfinţenie şi cu umilinţă ne rugăm: caută cu ochiul tău cel
milostiv şi iarăşi ne primeşte pre noi, şi curăţeşte-o pre
dânsa de spurcăciunea ce i s’a întâmplat, şi o arată plină de
curăţenie şi sfinţenia ce a avut mai ’nainte, ca să putem
înălţă întru dânsa jertfe curate şi fără de sânge; căci numai
tu singur poţi sfinţi pre cei ce’şi întorc inima către tine şi a ne
curăţi pre noi cu totul desăvârşit, de sfatul viclean şi de toată
nepriceperea şi îndoiala. Că tu eşti sfinţirea noastră şi ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
RUGĂ CIUNE
LA BINECUVÂNTAREA MREJILOR
B Domnului să ne rugă m.
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce cu cinci

pâini şi cu doi peşti ai săturat cinci mii de bărbaţi, şi mulţime
de sfărâmituri din rămăşiţe ai făcut ca să se strângă. însuţi
Stăpâne atotpu
ternice şi mrejile acestea binecuvintează-le, pentru
rugăciunile prea binecuvântatei slăvi tei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei; ale
sfântului măritului şi întru tot lăudatului Apostol şi mai
marelui Apostolilor Petru; şi pre cei ce se împărtăşesc cu
peşte dintrîn- sele, îi păzeşte în pace şi întru sănătate
sufletească şi trupească; că tu eşti dătătorul tuturor bu-
nătăţilor şi ţie slavă înălţăm, împreună cu cel fără de
început al tău Părinte şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă
făcătorul Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA
Binecuvântării Corăbiei celei nouă sau a luntrei.
f
Preotul punând pre sine epitrahilul face începutul obiş nuit. Cititorul: împă rate ceresc...
Sfinte Dumnezeule... Tată l nostru... Doamne mi-
lueşte de 12 ori. Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... ţ) 3
e orj
Ş i psalmul 106.
Mă rturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila lui. Să zică cei mântuiţi dela
Domnul, pre carii i-au izbă vit din mâna vră jmaşului, şi din ţă ri i-au adunat pre dânş ii, dela
ră să rituri ş i de la apusuri ş i dela miază noapte şi dela mare. Ră tă cit-au în pustie fă ră de
apă , calea cetă ţei ceii de lă cuit n’au aflat. Flă mânzind şi însetând, sufletul lor într’înşii se
sfârşiâ. Ş i au strigat că tre Domnul, când se nă că jiau ei, şi din nevoile lor i-au izbă vit pre
dânşii. Ş i i-au povă ţuit pre ei la cale dreaptă , ca să meargă în cetatea cea de lă cuit.
Mă rturisească -se Domnului milele lui, ş i minunile lui fiilor oamenilor. Că au să turat suflet
deşert, şi suflet flă mând au umplut de bună tă ţi. Pre cei ce ş edeau întru întunerec şi în
umbra morţei, pre cei ferecaţi cu să ră cia şi cu fier. Că au amă rît cuvintele lui Dumnezeu, şi
sfatul celui prea înalt l’au întă râtat. Ş i s’au împilat întru ostenele inimile lor, slă bit-au şi nu
eră cine să le a- jute. Ş i au strigat că tre Domnul când se necă jiau ei, ş i din nevoile lor i-au
mântuit pre dânşii. Ş i i-au scos pre ei dintru întunerec şi din umbra morţei, şi legă turile lor
le-au rumpt. Mă rturisiască -se Domnului milele lui, şi minunile lui fiilor oamenilor. Că au
sfă râmat porţi de aramă , şi zâvoare de fier au frânt. Sprijinitu-i-au pre ei din calea
fă ră delegei lor, că pentru fă ră delegile lor s’au Împilat. Toată mâncarea o a urît sufletul lor,
şi s’au apropiat până la porţile morţei. Ş i au strigat că tre Domnul când se necă jiau ei, ş i din
nevoile lor i-au mântuit pre dânşii. Trimis au cuvântul să u, ş i i-au vindecat pre ei, şi i-au
scos din strică ciunile lor. Mă rturisiască -se Domnului milele lui, ş i minunile lui fiilor
oamenilor. Ş i să jertfească lui jertfă de laudă , ş i să vestiască lucrurile lui întru bucurie. Cei
ce se pogoară la mare în vase, cei ce fac lucrare în ape multe. Aceia au vă zut lucrurile
Domnului, şi minunile lui întru adânc. Zis-au, ş i au stă tut duhul viforului, şi s’au înă lţat
valurile ei. Se sue până la ceruri şi se pogoară până la adâncuri, sufletul lor întru ră ută ţi se
topiâ. Turburatu-s’au, clă titu-s’au ca cel ce se îmbată , şi toată înţelepciunea lor s’a înghiţit.
Ş i au strigat că tre Domnul, când se necă jiau ei, ş i din nevoile lor i-au scos pre dânşii. Ş i au
poruncit viforului, şi au stă tut întru linişte, şi au încetat valurile ei. Ş i s’au veselit că ci s’au
alinat, şi i-au povă ţuit pre dânşii la limanul voei lui. Mă rturisiască -se Domnului milele lui, ş i
minunile lui fiilor oamenilor. Să -l înalţe pre dânsul întru adunarea norodului, ş i în scaunul
bă trânilor să -l laude pre el. Pus-au rîurile întru pustie, ş i curgerile apelor întru sete.
Pă mântul cel roditor întru să ră tură de ră utatea celor ce lâcuesc pre dânsul. Pus-au pustiul
întru iazere de ape, şi pă mântul cel fă ră de apă , întru curgeri de ape. Ş i au să lă şluit acolo
pre cei flă mânzi, ş i au aşezat cetă ţi de lă cuit. Ş i au semă nat ţarine, şi au să dit vii, şi au
fă cut rod de să mânţă . Ş i i-au blagoslovit pre ei, şi s’au înmulţit foarte, şi dobitoacele lor nu
le-au împuţinat. Ş i s’au împuţinat, ş i s’au dosâdit de necazul relelor ş i de durere. Vă rsatu-
s’au urgisire preste boierii lor, şi i-au fă cut pre ei să ră tă cească întru neumblată ş i nu în
cale. Ş i au ajutat să racului din să ră cie ş i i-au pus pre ei ca pre nişte
oi de moştenire. Vedeâ-vor drepţii şi se vor veseli, şi toată fă ră delegea îşi va astupă gura
sa. Cine este înţelept şi va pă zi acestea> şi va pricepe milele Domnului ?
i
După aceea zicând: Domnului să ne rugă m: Doamne milueşte. Citeşte rugă ciunea
aceasta:
Doamne Dumnezeul pă rinţilor noştri, carele ai poruncit robului tă u Noe să facă corabia
spre mântuirea lumii, din lemne multe, ş i l-ai binecuvântat a fi ş i a se alcă tui ca un singur
lemn. însuţi Stă pâne al tuturor, care ai binecuvântat a togmi lemnele cele necuvântă toare,
şi cu dreapta ta cea tare mântueşti neamul omenesc;
pă zeşte şi acum corabia aceasta, şi dă ei înger bun, paşnic; pă strează pre cei ce voiesc a
că lă tori întru ea; dă -le lor să ajungă întru ale sale să nă toşi, cu rugă ciunile prea curatei
Stă pânei noastre Nă scă toarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Mă riei; cu puterea
cinstitei ş i de vieaţă fă că toarei Cruci, a cinstitelor cereştilor înţelegă toarelor puteri celor
fă ră de trupuri; a sfântului mă ritului prooroc înainte mergă torul şi boteză torul Ioan; a
sfinţilor mă riţilor şi întru tot lă udaţilor Apostoli; şi a sfântului (N), şi a tuturor sfinţilor tă i.
Că tu eşti cela ce că rmueşti şi sfinţeş ti toate, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă ş i mulţă mire
şi închină ciune înă lţă m, Tată lui ş i Fiului şi sfântului Duh, acum ş i pururea ş i în vecii vecilor.
Ş i luând preotul apă sfinţită , stropeşte cu ea corabia sau luntrea, zicând:
Binecuvintează -se corabia (sau luntrea) aceasta, prin stropirea a- cestei sfinţite ape, în
numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
4
Ş i îndată cântă stihira glas -lea: Caută spre rugă ciunile robilor tă i... Ş i se face
obişnuitul otpust al zilei.
ccccccccccccccccccccccctcccco
RANDUIALA
Binecuvântării la începerea semânăturei.
Luând preotul apă sfinţită , ş i grâu binecuvântat dela litie, merge la ogoarele unde are a
se semă nâ; şi puind pre sine epitrahilul, stând cu faţa spre ră să rit, ş i asupra seminţei ce
are a se semă nâ, începe dupre obiceiu: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Ş[ citeşte:
împă rate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Tată l nostru... Doamne mi- lueşte, 12
ori. Slavă ... Ş i
acum... Veniţi să ne închină m... ])e
trei ori.
Ş i psalmul 64.
Ţ ie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion, ş i ţie se va dâ rugă ciune în Ierusalim. Auzi
rugă ciunea mea; că tre tine tot trupul va veni. Cuvintele celor fă ră delege ne-au biruit pre
noi ş i pă gână tă ţile noastre tu le vei cură ţi. Fericit este pre carele l-ai ales ş i l-ai primit,
lă cui-va în curţile tale. Umpleâ-ne-vom de bună tă ţile casei tale; sfântă este Biserica ta,
minunată întru dreptate. Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul nostru nă dejdea tuturor
marginilor pă mântului şi a celor de pre mare departe; cela ce gă teşti munţii întru tă ria ta,
încins fiind cu putere; cela ce turburi adâncul mă - rei; sunetele valurilor ei cine le va suferi?
Turburâ-se-vor neamurile ş i se vor spă imântâ cei ce lă cuesc pre margini de semnele tale;
ieşirile dimineţei ş i ale serei le vei veseli. Cercetat-ai pă mântul şi 1-ai îmbă tat pre dânsul,
înmulţit-ai a’l îmbogă ţi pre el. Rîul lui Dumnezeu s’a umplut de ape; gă tit-ai hrană lor, că
aşâ este gâ- tirea. Brazdele lui îmbată -le, înmulţeşte rodurile lui, întru pică turile lui veseli-
se-va ră să rind. Bl&goslovl-vei cununa, anului bună tă ţei tale şf câmpii tă i se vor umpleâ de
gră sime. Ingră ş â-se vor cele frumoase ale pustiei, ş i cu bucurie dealurile se vor încinge.
Imbră - catu-s’au berbecii oilor, ş i vă ile vor înmulţi grâul; strigă -vor pentru că vor cântă .
După aceea zicând: Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte. Citeşte
D oamne Dumnezeul nostru, am pus înainte seminţele acestea înaintea ochilor tă i, ce
sunt date de mâna ta cea prea curată şi prea bogată , ş i ţie ară tându-le Stă pâne ne
rugă m; că ci nu am îndră s- nit a le închide în sânurile cele neînsufleţite ale pă mântului,
înainte de a privi mai întâiu la porunca slavei tale, care porunceşte pă mântului să rodească
şi să încolţească şi să deâ să mânţă semă nă torului şi pâine de mâncare. Ş i acum rugă mu-
ne ţie Dumnezeul nostru: auzi-ne pre noi cari ne rugă m ţie şi deschide nouă vistieriea ta
cea mare şi bună şi cerească ş i revarsă binecuvântarea ta cea mare până ce ne vom
îndestulă , după nemincinoasa ta fă gă duinţă . Ş i depă rtează dela noi toate cele ce strică
roada pă mântului nostru ş i toată pedeapsa cea cu dreptate adusă asupra noastră , pentru
pă catele noastre. Ş i trimite îndură rile tale cele bogate asupra a tot poporul tă u, cu harul şi
cu iubirea de oameni a Unuia nă scut Fiului tă u, cu carele binecuvântat eşti cu prea sfântul
şi bunul şi de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i luând preotul grâul cel binecuvântat, îl toarnă în să mânţă zicând:
•Binecuvintează Doamne cununa anului cu bună tatea ta, ş i câmpii tă i să se sature de
gră sime şi vă ile să înmulţească grâul.
După aceea luând aghiasmă stropeşte cu ea seminţele zicând:
Binecuvântarea Domnului să se pogoare asupra acestor seminţe, şi să crească şi să facă
roadă multă , în numele Tată lui ş i al Fiului ş i al sfântului Duh, Amin.
Ş i îndată stropeşte ş i ară tura pe care este a se semă nâ zicând :
Cercetează Doamne pă mântul acesta ş i îl adapă şi-l îmbogă ţeşte; brazdele lui
umezeşte-le, rodul înmulţeşte-1. Că tu eşti Dumnezeul nostru şi ţie slavă înă lţă m, Tată lui
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum ş i pururea ş i în vecii vecilor, Amin.
După aceea ia preotul în mână seminţe şi aruncă de trei ori pe ară tură , zicând:
In numele Tată lui ş i al Fiului , ş i al sfântului Duh, Amin.
Ş i aşâ încep toţi a semă nâ, întru numele Domnului. Iară Preotul fă când sfârş itul slujbei
zilei, se duce întru ale sale.
Rugăciune preste semănături,

oamne Dumnezeul nostru, adus-am dăruirea
»seminţelor cea din prea curate şi bogate palmele
tale, ce este acum înaintea ochilor tăi Stăpâne, şi
ne rugăm a ţi se încredinţâ; că n’am cutezat a o închide pre
aceasta în sânurile pământului cele neînsufleţite, de nu vom
căută spre porunca slavei tale, ceea ce porunceşte pă-
mântului a răsări şi creşte şi a dă sămânţă semănătorului şi
pâine de mâncare; şi acum ne rugăm ţie Dumnezeului
nostru, să ne auzi pre noi cei ce ne rugăm ţie şi să deschizi
nouă visteria ta cea mare şi bună şi cerească; şi varsă
binecuvântarea ta, până ce ne vom îndestulă, după ne-
mincinoasele tale făgăduinţi; şi goneşte dela noi toate cele
ce mănâncă rodul nostru cel pământesc, şi toată certarea
cea cu dreptate adusă asupra noastră, pentru păcatele
noastre, şi trimite îndurările tale preste poporul tău. Cu Darul
şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu carele
împreună binecuvântat eşti şi cu prea sfântul şi bunul şi de
vieaţă făcătorul Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Rugăciune la răsădirea viei.
*
oamne Iisuse Hristoase, cela ce eşti viţa cea adevărată şi
Tatăl tău lucrător, tu şi pre A- postolii tăi mlădiţe i-ai
numit. Tu pre Israil l-ai răsădit în pământul tău, gonind
neamurile. Tu şi acum Stăpâne, vino spre viţa aceasta şi o
răsădeşte, pune mila ta într’însa; dă-i păzitor ajutorul tău,
îngrădeşte întăririle şi ieşirile ei cu a ta purtare de grije;
mântueşte-o pre dânsa de toată încunj urarea rea şi de
grindină, de ger, de po- legniţă, de iarna cea groaznică, de
arderea vânturilor, de vifore şi de moini; şi în scurt a zice, de
toată năpădirea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi; caută şi
cercetează viea aceasta care o a sădit dreapta ta, ca să-şi
deâ în vreme rodurile şale, şi să ne învrednicim şi noi cu
Darul tău, a o culege şi a-ţi aduce dintr’însa să se prefacă
întru Sângele Trupului tău. Că ţie şe cuvine toată lauda
cinstea şi închinăciunea, cu cel fără de început al tău
Părinte, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul
Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
a
B
Rugăciune la culesul viei.
umnezeule Mântuitorul nostru, cela ce ai binevoit a se
chemă viţă Fiul tău cel unul născut, Domnul nostru
Iisus Hristos, şi rodul ei Fiul nemurirei l-ai arătat prin
Darul Duhului tău; însuţi şi acum Stăpâne, şi acest rod al
viţei binecuvinr tează -1 şi dă sfinţire şi sporire sufletească
tuturor celor ce se vor împărtăşi dintr’însul, şi Viţei celei
adevărate ce ne-a zidit pre noi fii, fă-ne deapururea
părtaşi; şi păzeşte vieaţa lor nevătămată împodobindu-i cu
darurile tale cele veşnice şi neluate. Cu Darul şi cu iubirea de
oameni a unuia născut Fiului tău, cu carele împreună
binecuvân* tat eşti, cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă fă-
cătorul Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGACIUNEA
B
CestciteştelthaineleceseImputdepomani,dupăîncetareadin vieaţăafiecăruiom.
, oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce pre

cei morţi şi pre cei vii stăpâneşti, cela ce dai hrană
celor flămânzi şi îmbrăcăminte celor goi, binecuvintează
hainele acestea spre purtarea celor ce le vor îmbrăcă; şi pre
adormitul robul tău (N), îl îmbracă în vestmântul nestrică-
ciunii şi în haină înfrumseţată cu lumină, şi-l a- şează în
cămara ta, ca să se bucure în veci întru desfătarea
bunătăţilor tale şi odihnă. Binecuvintează Doamne şi pre
celelalte lucruri câte vor să se mai împartă pentru adormitul
robul tău (N ); ca să-i fie lui de pomenire şi de
răscumpărare. Dărueşte Doamne sănătate şi celor ce vor
purtă aceste daruri de haine, spre pomenirea numelui
adormitului, dărueşte-i şi adormitului răspuns bun la în-
fricoşata Judecata ta, uşurează -1 Doamne de pă r
catele ce a făcut cu lucrul cu cuvântul sau cu gândul, că
numai tu singur eşti fără pe păcate, Hristoase Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Rugăciune când merge copilul sî înveţe carte.
B
oamne Dumnezeul nostru, carele cu chipul tău ai cinstit
pre oameni şi i-ai îmbrăcat cu voie de sine
stăpânitoare; cela ce ai intrat în Biserică înjumătăţindu-se
praznicul, şi ai învăţat pre oameni, încât se mirau popoarele
şi ziceau: „De unde ştie acesta Scriptura neînvăţându-sea; şi
Da- vid grăeşte: „Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pre mine, frica
Domnului voiu învăţă pre voi“; cela ce ai învăţat pre
Solomon înţelepciunea, Dumnezeule al tuturor, Cuvântul e,
împărate al tuturor, deschide sufletul şi inima, gura şi mintea
robului tău (N), ca să cunoască adevărul şi să facă voia ta;
şi-l fereşte pre dânsul de toată ispita diavolească, păzindu-1
întru toate zilele vieţei lui; şi fă să sporească totdeauna întru
toate poruncile tale. Pentru rugăciunile prea curatei Maicei
tale şi ale tuturor sfinţilor tăi. Că tu eşti cercetătorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înălţăm împreună cu Tatăl şi cu Sfântul
451 BUGACTUNI
TEDEUM
LA ÎNCEPEREA CURSULUI Ş COLAR.
'*
Preotul începe: Bine'este cuvântat Dumnezeul nostru... Cântă reţii cântă : împă rate
ceresc... Cititorul: Sfinte Dumnezeule...După Veniţi sâ ne închină m... Psalmul 33.
B ine voiu cuvântă pre Domnul în toată vremea, pururea lauda lui în gura mea. Intru
Domnul se va lă udă sufletul meu; auză cei blânzi ş i să se veselească . Slă viţi pre Domnul
cu mine, şi să înă lţă m numele lui împreună . Că utat-am pre Domnul şi m’au auzit, şi din
toate necazurile mele m’au izbă vit. Apropiaţi-vă că tre dânsul şi vă luminaţi, şi feţele
voastre nu se vor ruşinâ. Să racul acesta a strigat, şi Domnul l-au auzit pre dânsul, ş i din
toate necazurile lui l-au mântuit. Tă bă rî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de
dânsul, ş i-i va izbă vi pre ei. Gustaţi ş i vedeţi, că bun este Domnul; fericit bă rbatul carele
nâdă jdueşte spre dânsul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii lui, că nu este lipsă celor ce se
tem de dânsul. Bogaţii au să ră cit şi au flă mânzit, iară cei ce caută pre Domnul, nu se vor
lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pre mine, frica Domnului voiu învă ţă pre voi.
Cine este omul cel ce voeşte vieaţa? Carele iubeşte să vază zile bune? Opreşte-ţi limba ta
dela ră u, ş i buzele tale ca să nu gră iască vicleşug. Fereşte-te de ră u ş i fă bine, caută
pacea şi o urmează pre ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile lui spre rugă ciunea
lor. Iară faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piarză de pre pă mânt pomenirea lor.
Strigat-au drepţii şi Domnul i-au auzit pre ei, ş i din toate necazurile lor i-au izbă vit.
Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă , şi pre cei smeriţi cu duhul îi va mântui. Multe
sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbă vi pre ei Domnul. Pă zeşte Domnul
toate oasele lor, nici unul dintr’însele nu se va zdrobi. Moartea pă că tosului este cumplită ,
şi cei ce ură sc pre dreptul vor greşi. Mântul-va Domnul sufletele robilor să i, şi nu vor greşi
toţi cei ce nă dă jduesc spre dânsul.
Slavă ... Ş i acum... Aliluia. De trei ori. Ş i Ectenia aceasta:
Cu pace Domnului să ne rugă m. Ş i celelalte până la: Pentru cei ce înnoată pre
ape...Apoi adaugă aceste:
Pentru ca să trimiţă asupra şcolarilor acestora duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, şi sâ le
deschiză mintea şi rostul, ş i să lumineze inima lor, spre primirea învă ţă turii bunelor studii,
Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte.
Pentru ca să sădească în inima lor începutul înţelepciunii, frica
sa cea dumnezeească , şi prîn ea să gonească din inimile lor uşu- râtă ţile tinereţii, ş i
să lumineze mintea lor a se abate dela ră u ş i a face binele, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să deschiză mintea lor a pricepe şi a Înţelege, ş i a ţine în minte toate
învă ţă turile cele bune şi folositoare, Domnului să ne rugă m.
Péntru ca să le deâ înţelepciunea, care şeade la tronul lui, şi să
o să dească în inimile lor, ca să -i înveţe ce este bine fă cut înaintea lui, Domnului să
ne rugă m.
Pentru ca să sporească ei cu înţelepciunea şi cu vârsta întru slava lui Dumnezeu,
Domnul ii să ne rugă m.
Pentru ca prin înţelepciune şi vieaţă virtuoasă , şi prin bună starea în credinţa
ortodoxă , să fie ei bucurie şi mângâere pă rinţilor lor, ş i întă rire Bisericei noastre celei
ortodoxe, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să ne izbă vim noi de tot necazul... Ş i celelalte. Voz- glas. Că ţie se cuvine
6
toată slava... Apoi Troparele acestea, glas al -lea.
Precum în mijlocul ucenicilor tă i ai venit Mântuitorule pace dându-le, aşâ vino şi la
noi şi ne mântueşte
Duhul tă u cel sfânt, Hristoase Dumnezeule, a ară tat învă ţă tori pre ucenicii cei
necă rturari, ş i prin propoveduirea cea ritoricească a limbelor a stricat amă girea, ca un
tot puternic.
8
Slavă .... glas -lea.
Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce prea înţelepţi pre pescari i-ai
ară tat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr’înşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni
Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie.Ş i acum....
Solitoare a creştinilor neînfruntată , mijlocitoare că tre Fă că torul neschimbată , nu
trece cu vederea glasurile cele de rugă ciune ale pă că toşilor; ci să rgueşte ca o bună
spre ajutorul nostru celor ce cu credinţă strigă m ţie: gră beşte spre rugă ciune, şi te
nevoeşte spre îmblânzire, apă rând pururea pre cei ce te cinstesc pre tine.
Diaconul: Să luă m aminte. Preotul: Pace tuturor. Cetitorul: Ş i duhului tă u. Diaconul:
4
înţelepciune, să luă m aminte. Cetitorul: prochimen, glas -lea:Intru ce’şi va îndrePtâ tână rul
calea sa când va pă zi cuvintele tale?
Stih* Mai mult decât cei ce mă învată am ales» Pentrucă turiele tale cugetarea mea este.
Apostolul: din Cartea cea sobornicească a Sfântului Apostol Ia-
cov, citire. Cap III, 1 — 18.
Fraţii mei, nu , fiţi mulţi dascăli, ştiind că mai mare 'judecată vom să luăm. *Că
multe greşim toţi. De nu greşeşte cineva in cu vânt, acesta este bărbat desăvârşit,
puternic a-şi înfrânâ şi tot tnir pul. Că iată, şi cailor frâele în guri le punem, ca să se
supue ei nouă; şi tot trupul lor 11 întoarcem. Iată şi corăbiile mari fiind şi de iuţi
vânturi împingându-se, se întorc de prea mică cârmă, încotro voeşte pornirea
cârmaciului. Aşâ şi limba mic mădular este şi mari se laudă. Iată, puţin foc şi cât de
mare materie aprinde! Ş i limba este foc, lumea nedreptăţei, aşâ limba este aşezată
întru mădulările noastre, care spurcă to't trupul şi aprinde roata firei; şi se aprindé de
gheena. Că toată firea şi a fiarelor şi a pasărilor şi a celor ce se târăsc, şi a peştilor se
domoleşte, şi s’a domolit de firea omenească. Iară limba, nimeni din oameni nu
poate să o domolească; neînfrânată răutate, plină de otravă, aducătoare de moarte.
Cu dânsa binecuvântăm pre Dumnezeu şi Tatăl; şi cu dânsa blestemăm pre oameni
carii sunt făcuţi dupre asemănarea lui Dumnezeu. Dintru aceeaşi gură iese bună
cuvântare şi bléste- mul. Nu trebue, fraţii mei, acestea aşâ să fie. Au doară izvorul
dintru aceeaşi vână izvorăşte dulce şi amar? Au doară poate fraţii mei, smochinul să
facă măsline? Sau viţa viei, smochine? Aşâ nici un izvor poate a face apă sărată şi
dulce. Cine este înţelept şi bine ştiutor între voi? Să-şi arăte din vieaţa cea bună
faptele sale întru blândeţele înţelepciunei. Iară de aveţi pizmă amară şi prigonire
întru inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici minţiţi împrotiva a- devărului. Nu este
înţelepciunea aceasta de sus pogorându se; ci este pământească, sufletească,
drăcească. Pentrucă unde este pizmă şi prigonire, acolo este neaşezarea şi tot lucrul
râu. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată; apoi făcătoare de pace, blândă,
plecată, plină de milă şi de roduri bune, fără de judecată şi nefă- ţamicâ. Iară roada
dreptăţei cu pace se seamănă celor ce fac pace.
Evanghelia dela Matei. Cap. XIII, vers 3.
Z is-au Domnul pilda aceasta; iată a ieşit sămănătorul să sa- mene. Ş i sămănând
el, unele au căzut lângă cale, şi au venit pasările şi le-au mâncat pre ele; iară altele
au căzut pre pietrişi, unde n’aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentrucă
n’aveau pământ adânc. Ş i răsărind soarele, s’au pălit, şi pentru că n’aveau rădăcină
s’au uscat. Iară altele au căzut în spini; şi au crescut spinii şi le-au înnecat pre ele. Iară
altele au căzut pre pământ bun, şi au dat roadă, una adecă o sută, iar alta şasezeci,
iarâlta treizeci. Cela ce are urechi de auzit, să auză. Deci voi auziţi pilda
sămănătorului. Dela tot cela ce aude cuvântul împărăţiei şi nu îl înţelege, vine
vicleanul şi răpeşte cea ce este sămănată în inima lui; aceasta este cea sămănată
lângă cale. Iară cea sămănată pe pietrişi, acesta este carele aude cuvântul, şi tndatâ
cu bucurie îl primeşte; tnsă nu are râdâcinâ tntru sine, ci este pânft la o vreme, iară
făcându-se necaz s’au goană pentru cuvânt, Îndată se sminteşte. Iară cea sâmânatâ
tn spini, acesta este carele aude cuvântul, iară grija veacului acestuia şi înşelăciunea
bogăţiei, Inneacă cuvântul, şi neroditor se face. Iară cea sămănatâ !n pământ bun,
acesta este carele aude cuvântul şi îl înţelege, carele aduce roadă şi face: unul o sută,
altul şasezeci; iară altul treizeci.
Cântăreţii: Slavă ţie Doamne, slavă ţie.
Diaconul zice Ectenia: Milueşte-ne Dumnezeule... Dupăce pomeneşte autoritatea
bisericească adaogă aceste:
încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru, ca să caute cu milostivire asupra
şcolarilor acestora; şi să le trimiţă în inimi, în minte şi in rost, duhul Înţelepciunii, al
ştiinţei al evlaviei şi al fri- cei sale, şi să-i lumineze cu lumina cunoştinţei sale, şi să le
deâ putere şi tărie a se deprinde la înţelegerea legii lui celei dumneze- eşti, şi la
toată învăţătura cea bună şi folositoare, Doamne auzi-ne şi ne milueşte. Cântăreţii:
Doamne milueşte. De trei ori.
I ncă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să insufle acestor şcolari duhul cel bun,
carele ocârmueşte pe calea cea dreaptă, şi produce propăşire întru Înţelepciune şi
intru ştiinţă şi întru toate faptele cele bune, spre slava prea sfântului său nume; şi să
le dăruiască sănătate şi zile îndelungate spre întărirea Bisericei sale şi a patriei lor. Să
zicem toţi: Doamne auzi-ne şi ne milueşte. Cântăreţii: Doamne milueşte. De 12 ori.
Preotul vozglas: Auzi-ne Dumneze
ule Mântuitorul nostru... Cântăreţii: Amin.
Diaconul: Plecând genunchele noastre, Domnului să ne rugăm.
Toţi asistenţii îngenunche. Iară preotul îngenunchiat şi cu capul descoperit, cu toată
luarea aminte şi cu umilinţă citeşte rugăciunea a- ceasta cu mare glas:
Doamne Dumnezeule Ziditorul nostru, carele cu chipul tău ne-ai cinstit pre noi
oamenii, cela ce ai învăţat pre aleşii tăi în cât să fie lăudaţi de cei ce iau aminte la
învăţătura ta, cela ce ai descoperit pruncilor Înţelepciunea, cela ce ai învăţat pre
Solomon şi pre toţi cei ce au căutat înţelepciunea ta. Deschide inimile, minţile şi
rosturile robilor tăi şcolarilor acestora carii au căzut înaintea atotputernicei tale; şi-i
învredniceşte a pricepe puterea legii tale, şi a pro- păşl în cunoştinţele cele
folositoare ce li se vor predă, spre slava prea sfântului tău nume, spre folosul şi
întărirea sfintei tale Biserici, şi spre cinstea patriei noastre, şi să înţeleagă voia ta cea
bună şi desăvârşită. Izbăveşte-i de toată asuprirea vrăjmaşului; păzeşte-i întru
credinţa cea ortodoxă şi întru toată cinstea şi curăţia, în toate zilele vieţei lor, ca să
progreseze în ştiinţă şi întru plinirea poruncilor tale; ca în acest mod pregătiţi, să
proslăvească prea sfânt numele tău, şi să se facă moşteni împărăţiei tale. Că tu eşti
Dumnezeu puternic întru milă, şi bun întru tărie, şi ţie se cuvine toată slava cinstea şi
închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum: şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Diaconul: înţelepciune. Cântăreţii: Pre.cea mai cinstită... Ş i otpustul zilei.
Polichroniarea se face precum s’a arătat la Tedeumul de mai sus, la care se
adaugă şi al patrulea polichroniu, aşâ:
Profesorilor şi şcolarilor dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate şi
propăşire în răspândirea luminei ştiinţelor şi a virtuţii, şi-i păzeşte întru mulţi ani.
Rugăciuni pentru copiii ce nu pot lesne Inviţi.

Binecuvântând Preotul zice: Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... zicem:
Ecfonis, apoi aceste Tropare:
Precum ai venit în mijlocul ucenicilor tăi Mântuitorule pace
dându-le lor, vino şi la noi şi n'e mântueşte pre noi.
Slavă...
Pre ucenicii cei necărturari, Duhul tău cel stânt învăţători i-
a arătat Hristoase Dumnezeule, şi prin bună întocmirea cea
mult glăsuitoare a limbilor, înşelăciunea o a surpat, ca un
atotputernic.
Ş i acum:
Cu limbi de alt neam ai înnoit Hristoase pre ucenicii tăi, ca
cu acelea să te propoveduiască pre tine Cuvântul cel fără de
moarte şi Dumnezeu, cela ce ai dat sufletelor noastre mare
milă.
împărate ceresc mângâitorule... şi Uşa milostivirei... apoi Preotul:
Domnului să ne rugăm. ^
oamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce ai
D sălăşluit în inimile celor doisprezece A- postoli, fără de

făţărie, Darul prea sfântului Duh carele s’a pogorît! în
chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor şi au început a
grăi în alte limbi; însuţi Doamne Iisus Hristoase Dumnezeul
nostru, trimite Duhul tău cel sfânt preste robul tău acesta (N),
şi răsădeşte în urechile inimei lui sfinţita Scriptură, care pre
table o a însemnat prea curată mâna ta lui Moislpuitorului
delege, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
ce le-ai sălăşluit şi ai luminat inima celor douăzeci şi patru
de bătrâni *şi a sfinţilor tăi ucenici şi Apostoli, şi a sfinţilor
Apostoli şi Evanghelişti: Ioan, Mateiu, Marcu şi Lucâ. Cela ce
ai învăţat şi ai luminat pre
sfântul Ş tefan întâiul mucenic;
însuţi şi acum Doamne,
oamne Iisuse Hristoase luminează şi inima robului
Dumnezeul nostru, cela tău (N). Pentru rugăciunile
prea binecuvântatei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoarei şi pururea Fecioarei Măriei; cu puterea cinstitei
şi de vieaţă făcătoarei Cruci; a cinstitului măritului prooroc şi
înainte mergătorului şi botezătorului Ioan; a sfinţilor
măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; a sfântului apostol
Mathia; a sfinţilor mucenici Agapie, Procopie şi Filip; şi a
tuturor sfinţilor, Că tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor
noastre, şi ţie slavă înălţăm împreună cu cel
de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul
şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în
Să stăm bine, să stăm cu frica lui Dumnezeu, Amin.
După aceea, Ectenia: Milueşte-ne pre noi Dumnezeule... Apoi Ot-
pustul.
RUGĂ CIUNE
Cesefacelaţarine,vilsaugrădinicândsestricisemănăturiledegadinisaualte
vietăţi,locuste,gândacişialtele.
Se cade a se face Liturghie, să se aprinzâ Candelă la sf. Trifon sau la sf. Eustatie sau a
hramului ce va fi şi după aceea luând untdelemn din Candelă şi aghiasmă dela Botezul
Domnului, stropeşte preotul cruciş ţarina, via sau gră dina, şi zice această rugă ciune:
D
oamne Dumnezeul nostru, cela ce întru începutul
făpturii tale ai făcut cerul şi pământul, şi cerul adecă
l-ai împodobit cu mari luminători ca să lumineze pre
pământ şi să ne minunăm printr’însele de tine unul
făcătorul şi Stăpânul făpturii; iar pământul l-ai înfrumuseţat
cu verdeaţă şi iarbă, şi cu multe feluri de seminţe ce se sea-
mănă dupre fel, şi cu toate florile l-ai împodobit spre bună
mireazmă, şi l-ai binecuvântat; însuţi şi acum Stăpâne, caută
din sfînt lăcaşul tău spre agonisita aceasta, şi o
binecuvintează; fereşte-o pre dînsa de tot farmecul şi vrajba
şi de toată răutatea şi de ispita vicleană şi de meşteşugirea
oamenilor răi, şi-i dă ei să aducă roduri la vreme pline de
binecuvântarea ta, şi goneşte dela dânsa toată hiara şi
gadina, toată mânia şi răutatea care vine asupră-i cu
stricăciune. Că s’a sfinţit şi s’a
proslăvit prea cinstit şi de mare cuviinţă numele tău, al
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
Altă rugăciune a sfântului marelui mucenic Trifon.

cţjg^lestemu-vă pre voi hiarele cele de multe fe- ttj^luri,
viermii, omidele, gândacii, lăcustele, ¿fcs^şoarecii, cârtiţile şi
şomâlcii, şi multe feluri de muşte şi de molii, de furnici, de
viespi şi de cele cu multe picioare şi multe feluri de jiganii ce
se târăsc pre pământ, şi de pasări ce zboară care aduc
stricăciune şi pagubă holdelor, viilor, pomilor şi grădinilor, cu
Dumnezeu Tatăl cel fără de început şi cu Fiul lui cel îm-
preună fără de început şi de o fiinţă, şi cu Duhul lui cel prea
sfânt carele este deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul şi de vieaţă
făcătorul. Blestemu-vă pre voi cu întruparea unuia născut
Fiului lui Dumnezeu a Domnului nostru Iisus Hristos, cu
vieaţa lui de pre pământ cea dimpreună cu oamenii, şi cu
patima lui cea mântuitoare, şi cu moartea lui cea făcătoare
de vieaţă, şi cu învierea lui cea de a treia zi, şi cu înălţarea lui
la ceruri, şi cu toată purtarea lui de grije cea dumnezeească
şi mântuitoare. Blestemu-vă pre voi cu sfinţii Heruvimi cei cu
ochi mulţi, şi cu Serafimii cei cu câte şase aripi, carii zboară
împrejurul scaunului şi strigă: sfânt, sfânt, sfânt Domnul
Savaot. Blestemu-vă pre voi cu sfinţii îngeri, şi cu toată
puterea, cu miile de mii, şi cu milioane de milioane, carii cu
multă frică stau înaintea slavei Domnului, ca să nu stricaţi
viea, nici holda, nici grădina, nici pomii şi nici legumele
robului lui- Dumnezeu (N), ci vă duceţi în munţi pustii, în
lemnele cele neroditoare întru care v’au dăruit vouă
Dumnezeu hrana cea din toate zilele. Blestemu-vă pre voi cu
scump Trupul şi Sângele lui Hristos adevăratului Dumnezeu
şi Mântuitorului nostru, prin carele şi mântuirea a dat nouă şi
izbăvirea, şi pentru numele lui avem'a muri, ca să nu stricaţi
holda, viea, grădina, nici tot pomul roditor şi neroditor; încă
nici frunza legumilor să nu o stricaţi dimprejurul hotarului, şi
locul robului lui Dumnezeu (N); iar de nu mă veţi ascultă pre
mine şi veţi călcâ blestemul cu carele v’am blestemat pre voi,
nu vă voi pedepsi eu pre voi smeritul şi mai micul Trifon; ci
Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui lacov, carele va
să vie să judece viii şi morţii. Pentru aceasta precum mai
înainte v’am zis vouă: duceţi-vă în munţi pustii, în lemnile
cele neroditoare. Ş i de nu mă veţi ascultă pre mine, voi rugă
pre iubitorul de oameni Dumnezeu, ca să trimiţă pre îngerul
său, carele este preste hiare, şi cu fier şi cu plumb va legă pre
voi şi vă va omorî, de vreme ce n’aţi pus în seamă blestemul
şi rugăciunea mea a smeritului Trifon, încă şi pasări fiind
trimise prin rugăciunea mea, vă vor mâncâ pre voi. încă vă
blestem pre voi cu marele nume cel scris pe piatră, şi n’a
putut suferi, ci s’a topit ca ceara de faţa focului. Ieşiţi din
locurile acestea în locuri neumblate şi fără de apă şi
neroditoare care mai înainte am zis vouă; ieşiţi din locul şi
dimprejurul hotarului robului lui Dumnezeu, care pre mine
mă chiamă întru ajutorul lui şi spre folosire şi mântuire. Ca şi
întru acestea să se slăvească prea sfântul nume al Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, şi să se plinească rugăciunile şi
cererile smerituluiTrifon; că lui Dumnezeu se cuvine slava, şi
stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor, capetele voastre Domnului sâ le plecaţi.
S
Ş i citeşte rugăciunea aceasta:
^tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele cu
prânduelele întrupării tale ai binecuvântat Vit- leemul şi
Ghetsimanl şi oarecând casa lui Iacov, şi carele fiind
binecuvântat s’a numit Israil, cela ce şi casa lui David o ai
binecuvântat. însuţi bine- cuvintează şi agonisita aceasta, şi
o fă pre dânsa întru binecuvântare să aducă roadă, pentru
rugăciunile prea curatei Stăpânei noastre Născătoarei de
Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei; cu puterea cinstitei şi
de vieaţă făcătoarei cruci; ale cinstitului măritului prooroc
înainte mergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor
măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor bunilor
biruitori itiucenici; ale sfinţilor măriţilor marilor mucenici:
Trifon, Evstatie şi Iulian, şi ale sfântului (N) a căruia pomenire
săvârşim astăzi, şi ale tuturor sfinţilor tăi. Că tu eşti cel ce
binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi ţie slavă înălţăm,
împreună cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea
sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, A-
min.
Rugăciune la toată neputinţa
S tăpâne atotţiitorule, doftorul sufletelor şi al trupurilor;

cela ce smereşti şi înalţi, carele cerţi şi iarăşi tămădueşti;
tămădueşte pre fratele nostru (N), carele este neputincios,

şi-l cercetează cu mila ta, tinde braţul tău cel plin de
tămăduire şi de doftorie şi-l vindecă pre dânsul, ridică~l din
pat şi din boală; ceartă pre duhul neputinţei, depărtează
dela dânsul toată bătaia, toată durerea, toată rana, frigurile
şi tremurarea; şi de sunt în- tr’însul păcate sau fărădelegi,
slăbeşte, lasă, iartă, pentru iubirea ta de oameni. Aşâ
Doamne, fii milostiv spre zidirea ta, întru Hristos Iisus Domnul
nostru, cu carele bine eşti cuvântat, cu prea sfântul şi bunul şi
de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂ CIUNE
B
LA BOLNAVUL CARE NU POATE DORMI
umnezeul cel mare şi lăudat neajuns şi negrăit, _ carele

ai zidit pre om cu mâna ta, ţărână luând din pământ, şi
cu chipul tău l-ai cinstit pre el; lisuse Hristoase, numele cel
prea dorit împreună cu Părintele tău cel fără de început, şi
cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău,
arată-te la robul tău (N); şi-l cercetează pre el, în suflet şi în
trup, fiind rugat de prea slăvită Stăpâna noastră de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria; de
sfintele puteri cereşti cele fără de trupuri; de cinstitul măritul
prooroc înainte mergătorul şi Botezătorul Ioan; de sfinţii
măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli; de cei întru sfinţi părinţii
noştri şi dascăli ai lumii: Va- silie cel mare, Grigorie de
Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de aur; de Atanasie, de
Chirii, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon făcătorul de
minuni, şi de toţi sfinţii Ierarhi; de sfântul Apostol întâiul
mucenic şi arhidiacon Ş tefan; de sfinţii măriţii şi marii
mucenici: Gheorghie purtătorul de biruinţă, Dimitrie
izvorîtorul de mir, Teodor Stratilat, şi de toţi sfinţii mucenici;
de prea cuvioşii şi de Dumnezeu purtătorii părinţii noştri:
Antonie, Eftimie, Sa va cel sfinţit, Teodosie începătorul vieţei
de obşte, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel din Aton, şi de toţi
prea cuvioşii Părinţi; de sfinţii şi tămăduitorii fără de arginţi
Cozma şi Damian, Chir şi Ioan, Panteleimon şi Ermolae,
Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon şi de sfântul (ai zilei ) şi
de toţi sfinţii tăi. Ş i dă-i lui somn de odihnă, somn trupesc,
de sănătate, de mântuire şi de vieaţă, tărie sufletului şi tru-
pului. Ş i precum oarecând ai cercetat pre Avi- meleh sluga ta
la via Agripei şi i-ai dat lui somn de mângâere, ca să nu vază
căderea Ierusalimului, şi l-ai adormit pre el cu somn de
hrană, şi iarăşi l-ai sculat într’o clipeală de vreme, spre slava
bunătăţii tale. încă şi pre sfinţii tăi măriţii şapte tineri,
vestitori mărturiei arătării tale i-ai arătat, în zilele lui Dechie
împăratul şi împro- tivnicul, şi pre aceştia adormindu-i în
peşteră trei sute şaptezeci şi doi de ani, ca pre nişte prunci
ce se încălzesc în pântecele maicei lor, şl carii nimica
stricăciune n’au suferit, spre lauda şi slava iubirei tale de
oameni, şi spre arătarea şi adeverirea naşterei noastre cei de
a doua, şi a învierii tuturor. însuţi dar iubitorule de oameni
împărate, vino şi acum cu pogorârea sfântului tău Duh, şi
cercetează pre robul tău (N ) şi-i dărueşte sănătate, tărie şi
bună virtute prin bunătatea ta; că dela tine este toată darea
cea bună şi tot Darul cel desăvârşit. Că tii eşti doftorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, şi ţie slavă şi bună
mulţămire şi închinăciune înălţăm; împreună şi Părintelui
tău celui fără de început, şi prea sfântului şi bunului şi de
vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Când face Cruce preotul bolnavului cu sfânta Copie, zice; Binecuvântat este Dumnezeul
nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Ş i după Tată l nostru... Că a ta este
împă ră ţia... Apoi: Doamne milueşte de 12
ôri. Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... Ş i
Psalm 69: Dumnezeule spre ajutorul meu ia ajninte; Doamne ca să ’mi ajuţi mie gră beşte.
Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi ş i să se
ruşineze cei ce*mi voesc mie rele. Intoarcă -se îndată şi ruş inându-se, cei ce’mi gră esc mie:
±>ine, bine! Să se bucure ş i să se veselească de tine.toţi cei ce te caută pre tine
Dumnezeule, ş i să zică pururea: «slă vească -se Domnul», cei ce iubesc mântuirea ta. Iară eu
să rac sunt ş i mişel; Dumnezeule ajută -mi. Ajutorul meu şi izbă vitorul meu eşti tu; Doamne,
nu ză bovi. Ş i aceste Tropare:
Răstignindu-te tu Hristoase, a pierit tirănia şi s’a călcat

puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci tu însuţi
Doamne ne-ai mântuit pre noi, slavă ţie. Slavă...
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul legii cu scump
sângele tău, pre Cruce răstignindu-te
şi cu suliţa împungându-te, nemurire ai izvorît oamenilor,

Mântuitorul nostru slavă ţie.
Cu suliţa în coasta ta împungându-te o Hristoase al meu,
pre ceea ce din coasta omenească a fost zidită, care a fost
pricină pierzărei tuturor oamenilor, din blestem o ai izbăvit.
CUVÂNT
DeînvăţăturăInsfântasimareaJoi,aceluiIntresfinţipărinteluinostruIoanGurăde Anr
ArhiepiscopulConstantinopolel.
Binecuvinteazâ pă rinte.
Tfubiţilor mei fraţi şi prea doriţi, cari v’aţi adult nat în sfânta
lui Dumnezeu Biserică ca să slujiţi lui Dumnezeu celui viu
întru cuviinţă şi dreptate, şi cu frică să vă împărtăşiţi cu
sfintele prea curatele nemuritoarele şi înfricoşatele Taine ale
lui Hristos, ascultaţi-mă pre mine smeritul şi nevrednicul. Că
nu sunt eu cel ce grăsc şi vă învăţ pre voi, ci Darul prea
sfântului şi de vieaţă făcătorului Duh; că nu grăesc dela
mine, ci precum m’am învăţat din dumnezeeştile canoane şi
dela purtătorii de Dumnezeu părinţi. Ş i precum a luat
Biserica dela înţelepţiţii de Dumnezeu şi dumne- zeeştii
Apostoli, aşă dar grăesc eu însu’mi smeritul şi mai micul
decât toţi. Faptele voastre nu le ştiu, izvodirile nu le cunosc;
şi pentru aceasta fiind coprins de frica lui Dumnezeu, vă
învăţ pre unul fieştecarele din voi, pre bărbaţi şi pre femei,
pre cei mici şi pre cei mari; ca nimenea din voi fiind vinovat
păcatului şi pârît de ştiinţa sa*
mai înainte de a se pocăi şi a se ispovedui, să nu
îndrăsnească cu nebăgare de seamă a se apro- piâ şi a
se atinge de acest foc dumnezeesc, că Dumnezeul
nostru este foc mistuitor:; şi ale celor ce cu credinţă şi cu
frică se apropie ca la Dumnezeu şi împăratul şi
Judecătorul nostru al tuturor, arde şi le mistueşte
păcatele; precum şi sufletele le luminează şi le sfinţeşte,
iar pre cei necredincioşi şi pre cei ce se apropie cu
obrăznicie îi arde şi mistueşte sufletele şi trupurile lor.
Pentru aceasta între voi mulţi bolnavi şi neputincioşi
dorm, adică mor mulţi neispoveduiţi şi nepocăiţi. Ş i încă
fraţii mei! Vă rog pre voi şi grăesc: nimenea carele s’a
jurat, sau călcătorul de jurământ, sau mincinosul, sau
clevetitorul, saucurvarul, sau prea curvarul, sau
sodomleanul, sau răpitorul, sau beţivul, sau hulitorul, sau
cela ce are pizmă a - supra fratelui, sau cela ce a făcut
ucidere, sau vrăjitorul, sau fermecătorul, sau otrăvitorul,
sau descântătorul, sau vărsătorul de ceară, sau tâlharul,
sau malahiul neispovedit şi negata, să nu vie spre în-.
fricoşatele ale lui Hristos Taine, sau să se atingă, sau să
se apropie; că înfricoşat lucru este a cădeâ în mâinile lui
Dumnezeu celui viu; că mai ascuţit este cuvântul lui
Dumnezeu decât sabia cea cu două ascuţituri, carea
ajunge până la închee- turi şi până la creeri şi până la
oase şi până la gânduri şi până la inimi. Deci vedeţi fraţii
mei! Nimenea nepocăit, sau negata, sau nevrednic să nu
se apro.pie ca să se împărtăşească cu înfricoşatele şi
prea curatele lui Taine. Câ însuşi zice: „Eu sunt,
şi nu este Dumnezeu afară de mine. Eu omor şi fac a fi viu, şi
nu este cine să vă scoaţă pre voi din mâinile mele“. Că însuşi
este împăratul veacurilor. Căruia se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele lui cel fără
de început, şi cu prea sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Al aceluiaş cuvânt de învăţătură în sf. şi marea Duminică a
sfintelor Paşti.
B
Binecuvintează pă rinte.
e este cinevâ bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să
se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; de este
cinevâ slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru
bucuria Domnului său; de s’a ostenit cinevâ postindu-se, să-
şi ia acum dinarul; de a lucrat cinevâ din ceasul cel dintâiu,
să-şi ia astăzi dreapta plată; de a venit cinevâ după ceasul al
treilea, mulţumind să prăznuiască; de a ajuns cinevâ după
ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se
va păgubi; de a întârziat cinevâ până în ceasul al nouălea, să
se a- propie, nimic îndoindu-se; de a ajuns cinevâ numai în
ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că s’a zăbovit, că
milostiv fiind Stăpânul, primeşte pre cel de pre urmă ca şi
pre cel dintâiu; odihneşte pre cel de al unsprezecelea ceas,
ca şi pre cel ce a lucrat din ceasul cel dintâiu; şi pre cel de pre
urmă milueşte, şi pre cel dintâiu mân- gâe, şi aceluia
plăteşte, şi acestuia dărueşte, şi faptele primeşte, şi cu
voinţă se împacă, şi lucrul cinsteşte, şi socoteala o laudă.
Pentru aceasta intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru, şi
cei dintăiu şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi s&racii
împreună dănţuiţi. Cei ce v’aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi
ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n’aţi postit veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, os- pătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimenea
să nu iasă flămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei, toţi
luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru
sărăcie, că s’a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimenea să
nu se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a
răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a
slobozit pre noi moartea Mântuitorului; stinsu-o-au pre
dânsa cela ce a fost ţinut de aceea. Prădat-au Iadul cela ce
s’au pogorât în Iad; amărâtu-l-a pre dânsul, gustând trupul
lui. Ş i aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul zice
s’a amărît, întâmpinân- du-te pre tine jos. Amărîtu-s’a că s’a
stricat; amărîtu-s’a că s’a batjocorit, amărîtu-s’a că s’a
omorît; amărîtu-s’a că s’a surpat; amărîtu-s’a, că s’a legat.
Luat-a trupul, şi de Dumnezeu s’a lovit; luat-a pământ, şi s’a
întâmpinat cu cerul; luat-a ce a văzut, şi a căzut întru ce n’a
văzut. Unde’ţi este moarte acul? Unde’ţi este Iadule biruinţa?
Scula- tu-s’au Hristos, şi au căzut dracii; înviat-au Hris- tos, şi
se bucură îngerii; înviat-au Hristos, şi vi- eaţa vieţueşte;
înviat-au Hristos şi nici un mort nu este în groapă, că Hristos
sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi s’au făcut,
aceluia este slava şi stăpânirea, în vecii vecilor, Amin.
LA MULTE TREBUINTE 469
WrfOWmmurw
RUGĂ CIUNE
PENTRU CASA CE SE SUPARĂ DE DUHURI RELE.
Ktăpâne Doamne Dumnezeul mântuirei noastre, Fiul
Dumnezeului celui viu, carele te porţi preste Heruvimi, cela
ce eşti mai pre sus decât toat^ începătura şi stăpânia şi
puterea şi domnia. Tu eşti mare şi înfricoşat preste toţi cei ce
sunt împrejurul tău. Tu eşti care ai pus cerul ca o cămară. Tu
eşti cela ce ai făcut pământul întru tăria ta, şi ai îndreptat
lumea cu înţelepciunea ta; cela ce cutremuri pre cei de pre
supt cer din temelii, iar stâlpii lui sunt neclătiţi; cela ce zici
soarelui," şi nu răsâre, şi împrotiva stelelor astupi; carele
porunceşti mărei şi o usuci pre ea, a căruia mânie topeşte
stăpâniile şi puterile, şi pietrile s’au sfărâmat dela tine, porţile
cele de aramă le-ai zdrobit, şi zăvoarele cele de fier le-ai
rumpt, pre cel tare l-ai legat, şi uneltele lui le-ai împărţit, pre
tiranul cu Crucea ta l-ai surpat, şi pre balaurul cu undiţa
întrupării tale l-ai prins, şi cu legăturile întunerecului în tartar
aruncându-l, l-ai legat. însuţi dar Doamne! Cela ce eşti
întărirea celor ce-şi pun nădejdea spre tine, zidul cel tare al
celor ce nădăjduesc spre tine, depărtează, goneşte şi îm-
prăştie toată lucrarea diavolească, toată nălucirea satanii, şi
toată bântuiala a puterei cei protivnice şi asupritoare dela
casa aceasta; şi dela cei ce se ţin supt dânsa, şi poartă
semnul de biruinţă cel înfricoşat asupra dracilor, al Crucii tale,
şi chiamă numele tău cel bun. Aşâ Doamne! Carele ai
gonit legheonul de draci, şi dracului celui surd şi mut, şi
duhului celui necurat din omul cel cuprins de dânsul a ieşi,
cu ieşire fără de întoarcere ai poruncit; cela ce toată
tabăra vrăjmaşilor noştri celor nevăzuţi o ai pierdut, şi
celor credincioşi ce te cunosc pre tine le-ai zis: „Iată dau
vouă putere să călcaţi preste şerpi şi preste scorpii şi
preste toată puterea vrăjmaşului“. însuţi Stăpâne mai pre
sus decât toată vătămarea şi ispita, păzeşte pre toţi cei ce
sunt în casa aceasta, izbăvindu-i pre ei de frica de noapte,
de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru
întunerec, de întâmplarea şi de dracul cel de a- miazăzi, ca
robii tăi şi roabele tale şi pruncii îndulcindu-se de ajutorul
tău, şi cu tabără îngerească fiind păziţi, ca unul toţi într’un
gând cu credinţă să cânte: „Domnul este mie ajutor, şi nu
mă voiu teme de ce’mi va face mie omul“. Ş i iarăşi : „Nu
mă voiu teme de rău, că tu cu mine eşti“. Că tu eşti
Dumnezeule întărirea mea, tare oblăduitor, Domnul păcii,
Tatăl veacului ce va să fie, şi împărăţia ta este împărăţie
veşnică, şi a ta unuia este împărăţia, şi puterea şi slava
împreună cu Părintele tăuf cel fără început, şi cu prea
Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Rânduiala cu Rugăciuni Pentru cei ce se turburăşi se supărăde duhuri necurate.

Preotul zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Sfinte Dum-
nezeule... Prea Sfântă Treime... Tată l nostru... Veniţi să ne închină m... de 3 ori..
Psalmul 142: Doamne auzi rugă ciunea mea... Psalmul 22
: Domnul mă va paşte ş i
nimica nu-mi va lipsi...- Psalmul 26: Domnul este luminarea mea... Psalmul 67: Să se scoale
Dumnezeu... Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... Apoi:
Intru tot sfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii

mele nu mă lăsă, şi folosinţei omeneşti nu mă încredinţâ, ci
primeşte rugăciunea mea.
După aceea preotul, zice:
Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a unuia
născut Fiului tău, cu carele bine eşti cuvântat, împreună cu
prea sfântul bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi
Apoi: Acest canon de rugă ciune că tre Domnul nostru Iisus Hristos, că tre prea sfânta de
Dumnezeu Nă scă toarea, că tre cei fă ră de trup, că tre sfinţii Apostoli ş i că tre toţi sfinţii.
¥
1 Peasna , glas al 2-lea, Irmos:
eniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hri-

__ stos Dumnezeu, celui ce au despărţit marea,
„şi au trecut pe norodul pre carele l-au scos din „robia
Eghiptenilor; că s’au prea slăvit“.
Făcătorul şi izbăvitorul meu şi Domnul, ajutorul
credincioşilor, grăbeşte de mă izbăveşte de această
primejdie, strigă ţie robul tău, unule iubitorule de oameni.
Cela ce însuţi ştii neputinţa noastră, de necazul de acum
şi de pieirea ce l-a cuprins, scapă -1 cât mai curând, şi
mântueşte Mântuitorule pre
robul tău.
Slavă ...
Cetele îngereşti ale puterilor celor fără de trup, cu
Apostolii şi cu Mucenicii, rugaţi pre Stăpânul tuturor, să
izbăvească de această primejdie prea grea, pre robul său.
Pururea Fecioară, ceea ce eşti scăparea credincioşilor, şi

tare ajutătoare a noastră robilor tăi, de această nevoie de
acum izbăveşte pre robul tău, cu rugăciunile tale, Stăpână.
Peasna 3, Irmos:
ntăreşte-ne pre noi întru tine Doamne, cela ce prin lemn
I ai omorît moartea, şi frica ta o sădeşte „în inimile noastre,
ale celor ce te lăudăm pre tine.
Precum de demult pre sluga ta Iacov l-ai izbăvit de
pismuirea lui Isav, aşâ izbăveşte şi pre robul tău de această
nevoie de acum, ca un iubitor de oameni.
lubitorule de oameni Mântuitorule, te chem pre tine, fiind
în necaz şi întristare; nu mă trece cu vederea pre mine robul
tău, ci grăbeşte de mă mântueşte ca un îndurat.
Slavă ...
Cela ce eşti singur bun, unul milostiv, singur îndurat şi
miluitor pentru rugăciunile Sfinţilor tăi, îndurîndu-te de robul
tău, slobozeşte-1.
P re Dumnezeu pre care l-ai născut, roagă -1 Curată, cu
toţi îngerii şi Apostolii, cu Proorocii şi Mucenicii, să
izbăvească din primejdii pre robul tău.
Irmos: Intă reşte-ne pre noi întru tine. Apoi pomeneşte pre cel bolnav.
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare

mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să auză
glasul rugăciunii noastre, şi să uşureze, să miluiască pre
robul său, şi să arate preste dânsul mare mila sa, să întoarcă
toată mânia sa cea pornită cu dreptate usupra lui, şi să-i
ierte lui toată mulţimea greşalelor, să-l izbăvească pre
dânsul de toată bântuirea şi pedeapsa, sbuciu- marea şi
muncirea vicleanului diavol, şi să depărteze dela dânsul
toată nălucirea satanei cea cu totul vicleană,
înspăimântarea, îngrozirea şi toată puterea lui cea
chinuitoare, şi în curând să deâ acestuia sănătate
sufletească şi trupească cu bunătatea sa, să-l miluiască pre
el, şi să zicem toţi: Doamne auzi-ne şi ne milueşte.
Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului, şi acelor ce sunt
pre mare departe, şi milostive Stăpâne, milostiv să fii pentru
păcatele noastre, şi ne milueşte pre noi.
Vozglas:
Sedealna, glas al 2-lea:
G eea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă

şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine, Născătoare
de Dumnezeu Stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pre noi
¥
din nevoi, ceea ce eşti una grabnică folositoare.
Peasna 4, Irmos:
enit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci tu

__ însuţi Domnul te-ai întrupat, şi m’ai mântuit
„pre mine tot omul, pentru aceasta strig ţie: slavă „puterii
tale Doamne.
Pre robul tău carele cumplit se vântură de furtuna
nevoilor Stăpâne, şi de marea necazurilor a- cum se
viforează, la limanul cel prea lin îndrep- tează-1.
Cei ce necăjesc pre robul tău Hristoase s’au înmulţit, şi
limba şi-au ascuţit ca o sabie cu două ascuţituri. Deci
vezi-1 Iubitorule de oameni, şi din nedreaptă moarte
izbăveşte pre robul tău.
Slavă ...
Arhanghelilor, Stăpâniilor, Puterilor şi îngerilor,
Apostolilor, Mucenicilor, Cuvioşilor, Proorocilor şi
Drepţilor, toţi vă rugaţi pentru acesta ce se chinueşte
acum prea cu necaz.
Ş i acum:
Ceea ce eşti prea lăudată, oamenilor gata ajutătoare,
potoleşte valurile cele sălbatece ale ispitelor, şi pre robul
tău ce aleargă supt acoperemân- tul tău vindecă-1
Stăpână.
B
Peasna 5, Irmos:
ătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,

întru lumina poruncilor tale îndrep- tează-ne pre
noi, că fără de tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
Cela ce ai primit rugăciunile lui Ezechie oare- , când
Doamne, şi a mea plineşte-o degrab cela ce
eşti unul bun, şi mântueşte pre robul tău de toată

nevoia.
Cela ce prin mâna îngerului, pre verhovnicul ucenic
Doamne, din temniţă oarecând l-ai scos cu
dumnezeeasca putere, izbăveşte pre robul tău carele
cumplit se chinueşte.
Slavă .
O ştile îngereşti şi soborul Apostolilor şi al proorocilor,

al prea măriţilor mucenici, al cuvio- şilor, pentru cela ce
este întru cele cumplite, dimpreună faceţi rugăciune.
Ş i acum.
Maica lui Hristos Dumnezeu, grăbeşte de izbăveşte
pre credinciosul robul tău de această cumplită şi rea
nevoe ce i-a venit acum asupră, ca să te slăvească cu
inima şi cu gura.
Peasna 6 Irmos.
Î
ntru adâncul greşalelor fiind încunjurat, chem _ adâncul
milostivirii tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune
Dumnezeule.
Cela ce ai izbăvit din pântecele chitului de demult pre
proorocul tău Stăpâne Doamne, izbăveşte şi pre robul
tău, ca cu credinţă şi cu dragoste să te slăvească pre tine.
Precum ai izbăvit pre Daniil de lei Hristoase, izbăveşte-
mă acum de dracii cei cumpliţi şi pre mine robul tău
Stăpâne, şi din stricăciune şi din moarte mă scoate.
Slavă .
Mântueşte pre robul tău cel ce este în primejdie

Mântuitorule, pentru rugăciunile sfinţilor în-
geri, ale proorocilor şi ale mucenicilor, şi pentru cererile prea
înţelepţilor tăi ucenici.
Si acum.
Nu trece cu vederea pre robul tău Fecioară, cel rău surpat

şi de nepricepere cuprins; ci după obişnuinţa ta izbăveşte pre
cel ce aleargă supt acoperemântul tău Preacurată.
Ş i iară şi Irmosul; Intru adâncul greşalelor... pag. 475. Apoi pomeneşte pre cel bolnav.
trebuinţe 475
Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru izbăvirea şi slobozirea robului lui Dumnezeu (N) de
silnicia şi bântueala diavolului şi de toată meştejugirea lui.
Apără, mântueşte, milueşte şi păzeşte pre robul tău şi pre
noi Dumnezeule cu Darul tău.
Pe prea sfânta curata, prea binecuvântata, slăvită Stăpâna
noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; pre noi înşine şi unul pre
altul şi toată vieaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Vozglas:
Că tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre,
şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
Condac glas al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne
milostivindu-te spre noi, sâr- gueşte că pierim de mulţimea
păcatelor, nu întoarce pre robii tăi deşerţi, că pre tine una
nădejde te-am câştigat.
Peasna 7, Irmos.
C hipul cel de aur în câmpul Deirâ cinstindu-se,

* cei trei coconi ai tăi au călcat porunca cea tără „de
Dumnezeu, şi în mijlocul focului aruncându-se, „fiind
rouraţi, au cântat: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
Precum de demult pre cei trei tineri din cuptorul cel cu foc
i-ai izbăvit, izbăveşte Indurate pre robul tău, ca un bun,
rugămu-ne ţie, de nevoia ce i-a venit asupră şi de
aprinderea, Stăpâne, a ispitelor celor nesuferite, ca să te
slăvească pre tine.
Cela ce însuţi ştii neputinţa omenească Hristoase, cela ce
ai arătat întru necazuri mângâiere, Iubito- rule de oameni,
izbăveşte de această nevoie de a- cum şi pre robul tău cel ce
cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă ...
Mulţimea îngerilor, a Apostolilor, a Proorocilor, a
dumnezeeştilor mucenici şi adunarea părinţilor cea
dumnezeească, rugaţi pre cel prea Bun, ca să întoarcă acum
plângerea întru bucurie acelui ce strigă: bine eşti cuvântat
Ş i acum:
Ceea ce eşti una nădejdea şi ajutorul celor credincioşi
Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de a- jută robului tău
celui viiorît de necazuri de toate părţile, şi de nepricepere
cuprins, şi este întru nevoie, celui ce aleargă către tine întru
nădejdea sufletului.
F
- 4-78 RUGĂCIUNI
Peasna 8, Irmos:
re Dumnezeu carele s’a pogorît în cuptorul cel _ cu foc la
coconii evreeşti, şi văpaia întru răco- „reală o au
prefăcut. Ca pre Domnul lăudaţi-1 lucrurile, şi îl prea înălţaţi
întru toţi vecii.
Precum ale lui Pavel şi ale lui Sila rugăciunile ai primit, şi
din legături pre dânşii i-ai izbăvit, şi glasurile noastre
nevrednicilor, Milostive, celor ce strigăm acum le auzi, şi
izbăveşte pre robul tău de stricăciune şi de moarte.
Nu întoarce faţa ta dela mine robul tău Hri- stoase, că mă
necăjesc, degrab mă auzi Mântuitorule şi mă izbăveşte de
acest vifor de acum, prin noi strigă către tine robul tău
Indurate.
Slavă ...
Dumnezeule pentru rugăciunile slujitorilor celor fără
materie, şi ale Apostolilor, şi ale cetelor mucenicilor, şi ale
sfinţilor prooroci, ale prea cu- vioşilor, şi ale tuturor drepţilor,
izbăveşte pre robul tău de această nevoie cumplită.
Ş i acum...
Scăparea creştinilor, ajutătoare celor înviforaţi întru cele
cumplite, prea stântă Fecioară, nu trece cu vederea pre robul
tău cel înnecat în primejdii şi aleargă acum la acoperemântul
tău cel puternic.
Peasna 9, Irmos:
P re Dumnezeu Cuvântul cela ce dela Dumne- _ zeu au

venit întru înţelepciune negrăit, ca să „înnoiască pre
Adam cel ce a căzut rău prin mâncare întru stricăciune, pre
cel ce din sfânta Fe-
„cioară negrăit s’au întrupat pentru noi, credincioşii cu un

gând întru cântări să-l slăvim.
Cele de întristare ale robului tău pentru primejdia de
acum, şi vitor'ul cel mare şi cumplit, schimbă-le Stăpâne, şi
întoarce plângerea acestuia întru bucurie deapururea, ca cu
credinţă şi cu dragoste neîncetat să te slăvească pre tine.
Pre a ta multă milostivire să nu o biruiască Indurate,
mulţimea răutăţilor mele celor nemăsurate; ci cu mila ta cea
obişnuită, prin noi strigă către tine robul tău: mântueşte-mă
şi mă izbăveşte Hristoase, de toată vătămarea, cela ce eşti
unul mult milostiv.
Slavă ...
Iartă-mă pre mine Doamne iartă-mă, când vei vreâ să mă
judeci, şi să nu mă osândeşti pre mine în foc, nici cu mânia ta
să mă mustri pre mine, te roagă pre tine Fecioara cea ce te-
au născut Hristoase, şi mulţimea îngerilor şi adunarea
Mucenicilor.
Si acum...
«
Prea sfântă Fecioară, cu slujitorii cei fără de trup şi cu sfinţii

îngeri, cu Apostolii, cu Proorocii, cu Mucenicii şi cu toţi Sfinţii,
roagă pe unul prea bunul Dumnezeu, să izbăvească de a-
ceastă dosădire pre robul tău.
Apoi: Cuvine-se cu adevă rat să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Ş i
după Tată l nostru...
Toate oştile îngereşti Mergătorule înainte al Domnului, cei
doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii cu Născătoarea de
Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.
Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea
nevrednicilor tăi robi, soleşte către cela ce s’au născut din tine,
o Stăpâna lumii, fii mijlocitoare« Apoi pomeneşte pe cel bolnav la Ectenie,
precum s’a In- semnat după Peasna a 3-a.
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta... Apoi ia untdelemn din Candelă şi
unge pre cel bolnav zicând această rugă ciune :
P ărinte sfinte, Doftorul sufletelor şi al trupurilor, cela ce ai

trimis pre unul născut Fiul tău Domnul nostru Iisus Hristos şă
vindece toată boala şi din moarte să izbăvească; tămădueşte
şi pre robul tău acesta (N), de neputinţa trupească şi
sufletească ce l-a cuprins, şi-l fă să vieze cu Darul Hristosului
tău. Pentru rugăciunile prea curatei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei. Cu
puterea cinstitei şi de vieaţă făcătoarei Cruci. Cu folosirile
cinstitelor cereştilor celor fără de trup Puteri. A cinstitului
măritului prooroc înainte Mergătorul şi Botezătorul Ioan. Ale
sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli. Ale sfinţilor
măriţilor şi bunilor biruitori Mucenici. Ale sfinţilor şi de Dum-
nezeu purtătorilor Părinţilor noştri. Ale sfinţilor şi
tămăduitorilor fără de arginţi Cosmâ şi Damian, Chir şi Ioan,
Panteleimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit,
Talaleu şi Trifon. Ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeeştilor
Părinţi Ioa- chim şi Annei. Ş i ale tuturor sfinţilor. Că tu eşti
izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm,
împreună şi unuia născut Fiului tău, şi prea Sfântului Duh,
RANDUIALA
Care86facelacasa saulocnlcese supărădefarmece saude desc&nteco.
Cine va voi ca să citească în casă aceste rugă ciuni, se cade să postească în ziua aceea, şi
milostenie să facă după cum le va fi puterea, şi cu deadinsul să se roage lui Dumnezeu, dar
mai întâiu să se mă rturisească . Deci preotul în ziua aceea ce va vreâ ca să să vârş ască
această rânduială , mai întâiu să să vârşască sfânta Liturghie. După aceea binecuvântând
după obiceiu, zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Apoi: Slavă ţie Dumnezeul nostru,
slavă ţie. împă rate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea sfântă Treime.... Ş i după : Tată l nostru...
Că a ta este împă ră ţia... Ş * Troparele a- cestea: Milueşte-ne pre noi Doamne, milueşte-ne...
Slavă ... Doamne milueşte-ne pre noi... Ş i acum... Uşa milostivirii... Ş i P^nă când se citesc
26ic stc£ij tă mâiaza casa* A.poi*. Doamne milueşte 12 ori*
Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... Ş i Psalmul 69: Dumnezeule spre ajutorul meu ia
aminte Doamne... Vezi pag. 464.
S
tăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul no- Pstru, cel

mai ’nainte de veci, împreună fără de început şi de o fiinţă
cu Tatăl cel fără început Dumnezeul cel viu, cu Duhul lui
cel fără început şi nedespărţit, carele te-ai pogorît din cer, şi
om neschimbat te-ai făcut, ca pre om de înşelăciunea
diavolului şi de muncirea lui să-l slobozeşti. Ş i ca să strici
toate facerile lui de rău cele drăceşti, şi sfinţilor tăi ucenici şi
Apostoli le-ai dat putere a călcâ preste şerpi şi preste scorpii
şi preste toată puterea vrăjmaşului. Ţie acum noi ne-
vrednicii robii tăi cu deadinsul ne rugăm: caută cu milostivire
spre casa aceasta şi spre robii tăi (N), şi de supărările cele rele
ale viclenilor oameni, a otrăvitorilor şi a descântătorilor, a fer-
mecătorilor sau a fermecătoarelor şi a viclenilor âvoli,
izbăveşte pre aceşti bântuiţi şi înviforaţi,
482 RUGĂCIUNI
<*
că toate sunt ţie cu putinţă cu iubirea de oameni toate

acestea a le risipi şi întru nimica a le face şi a le întoarce, ca
fără de ispite să petreacă credincioşii robii tăi (N); şi de acele
supărări, dobitoacele şi toate cuprinsurile lor, în pace să pe-
treacă. Că tu eşti Dumnezeul nostru, carele ne milueşti şi ne
mântueşti pre noi, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui
tău celui fără de început, şi prea sfântului şi bunului şi de
vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
B
lestemu-vă pre voi atot viclenilor, începătorii

_ răutăţilor, blestemaţilor şi urâţilor draci, carii
cine de unde sunteţi, şi câţi sunteţi, voi carii otrăviţi şi
fermecaţi locurile şi casele oamenilor a robilor lui Dumnezeu
(N), voi lucrătorii răutăţilor împreună cu cel ce s’a dat pre sine
vouă vicleanul (om), ca să fiţi aduşi casei acesteea să o
supăraţi, şi cu relele năluciri şi cu bântuelile voastre, pre cei ce
lăcuesc într’însa şi împrejurul ei să-i supăraţi şi să-i scârbiţi. Ci
cu toată puterea numelui a unuia atotţiitorului Dumnezeu, în
Sfânta Treime slăvit, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi
cu puterea cinstitei şi de vieaţă făcătoarei Cruci, şi a
mântuitoarelor lui patimi şi de vieaţă făcătoarei morţii
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; cu a căruia
putere toate cele întunecate ale voastre, stăpâniile şi chipurile
cele împrotiva a toată zidirea lui Dumnezeu, muncirea şi
stricăciunea voastră ca pre o nimica o au stins; cu tărie
poruncesc vouă viclenilor duhuri, cu toate descântecele şi
otrăviturile şi farmecile voastre, degrab să fugiţi dela casa
aceasta, şi dela cei ce lăcuesc într’însa, şi împrejurul ei; şi de
acum înainte niciodată să nu răp- ştiţi, sau să vă mai
întoarceţi la dânsa înapoi ca să o supăraţi, şi nimica să nu
zăboviţi, o blestemaţilor şi lepădaţilor! Ci să vă depărtaţi de
a- icea cu toate facerile de rău ale voastre; şi să daţi loc
puterei lui Dumnezeu şi nemăsuratei milostivirii lui, şi Darului
lui celui ce zdrobeşte toate facerile de rău ale voastre; şi să vă
certe pre voi puterea lui Dumnezeu cel ce au certat pre vrăji-
torii lui Faraon, şi nălucirile farmecilor lor, şi fără lucrare
făcându-le; acela cu a căruia putere poruncind marele Pavel
Apostolul, şi neputincioasă a făcut puterea vicleşugului
vostru, şi pre Elima vrăjitorul cel plin de toată înşelăciunea şi
răutatea, şi vrăjmaşul a toată dreptatea, şi diavolul, cu carele
voi mult stricaţi şi căile Domnului le răzvrătiţi. Ci să vă certe
pre voi acela cu al căruia nume a poruncit marele Pavel
Apostolul, duhului celui pitonicesc, şi din fiica aceluia l-a gonit,
care cu descântecele ei câştigare mare dâ domnilor săi; şi
precum Iustina, cu semnul Crucii lui Hri- stos Dumnezeul
nostru, cu putere ocolită fiind, pre vrăjitorii oameni, şi pre voi
diavolii v’a biruit nimica voi sporind. încă şi pre vrăjitorul şi
slujitorul vostru Kiprian la slujirea adevăratului Dumnezeu l-a
adus, şi voi cu frică şi cu cutremur fiind ţinuţi aţi fugit; aşâ şi
acum să cază preste voi, şi să vă apuce spaimă cutremur şi
frică dela Dumnezeu atotţiitorul, Tatăl şi Fiul şi Sfântul
Duh, cela ce va să vă surpe pre voi în focul cel nestins veşnic
şi fără sfârşit, într’însul să vă munciţi, Amin.
Apoi să aibă apă sfinţită dela Botezul Domnului; iară neavând, face sfinţirea apei cea
mică , ş i stropeşte preotul casa şi locul casei pe dinafară , cântând Troparul de mai jos pe
glas al 5-lea, ţiind Crucea în mână , botezând şi pre cei din casă .
Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui; să
fugă dela faţa lui cei ce-1 urăsc pre dânsul; precum se stinge
fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului; aşâ
să piară dracii cei fermecători şi descântători, dela faţa lui
Dumnezeu; iară robii lui Dumnezeu aceştia să se bucure
înaintea Domnului, şi să se veselească.
Zice şi aceasta:
Să fugă şi să se depărteze dela casa aceasta tot vicleanul
diavol şi otrăvirea, farmecile şi descântecele, prin stropirea
sfintei apei acesteea, şi întru nimica să se întoarcă, şi să se
stingă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
RUGĂ CIUNILE •
B
AdecăblestemelemareluiYaslllecătreceice pătimescdela diavoli,şila toatăneputinţa.
umnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul
cetelor celor de foc, şi lucrătorul puterilor celor fără de
trup, meşterul celor cereşti şi al celor pământeşti, pre
carele nimenea din oameni nu l-a văzut, nici poate să-l vază,
de carele se teme şi se cutremură toată făptura, carele pre
mai marele îngerilor, cela ce şi-a înălţat grumazul oare
când, şi slujba sa cu neascultarea o a lepădat l-au surpat pre

pământ, şi pre îngerii cei împreună cu dânsul protivnici, ce
s’au făcut diavoli, întru în- tunerecul adâncului tartarului i-ai
dat, dă blestemului acestuia ce se face întru numele tău cel
înfricoşat, să fie temere acestui povăţuitor al vicleniei şi
tuturor taberilor lui, carele au căzut împreună cu dânsul din
purtarea luminei cei de sus, şi-l întoarce pre dânsul în fugă,
şi-l ceartă pre dânsul şi pre diavolii lui, ca să se depărteze de
tot; ca nimic de stricăciune să nu facă împrotiva acestui chip
pecetluit; ci să ia tăria puterii, aceşti pecetluiţi, ca să calce
preste şerpi şi preste scorpii, şi preste toată puterea
vrăjmaşului. Că se laudă şi se măreşte, şi de toată suflarea
cu frică se slăveşte, întru tot sfânt numele tău, al Tatălui şi
Fiului şi al sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Altă rugă ciune a aceluiaş .
®
lestemu-te pre tine începătorul răutăţilor şi al hulei,

începătorul împrotivirii, şi izvodito- rul vicleniei;
blestemu-te pre tine cel lepădat din purtarea luminei
cei de sus, şi surpat jos întru în- tunerecul adâncului pentru
înălţare; blestemu-te pre tine şi pre toată puterea cea căzută
următoare voii tale; blestemu-te pre tine duh necurat, cu
Dumnezeu Savaot şi cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu,
cu Adonai, cu Eloi Dumnezeu cel atotputernic; ieşi şi te
depărtează dela robul lui Dumnezeu (vr); blestemu-te pre
tine cu Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-au zidit, şi
Dom nul nostru Iisus Hristos Fiul lui cel unul născut, carele
mai ’nainte de veci negrăit, şi fără de patimă s’a născut
dintr’însul şi au făcut această făptură văzută şi cea
nevăzută, carele au zidit pre om după chipul său, cel ce prin
lege, acestea mai în- nainte fireşte le-au învăţat, şi cu
isprăvnicie îngerească, le-au păzit; cel ce păcatul cu apă de
sus l-au înnecat, şi adâncurile cele de pre supt cer le-au
desfăcut, şi pre uriaşii carii au făcut necurăţie i-au stricat, şi
turnul spurcăciunilor l-au sfărâmat, şi pământul
Sodomlenilor şi al Gomorenilor cu foc şi cu piatră pucioasă l-

au ars, a căruia mărturie fumul nestins fumegă; carele cu
toiagul marea a despărţit, şi pre popor l-au trecut cu picioare
neudate, şi pre muncitorul Faraon, şi oastea cea luptătoare
de Dumnezeu, tabăra păgâ- nătăţei cu valuri în veci o au
înnecat; cel ce în cele mai de pre urmă din Fecioară curată
s’au întrupat negrăit, şi peceţile curăţiei întregi le-au păzit;
carele bine au voit a spălă prin Botez spurcăciunea noastră
cea de demult, cu care noi prin neascultare ne spurcasem;
blestemu-te pre tine cu cela ce s’au botezat în Iordan, şi ne-
au dat nouă chipul nestricăciunii în apă după Dar, de carele
îngerii, şi toate puterile cereşti s’au mirat, văzând întrupat pre
Dumnezeu cel ce s’au smerit, când Tatăl cel fără de început
au descoperit naşterea Fiului cea fără de început; şi
pogorârea Sfântului Duh împreunarea Treimii o au mărturisit;
blestemu-te pre tine cu acela ce au certat vântul şi au alinat
viforul mării; carele au gonit ceata diavolilor; şi luminile
ochilor orbilor cele lipsite din pântece, prin tină le-au făcut să
vază; şi au înnoit zidirea cea de demult a neamului nostru; şi
pre cei muţi i-au îndreptat să grăiască; cela ce ranele celor le-
proşi le-au curăţit, şi pre morţi din gropi i-au înviat; cela ce
până la îngropare cu oamenii au vorbit, şi iadul prin înviere l-
au prădat; şi toată omenirea necuprinsă d» moarte o au
întocmit; blestemu-te pre tine cu Dumnezeul cel
atotputernic, carele cu glas de Dumnezeu suflat au însufleţit
pre oameni, şi dimpreună cu Apostolii au lucrat, şi toată
lumea de bună credinţă o au umplut.T eme-te, fugi, fugi,
depărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din cele de
desupt, înrăutăţitule, înşelă- torule, fără de chip, cel văzut
pentru obrăznicie, nevăzut pentru făţărie, ori unde eşti, sau
unde mergi, sau însuţi eşti veelzevul, sau cela ce cutremuri,
sau în chipul şarpelui sau în faţă de hiară, sau ca aburul, sau
ca fumul văzut, sau ca bărbatul, sau ca femeea, sau ca
jigania, sau ca pasărea, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau
mut, sau cela ce înfricoşezi în călătorie, sau cela ce rumpi, sau
cel ce bântueşti, sau în somn greu, sau întru boală, sau în
neputinţă, sau carele porneşti spre râs, sau carele faci lacrămi
iubitoare de dez- merdări, sau curvar, sau cu rea împuţiciune,
sau poftitor, sau făcător de desfătare, sau otrăvitor, sau
iubitor de nestâmpărare, sau vrăjitor cu stelele, sau vrăjitor de
casă, sau fără de ruşine, sau iubitor de pricire, sau nestătător,
sau carele te schimbi cu luna, sau carele te întorci in oarecare
vremi, sau cel de dimineaţă, sau cel de a- miazăzi, sau cel de
amiazănoapte, sau al vreunii fără de vremi oarecăreea, sau al
răvărsatului zorilor, sau după întâmplare te-ai întâlnit, sau de
cinevâ eşti trimis, sau ai năvălit fără de veste, sau de eşti din
mare, sau din rîu, sau din pământ, sau din fântână, sau din
surpătură, sau din groapă, sau din baltă, sau din trestie, sau
din noroae, sau de pre pământ, sau din spurcăciune, sau din
luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din pasări, sau din
tunet, sau din acoperemântul băii, sau din scăldătoarea
apelor, sau din mormânt i- dolesc, sau de unde ştim, sau de
unde nu ştim, sau cunoscut sau necunoscut, şi din locul cel
necercetat,—depărtează-te şi te mută, ruşinează-te de
chipul cel zidit şi înfrumuseţat cu mâna lui Dumnezeu; teme-
te de asemănarea lui Dumnezeu celui întrupat, şi nu te
ascunde întru robul lui Dumnezeu (N), că toiag de fier şi
cuptorul cel de foc şi tartarul şi scrâşnirea dinţilor, răsplătirea
neascultării te aşteaptă pre tine; teme-te, taci, fugi, nu te
întoarce, nici te ascunde dimpreună cu altă viclenie a
duhurilor necurate; ci te du în pământ fără de apă, pustiu,
nelucrat, întru care om nu lăcueşte; Dumnezeu singur
cercetează, cela ce leagă pre toţi cei ce vatămă şi rău
sfătuesc a- supra chipului lui; carele cu lanţurile întunere-
cului te-au dat tartarului, întru noaptea şi ziua cea lungă, pre
tine ispititorul şi aflătorul tuturor răutăţilor diavole. Că mare
este frica lui Dumnezeu, şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi
a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugă ciune a aceluiaş i.
|n|umnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dum- Jl/'nezeul

îngerilor celor de supt tăria ta, Dumnezeul Arhanghelilor celor
de supt stâpânia ta, Dumnezeul măritelor domnii, Dumnezeul
sfinţilor, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Cela ce ai
dezlegat cu moartea sufletele cele legate, şi pre omul cel ce
eră pătruns cu întunerecul, prin unul născut Fiul tău l-ai
luminat, cel ce ai slăbit durerile noastre, şi toată greimea ai
împrăştiat, cela ce toată nălucirea vrăjmaşului dela noi o ai
depărtat, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, carele cu moartea
ta ne-ai făcut pre noi nemuritori, şi ne-ai mărit cu slava ta,
cela ce cu învierea ta ne-ai dăruit nouă oamenilor să venim la
Dumnezeu, cela ce toată legătura păcatelor noastre prin
Crucea ta ai purtat, cela ce sfărâmarea noastră ai ridicat, şi
ne-ai tămăduit Doamne; cela ce ne-ai făcut nouă cale la
ceruri, şi stricăciunea întru nestricăciune o ai prefăcut: auzi-
mă pre mine carele cu dragoste şi cu frică strig către tine;
cela ce de a căruia frică munţii împreună cu tăria cea de supt
Cer se topesc, de a căruia putere duhurile stihiilor cele
necuvântătoare se cutremură, păzind hotarele sale, de a
căruia poruncă focul răsplătirii nu va trece hotarele ce i s’au
pus, ci aşteaptă oftând sfatul tău, pentru care toată făptura
cu durere oftează cu suspinuri negrăite, ca să rămâe în vremi
supt porunca ta; de care toată firea cea protivnică a fugit, şi
oastea vrăjmaşului s’a domolit, şi diavolul a căzut, şi şarpele
s’a călcat, şi balaurul s’a omorît; pre carele neamurile
mărturisindu-te s’au luminat, şi s’au întărit întru tine Doamne,
prin carele vieaţa s’a arătat, nădejdea s’a întemeeat, credinţa
s’a întărit, Evanghelia s’a propoveduit; prin carele omul cel
pământesc a doua oară s’a zidit, crezând’întru tine, că cine
este ca tine Dumnezeu atotputernic? Pentru aceasta te
rugăm pre tinş Dumnezeul părinţilor şi Domnul milei, cela ce
eşti mai înainte de veci şi prea înfiinţat, pre acesta ce vine 'ia
titie pentru numele tău cel sfânt, jfi al iubitului tău Fiu Iisus
Hristos, şi al sfântului şi jsrea puternicului şi de vieaţă fă-
cătorului Duhului tău, primeşte-1, goneşte din sufletul lui
toată neputinţa, toată necredinţa, pre tot duhul necurat cel
scuturător, cel din cele de desupt, cel de foc, cel împuţit, cel
poftitor, cel iubitor de aur, cel iubitor de argint, cel turbat, cel
de curvie, pre tot diavolul necurat, cel întunecos, cel fără de
chip, cel fără de ruşine. Aşâ Dumnezeule, goneşte dela robul
tău (N), toată lucrarea diavolului, toată vrajba, toată
fermecătura, slujirea ido- lească, vrăjirea cu stelele, căutarea
în stele, vraja cu mort, vraja cu pasăre, patima desfătării,
pofta, iubirea de argint, beţia, curvia, preacurvia, înfier-
bântarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă, ne-
stâmpărarea, şi tot cugetul viclean. Aşâ Doamne Dumnezeul
nostru, suflă într’însul Duhul tău cel de pace, ca fiind păzit de
dânsul să facă roada credinţei, a faptei bune, a înţelepciunii, a
curăţeniei, a înfrânării, a dragostii, a bunătăţii, a nădejdii, a
blândeţelor, a răbdării îndelung, a îngăduinţei, a smereniei, a
priceperii. Că al tău rob se numeşte întru numele lui Iisus
Hristos, crezând în
Treimea cea de o fiinţă, precum împreună cu dânsul
mărturisesc îngerii, Arhanghelii, Domniile, cele mărite şi toate
oştile cereşti, păzeşte împreună cu dânsul şi inimile noastre,
pentrucă eşti puternic Doamne. Ş i ţie slavă înălţăm,
împreună cu unul născut Fiul tău, şi cu prea sfântul şi bunul
vecilor, Amin.
B
Rugă ciunea sfântului Ioan Hrisostom.
umnezeul cel veşnic, carele ai izbăvit neamul omenesc din

robia diavolului, izbăveşte şi pre robul tău (N), de toată
lucrarea duhurilor celor necurate, porunceşte viclenilor şi
necuratelor duhuri şi diavolilor, să se depărteze dela sufletul
şi dela trupul robului tău (N), şi să nu petreacă, nici să se
ascunză într’însul, să fugă de Numele tău cel sfânt, şi de al
unuia născut Fiului tău, şi de al făcătorului de vieaţă Duhului
tău, dela zidirea mâinilor tale, ca fiind curăţit de toată ispitirea
diavolului, cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu bună credinţă să
vieţuiască, învrednicindu-se prea curatelor Taine ale unuia
născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Cu carele împreună
bine eşti cuvântat şi prea proslăvit, cu prea sfântul şi bunul şi
de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugă ciune a aceluiaş i.
O ela ce ai certat toate duhurile cele necurate, şi cu puterea

cuvântului ai gonit legheonul, âra- tă-te şi acum prin unul
născut Fiul tău, la zidirea care o ai făcut după chipul tău, şi o
scoate
pre dânsa care este asuprită dela cel protivnic, ca fiind miluită
şi curăţită, să se împreuneze cu sfânta ta turmă, şi să se
păzească casă însufleţită Sfântului Duh şi dumnezeeştilor şi
prea curatelor sfinţenii. Cu Darul şi cu îndurările şi cu iubirea
de oameni a unuia născut Fiului tău, cu carele împreună bine
eşti cuvântat, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul
C hemămu-te pre tine Stăpâne Dumnezeule a- totţiitorule,

prea înalte, neispitite,-împăratul păcii; chemămu-te pre
tine cela ce ai făcut cerul şi pământul, că dela tine au ieşit
începutul şi sfârşitul, (Alfa şi Omega), cela ce ai dat oamenilor
spre ascultare dobitoacele cele cu câte patru picioare şi
necuvântătoare, că tu le-ai supus pre acestea Doamne, tinde
mâna ta cea tare şi braţul tău cel prea înalt şi sfânt, şi cu
cercetare cercetează zidirea ta aceasta, şi-i trimite ei înger de
pace, înger tare, păzitor sufletului şi trupului, carele să certe şi
să gonească dela dânsa pre tot vicleanul şi necuratul diavol.
Că tu singur eşti Domnul cel prea înalt, a toate stăpânitor,
binecuvântat în vecii vecilor, Amin.
S
fânta şi dumnezeeasca, marea şi înfricoşata şi
Î)nesuferita numire şi chemare facemTspre izgonirea ta
protivnice, aşijderea şi certare spre pierderea ta diavole;
Dumnezeu cel sfânt, cel fără de început, cel înfricoşat, cel
nevăzut în fiinţă, cel neasemănat cu puterea, şi necuprins cu
Dumnezeirea, împăratul slavii şi Stăpânul cel atoateţiitor, te
ceartă pre tine diavole; cela ce cu cuvântul întru bună
cuviinţă au întocmit toate dintru cele ce n au fost ca să fie;
cela ce umblă pre aripile vânturilor. Ceartă-te pre tine
Domnul, diavole, cela ce chiamă apa mării şi o varsă pre
dânsa preste faţa atot pământul; Domnul puterilor este
numele lui. Ceartă-te pre tine Domnul diavole, căruia cetele
cele fără de număr cereşti de foc cu frică slujesc şi laudă, şi
de mulţimea cetelor îngerilor şi Arhanghelilor cu cutremur
este închinat şi slăvit. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole,
Domnul cel cinstit de puterile ce stau împrejur, şi de
înfricoşaţii Heruvimi şi Serafimi cei cu câte şase aripi şi cu ochi
mulţi, carii îşi acoper cu două aripi feţile sale, pentru
Dumnezeirea lui cea nevăzută şi neurmată, şi cu două aripi
îşi acoper picioarele lor, ca să nu se arză de slava cea
negrăită şi de mărirea lui cea necuprinsă cu mintea, şi cu
două a- ripi zboară şi umple Cerul de strigarea lor zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul
de slava lui. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole; Dumnezeu
Cuvântul carele s’a pogorît din Cer din sânul Tatălui, şi din
Sfânta Fecioară prin întruparea cea închinată nespusă şi prea
curată, negrăit s’a arătat în lume, ca să
o mântuiască pre dânsa, şi cu puterea sa cea singură
stăpânitoare te-au surpat pre tine din Cer, şi lepădat de tot
te-au arătat. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela ce au
zis mării: taci, încetează şi prin poruncă îndată-şi, a încetat.
Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela ce cu prea curata
scuipire
au făcut tină şi partea cea lipsită a orbului celui din naştere o

au zidit, şi lumină i-au dăruit. Cear- tă-te pre tine Domnul,
diavole, cela ce pre fata mai marelui Sinagogei cu cuvântul o
au înviat, şi pre fiul văduvei din gura morţii l-au răpit, şi mu-
mei lui întreg şi sănătos l-au dăruit. Ceartă-te pre tine
Domnul, diavole, cela ce pre Lazăr din morţi de a patra zi,
neputred, ca şi cum n’ar fi fost mort şi fără stricăciune, întru
mirarea multora l-au înviat. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, cela ce prin lovirea cu palma, blestemul au stricat, şi
prin împungerea prea curatei sale coaste, arma cea de foc
care păzeâ Raiul o au depărtat. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, cela ce prin scuipirea prea curatului său chip, toată
lacrăma dela toată faţa o au şters. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, cela ce au înfipt Crucea spre întărirea şi mântuirea
lumii, şi spre căderea ta şi a tuturor îngerilor celor de supt
tine. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela ce au dat glas
pre Crucea sa, şi catapeteazma Bi- sericei s’a rumpt, şi pietrile
s’au despicat, şi gropile s’au deschis, şi morţii cei din veac s’au
sculat. Cear- tă-te pre tine Domnul, diavole, carele cu
moartea pre moarte au omorît, şi vieaţa cu scularea sa,
oamenilor au dăruit. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela
ce s’au pogorît în iad, şi gropile lui le-au scuturat, şi pre toţi cei
legaţi ce erau ţinuţi într’însul i-au slobozit şi la sine i-au
chemat, pre carele portarii vă- zându-1 s’au spăimântat, şi
oastea iadului ascun- zându-se s’a stins. Ceartă-te pre tine
Domnul, diavole, cela ce au înviat din morţi Hristos Dumne-
zeul nostru, şi tuturor au dăruit învierea sa. Ceartă-te pre tine
Domnul, diavole, cela ce cu slavă s’au înălţat în ceruri la
Părintele său, şi deadreapta măririi pre scaunul slavei au
şezut. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela ce iarăşi va să
vie cu slavă pre norii Gerului cu sfinţii îngerii săi, să judece viii
şi morţii. Ceartă-te pre tine Domnul, diavole, cela ce focul cel
nestins, şi viermele cel neadormit, şi întunerecul cel mai osebit
494 RUGĂCIUNI
ţi-au gătit ţie spre munca cea veşnică. Ceartă-te pre tine
Domnul, diavole, de carele toate se tem şi se cutremură de
faţa puterii lui, că nesuferită este mânia îngro- zirei lui care
este asupra ta. Acela însuşi Domnul te ceartă pre tine diavole,
cu numele său cel înfricoşat. Infricoşază-te, cutremură-te,
teme-te, de- părtează-te, pierde-te, fugi cela ce ai căzut din
Cei* şi împreună cu tine toate duhurile cele viclene; tot duhul
viclean, duhul necurăţiei, duhul vicleşugului, duhul cel din
noapte, cel din zi, cel din amiazăzi şi cel de seara, duhul cel
din miezul nopţii, duhul nălucirii, duhul cel din întâmpinare,
sau cel de pre pământ, sau din apă, sau din păduri, sau din
trestie, sau din prăpăstii, sau din răspântii, sau din trei căi, sau
din bălţi, sau din rîuri, din case, din curţi, şi carele umbli în băi,
şi strici şi schimbi mintea omenească, degrab vă osebiţi dela
zidirea Ziditorului Hristos Dumnezeului nostru, şi vă depărtaţi
de la robul lui Dumnezeu (N), din minte, din suflet, din inimă,
din rărunchi, din simţiri, şi din toate mădu- lările lui, ca să fie
el sănătos şi cu totul întreg şi slobod, cunoscând pre
Stăpânul său şi Ziditorul tuturor Dumnezeu, carele adună pre
cei rătăciţi, şi le dă lor pecetea mântuirii prin naşterea şi
înnoirea dumnezeescului Botez, ca să se învrednicească el
prea curatelor şi cereştilor şi înfricoşatelor lui Taine, şi să se
împreuneze cu turma lui cea adevărată, ca să se sălăşluiască
în loc cu verdeaţă, şi să se hrăniască la apa odihnei, şi să se
povă- ţuiască nesmintit prin toiagul Crucii spre mântuire, spre
iertarea păcatelor şi vieaţa de veci. Că aceluia se cuvine toată
slava, cinstea şi închinăciunea şi mare cuviinţa, împreună cu
cel fără de început al lui Părinte, şi cu prea sfântul şi bunul şi
de vieaţă făcătorul Duhul lui, acum şi pururea şi în vecii ve-
cilor, Amin.
RÂNDUIALA
U blnecnYântirea şl sfinţirea Tiselor de slgjbi, care snnt: Discul, Paharul, Zveazda (Steaua),
Linguriţa, flecare deosebi.
Preotul începând zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Iară noi: împă rate ceresc
Mângâitorule... Sfinte Dumnezeule... Ş* după : Tată l nostru... Doamne milueşte, ^ ori. Slavă ...
D
Ş i acum... Veniţi să ne Închină m... (ê t-re^ orL Ş i Psalm 22:
omnul mă paşte şi nimica nu’mi va lipsi, în locul

păşunii acolo m’au sălăşluit, la apa odihnei m’au
hrănit, sufletul meu l-au întors, povăţui- tu-m’au pre
cărările dreptăţei, pentru numele lui; că de voiu şi umblă în
mijlocul umbrei morţei, nu mă voiu teme de rele, că tu cu
mine eşti. Toiagul tău şi varga ta, acestea m’au mângâiat. Gă-
tit-ai înaintea mea masă, împrotiva celor ce mă necăjesc.
Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi pai harul tău este
âdăpându-mă ca un puternic. Ş -
Arhiereul zice rugă ciunea aceasta:
tăpâne atoateţiitorule Doamne Dumnezeul nostru,
S cela ce ai dat lege lui Moisi şi îndreptări dc slujbă, şi
s’au pus în Biserică întru slava prea sfanţului tău
nume,vase de aur şi de argint, spre aducerea a multe
feluri de jertfe ţie adevăratului Dumnezeului nostru, care
au fost umbră şi închipuire acestei de acum a noastră
adevărată şi fără de sânge j ertfâ, ai poruncit să se facă
şi să se sfinţească. Tu însuţi şi acum iubitorule de oameni
Doamne, binecuvintează Discosul acesta, şi îl sfinţeşte
pre dânsul cu puterea lucrării şi cu Darul prea sfântului şi
de vieaţă făcătorului tău Duh, ca să aducă ţie întru
dânsul jertfa cea a- devărată vie, fără de sânge şi
cuvântătoare, prea curatul Trup al marelui Dumnezeu şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos Fiului tău, carele pentru
noi şi pentru a noastră mântuire, ţie Dumnezeului şi
Părintelui unuia, însuşi pre sine întru jertfă bine primită,
pre Crucea jertfelnicului s’au adus. Că ţie împreună cu
dânsul şi sfântului şi bunului şi de vieaţă făcătorului tău
Duh, se cade toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum
Rugă ciunea preste Potir.
S
Diaconul zice: Domnului să ne rugă m.
tăpâne atoateţiitorule Doamne Dumnezeul părinţilor

noştri, ţie ne rugăm şi pre tine te
chemăm, şi cu deadinsul cerem: trimite Darul prea
sfântului a toate simţitorul şi de vieaţă făcătorul tău Dah,
spre potirul acesta, şi-l binecuvintează, îl curăţeşte şi-l
sfinţeşte pre el, precum ai binecuvântat şi ai sfinţit paharul
preotului tău Mel- chisedec şi paharul sfinţilor tăi Apostoli la
cina Hristosului tău; şi îl fă să fie vrednic Jertfelnicului tău,
pentru ca să aducă întru dânsul ţie Dumnezeului şi Părintelui,
jertfă fără de sânge, Trupul şi Sângele al unuia născut Fiului
tău, Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos. Cu carele ţie, şi prea sfântului şi de vieaţă făcătorului
tău Duh se cuvine toată slava, cinstea, închinăciunea, acum şi
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
B
Iar preotul plecându-şi capul zice rugă ciunea aceasta în taină .
oamne Dumnezeul nostru caută acum spre ru-

__găciunea mea a nevrednicului robului tău, şi
trimite bogăţia binecuvântării tale spre vasele a- cestea, şi le
sfinţeşte pre dânsele cu Duhul tău cel sfânt, prin stropirea
acestei ape sfinţite, ca să fie vrednice a încăpeâ prea Sfântul
Trup şi cinstitul Sânge al Hristosului tău.
Vozglas:
Că tu eşti izvorul sfinţirii, şi ţie împreună cu unul născut Fiul
tău, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh,
se cuvine toată slava, cinstea, închinăciunea, acum şi pururea
Ş i stropeşte cu sfânta aghiazmă zicând aş a:
Sfinţească-se vasele acestea cu Darul prea Sfân-
P™1 scopirea sfintei apei acesteia, în
B Rugă ciunea pentru sfinţirea Discosului, ş i a zvezdei (stelii).
oamne Dumnezeul nostru cela ce te-ai născut din

Fecioară în peşteră, şi pre filozofi prin stea către
închinăciunea ta i-ai povăţuit; rugă- mu-te acum cu
smerenie, trimite binecuvântarea ta cea cerească, spre
steaua aceasta, şi o binecuvin- tează şi o sfinţeşte pre
dânsa, ca să fie vas vrednic spre slujba sfintelor tale
Taine şi întru pomenirea şi slavoslovia dumnezeescului
tău Trup, carele s’au născut din Fecioară. Că tu eşti
cela ce toate binecuvintezi şi sfinţeşti Hristoase
Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu
cel fără de început al tău Părinte, şi cu prea sfântul şi
bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea
Ş i îndată se stropeşte steaua cu aghiazmă zicând aşa:
Sfinţească-se steaua aceasta cu Darul prea Sfântului
Duh, prin stropirea sfintei apei acesteia, în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi
Rugă ciunea la binecuvântarea sfintei linguriţe.
Arhiereul.
oamne Dumnezeule atoateţiitorule, cela ce prin

D cărbunele cel luat cu cleşte de unul din Serafimi,
atingându-se de gura proorocului s a curăţit, mai
’nainte închipuind puterea dumnezeeştilor 1 ai- ne, a
Trupului şi a Sângelui tău Hristoase, caută |^cum cu
milostivire spre rugăciunea noastră, şi
trimite binecuvântarea ta cea cerească spre linguriţa aceasta,

şi o binecuvintează şi o sfinţeşte pre dânsa, ca să fie vas
vrednic spre luarea şi darea prea Sfântului Trup şi a
scumpului Sânge al Hri- stosului tău, carele se va da prin
linguriţa aceasta credinciosului tău norod întru curăţirea a
toată spurcăciunea şi spre iertarea păcatelor a tot norodului
tău. Că tu eşti izvorul sfinţirii şi dătătorul tuturor bunătăţilor,
şi ţie slavă şi închinăciune îţi înălţăm, împreună cu cel unul
născut Fiul tău, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă
Ş i stropind cu sfânta aghiazmă zice:
Sfinţească-se linguriţa aceasta cu Darul prea Sfântului

Duh, prin stropirea sfintei apei acesteia, în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
In ştiinţă să fie, că de câte ori vasele acestea se vor înnoi sau se vor cură ţi cu mână
nesfinţită , de atâtea ori cu binecuvântarea ce s’a binecuvântat ş i s’a sfinţit mai ’nainte, se cade
a se sfinţi; iar într’alt chip de vei face, de moarte vei greşi ca un defă imă tor de Tainele lui
Hristos.
Rugă ciunea la binecuvântarea sfintelor Procoveţe.
D
oamne Dumnezeule atoiţiitorule, cela ce te îmbraci cu

lumina ca cu o haină, şi îmbraci cerul cu norii, şi
acoperi cu ape cele mai pre deasupra ale lui, rugămu-
te cu deadinsul, caută acum spre smerita rugăciunea
noastră, şi trimite binecuvântarea ta cea cerească spre
procoveţul acesta, şi-l binecuvintează şi îl sfinţeşte pre
dânsul, ca să fie el vrednic către acoperirea sfintelor şi
dumneze- ţştilor Taine a Trupului şi a Sângelui Hristosului
tău, cu carele bine eşti cuvântat cu prea sfântul şi bunul şi de
vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Ş i stropeşte cu aghiazmă zicând:
Ş finţească-se procoveţul acesta prin stropirea sfintei apei
acesteia, cu Darul prea Sfântului Duh, în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
RÂNDUIALA
LabinecuvântareaşisfinţireaVeştmintelor celornoi:aStiharului,a EpitraMlnlui,
aFelonuloi,aCingătoareişiaRocaviţilor.
Preotul zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... împă rate ceresc... Sfinte
I
Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Ş i după , Tată l nostru... Slavă ... şi acum... Veniţi să ne
închină m... de trei ori şi Psalmul acesta.
ată acum ce este bun sau ce este frumos, fără _numai a
lăcui fraţii împreună; ca mirul pre cap cel ce se pogoară
pre barbă, pre barba lui Aaron, carele se pogoară pre
marginea îmbrăcămintei lui; ca roua a Ermonului ce se
pogoară pe munţii Si- onului; că acolo au poruncit Domnul
binecuvântare şi vieaţă până în veac, Aliluia, de trei ori.
D
Preotul zice:
oamne Dumnezeule atotţiitorule, cela ce din început
lucrezi toate cele de folos neamului omenesc, şi ai voit
a se face Biserici de mâna o- menească întru numele
tău, şi acelea întru slava ta le-ai sfinţit şi le-ai numit loc al
sălăşluirei tale, şi ai poruncit robului tău lui Moi si să facă
veşminte Arhiereşti şi Preoţeşti şi alte feluri de podoabe întru
buna cuviinţă frumuseţei sfântului tău Altar; ascultă
rugăciunea noastră cea cu milostivire, şi veşmintele acestea
(numind veştmântul ce ya fi) ce s’au făcut întru cinstea şi
înălţarea prea sfântului tău nume, spre podoaba şi buna
cuviinţă a slujitorilor sfântului tău Altar şi a sfintelor tale Taine,
binecuvintează-le, curăţeşte-le şi sfinţeşte-le prin mine
smeritul şi nevrednicul robul tău; ca vrednice să se arate la
slujba sfintelor tale Taine şi la toată doxologhirea prea sfân-
tului tău nume; şi să fie preoţilor celor ce vor sluji cu dânsele
spre pază şi acoperemânt de toate cursele şi smintelele
duşmanului, spre a ta bună plăcere şi vrednică slujire a
sfintelor tale Taine, şi spre câştigarea Darului şi îndurărilor
tale. Vozglas: Cu Darul şi cu iubirea de oameni a unuia născut
Fiului tău, cu carele bine eşti cuvântat cu prea Sfântul Duh,
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le

plecaţi.
S
Preotul:
tăpâne Dumnezeule atotţiitorule, dătătorule a Hoaţe
bunătăţile, izvorul sfinţeniei, caută spre rugăciunea
noastră, şi spre vestmintele acestea ca să fie întrarmate
spre podoaba şi buna cuviinţă preoţilor slujitorilor tăi, cu
Darul prea Sfântului Duh, şi prin stropirea acestei ape sfinte,
binecuvântate şi sfinte le arată, şi pre cei ce se vor îmbrăcă
să slujiască sfintelor tale Taine, vrednici şi cu bună plăcere
totdeauna îi fă. vozgias: Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie
slavă înălţăm împreună cu unul nă-
scut Fiul tău, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă
Ş i îndată stropeşte cu aghiazmă zicând:
Sfinţească-se vestmântul acesta cu Darul Sfântului Duh,
prin stropirea acestei ape sfinţite, în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Ş i face obişnuitul otpust.
RÂNDUIALA
Binecuvântării Vaselor nouă ale Bisericei, adică: Cădelniţa, Căţuia, Blidu de Ana- fora, Copia, vasele
pentru aducerea vinului şi a apei.
Preotul începe zicând:
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... şi după Tată l nostru...
Veniţi să ne închină m... Ş i psalmul 25. Jude- că -mă Doamne, că eu întru nerâutatea mea
am umblat... până la sfârşit. Aliluia. Slavă ... Ş i acum...
Ş i rugă ciunea aceasta.
T\oamne Dumnezeule atoateţiitorule, Dumnezeul
Jl/părinţilor noştri, care prin Apostolul Pavel vasul cel ales al
tău, ai zis: că toată zidirea ta este bună şi nimic nu este de
lepădat, dacă prin cuvântul tău cel dumnezeesc şi prin
rugăciuni se sfinţesc; rugămu-ne, caută acum cu
milostivire spre rugăciunea noastră, şi spre vasul acesta pre
carele robul tău întru slava prea sfântului tău nume, şi întru
slujirea sfântului tău jertfelnic l-a făcut, şi cu milostivirea

binecuvântării tale celei cereşti, şi cu rugăciunea noastră
nevrednicilor robi şi a slujitorilor tăi, binecuvintează -1 şi-l
sfinţeşte, şi spre slujba sfântului tău altar vrednic îl arată, şi
celor ce a făcut pre acesta prin Darul tău cel ceresc, Har şi
iertare păcatelor le dărueşte şi împărăţiei tale fS-i părtaşi.
Că tu eşti Dumnezeul milostivirii şi al îndurărilor şi al iubirii de
oameni, şi ţie slavă înălţăm, cu unul născut Fiul tău, şi cu
prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Cântăreţii: Amin.
D
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Ş i citeşte preotul rugă ciunea aceasta în taină :
joamne Dumnezeul nostru, caută spre rugăciu-

__ 'nea noastră, cu smerenie ne rugăm, şi trimite
binecuvântarea ta spre vasul acesta, şi prin stropirea
aghiazmei acesteia, binecuvintează şi sfinţeşte pre el ca să
fie vrednic slujbei sfântului altar. Că tu eşti sfinţirea noastră, şi
ţie slavă înălţăm împreună cu unul născut Fiul tău, şi cu
Ş i preotul stropeşte vasul cu aghiazmă cântând:
Sfinţească-se vasul acesta, cu Darul prea Sfântului Duh prin
stropirea aghiazmei acesteia, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, Amin.
Ş i apoi îndată face Otpustul.
RANDUIALA
La binecuvântarea şi sfinţirea Icoanei Domnului nostru lisus Hristos, una sau mai
multe şi la ale Praznicilor Domneşti.
Se pune Icoana pe tetrapod înaintea Amvonului, iară Preotul se îmbracă cu Felonul şi cu
Epitrahilul, ş i că dind cruciş zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Împă rate ceresc...
Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Ş i după : Tată l nostru... Doamne milueşte,
3
de 12 ori. Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... de ori şi Psalmul 88 : Milele tale
Doamne, voiu lă udă ... Acest Psalm nu se citeşte tot, ci până la: Ş i întru bună voirea ta se va
înă lţă cornul nostru. Slavă ... Ş i acum... Aliluia, Diaconul: Domnului să ne rugă m... Iară
®
preotul zice Rugă ciunea aceasta:
oamne atoateţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri,

cela ce ai voit pre norodul tău pre Israil cel ales,
dintru înşălăciunea şi slujirea idolească a-1 izbăvi, şi
întru cunoştinţa şi slujirea ţie unuia adevăratul Dumnezeu
pururea nedepărtat a-1 aveâ, ca să nu’şi facă lor asemănare
şi chip protivnic ţie adevăratului Dumnezeu, ca să se închine
şi să slujască lui ca lui Dumnezeu, pentru care cu îngrozire ai
poruncit. Ş i iarăşi asemănarea şi chipurile, care nu celor min-
cinoşi streini dumnezei, ci pre tine unul adevăratul
Dumnezeu cu prea sfântă şi mare cuviinţă a te slăvi prin
Moisi, în Biserica legei tale cei din- tâiu, preste Chivotul
mărturiei doi Heruvimi de aur, şi doi la unghiuri, pentru
curăţie să se puie; iară pre catapeteazmă mulţime de
Heruvimi, lucru cusut, a se tocmi, şi a se aşeza ai poruncit; şi
prin Solomon în Altar doi Heruvimi de lemn de chiparos
ferecaţi cu aur au fost. Iară Chivotul, întru carele erau Tablele
cele de piatră, Năstrapa cea de aur şi Toiagul lui Aaron, ca a
ta petrecere acolo cu oamenii, şi slava mărirei tale
însemnând, şi pomenirea prea slăvitelor tale minuni, şi
bunele fapte având, măcar de şi lucruri de mâini omeneşti
erau, cu frică şi cu cutremur şi cu închinăciunea cea cu
dumnezeească cuviinţă şi cu cădire şi înaintea acelora cu
rugăciuni a se cinsti acestea ai poruncit; şi cinstea aceea ca şi
cum ar fi ţie însuţi dată, cu milostivire o ai primit. Iară la
plinirea vremilor ai trimis pre unul născut Fiul tău, Domnul
nostru Iisus Hristos, cel născut din femeie, şi pururea Fecioara
Maria, carele chipul robului primind, şi întru asemănarea
omenească făcându-se asemănarea pre curatului său chip
cea nefăcută de mână, către a sa prea sfântă faţă,
măhramă puind o au închipuit, şi lui Av- gar Domnul Edesii
o au trimis, şi prin aceea de neputinţa lui l-au vindecat, şi
tuturor celor ce veniau către dânsul, şi cu credinţă să închi-

nau, nenumărate vindecări şi multe faceri de bine prin
minuni le dă. Ş i noi dar, o bunule Stăpâne atoateţiitorule,
această Icoană a prea iubitului tău Fiu, întru aducerea aminte
a întrupării şi a tuturor minunilor lui celor slăvite şi bune
faceri, carele pre pământ arătându-se ca un om, neamului
omenesc le-au arătat; nu dumnezei făcând o am alcătuit, ci
ştiind că cinstea Icoanei la cel dintâiu chip se suie, înaintea
slavei tale cu cinste o am pus, şi cu deadinsul căzând ne ru-
găm: Caută cu milostivire spre noi şi spre Icoana aceasta, şi
pentru întruparea şi arătarea a unuia născut Fiului tău, întru a
căruia pomenire aceasta am zugrăvit, trimite asupra ei
binecuvântarea ta cea cerească, şi Darul prea Sfântului Duh,
şi o binecuvintează şi o sfinţeşte pre dânsa, şi-i dă ei putere
tămăduitoare, şi de toate meşteşugurile diavoleşti
gonitoare, umple-o pre dânsa de binecuvântarea şi de tăria
a Sfântului celui ne făcut de mână chip, care dintru atingerea
prea sfintei, şi prea curatei feţe a iubitului tău Fiu din destul
o au câştigat, ca printr’însa puterile şi minunile către întărirea
drept măritoarei credinţe, şi mântuirea credinciosului tău
norod, să se lucreze. Ca ţie celui întru toate puternic şi unuia
născut Fiului tău, şi prea Sfântului Duh, înaintea ei închi-
nându-ne, şi cu credinţă chemând, şi cu deadinsul
rugându-ne auziţi să fim, şi mila iubirii tale de oameni să
aflăm, şi Dar să câştigăm.
Vosglas:
Că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie slavă înălţăm, cu unul
născut Fiul tău şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă
Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Preotul zice
I
Rugă ciunea aceasta în taină :
a aminte Doamne Dumnezeul meu, din sfântul lăcaş, şi
dela scaunul slavei împărăţiei tale, şi cu milostivire trimite
binecuvântarea ta cea sfântă spre Icoana aceasta, şi întru
stropirea acestei ape sfinţite binecuvintează-o, şi o sfinţeşte
pre dânsa, dă ei putere de tămăduire a toată durerea şi a
toată neputinţa, fă-o de toate meşteşugurile diavoleşti
gonitoare, la toţi aceia cari cu credinţă către dânsa vor
alergă, şi înaintea ei ţie se vor închină, se vor rugă şi vor
năzui, şi pururea auzită şi bine primită ne rugăciunea lor.
Vosglas:
Cu Darul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a unuia
născut Fiului tău, cu carele împreună bine eşti cuvântat, cu
Ş i stropind Preotul chipul cu apă sfinţită zice:
Sfinţească-se Icoana aceasta (sau icoanele acestea) cu
Darul prea Sfântului Duh, prin stropirea acestei ape sfinţite. In
După aceea că dind Icoana, şi închinându-se cântă Troparul, glas 2 :
Prea curatului tău chip ne închinăm Bunule, cerşind
iertare greşalelor noastre Hristoase Dumnezeule, că de bună
voie bine ai voit cu trupul a te sui pre Cruce, ca să izbăveşti
din robia vrăjmaşului, pre cari i-ai zidit. Pentru aceea strigăm
ţie cu mulţămită, toate le-ai umplut de bucurie Mântuitorul
nostru, cela ce ai venit să mântueşti lumea.
Ş i să rutând chipul zice: Slavă ... Ş i acum... glas 2.
Chipul tău cel dumnezeesc pre Icoană închipu- indu-1
Hristoase Dumnezeule, Naşterea ta cea din Fecioară luminat
o cunoaştem, şi minunile tale cele negrăite şi răstignirea ta
cea de bună voie pomenind le propoveduim, de unde dracii
se gonesc, şi cei rău credincioşi întru necazuri cu frică se
tânguesc, ca nişte împreună părtaşi cu aceia.
Ş i îndată face Otpustul acesta:
Cela ce cu negrăita purtare de grijă, mai ’nainte de
patima sa cea de bună voie au voit, pre măhramă a închipui
nefăcut de mână chipul feţei sale cel prea curat, cei de
Dumnezeu şi om, Hri- stos adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile prea curatei Maicii sale, şi ale tuturor sfin-
ţilor, să ne miluiască, şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun,
şi iubitor de oameni.
LA MULTE v 609
RANDUEALA RUQÂCIUNEI
L&punereaCruceideasupraacoperământuluiBlserlceinouăzidite.
. Luând Preotul epitrahilul pe sine, şi tă mâind Crucea cu tă mâe binecuvântată , începe
dupre obiceiu:
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru. Cântă reţii . Sfinte Dumnezeule... Ş i după Tată l
nostru... Preotul: Că a ta este împă ră ţia... Ş i îndată cântă , sau citesc troparele acestea:
Mântueşte Doamne, poporul tă u... Slavă : Cel ce te-ai înă lţat pe Cruce de bună voie... Ş i
acum: Ceea ce eşti folositoare creştinilor neruşinată ... După aceasta zicând Diaconul:
Domnului să ne rugă m. Ş i Cântă reţii: Doamne mi- lueşte, citeşte Preotul rugă ciunea
aceasta:
D oamne atotţiitorule, Dumnezeul pă rinţilor noştri, cela ce prin toiagul lui Moisl, şi prin
lemnul acela pe carele ai poruncit a se atârna şarpele cel de aramă în pustie, izbă vind
poporul de muş carea şerpilor, ai închipuit chipul cinstitei ş i de vieaţă fă că toarei Cruci a
iubitului Fiului tă u, Domnului nostru Iisus Hristos, prin care s’a sdrobit puterea diavolului, ş i
s’a fă cut viu neamul nostru cel muş cat de tot vicleanul ş arpele acel de demult; cu umilinţă
că zând la iubirea ta de oameni cea nemă surată , te rugă m ş i cerem, trimite acum cereasca
ta binecuvântare, şi binecuvintează semnul acesta al Crucei, ş i dâ-i puterea şi tă ria lemnului
cel binecuvântat, carele s’a stropit cu sângele Fiului tă u, ca să fie Bisericii acesteea, ce s’a
zidit numelui tă u> acoperă mânt puternic, tare apă rare, pururelnică izbă vire de toată reaua
impresurare, bună cuviinţă ş i înfrumuseţare, şi semn înfricoşă tor şi spă imântă tor
vră jmaşilor celor vă zuţi şi celor nevă zuţi; iară pre toţi cei ce intră în sfânt lă caşul acesta şi
privesc la el cu credinţă , şi se închină Fiului tă u celui ră stignit pre Cruce, binecuvintează -i,
şi apă rându-i cu puterea Crucei, pă zeşte-i totdeauna nevă tă maţi de tot ră ul. Că ci Crucea
este frumuseţea Bi- sericei, împă raţilor tă rie nebiruită , credincioşilor întă rire, lauda lui
Pavel, iară dracilor rană . Aşâ, Doamne Dumnezeul nostru, pre toţi cei ce privesc cu
credinţă la semnul acesta, şi pomenesc moartea cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus
Hristos Fiului tă u, ş i se roagă ţie cu sârguinţă , auzi-i cu milostivire şi-i milueş te cu iubire de
oameni, şi le dă rueşte să nă tate cu zile îndelungate, şi-i învredniceşte împă ră ţiei tale, cu
Darul şi cu îndură rile şi cu iubirea de oameni a unuia nă scutului tă u Fiu, cu carele bine eşti
cuvântat, cu prea sfântul şi bunul ş i de vieaţă fă că torul tă u Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Cântă reţii: Amin.
Iară Preotul luând apă sfinţită , stropeşte cu ea Crucea zicând
510 BUGĂOIUNI
Binecuvintează -se şi se sfinţeşte semnul acesta al Crucii, cu Darul Sfântul Duh, prin
stropirea sfinţitei apei acestea, în numele Tată lui şi al Fiului ş i al Sfântul Duh, Amin.
4
Ş i îndată se cântă Condacul acesta glas la -lea.
Cel ce te-ai Înă lţat pe Cruce de bună voie, poporului tă u celui nou, numit cu numele
tă u, Indură rile tale dă rueşte Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea ta pe prea
Înă lţatul şi de Hristos iubitorul Regele nostru (N), dând lui biruinţă asupra protivnicilor,
având ajutorul tă u armă de pace, nebiruită biruinţă .
După aceea face obiş nuitul otpust Bisericii iară lucră torii luând Crucea, o pun la locul
să u deasupra Bisericii.
Rânduiala la binecuvântarea Clopotului.

Atârnând Clopotul aproape de Biserică , aş â că să se poată stropi şi pe dinafară şi
înlă untru, mai ’nainte de a fi pus în clopolniţă , se cuvine a binecuvânta cu această
binecuvântare. Dacă oficiează Arhiereul, învestit cu toate vestmintele arhiereşti, sau numai
cu mantia, cu epitrahilul, omoforul şi mitra, (iară dacă preotul, cu epitrahilul şi cu felonul),
iese din Biserică şi vine la clopot, ş i acolo fiind pregă tită apă sfinţită pe o masă acoperită
cuviincios, începe dupre datină : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... iar clerul cântă pe
6
glas al -lea: împă rate ceresc... apoi se citeşte Trisaghiul Tată l nostru... Doamne milueşte
de 12 ori. Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m... de trei ori, şi Psalmii aceştia, 148.
Lă udaţi pre Domnul din ceruri, lă udaţi pre el întru cele înalte. Lă udaţi pre el toţi îngerii
Iui, lă udaţi pre el toate puterile lui. Lă udaţi pre el soarele şi luna, lă udaţi pre el toate stelele
şi lumina. Lă udaţi pre el cerurile cerurilor, ş i apa cea mai pre sus de ceruri să laude numele
Domnului. Că el au zis, şi s’au fă cut; el au poruncit, ş i s’au zidit. Pusu-le-au pre ele în veac
şi în veacul veacului, poruncă au pus şi nu va trece. Lă udaţi pre Domnul de pre pă mânt,
balaurii şi toate adâncurile. Focul, grindina, ză pada, ghiaţa, duhul cel de vifor, cele ce iac
cuvântul lui. Mu»ţii şi toate dealurile, lemnele cele roditoare ş i toţi chedrii. Hiarele şi toate
dobitoacele, cele ce se târă sc ş i pasă rile cele sbură - toare. împă raţii pă mântului ş i toate
noroadele, domnii şi toţi judecă torii pă mântului. Tinerii şi fecioarele, bă trânii cu cei mai
tineri, să laude numele Domnului, că s’au înă lţat numele lui, al unuia. Mă rturisirea lui pre
pă mânt şi în Cer. Ş i va înă lţă cornul norodului să u. Cântarea tuturor cuvioşilor lui, fiilor lui
Israil, norodului ce se apropie de dânsul.
Apoi Psalmul 149.
Cântaţi Domnului cântare nouă , lauda lui în Biserica cuvioş ilor. Veselească -se Israil de
cel ce l-au fă cut pre el, ş i fiii Sionului să se bucure de împă ratul lor. Să laude numele lui în
horă , în timpină şi în Psaltire să -i cânte lui. Că binevoeşte Domnul întru norodul să u, şi va
înă lţă pre cei blânzi întru mântuire. Lă uda-se-vor cu- vioşii întru slavă , şi se vor bucură
întru aş ternuturile sale. înă lţă rile lui Dumnezeu în gâtlejul lor, şi să bii de amândouă pă rţile
ascuţite în mâinile lor. Ca să facă izbândă întru neamuri, mustră ri întru noroade. Ca să lege
pre împă raţii lor cu obezi şi pre mă riţii lor cu că tuş i de fer. Ca să facă întru dânşii judecată
scrisă . Slava aceasta este tuturor cuvioşilor lui.
După aceea Psalmul 150.
Lă udaţi pre Dumnezeu întru sfinţii lui, lă udaţi pre el întru tă ria puterei lui. Lă udaţii pre
el* întru puterile lui, lă udaţi pre el dupre mulţimea mă ririi lui. Lă udaţi pre el în glas de
trâmbiţă , lă udaţi pre el în psaltire ş i în ală ută . Lă udaţi pre el în timpină şi în horă , lă udaţi
pre el în strune ş i în organ. Lă udaţi pre el în chimvale bine ră sună toare, lă udaţi pre el în
chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pre Domnul.
Slavă ... Ş i acum... Aliluia, de trei ori:
Diaconul zice ectenia aceasta:
Cu pace Domnului să ne rugă m, până la pentru cei ce umblă pre ape.~
Ş i îndată adaugă acestea:
Pentru ca să binecuvinteze clopotul acesta, întru slava numelui să u, cu cereasca sa
binecuvântare, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să -i dea harul, ca toţi cei ce vor auzi sunetul lui, sau ziua sau noaptea, să se
deştepte spre doxologhia sfântului să u nume, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca prin glasul sunetului să u să domolească şi să linş tească şi să înceteze toate
vânturile cele silnice, şi furtunele, tră znetile, fulgerile şi toate neliniş tele vă zduhului cele
vă tă mă toare, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să gonească toată puterea, vicleniile şi cursele vră jmaşilor celor nevă zuţi, dela
toţi credincioş i să i, carii vor auzi glasul sunetului lui, şi să -i îndemne la lucrarea poruncilor
sale, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să ne izbă vim noi de toată întristarea...
Apă ră , mântueş te, milueşte...
Pe prea sfânta, curata, prea binecuvântata...
Vozglas:
Câ ţie se cuvine toată slava, cinstea şi Închină ciune... Cântă reţii: A™11, Apoi citesc
Psalmul 28.
Aduceţi Domnului, fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului pre fiii berbecilor. Aduceţi
Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui lui; închinaţi-vă Domnului în
curtea cea sfântă a lui. Glasul Domnului preste ape; Dumnezeul slavei au tunat, Domnul
preste ape multe. Glasul Domnului înţru tă rie; glasul Domnului întru mare cuviinţă . Glasul
Domnului cel ce sfă râmă chedrii, şi va zdrobi Domnul chedrii Livanului. Ş i-i va sdrumicâ pre
dânşii ca pre viţelul Liva- nului, şi cel iubit ca fiul inorogilor. Glasul Domnului celui ce taie
para focului. Glasul Domnului celui ce clă teşte pustiul; şi va clă ti Domnul pustiul Cadisului.
Glasul Domnului celui ce să vârşeşte cerbii, şi va descoperi dumbră vile, şi în Biserica lui tot
carele gră eşte mă rire. Domnul potopul va lă cul; şi va şedeâ Domnul împă rat în veac.
Domnnl tă rie norodului să u va dă ; Domnul va binecuvânta pre norodul să u cu pace.
Ş i după sfârş itul Psalmului, zice Diaconul: Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne
milueşte.
Iară Preotul citeşte rugă ciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, carele voind a fi totdeauna slă vit şi închinat de toţi
credincioşii tă i, în vechiul aşeză mânt ai poruncit robului tă u legiuitorului Moisl a face
trâmbiţe de argint, ş i fiilor lui Aaron—preoţilor a trâmbiţă în ele când vor jertfi ţie, ca
auzind poporul tă u glasul trâmbiţei, să fie gata a se închină ţie, şi să se adune a-ţi aduce
ţie jertfe, şi la ră sboaie fiind chemaţi de glasul acelor trâmbiţe, să se înarmeze tare spre
biruinţa vră jmaşilor. Ş i acum Stă pâne prea sfinte, cu umilinţă te rugă m, caută cu milostivire
la rugă ciunea noastră a nevrednicilor robilor tă i, ş i binecuvintează cu sfântă
binecuvântarea ta cea cerească , şi cu Harul atotsfinţitorului tă u Duh, sfinţeşte clopotul
512 BUGĂOIUNI
acesta, ce s’a fă cut spre serviciul sfintei tale Biserici, ş i spre slava mare încuviinţatului ş i
sfântului tă u Nume, ş i varsă în el puterea Harului tă u; ca, auzind credincioşii robii tă i glasul
sunetului lui, să se întă rească în evlavie ş i îri credinţă , şi bă rbă teşte să se împrotivească
tuturor uneltirilor diavoleşti; şi prin rugă ciuni pururea şi doxologhie ţie adevă ratului
Dumnezeu, să le biruiască şi la Biserică spre rugă ciunea şi doxologhia sfântului tă u Nume,
ziua şi noaptea cu gră bire să se atragă , şi prin glasul lui să se domolească şi să se alineze
şi să înceteze pornitele furtuni cele vânturoase şi grindinele şi viforele, şi tunetile cele
înfricoş ate şi fulgerile şi vă zduhurile cele vă tă mă toare.
Că ci tu Doamne Dumnezeul nostru, faci toate cele prea slă vite câte le voeşti şi lucruri
minunate, nu numai prin fă pturile tale cele cu minte şi însufleţite, spre slava ta ş i spre
mântuirea şi folosul credincioşilor tă i; ci ş i prin cele neînsufleţite, precum cu toiagul lui
Moisl şi cu şarpele cel de aramă în pustie; că ci toate sunt cu pu^ tinţă ţie şi nimic nu este
cu neputinţă , şi ţie slavă înă lţă m, Tată lui şi Fiului ş i Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Cântă reţii: Amin.
Preotul: Pace tuturor. Cântă reţii: Ş i duhului tă u. Diaconul: Capetele voastre Domnului
să le plecaţi. Cântă reţii: Ţ ie Doamne. Ş i
toţi credincioşii plecând capetele, preotul citeşte în taină rugă ciunea aceasta:
Stă pâne Dumnezeule Pă rinte atotţiitorule, carele prin glasul de trâmbiţă cel de şapte
ori al preoţilor carii mergeau înaintea Chivotului mă rturiei, ai fă cut să cază şi să se sfă râme
zidurile cele tari ale Ierihonului, ş i ai dat toate cele din cetate în mâinile poporului tă u; tu ş i
acum umple clopotul acesta de binecuvântarea ta cea cerească , ca glasul sună rii lui
-1
auzindu puterile cele protivnice ale vă zduhului, să se depă rteze dela curţile credincioşilor
tă i, ş i toate să geţile lor înfocate cele aprinse asupra noastră , să se stingă ; asemenea
tră snetul fulgerilor, că derea grindinei ş i toate neliniştile vă zduhurilor cele vă tă mă toare
alungându-se şi oprindu-se de dreapta cea atotputernică şi tare, să se domolească , să se
alineze şi să se depă rteze; că ci tu mijlocit lucrezi toate întru slava ta spre folosul şi
mântuirea noastră .
Ş i Vozglas:
Că al tă u este a ne milui ş i a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înă lţă m,
Pă rintelui tă u celui fă ră de început, cu unul nă scut Fiul tă u, şi cu prea sfântul şi bunul ş i de
vieaţă fă că torul tă u Duh, acum ş i pururea ş i în vecii vecilor. Cântă reţii: Amin.
Ş i luând preotul apă sfinţită stropeşte clopotul din patru pă rţi ale lui din afară ,
mergând împrejur zicând:
Rnecuvintează -se şi se sfinţeşte clopotul acesta prin stropirea sfinţitei apei acesteia în
numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De trei ori.
De asemenea şi în lă untrul lui stropind din patru pă rţile zice a- ceeaşi. Apoi luând
Că delniţa, tă mâează clopotul din patru pă rţile dinafară şi lă untrul lui. Pe când să vârş eşte
el aceasta clericii cetesc
psalmul 69:
Diimnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, ca să mi ajuţi mie gră beşte. Să se
ruşineze ş i să se înfrunteze cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruş ineze
cei ce’mi voesc mie rele. Intoarcă -se îndată -şi ruşinându-se, cei ce’mi gră esc mie: bine,
bine. Să se bucure ş i să se veselească de tine, toţi cei ce te caută pre tine Dumnezeule, şi
să zică pururea: «slă veaspă -se Domnul, cei ce iubesc mântuirea ta. Iară eu să rac sunt şi
mişel; Dumnezeule ajută -mi. Ajutorul meu şi izbă vitorul meu eşti tu;Doamne, nu ză bovi.
Sfârşindu-se aceasta, Diaconul zice: înţelepciune. larâ Cetitorul Dela Numere cetire.
Diaconul: Să luă m aminte. Iară Cetitorul ceteşte paremia aceasta din a patra carte a lui
Moisi, cap. 10.
Ş i au gră it Domnul că tre Moisi, zicând: Fâ’ţi douâ trâmbiţe de argint, vă rsate să le faci,
ca sâ’ţi fie de chematul adună rei, şi de purcesul taberilor. Ş i vei trâmbiţă cu ele, şi se va
strânge toată adunarea la uşa cortului mă rturiei. Iară când vor trâmbiţă cu o trâmbiţă , vor
veni la tine toţ: povă ţuitorii cei mai mari ai lui Israil. Ş i când veţi trâmbiţă semnul, atunci
vor purcede taberile cele ce sunt tă bă rîte spre ră să rit. Ş i când veţi trâmbiţă semnul al
doilea, atunci vor purcede taberile cele ce sunt tă bă rîte că tre amiază zl. Ş i când veţi
trâmbiţă semnul al treilea, atunci vor purcede taberile cele ce sunt tă bă rîte lângă mare. Ş i
când veţi trâmbiţă semnul al patrulea, atunci vor purcede taberile cele ce sunt tă bă rîte
că trş miază noapte, cu semn vor trâmbiţă , când vor purcede. Ş i când veţi strânge
adunarea, veţi trâmbiţă , ci nu cu semn. Ş i fiii lui Aaron preoţii vor trâmbiţă cu trâmbiţe şi
va fi vouă lege veşnică între neamurile voastre. Iară de veţi ieş i la ră sboiu în pă mântul
vostru asupra împrotivnicilor celor ce stau împrotiva voastră , şi veţi face semn cu
trâmbiţele, vă veţi aduce aminte înaintea Domnului, şi vă veţi mântui de vră jmaşii voştri. Ş i
la zilele cele de bucurie ale voastre şi la să rbă torile voastre şi la lunile voastre cele nouă
veţi trâmbiţă cu trâmbiţe la arderile de tot, şi la jertfele cele de mântuire ale voastre, şi va fi
vouă aducere aminte înaintea Dumnezeului vostru; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2
Apoi cântă sau citesc Stihirile acestea glas al -lea.
Când pentru mânia ta cea pornită asupra noastră pentru pă catele noastre, pă mântul ş i
celelalte stihii se vor înă vă lui Doamne, auzind glasul acestui semn, ca pe al trâmbiţilor celor
de argint ale lui Moisi, să cauţi cu ochiul tă u cel milosârd, şi să nu ne mustri pre noi cu
urgia ta, ci milostivindu-te să cruţi, isbă vindu-ne de certarea ta cea înfricoş ată , ca un
milostiv. Glas .1
Cela ce miş ti temeliile pă mântului Dumnezeule, şi singur clă teşti patul mă r ei, ca
Ziditorul a toate, isbă veşte-ne de certarea ta cea dreaptă , alungând cu glasul semnului
acestuia furtunile şi vânturile, tunetile şi fulgerile cele silnice, şi fă -ne ¡totdeauna de- ştepţi
şi grabnici spre doxologhia ta, şi spre împlinirea sfintelor tale porunci, ca un iubitor de
oameni.
4
Slavă , şi acum, glas al -lea:
Doamne cela ce odată la început toate le-ai zidit prin sine nemijlocit, iar acum toate le
faci mijlocit, depă rtează prin glasul a- cestui sfinţit clopot toată trândă via cea cu lenevire
dela inimile credincioş ilor tă i, ş i înră dă cinează frica ta întru ei cu evlavie, ş i cu puterea ta fâ-
i sârguitori la rugă ciune, şi grabnici la tot lucrul bun isbă vindu-ne de toate sfaturile
vră jmaşilor, ş i pă zind nevă tă maţi de turbură rile vă zduhurilor; cu rugă ciunile Nă scă toarei
de Dumnezei ş i ale tuturor sfinţilor tă i, ca unul mult milostiv.
Iară după sfârşirea acestora, Ierarhul sau Proistosul, (zicând Diaconul: înţelepciune,ş i
Cântă reţii: Pre cea mai cinstită decât He ruvimii... Slavă ... Ş i acum... Doamne milueşte... de
trei ori. Bine cuvintează ), face obiş nuitul Otpust al zilei.
RÂNDUIALA
SFINŢ IREI STEAGULUI OSTĂ Ş ESC
Puindu-se steagul întins pre amvon în mijlocul Bisericei, Ierarhul sau Preotul, stând
înaintea sfintei Mesei, începe dupre obiceiu: Bi ne este cuvântat Dumnezeul nostru...
Cetitorul: împă rate ceresc. Sfinte Dumnezeule... Tată l nostru... Doamne milueşte, De ori 12
Slavă ... Ş i acum... Veniţi să ne închină m, de 3 ori.
Ş i Psalmul 143.
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul meu, cel ce învaţă mâ: nile mele spre oştire,
degetele mele spre râsboiu. Mila mea şi sci parea mea, sprijinitorul meu şi izbă vitorul meu,
scutitorul meu ! întru el am nă dă jduit, cel ce supune norodul meu supt mine. Doarc ne, ce
este omul că te-ai fă cut cunoscut lui? Sau fiul omului că socoteşti pre el? Omul
deşertă ciunii s a asemă nat, zilele lui c umbra trec. Doamne pleacă cerurile ş i te pogoară ,
atinge-te d munţi ş i se vor fumegă . Fulgeră fulgere şi-i vei risipi pre dânşi trimite să geţile
tale şi-i vei turbură pre ei. Trimite rnâna ta dintr înă lţime, scoate-mă şi mă izbă veş te din
ape multe, din mâna fiilc celor streini. A că rora gură a gră it deşertă ciune şi dreapta lor esl
dreapta strâmbâtă ţei. Dumnezeule, cântare nouă voiu cântă ţie, în psaltire cu zece strune
voiu cântă ţie. Celui ce dai mântuire împă raţilor, celui ce izbă veşti pre David robul tă u de
sabie cumplită . Izbă veşte-mâ şi mă scoate din mâna fiilor celor streini, a că rora gură au
gră it deşertă ciune şi dreapta lor este dreapta strâmbâtă ţii. Ai că rora fiii lor ca nişte tinere
odrasle, înfipte întru tinereţele lor. Fetele lor înfrumseţate, împodobite ca asemă narea
Bisericei. Că mă rile lor pline, vă rsându-se din ceasta în ceea. Oile lor mult fă tă - toare,
înmulţindu se întru ieşirile lor. Boii lor graş i; nu este că dere de gard, nici trecă toare, nici
strigare în uliţile lor. Fericit-au pre norodul, că ruia sunt acestea; fericit este norodul, că ruia
Domnul este Dumnezeul lui.
După aceea cântă sau citesc în amândouă stranele acest psalm ales cu pripeală
(refrenul) acesta:
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, că cu noi este Dumnezeu.
Psalmul 17.
Iubi -te-voiu Doamne, virtutea mea. Domnul este întă rirea mea, şi scă parea mea ş i
izbă vitorul meu. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voiu nă dă jdui spre dânsul. Apă ră torul
meu şi cornul mântuirii mele ş i sprijinitorul meu. Lă udând voiu chemă pre Domnul, şi de
vră jmaşii mei mă voi mântui. Mântui-mă -va de vră jmaşii mei cei tari, şi de cei ce mă ură sc.
Ş i au fost Domnul întă rirea mea, ş i mă scoase întru lă rgime, izbă vi-mă -va că m’au voit.
Dumnezeul meu,'fă ră prihană este calea lui, scutitor este tuturor celor ce nă dă jduesc spre
dânsul. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Sau cine este Dumnezeu, fă ră numai
Dumnezeul nostru? Dumnezeul cel ce mă încinge cu putere şi au pus fă ră prihană calea
mea. Cel ce să vârşeşti picioarele mele ca ale cerbului, şi preste cele înalte mă pui. Carele
înveţi mâinile mele la ră zboiu, ş i ai pus arc de aramă braţele mele. Lă rgi t-ai paş ii mei sub
mine, ş i n’au slă bit urmele mele. Goni-voiu pre vră jmaş ii mei, şi-i voiu prinde pre dânş ii, ş i
nu mă voiu întoarce, până ce se vor sfârş i. Necă jl-voiu pre dânş ii, şi nu vor puteă să steâ;
că deâ-vor supt picioarele mele. Ş i m’ai încins cu putere spre ră zboiu; împiedecat-ai pre toţi
cei ce se sculau asupra mea supt mine. Ş i al vră jmaş ilor mei mi-ai dat mie dosul, şi pre cei
ce mă ură sc pre mine i-ai pierdut. Strigat-au şi nu erâ cel ce mântueşte; că tre Domnul şi nu
i-au auzit pre ei. Ş i-i voiu sdrumicâ pre ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţilor voiu
şterge pre dânşii. Iz- bă vi-mă -vei de pricirea norodului, pune mă -vei cap neamurilor. No-
rodul pre care nu l-am cunoscut, mi-au slujit mie; întru auzul urechii m’au auzit. Viu este
Domnul, şi bine este cuvântat Dumnezeu; ş i să se înalţe Dumnezeul mântuirei mele.
Dumnezeule, cela ce dai izbândire mie şi ai supus noroade supt mine, izbă vitorul meu de
vră jmaşii mei cei mânioşi. Dela cei ce se scoală asupra mea mă vei înă lţă , de omul nedrept
mă vei izbă vi.
Din psalmul 44.
încinge sabia ta preste coapsa ta Puternice; ş i încordează şi bine sporeşte, şi
împă ră ţeşte pentru adevă rul şi blândeţea şi, dreptatea, ş i te va povă ţui minunat dreapta
ta. Să geţile tale ascuţite’s, Puternice, noroadele supt tine vor că dea, (să geţile tale vor stră -
bate) în inima vră jmaş ilor împă ratului.

Din psalmul 17.
Pentru aceasta mă voiu mă rturisi ţie întru neamuri Doamne, ş i numelui tă u voiu cântă ,
cel ce mă reşti mântuirile împă ratului.
Din psalmul 27.
Domnul este ajutorul meu şi scutitorul mea; spre dânsul au nă dă jduit inima mea, şi
m’au ajutorat. Domnul este întă rirea norodului să u, ş i scutitor mântuirilor unsului să u este.
Mântueşte Doamne poporul tă u, şi binecuvintează moştenirea ta, şi’i paş te şi’i ridică pre ei
până în veac.
Slavă ... Ş i acum... Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi... Aliluia,
3
Aliluia, Aliluia, Slavă ţie Dumnezeule. De ori.
Diaconul zice ecteniile acestea.
Cu pace Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte. Ş i celelalte, până la:
Pentru cei ce umblă pre ape...
Pentru ca să nu pomenească pă catele şi fă ră delegile noastre; ci ca un îndurat şi milostiv
să fie nouă nevrednicilor robilor să i ce suntem întru primejdii, şi să ne izbă vească de
vră jmaşii noş tri, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să binecuvinteze acest steag ostă şesc cu binecuvântarea sa cea cerească , să -l
facă înfricoşat şi înspă imântă tor tuturor vră jmaş ilor noştri, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca credincioasei sale oaste ce va purtă semnul acesta ş i va privi la el, să -i deâ cu
milostivire îndră zneală , putere şi tă rie spre sfă râmarea şi că lcarea tă riei celor ce se scoală
asupra noastră , Domnului să ne rugă m.
Pentru ca îndră zneala tuturor vră jmaş ilor noştri, ce vor privi la acest steag, să o prefacă
întru frică , puterea lor întru slă biciune, şi bă rbă ţia lor întru frică şi întru fugă , Domnului să
ne rugă m.
Pentru ca să deâ putere iubitoarei de Hristos oaste, să o ară te totdeauna îmbă rbă tată
şi vitează împrotiva a tot vră jmaş ul ş i pizmaşul, şi să dă ruiască robilor să i pace şi întă rire,
şi curândă slobozire de toate primejdiile şi nevoile, şi de cursele vră jmaş ilor, Domnului să
ne rugă m.
Pentru ca să să lă şluiască pacea şi slava în pă mântul nostru, ş i să ne izbă vească de toate
cursele vră jmaşilor, şi de primejdioasele nă vă liri, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să nu ne dea întru că lcare şi pierzanie vră jmaşilor, ş i pizmaş ilor noştri; ci să
prefacă toată îndră zneala lor întru fugă , şi să sfă râme braţul lor, şi să -i supue supt
picioarele credincioşilor să i, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să umple de ruşine şi de necinste faţa protivnicilor; iar inima lor de frică şi de
groază ; ş i îngerul Domnului să fie alun- gându-i ş i lovindu-i, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să pună arc de aramă braţele credincioşilor să i, şi să întă rească dreapta lor,
cu puterea tă riei sale, întru biruinţa şi că lcarea vră jmaşilor şi pizmaşilor ce se scoală asupra
noastră , Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să schimbe toată scârba şi suspinul nostru întru bucurie şi veselie, ş i tică loşia
întru pace tare, şi totdeauna să ne facă neînvinş i de toate cursele vră jmaşilor, Domnului să
ne rugă m.
Pentru ca să sfă râme scutul, arma şi lupta tuturor celor ce se luptă cu noi, şi să -i supună
sub picioarele iubitoarei de Hristos oaste, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să deâ oastei noastre cei creştineşti putere, tă rie neobosită , necovârşită şi
învingă toare, şi bă rbă ţie cu vitejie, spre sfă râmarea vră jmaş ilor noştri, Domnului să ne
rugă m.
Pentru ca să dea izbă vire credincioşilor robilor să i de venirea asupră a celor de alt neam,
şi de toţi oamenii cei ce voesc ră zboiul ş i de nă vă lirile oşteneşti, şi să pă zească întru pace
adâncă Biserica, pre Regele şi pre poporul să u, dă ruindu-le lor totdeauna biruinţă asupra
vră jmaşilor, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să ne isbă vim noi de tot necazul.... Apă ră , mântueşte.... Pe prea Sfânta
curata....
Iar Ierarhul sau Preotul carele slujeşte, zice:
Că tu eşti tă ria, şi întă rirea poporului tă u, ş i ţie se cuvine toată slava, cinstea ş i
închină ciunea, Tată lui ş i Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea ş i în vecii vecilor.
După aceea cântă : Dumnezeu este Domnul şi s’au ară tat nouă ... pe glas I-iu. Şi
Troparele aceste:
Mântueşte Doamne poporul tă u: Slavă , acelaş i. Ş i acum, glas
6
al -lea: Ceea ce eşti folositoare înfricoşată şi neînfruntată : Apoi Condacul, glas al 4-lea: Cel
ce te-ai înă lţat pre Cruce...
Apoi Ierarhul ieşind din altar, ş i stând lângă steaguri dinaintea amvonului, cu faţa spre
ră să rit, ş i zicând Diaconul: Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte.
Citeşte rugă ciunea aceasta cu mare glas:
Atotputernice şi prea veşnice Dumnezeul nostru, Pă rintele Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Însuţi fiind Fă că torul a toată lumea, şi binecuvântarea a
toată fă ptura, caută cu ochiul tă u cel milosârd asupra noastră smeriţilor ş i nevrednicilor
robilor tă i, şi asupra rugă ciunii noastre, şi acest steag, pre care l-am pregă tit pentru
serviciul luptei, cerceteazâ-l cu binecuvântarea ta cea cerească , binecuvintează l ş i
1
sfinţeşte- , ca să fie credincioasei tale oaste, biruinţă asupra limbilor celor protivnice; şi
fiind întă rit cu pă zirea ta, să întoarcă în fugă cetele duşmanilor noştri, şi totdeauna să se
arate înfricoşă tor şi înspă imântă tor vră jmaş ilor neamului creştinesc; iară credincioşilor tă i,
carii nă dă jduesc spre tine, să le fie nă dejde de biruinţă , îndrâsneală şi tă rie. Ş i fiind
îngră dit cu rugă ciunile sfinţilor tă i, ş i cu întrarmarea Îngerilor tă i, să se arate robilor tă i
semn de veselie ş i de tă rie, semn de biruinţă ş i de tă rie a inimei ş i de bă rbă ţie asupra
pizmaş ilor. Că tu eşti împă ratul pă cii ş i Dumnezeu carele sfă râmi resboaele, şi dai tă rie
celor ce nă dă jduesc întru tine, şi ţie slavă înă lţă m, dimpreună cu unul nă scut al tă u Fiu, ş i
cu prea Sfântul şi bunul, şi de vieaţâ fă că torul tă u Duh, acum şi întru nesfârş iţii vecii
vecilor, Cântă reţii: Amin.
, Iar Ierarhul întorcându-se că tre ostaş ii cei de faţă binecuvântându-i cu dreapta zice: Pace
tuturor: Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Ierarhul citeşte cu mare glas rugă ciunea aceasta privind spre apus:
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai ascultat pre Moisi, carele a întins că tre tine mâinile
sale, şi ai întă rit pre poporul lui Israil asupra lui Amalic; şi lui Isus Navi, celui ce se oş tiâ, i-ai
îngă duit starea soarelui întru închipuirea biruinţei; tu şi acum auzi-ne pre noi cei ce ne
rugă m ţie pentru ostaşii ace>tia carii s’au adunat, ş i binecuvinteazâ-i şi întâreşte-i, şi dâ-le
inimă curagioasă asupra protivnicilor, trimite lor înger luminat; iară vră jmaşilor,
înfricoşă tor ş i îngrozitor, carele să -i oprească şi să -i alunge şi să le slă bească inima lor, ş i
îndră sneala să o întoarcă în fugă . Ş i depă rtează dela robii tă i, carii ies acum la luptă , şi
dela noi dela toţi, toată foametea şi epidemia, ş i ne isbă veşte de foc şi de sabie, şi de
nă vă lirea vră jmaş ilor, şi de toată ră scoala protivnicilor. Fu lor împreună că lă tor, şi dâ-le lor
toate cererile cele spre mântuire; învaţă -i şi în- ţelepţeşte-i, mântueşte-i, apă ră -i, pă zeşte-
î, cură ţeşte-i şi-i umple de
toată bucuria cea duhovnicească . Fii ocrotitor şi scutitor sufletului şi trupurilor, şi ca un bun
şi milosârd şi iubitor de oameni dă -le iertare pă catelor în ziua judecă ţei. Milueşte-i pre
dânşii şi pre noi, şi binecuvinteazâ-ne în toate zilele vieţei noastre; ca dobândind dela tine
ajutor şi ocrotire şi isbă vire, totdeauna fă ră nici o împiedicare să -ţi înă lţă m slavă şi
mulţă mire. Că tu eşti tă ria şi întă rirea poporului tă u; ş i ţie slavă înă lţă m cu unul nă scut Fiul
tă u, şi cu prea sfântul ş i bunul ş ide vieaţă fă că torultă u
Duh, acum
şi pururea ş i în vecii vecilor Cântă reţii: Amin.
După aceea luând Ierarhul apă sfinţită , stropeşte cu ea Steagul, zicând:
Binecuvintează -se şi se sfinţeşte acest steag ostă şesc întru putere şi întă rire creştineş tei
oaste şi întru biruinţă asupra tuturor vră jmaş ilor, prin stropirea acestei sfinţite ape, în
numele Tată lui şi al Fiului şi al sfântului Duh, Amin.
După aceea, (daca ierurgiseşte Arhiereul punând Mitra şi şezând la locul să u, iară dacă
ierurgiseşte Preotul, nu şeade) ia steagul şi-l dă cui se cuvine în mână , fiind acela
LA. MULTE TREBUINŢE 519
îngenunchiat, ş i zice:
Primeşte steagul acesta, ce este sfinţit cu cereasca binecuvântare, şi să fie el înfricoşă tor
şi înspă imântă tor vră jmaşilor neamului creş tinesc. Ş i să deâ ţie Domnul har, ca cu bă rbă ţie
să treci cu el nevă tă mat oş tirele vră jmaş ilor, spre slava prea sfântului să u nume,
în numele Tată lui şi al Fiului şi al sfântului Duh, Amin.
Ş i-l binecuvintează zicând: Pace ţie. iar el luând steagul, să rută dreapta celui ce i-1 dă .
Binecuvintează ş i pre ostaşii de faţă , zicând:
Binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră tuturor; iară voi îmbă rbă taţi-vâ şi să se
întă rească inima voastră , şi nă dă jduiţi spre Domnul, că acela va birui pre vră jmaşii noştri,
Amin.
Ş i-i stropeşte pre toţi cu apă sfinţită , însemnându-i cu Crucea, cântând psalţii stihira
aceasta, glas al 4-lea:
Doamne cel ce ai ajutat blândului David a birui pre cel de alt neam, ajută prea înă lţatului
şi de. Hristos iubitorul Regelui nostru, şi cu arma Crucii ră pune pre vră jmaş ii noştri; arată
asupra noastră milostivirea milei tale celei de demult, ca să cunoască cu adevă rat, că tu eşti
Dumnezeu, ş i nă dă jduindu-ne spre tine biruim, având rugă toare deapururea pe prea
curata Maica ta, ca să ne dă rueşti mare milă .
După aceasta face Otpustul acesta:
Hristos adevă ratul Dumnezeul nostru, pentru rugă ciunile prea curatei Maicei sale, cu
puterea cinstitei şi de vieaţă fă că toarei Cruci, cu apă rarea sfinţilor marilor Arhistratigi Mihail
şi Gavril, ş i a tu-
turor neţrupeştilor puteri cereşti, şi a sfinţilor marilor mucenici: Gheorghie, Dimitrie,
Procopie, Teodor Stratilat şi Teodor Tiron, şi ale tuturor sfinţilor să i, să vi miluească şi
să vă Întă rească în iiua resboiului, şi să vă mântuiască , ca un bun şi iubitor de oameni.
Iar psalţii cântă : Caută spre rugă ciunea robilor tă i.
Ş i sfârşindu-se aceasta, se duc întru ale sale cu pace, spre slava lui Dumnezeu.
RANDUIALA
Sfinţirei steagului unei corporaţiuni de meseriaşi
După Otpustul sfintei Liturghii, se aşează o masă în mijlocul Bisericii, pre care se
pune sfânta Cruce ş i sfânta Evanghelie; iară pre
o altă masă , aşezată ală turea, se pune Steagul pentru sfinţit, sau acesta se ţine ridicat
de un purtă tor.
Preotul: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Cântă reţul: împă rate ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Prea sfânta Treime... Tată l nostru...
In această vreme preotul că deşte sfânta Cruce, sfânta Evanghelie, şi Steagul adus
spre sfinţire.
Preotul: Că a ta este împă ră ţia...
Cântă reţul citeşte Psalmul 127 :
Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, cari umblă în că ile lui. Rodurile ostenelilor tale
vei mâncâ, fericit eşti şi bine va fi ţie. Femeia ta ca o vie rodită în laturile casei tale, fiii tă i
ca nişte tinere odrasle de mă slin împrejurul mesei tale. Iată aş â se va bine- cuvântâ
omul cel ce se teme de Domnul. Binecuvântâ-te-va Domnul din Sion, ş i vei vedeâ
bună tă ţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. Ş i vei vedeâ pre fiii fiilor tă i, pace preste
Israil.
Apoi: Dumnezeu este Domnul.,.
La care se cântă Troparul Sfântului, patronul corporaţiunei ce este pictat pe steag, de
2 ori, ş i al Nă scă toarei de Dumnezeu.
Preotul sau de este diacon zice Ectenia: Cu pace Domnului să ne rugă m...
Pentru sfântă Biserica aceasta...
Pentru Înalt Prea Sfinţitul sau Prea Sfinţitul...
Pentru Prea înă lţatul...
Pentru oraş ul acesta (sau comuna aceasta).
Pentru ca cu milostivire să primească această rugă ciune a noastră la altarul să u cel mai
pre sus de ceruri, şi cu îndurare să ne miluiască pre noi, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să binecuvinteze Steagul acesta al corporaţiunei meseriaşilor din (numele
oraşului sau al comunei) şi să le fie lor semn aducă tor aminte de sfinţenia muncii şi pururea
indemnă tor spre tot lucrul bun, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să ferească această corporaţiune de duhul uită rii de datorie şi de acel al
vrajbei ş i al dezbină rii, ce aduce nelinişte ş i ruină între oameni, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să rodească în sufletele membrilor acestei corporaţiuni, duhul credinţei, al
nă dejdei şi al dragostei, Domnului să ne rugă m.
Pentru ca să propă şească şi să se desă vârşească ei în meşteşugurile ce au îmbră ţişat,
spre cinstea ş i buna lor stare, ş i spre lauda Patriei noastre, Domnului să ne rugă m.
Apă ră , mântueş te... Pe prea Sfânta curata...
- Vozglasul: Că tu eşti cela ce ajuţi şi sprijineşti toate întreprinderile ce sunt dupre voia ta, ş i
ţie slavă înă lţă m, Tată lui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Preotul: Să luă m aminte, pace tuturor... Citeţul: Din cartea a doua cea că tre
Tesalonicheni a sfântului Apostol Pavel, citire. (III, 6—13). Preotul: Să luă m aminte.
Citeţul:
F raţilor, poruncim vouă întru numele Domnului nostru Iisus Hri- stos, să vă feriţi de tot
fratele ce umblă fă ră de rânduială , şi nu
dupre învă ţă tura care a luat dela noi. Că singuri ştiţi cum vi se
cade să urmaţi nouă , că noi n’am umblat fă ră de rânduială între voi, nici am mâncat dela
cinevâ pâine în dar, ci întru osteneală şi nevoinţă , noaptea şi ziua lucrând, ca să nu
îngreuem pre cinevâ din voi. Nu ca şi cum n’am fi avut putere, ci ca pre noi să ne dă m pildă
vouă ca să urmaţi nouă . Că şi când eram la voi aceasta po- runciam vouă , că dacă nu
voeşte cinevâ să lucreze, nici să mă nânce. Că auzim că oarecari umblă la voi fă ră de
rânduială , nimic lucrând, ci iscodind. Ş i unora ca acestora poruncim, ş i-i rugă m întru Dom-
nul nostru Iisus Hristos, ca cu linişte lucrând să -şi mă nânce pâinea lor. Ş i voi fraţilor, nu
slă biţi a face bine. Iară de nu ascultă cinevâ de cuvântul nostru din această Epistolă , pre
acela să -l însemnaţi, ş i să nu vă însoţiţicu el, ca să sejruşineze. Ş i să nu-1
LA. MULTE TREBUINŢE 521
soco
tiţi ca pre un vră jmaş, ci să -l învă ţaţi ca pre un frate. Ş i însuşi
Li MULTE TREBUINŢE 523
WilMHHMMi
Domnul pă cei să deâ vouă pace pururea în tot chipul. Do nnul să fie cu voi cu toţi.
închină ciunea cu mâna mea a lui Pavel, care este semn in toată Epistola: Aş â scriu. Darul
Domnului nostru lisus Hri- stos cu voi cu toţi, Amin.
Z
Preotul: Din sfânta Evanghelie dela Mateiu, cetire (XXV, 14—30).
is-au Domnul pilda aceasta: Un om mergând departe, a chemat slugile sale ş i le-a
dat lor avuţia sa. Ş i unuia i-a dat cinc - talanţi, iar altuia doi, iar altuia unul;
fieştecă ruia după puterea lui, şi s’a dus îndată . Deci mergând cel ce luase cinci ta
lanţi, a lucrat cu dânşii şi a fă cut alţi cinci talanţi; aşijderea şi ce cu doi, a dobândit
şi acesta alţi doi; iară cel ce luase unul, du cându-se a să pat în pă mânt şi a ascuns argintul
domnului să u. Dupi multă vreme, a venit domnul slugilor acelora şi a fă cut socoteai« cu
dânşii. Ş i viind cel ce a luat cinci talanţi, a adus alţi cinci ta lanţi zicând: Doamne, cinci
talanţi mi-ai cat mie, iată alţi cinc talanţi am dobândit cu ei. Zis-a lui domni .1
sîiu: Bine,
slugă bună ş credincioasă , preste puţine ai fost credincios, nreste multe te voii pune, intră
întru bucuria domnului tă u. Ş i viind ş i cel ce a luat do talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-
ai dat mie, iată alţi doi ta lanţi am dobândit cu ei. Zis-? lui domnul s: u: Bine, slugă bună ş şi
credincioasă , preste puţine ai fost credincios, preste multe t voiu pune, intră întru bucuria
domnului tă u. Ş i viind şi cel ce ; luat un talant, a zis: D< amne, te-am ştiut că eşti om aspru,
secei unde n’ai să mă nat şi aduni de unde n’ai risipit; şi temându-m m’am dus de am ascuns
talantul tă u în pă mânt, iată , ai al tă u. Ş ră spunzând domnul s lu, i-a zis lui: Slugă vicleană şi
leneşă , £ ştiut că secer unde nu am semă nat ş i adun de unde nu am risi pit? Pentru aceasta
dar se cuveniâ ţie să fi dat ; rgintul meu schim bă torilor, şi viind eu, aş fi luat. al meu cu
dobândă . Luaţi dar dela el talantul şi-l daţi celui ce are zece talanţi; că tot celui c are, i se va
dâ şi-i va prisosi; iară dela cel ce nu are, ş i ceea c
se pare că are, i se va lua dela dânsul. Ş i pre sluga cea ne trebnică , aruncaţi -1 întru
întunericul cel mai dinafară , —acolo va plângerea şi scârşnirea dinţilor.
Cântă reţii: Slavă ţie Doamne, slavă ţie.
Preotul zice Ectenia:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare mila ta...
încă ne rugă m pentru înalt Prea Sfinţitul sau Prea Sfinţitul...
încă ne rugă m pentru Prea înă lţatul...
încă ne rugă m pentru mila, vieaţa, pacea şi propă şirea membri
lor corporaţiunei meseriaşilor din ( numeleoraşului sau comunei şi a tuturor celor ce s'au
adunat la această sfântă rugă ciune, cum ş i pentru să nă tatea şi mântuirea lor.
Vozglas: Că Milostiv... Cântă reţii: Amin. Preotul: Domnului să ne rugă m.
J)oamne Dumnezeul nostru, cela ce ai adus pre om dintru nefiinţă întru fiinţă ; ş i
-1
punându ca să stă pânească preste fă pturile mâinilor tale, l-ai aşezat în gră dina raiului
pă mântesc şi i-ai poruncit ca s’o lucreze. Apoi, când cel zidit dupre chipul şi asemă narea ta
s’a abă tut dela această veşnică orânduire, astfel i-ai gră it prin Solomon cel înţelept: Mergi
la furnică , o leneşule, şi urmează vă zând că ile ei, şi fii mai înţelept decât dânsa; că ea
nefiind lucră toare de pă mânt, nici având pre cinevâ s’o îndemne, nici sub stă pân fiind, îşi
gă teşte de cu vară hrana şi multă strânsoare face în vremea secerişului. Ş i iară şi prin rostul
Fiului tă u Domnul nostru Iisus Hristos, ne-ai învă ţat şi ne-ai îndemnat ca, înmulţind ta-
lanţii sufleteşti ş i trupeşti, să fugim de lene sau trândă vie, ce a- duefc omului mare dispreţ
şi amară să ră cie. Iară Pavel Apostolul, fă că torul de corturi, vasul tă u cel ales, dându-se pre
sine pildă de muncă şi de stră duinţă , aşâ a zis locuitorilor din Milet: Argintul, sau aurul, sau
vestmântul, nici a unuia nu am poftit. Voi înş i-vă ş tiţi, că aceste mâini au lucrat pentru
trebuinţele mele şi ale soţilor mei.
Acestor porunci ş i îndemnuri urmînd, cu umilinţă că dem acum înaintea ta şi te rugă m
ca, revă rsându-ţi îndură rile tale spre noi, să binecuvintezi corporaţiunea aceasta a
meseriaşilor din (numele oraşului sau comunei), pentrucă tu însuţi iară ş i ai zis: Unde sunt
doi sau trei adunaţi întru numele meu ş i eu sunt în mijlocul lor. Ajută şi sprijineşte deci
această asociaţiune cu Harul tă u, pentru ca neîncetat propă şind dupre voia ta cea sfântă ,
să -ţi aducă astfel prinosul de veşnică recunoştinţă şi mulţă mită pentru puterile trupeşti şi
sufleteşti ce ai dă ruit omului, cum şi pentru cele din lă - untru ale lui aplică ri spre felurite
ştiinţi ş i mă estrii cu care l-ai înzestrat. Ş i fă , o Doamne, ca steagul acesta aducând pururea
a- minte membrilor Corporaţiunei de sfinţenia muncii, de însemnă tatea cruţă rii şi de
datoria de a ajută pre cei neputincioş i şi lipsiţi, să le fie totodată şi ca o pavă ză tare
împrotiva vă zuţilor şi nevă zuţilor vră jmaşi. Ca şi în acest chip să se preamă rească prea
Sfânt numele tă u, al Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Se stropeşte steagul cu aghiazmă mare, zicându-se de preot:
Binecuvintează -se şi să se sfinţească Steagul Corporaţiunei meseriaşilor din ( numele
oraşului sau comunei) prin stropirea acestei
L Snir ?Tele Tată lui ?i,al Fiului * al Sfântului Duh, Amin.
aP S
Se înmânează de preot preşedintelui sau purtă torului, zicându-se:

Incredinţându-vă steagul acesta, ce este sfinţit cu cereasca binecuvântare, doresc ca
membrii corporaţiunei (numele oraşului sau comunei) pururea sâ-l cinstească prin dragoste
şi unire unul cu altul, prin muncă şi economie, ş i prin ajutorarea aproapelui; spre slava lui
Dumnezeu, spre a lor bună stare şi spre cinstea Patriei noastre.
Aici se poate ţine ş i o cuvântare.

Preotul: înţelepciune. Otpustul, în care se va pomeni şi de Sfântul luat ca patron de că tre
Corporaţiune.
Polihroniul: Prea înă lţatului... ■
înalt prea sfinţitului sau prea sfinţitului...
Membrilor corporaţiunei ş i tuturor celor ce s’au adunat la sfinţirea acestui steag, dă -le
Doamne, zile îndelungate, pace şi să nă tate, şi întru toate bună sporire, şi-i pă zeşte întru
mulţi ani.
Preotul: Pentru rugă ciunile...
Rânduiala binecuvântărei armelor ostăsesti. i i
Ierarhul învestit cu Epitrahilul, Omoforul ş i cu Mitra, sau preotul în Epitrahil şi Felon,

armele fiind puse înaintea Amvonului pe o masă acoperită , ies din Altar, ş i tă mâindu-le
cruciş începe după obiceiu.
Binecuvântat este Dumnezeul nostru. Cântă reţii: împă rate ceresc: Sfinte Dumnezeule...
Tată l nostru. Doamne milueşte... de 12 ori. Slavă ... Ş i acum. Veniţi să ne închină m: Ş i
psalmul 34.
Judecă Doamne pe cei ce-mi fac mie strâmbă tate, dă ră zboiu cu cei ce- se oştesc
LA MULTE TREB
asupra mea. Apucă armă şi pavă ză , ş i te scoală întru ajutorul meu. Varsă sabie şi închide
împrotiva celor ce mă gonesc; zi sufletului meu: mântuirea ta sunt eu. Să se ruşineze şi să
se înfrunteze cei ce caută sufletul meu; întoarcă -se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi
gândesc mie rele. Să fie ca praful înaintea feţei vântului, ş i îngerul Domnului necă jindu i pre
ei; facă -se calea lor întunerec şi lunecare, şi îngerul Domnului gonindu-i pre dânşii. Că în
zadar au ascuns mie strică ciunea laţului să u, în deşert au ocă rit sufletul meu. Să -i vie lui
cursa pre carea nu o ştie, şi prinză toarea pre carea o au ascuns să -l prinză pre el, şi în laţ
să cază într Insul. Iară sufletul meu se va bucură de Domnul, veseli-se-va de mântuirea lui.
Toate oasele mele vor zice: Doamne, Doamne, cine este asemenea ţie ? Cel ce izbă veşti
pre să racul din mâna celor mai tari
-1
decât el, şi pre să racul ş i pre mişelul dela cei ce ră pesc pre dânsul. Sculându-se
asupra mea mă rturii nedrepte, de cele ce nu ştiam m’au întrebat. Rasplă tit-au mie rele
pentru bune, şi nerodire sufletului mû. Iară eu, când mă supă rau aceia m'am îmbră cat cu
sac, şi am smerit cu post sufletul meu şi rugă ciunea mea în sânul meu se va întoarce. Ca
unui vecin, ca unui frate al nostru, aşă bine am fă cut spre plă cere; ca şi cum m’aş jeli ş i
m'aş i mâhni, aşă m’am smerit. Ş i asupra mea s’au veselit şi s’au adunat; adunatu-s’au
preste mine bă tă i şi n’am ştiut. Despă rţitu-s’au şi nu s’au umilit; ispi- titu-m’au, batjocoritu-
m’au cu batjocură , scârşnit-au asupra mea cu dinţii să i. Doamne, când vei vedeâ? întoarce
sufletul meu dela fapta lor cea rea, dela lei, pre cea una nă scută a mea. Mă rturisi-mă -voiu
ţie întru adunare multă ; întru norod greu te voiu lă udâ. Să nu se bucure de mine cei ce-mi
vră jmă ş uesc mie cu nedreptate, cei ce mă ură sc în zadar şi fac semn cu ochii. Că mie
adică cele de pace îmi gră iau şi spre mânie vicleş uguri gândiau. Lă rgit-au asupra mea gura
ior, zis-au: bine, bine! vâzut-au ochii noş tri. Vă zut-ai Doamne, să nu taci! Doamne, nu te
depă rtâ dela mine. Scoalâ-te Doamne, ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul mau şi
Domnul meu, spre îndreptarea mea. Judecă -mâ Doamne dupre dreptatea ta, Doamne
Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. Să nu zică întru inimile lor : bine este, bine
este sufletului nostru; nici să zică : înghiţitu-l’am pre dânsul. Să se ruşineze şi să se
înfrunteze împreună cei ce se bucură de relele mele; îmbrace-se cu ruşine şi cu înfruntare
cei ce grâesc mari asupra mea. Să se bucure şi să se veselească cei ce voesc dreptatea
mea, şi să zică pururea: Slă vească -se Domnul, cei ce voesc pacea robului lui. Ş i limba mea
se va învă ţă dreptatea ta, toată ziua lauda ta.
Zicând Diaconul: Domnului să ne rugă m. ierarhul sau preotul citeşte asupra armelor
Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul puterilor, cel puternic întru tă rie ş i tare în
ră zboaie, care de demult ai dă ruit putere prea minunată robului tă u lui David spre
învingerea protivnicului hulitor Goliat; tu şi acum cu milostivire primeşte rugă ciunile noastre
cele umilite, şi trimite binecuvântarea ta asupra armelor acestora, ş i dă putere şi tă rie
robilor tă i acestora, carii doresc a le purtă spre întă rirea ş i apă rarea Bisericei tale celei sfinte
şi a orfanilor ş i a vă duvelor, şi fă -i cu dânsele înspă imântă tori şi înfricoşetori la toati
înarmarea vră jmaşului, şi totdeauna îi arată purtă tori de biruinţi spre slava ta. Că tu eşti
tă ria şi întă rirea noastră , şi ţie slavă înă lţă m, Tată lui ş i Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea ş i în veci vecilor. Cântă reţii: Amin.
După aceea luând apă sfinţită , stropeşte cu dânsa armele zicând:
Binecuvântarea lui Dumnezeu cel slă vit întru Sfânta Treime, a Tată lui ş i a Fiului şi a
sfântului Duh, prin stropirea acestei sfinţite ape, să se pogoare şi să fie asupra armelor
acestora, şi asupra celor ce le vor purtă spre scutirea şi apă rarea adevă rului lui Hristos,
Amin.
Ş i stropind şi pre ostaşii, ale că rora sunt armele, zice:
Imbă rbă taţi-vă şi să se întă rească inimile voastre, şi învingeţi pre vră jmaş ii voş tri,
nă dă jduind spre Domnul, în numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Ş i dându-le să să rute cinstita Cruce, face obişnuitul Otpust al zilei, şi se duc cu pace
întru ale lor.
RANDUIALA
Cum se cuvine să primim pre Jidovii cei ce vin sâ se boteze.
După ce îi întrebă m pentruce pricină voesc a se boteza, nu cumvâ pentru vre-un câştig
sau vre-o datorie, sau alt oarecare folos lumesc ? Ş i după ce se fă gă duesc că numai pentru
mântuirea sufletului vpiesc a face aceasta, atunci preotul înş tiinţând pe Arhiereu, îl ia şi-l
duce înaintea uş ilor Bisericei, şi intrând singur în Biserică merge în sfântul Altar, şi
închinându-se de trei ori înaintea sfintei Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea
aceluia ş i rugân- du-se ca să -l lumineze cu lumina cunoaşterei sale, şi să -i dea Dar a
cunoaş te calea adevă rului, îşi ia Epitrahilul, Felonul ş i ieşind din
Altar. Cântă reţii cântă Psalmul 33: Bine voiu cuvântă pre Domnul... până la sfârşit. Ş i
Preotul merge până la uşile Bisericei spre apus,
şi-l întreabă zicând: Cine eşti tu? El ră spunde: Qm ră tă cit din calea mântuirei şi ră u
întunecat de credinţa jidovească . Preotul îl întreabă : Pentruce ai venit că tre sfânta Biserică
a lui Dumnezeu ş i ce doreşti dela dânsa? Ră spunde: Am venit a mă învă ţă dela dânsa
credinţa, ş i doresc să mă unesc cu dânsa. Preotul întreabă . Ce’ţi va da ţie credinţa?
Ră spuns: Vieaţă veşnică .
Ş i iară şi Preotul îi zice lui:
Pre această sfântă şi fă ră de prihană şi mântuitoare credinţă creştinească , pre carea
însuş i sfânta soborniceasca şi apostoleasca Biserică o ţine, de o vei ţineâ şi tu, bine vei face;
că pre aceasta o au propoveduit dumnezeeştii Apostoli, ş i întru aceasta au învă ţat toate
limbile ca să creazâ; pre aceasta o au mă rturisit Sfinţii Mucenici şi cu sângele lor o au
pecetluit pre aceasta; şi de Dumnezeu purtă torii
Pă rinţi, adecă cele 7 soboare ale lumei o au propoveduit şi o au întă rit; pre aceasta cei ce o
vor ţineâ tare şi fă ră de îndoială până la sfârşitul vieţii lor, abă tându-se şi ferindu-se dela
toate faptele cele rele, şi bine fă când în toată vremea, se vor mântui, şi moşteni împă ră ţiei
cerurilor se vor face; nefolosind nimic creştinului numai dreapta credinţă , fă ră fapte bune,
că ci credinţa fă ră de a- cestea este moartă , precum ş i faptele cele bune tă ră dreapta cre-
dinţă , moarte sunt ş i nimic nu folosesc; ci se cade celuia ce crede, totdeauna să se abată
dela ră u şi se facă bine. Pentru aceea dar, şi tu de vreme că doreşti să fii creştin şi să
moşteneşti vieaţa cea veşnică , dator eşti să crezi precum ţi-am spus ţie, şi crezând să te
lepezi de toate faptele tale cele evreeşti ş i dela acelea ca de nişte pierză toare de suflet
fugind, totdeauna să te fereşti ca să nu te amă geşti de dânsele. Insă faptele cele rele sunt
acestea: mândria, lă comia, necură ţia, zavistia, îmbuibarea, beţia ş i lenea că tre lauda lui
Dumnezeu şi că tre toată fapta cea bună , cine dară face acestea, împă ră ţia lui Dumnezeu
nu poate a o moş teni. Iară tu de doreşti de aceasta şi voeşti să te faci ei moştean, pre
aceste pă cate birueş te-le cu aceste fapte bune, adică cu smerenia, pre mândrie; cu
îndurarea ş i cu milostivirea, pre lă comie; cu cură ţia, pre ne- cură ţie; cu dragostea şi cu
milostivirea, pre zavistie; cu postul ş i cu mâncarea la vreme, pre îmbuibare; cu nevoinţa cea
bună , cu cucernicia, cu privegherea la rugă ciune şi cu toată buna credinţă , pre lene. Pre
acestea dar ră dă cini ale pă catelor aşâ biruindu-le, prea lesne vei puteâ să te fereşti şi de
ramurile lor.
Ş i sfârşind preotul aceasta îl întreabă pre el aşâ:
Voeşti pre această sfântă şi fă ră de prihană credinţă creştinească să o primeş ti din
inimă , ş i dela aceasta să te înveţi şi să o ţii neclă tită , şi până la moartea ta să petreci întru
dânsa? Ră spuns: Cu adevă rat din toată inima mea doresc de această sfântă credinţă şi de
faptele cele bune creştineşti, şi întru dânsele adică întru amândouă până la moarte cu
Darul lui Dumnezeu voiu să petrec, şi aşâ mă şi fă gă duesc.
Preotul zice că tre dânsul:
Pleacă genunchele înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Iar el îndată îngenunchind
-1
înaintea uş ilor Bisericei, ţine mâinele cruciş la piept, iară preotul blagoslovindu pre cap de
trei ori, zice:
In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, Cântă reţii: Amin.
B
Ş i îndată zice rugă ciunea aceasta puindu’i numele.
ne eşti cuvântat Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului
nostru Iisus Hristos, cela ce alegi ţie norod ales dintru
toate neamurile răvnitori faptelor celor bune, tu şi pre
acesta, care a venit a- cum către sfânta ta Biserică robul tău
(N) bine- cuvintează-1, şi-i deşchide lui ochii cei înţelegători
ai inimii, deşchide-i lui urechile spre ascultarea
dumnezeeştilor tale cuvinte, şi îl fă părtaş pre el celor ce vin
la Botez, ca în vreme bine primită să se învrednicească
sfântului Botez, şi hainei celei nestricăcioase.

Ş i îndată binecuvântându-1 pre cap zice de 3 ori.
In numele Tată lui ş i al Fiului ş i al Sfântului Duh, Cântă reţii: Amin. Preotul iară şi zice: Scris să
fie numele lui între catehumeni.

Ş i iară şi se roagâ preste dânsul, zicând rugă ciunea aceasta:
T u Stăpâne Dumnezeule Părinte, cela ce ai tri- _ mis

lumii mântuire pre sfântul tău Cuvânt, ca să plinească
toate de dumnezeeasca ta cunoştinţă. Tu ai luat sufletul
robului tău dela vicleanul, tu îl şi luminează pre el, şi îl
povăţueşte către sfinţenie întru Hristosul tău, şi să nu laşi
nici pre un duh viclean ca să aibă intrare într’însul. Că tu eşti
însuţi izbăvitorul neamului nostru, şi ţie slavă şi mulţămită
aducem împreună cu unul născut Fiul tău şi cu prea sfântul
şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Cântăreţii: Amin.
După aceea îl dă să înveţe Simbolul credinţei adică : Crez întru
unul Dumnezeu... Ş i: Tată l nostru... Iară mai vârtos să ’l Înveţe pre
el să iubească pre Domnul Dumnezeu din toată inima, ş i din tot sufletul, şi din tot cugetul,
şi să se ferească de pă cat, mergând la sfânta Biserica 40 de zile sau cât se va socoti de
cuviinţă , postind după putere ne mâncând carne, nici brânză , nici ouă , fă ră numai
Sâmbă ta şi Dumineca; ş i fă când închină ciuni în toate zilele, ş i zicând rugă ciunea aceasta
pe zi de 300 de ori: Doamne Iisuse Hri- sto.ase Fiul lui Dumnezeu milueşte mă pre mine
pă că tosul. Iar a patra sută , zice: Prea Sfântă Nă scă toare de Dumnezeu roagă pre Dum-
-1
nezeu pentru mine pă că tosul. Ş i aşâ îl învaţă adeseori, ispitindu de vine cu adevă rat
pentru sfânta credinţă , si într’acest chip fiind de multei ori ispitit, ş i plinind şi rugă ciunea ce
i s’a poruncit îl face pre el catehumen.
CATEHISAREA I-a.
Mai ’nainte de Botez cu cinci zile, cel ce va vreâ să se boteze, stând iară şi înaintea uşilor
Bisericii, preotul intră în sfântul Altar ş i luându-şi Epitrahilu! şi Felonul, se închină de 3 ori
8
înaintea sfântului Prestol. Ş i ieşind citesc Psalmul : Doamne Domnul nostru.. Tot până în
sfârşit. Ş i viind la uşile Bisericii, preotul îl întreabă pre el zicând aş â:
Intâiu te întreb pre tine de te lepezi cu adevă rat de toată credinţa jidovească , şi de toate
basnele lor şi de toată cea cu Dumnezeu luptă a lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus
Hristos, ş i asupra prea curatei Maicii sale, şi asupra tuturor Sfinţilor şi a- supra tuturor
creştinilor, şi de hula lor ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, ş i îi blestemi pre ei?
Ră spuns: Mă leapă d de toată credinţa jidovească , ş i de toată hula lor, carea au asupra
Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi asupra prea curatei Maicii lui, ş i asupra
tuturor creştinilor, ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, ş i îi blestem pre ei.
întrebare: Te lepezi de tă erea împrejur, de Sâmbă ta, de azime, ş i de toate să rbă torile lor,
şi de spă lă ri, ş i de mâncă ri, şi de alte obiceiuri jidoveşti, şi le blestemi pre ele?
Ră spuns: Mă leapă d de cele ale legii vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de alte
obiceiuri jidoveşti ce sunt protivnice lui Dumnezeu, şi le blestem pre ele.
întrebare: Te lepezi de învă ţă tura cea protivnică lui Dumnezeu a că rţii ce se chiamă
Talmud, carea rabinii jidoveş ti cu însuflare dră cească l-au fă cut asupra dumnezeeştilor
Scripturi, schimbând tâl- cuirea lor într’alt chip, scriind ş i învă ţând basne şi hule asupra
Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor Sfinţilor, te lepezi şi le blestemi -pre ele ?
Ră spuns: Mă leapă d de toate învă ţă turile jidoveşti, cele de Dumnezeu hulitoare, şi de
blestemata lor carte, carea se chiamă Talmud, şi de toate tă lmă cirile lui, şi le blestem pre
ele. întrebare: Te lepezi de şcoala jidovească , şi de posturile lor, ş i
de rugă ciunile lor, şi de obiceiurile, şi meşteşugurile lor, şi le blestemi pre ele?
8 ?
Ră spuns. Mă leapă d de toate acestea din toată inima mea, şi le blestem pre ele.
întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de jidovi, şi îl blestemi pre el, şi
pre toţi cei ce aşteaptă venirea lui cea pie- ritoare ?
Ră spuns: Mă leapă d de mesia cel aş teptat de jidovi, şi-l blestem pre el, şi pre toţi
cei ce aşteaptă venirea lui cea peritoare.
întrebare: Doreş ti cu adevă rat din tot sufletul, şi din toată inima ta, ş i fă ră de nici o
îndoire sau fă ţă rnicie, mă rturiseşti că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu celui viu, şi crezi întru dânsul?
Ră spuns: Doresc cu adevă rat fă ră de nici o îndoire, ş i fă ră de nici o fă ţă rnicie, şi
din. toată inima, ş i sufletul meu crez că Domnul, ş i Dumnezeu Iisus Hristos este cu
adevă rat Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crez întru dânsul.
Preotul zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul cel ce va să se mântuiască toţi oamenii, şi la
D
cunoştinţa adevă rului să vie, cel ce este binecuvântat în veci, Cântă reţii: Amin.
Ş i citeşte deasupra lui rugă ciunea aceasta:
umnezeule Dumnezeul nostru, ziditorule şi lu-
__ . 'crătorul a toate, cela ce vrei să se mântuiască
toţi, şi la cunoştinţa adevărului să vie, caută spre robul
tău acesta ce s’a făcut catehumen, şi’l izbăveşte pre el de
vechea înşelăciune, şi de meşteşugurile celui protivnic,
chiamă -1 pre el la vieaţa veşnică, luminează-i sufletul şi
trupul lui, şi-l împărtăşeşte pre el turmei tale celei
cuvântătoare, îiitru carea se chiamă numele tău cel Sfânt,
ca şi el cu noi să slăvească prea cinstit şi de mare cuviinţă
numele tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum
Ş i apoi după rugă ciune, iară ş i îl mai Învaţă pentru credinţă întă - rindu-1, şi după
aceea binecuvântându-1 îl sloboade pre el; iară pre-
după putere ne mâncând carne, nici brânză , nici ouă , fă ră numai Sâmbă ta ş i Dumineca; şi
fă când închină ciuni în toate zilele, ş i zicând rugă ciunea aceasta pe zi de 300 de ori:
Doamne Iisuse Hri- stoase Fiul lui Dumnezeu milueşte mă pre mine pă că tosul. Iar a patra
sută , zice: Prea Sfântă Nă scă toare de Dumnezeu roagă pre Dumnezeu pentru mine
-1
pă că tosul. Ş i aşâ îl învaţă adeseori, ispitindu de vine cu adevă rat pentru sfânta credinţă ,
si într’acest chip fiind de multe: ori ispitit, ş i plinind şi rugă ciunea ce i s’a poruncit îl face pre
el catehumen.
CATEHISAREA I-a.
Mai ’nainte de Botez cu cinci zile, cel ce va vreâ să se boteze, stând iară şi înaintea uş ilor
Bisericii, preotul intră în sfântul Altar şi luându-şi Epitrahilu! ş i Felonul, se închină de 3 ori
8
înaintea sfântului Prestol. Ş i ieşind citesc Psalmul : Doamne Domnul nostru.. Tot până în
sfârşit. Ş i viind la uşile Bisericii, preotul îl întreabă pre el zicând aş â:
Intâiu te întreb pre tine de te lepezi cu adevă rat de toată credinţa jidovească , şi de toate
basnele lor şi de toată cea cu Dumnezeu luptă a lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus
Hristos, şi asupra prea curatei Maicii sale, şi asupra tuturor Sfinţilor şi a- supra tuturor
creştinilor, şi de hula lor ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, ş i îi blestemi pre ei ?
Ră spuns: Mă leapă d de toată credinţa jidovească , şi de toată hula lor, carea au asupra
Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi asupra prea curatei Maicii lui, ş i asupra
tuturor creştinilor, ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, ş i îi blestem pre ei.
întrebare: Xe lepezi de tă erea împrejur, de Sâmbă ta, de azime, şi de toate să rbă torile
lor, ş i de spă lă ri, ş i de mâncă ri, şi de alte obiceiuri jidoveşti, ş i le blestemi pre ele?
Ră spuns: Mă leapă d de cele ale legii vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de alte
obiceiuri jidoveşti ce sunt protivnice lui Dumnezeu, şi le blestem pre ele.
întrebare: Xe lepezi de învă ţă tura cea protivnică lui Dumnezeu a că rţii ce se chiamă
Talmud, carea rabinii jidoveşti cu însuflare dră cească l-au fă cut asupra dumnezeeştilor
Scripturi, schimbând tă inuirea lor într'alt chip, scriind şi învă ţând basne şi hule asupra
Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor Sfinţilor, te lepezi şi e blestemi pre ele ?
Ră spuns: Mă leapă d de toate învă ţă turile jidoveşti, cele de Dum- îezeu hulitoare, şi de
blestemata lor carte, carea se chiamă Tal- nud, şi de toate tă lmă cirile lui, ş i le blestem pre
ele.
întrebare: Te lepezi de şcoala jidovească , şi de posturile lor, ş i
întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă , ci de bună voie pentru
mântuirea neamului omenesc au ră bdat munci ş i ră stignire cu trupul, şi ca un om au
murit, ş i s’au îngropat, ş i a treia zi cu puterea Dumnezeirii sale au înviat, şi la Cer cu
trupul s’au în- nă lţat, şi ş ade deadreapta lui Dumnezeu Tată l, de unde iară şi va să vie
să judece vii ş i morţii, a că ruia împă ră ţie nu va aveă sfârşit?
Ră spuns: Toate acestea le crez ş i din inimă le mă rturisesc cu adevă rat.
întrebare: Cinstitele icoane, care închipuesc ară tarea Cuvântului lui Dumnezeu cea
după trup că tre oameni, ş i ale Nă scă toarei de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri ş i ale
tuturor Sfinţilor, le cinsteşti cu adevă rat ş i le să ruţi cu dragoste şi pre cei ce nu le
primesc şi încă le numesc idoli, îi blestemi?
Ră spuns : Cu toată inima le cinstesc şi cu dragoste le să rut; ş i de cei ce le numesc
idoli, mă lepă d ca de nişte necredincioş i şi îi blestem pre ei.
întrebare: De vreme că 'pre toate acestea ai mă rturisit cu adevă rat înaintea
Domnului Iisus Hristos, că tre carele ai scă pat, spune-mi-le cu jură mânt şi înaintea a
toată Biserica?
Iar el de poate citi, ţine cartea în mână şi citeşte, iară de nu, naşul, sau unul din
cântă reţi spune, şi el zice după dânsul toate a-
cestea, într’acest chip:
Eu (N) care astă zi din jidovi viu la credinţa creştinească şi care toate mai întâiu cu
adevă rat le-am mă rturisit înaintea Domnului Dumnezeului meu, ştiutorului a toate
celor vă zute şi celor nevă zute, iată acum şi înaintea sfintei Biserici le mă rturisesc cu
adevă rat, ş i cu blestem încredinţez această mă rturisire a mea, adecă cum că nu
pentru vreo nevoe sau frică sau să ră cie sau pentru vreo oarecare dobândă sau
înşelă ciune sau pentru vreo strâmbă - tate despre jidovi, ci numai pentrucă doritor fiind
de credinţa cea creştinească , şi cunoscând că toţi cei ce nu cred în Hristos cel ce este
cu adevă rat Fiul lui Dumnezeu, pier; pentru aceasta zic: voiu să mă fac creştin ş i
doresc să mă învrednicesc sfântului Botez; iară de umblu cu vicleşug, adecă acum să
mă fac creştin, acum iară şi să mă întorc la jidovie, să vie asupra mea şi acum, şi întru
toate zilele vieţii mele toate blestemurile, care le-a scris Moisi în a doua lege; să mă
loviascâ cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiezi, ş i pe lângă toate acestea să fiu supus
la mare pedeapsă de că tre Chiriarhie, precum şi in veacul ce va să fie blestemat să fiu
şi de trei ori blestemat; ş i sufletul meu să fie orânduit cu satana şi cu toţi dracii în
gheena şi în munca cea veşnică , Amin. Ş i îndată iară ş i zice preotul.
Bine este cuvântat Dumnezeu cel ce voeşte ca toţi oamenii să se
mântuiască ş i la cunoştinţa adevă rului să vie, bine să fie cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Diaconul zice: Cei chemaţi capetele voastre Domnului să le plecaţi. Cântă reţii: Ţ ie Doamne.
Ş i preotul citeşte rugă ciunea aceasta.
D
umnezeule cel mare şi cel înalt şi cu nume

__ 'mare numit, carele ai luminat întâiu întune-
recul cu cuvântul buzelor tale, şi pre unul născut Fiul tău în
lume l-ai trimis curăţire păcatelor noastre, cel ce şezi pre
Heruvimi şi de Serafimi eşti slăvit, căruia tot genunchiul se
pleacă al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de
desupt şi toată limba te mărturiseşte pre tine împăratul vea-
curilor, cel ce ai adunat oaia cea rătăcită şi o ai a- şezat în
turma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel ce întorci pre
păcătoşi dela înşelăciunea căilor lor, însuţi întoarce şi pre
robul tău acesta la lumina cea veşnică, chiamă -1 pre el dela
înşelăciunea diavolului cu bună cunoştinţa a unuia născut
Fiului tău, întăreşte inima lui întru credinţa şi dragostea
Hristosului tău, dărueşte’i partea şi soarta lui în Biserica ta, că
tu eşti Dumnezeul nostru, şi afară de tine pre altul nu ştim
numele tău chemăm. Că totdeauna şi întru toate eşti

binecuvântat, împreună cu unul născut Fiul tău şi cu prea
sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul tău, acum şi
Deci preotul îl binecuvintează pre cap de 3 ori şi îl învaţă pre el pentru credinţă , faptele cele
bune, ş i pentru vieaţa creştinească , şi aşa sfârşind învă ţă tura, zice rugă ciunea aceasta:
B
umnezeul cel mare şi înfricoşat, cel Sfânt şi iubitor de

oameni, cel ce ne-ai învrednicit pre noi şi intru acest
ceas a stă înaintea neapropiatei tale măriri, spre lauda şi slava
minunilor tale, curăţeşte-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii
robii tăi de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului şi ne dă
nouă Dar; ca cu inimă înfrântă şi cu duh umilit să aducem
întreită sfântă slavoslovie şi mul- ţămire, pentru mari darurile
tale, care ai făcut cu noi şi faci totdeauna întru noi, adu-ţi
aminte Doamne de neputinţa noastră şi de robul tău a-
cesta (N), pre carele îl chemi la cunoştinţa ta a unuia
adevăratului Dumnezeu şi Tatăl, şi a unuia născut Fiului tău
Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi a prea sfântului şi de
vieaţă făcătorului tău Duh, şi să nu-1 pierzi pre el şi pre noi
cu fărădelegile noastre, ci fă cu dânsul şi cu smerenia
noastră mare milă, ca scăpând din întunerecul păcatelor, să
călătorim în zi cu dreptate, şi îmbrăcându-ne în arma luminii
să rămânem fără bântuială, despre toate meşteşugurile
vicleanului, şi cu îndrăz- nire întru toate să te proslăvim pre
tine unul adevăratul Dumnezeu Tatăl cel fără de început, îm-
preună cu cel de o fiinţă şi fără de început al tău Fiu, şi cu
prea sfântul şi bunul şi adevăratul tău Duh, acum şi pururea
wŞ i sfârşindu-se toate acestea, preotul se duce în Altar, ş i dezbră - cându-se de vestminte se
duce la ale sale.
CATEHISAREA IlI-a.
Iar a treia zi, precum ş i la catehisarea a doua, Preotul iară şi îmbră - cându-se in
veşminte, ş i să rutând dumnezeeasca masă , iese din Altar, cetind Cântă reţi Psalmul 26:
Domnul este luminarea mea... tot până la sfârşit. Apoi Preotul mergând în uşile Bisericei,
zice că tre Catehumen: descinge-te şi te desbracă . Ş i desbră cându-se acesta de haine, stă
înaintea lui cu faţa spre ră să rit, descins, cu capul gol, desculţ, numai în că maşă , ţiind
mâinile în jos; iară Preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecâvintează fruntea, gura şi
peptul de trei ori, ş i punând mâna pe capul lui îi numeşte ş i numele, zicând această
rugă ciune: Intru numele tă u Doamne Dumnezeul adevă rului,.. Caut-o laCatehisaţipag. 16.
Ş i îndată după rugă ciune, Preotul face cuvânt că re Catehumen în- vă ţându-1 pre el despre
credinţă , dragoste ş i nă dejde, ş i despre toate faptele bune ce duc la mântuire şi veş nica
fericire.
Ş i sfârâind cuvântul zice:
D
Ş i citeşte preste capul Catehumenului cu glas mare:
oamne, ştiutorul celor ascun: :el ce ştii toate

' mai înainte de facerea lor, şi cel ce nu voeşti moarte
păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu, însuţi caută din
lăcaşul tău cel dintru înălţime, spre robul tău Catehumenul
acesta, şi îi deşchide lui ochii inimii, ca să primească Taina a
unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru; naşte-1 pre el
a doua oară prin apă şi prin Duh întru veşnica ta împărăţie;
ca şi el împreună cu noi să slăvească prea cinstit numele tău,
al Tatălui celui fără de început, împreună cu al celui de o
fiinţă unuia născut Fiului tău, şi cu al prea sfântului şi
adevăratului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. ,
Preotul: Cei chemaţi ieşiţi, iară cei credincioşi Domnului să ne rugă m. Cântă reţii:
Doamne milueşte.
Iară Preotul întorcându-se, citeşte rugă ciunea aceasta:
D oamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte denoi

păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, când chemăm numele
tău cel Sfânt. Ca să nu ne ruşinezi pre noi dela aşteptarea
milei tale, ci dărueşte nouă Doamne toate cererile cele către
mântuire, învred- niceşte-ne pre noi a te iubi, a ne teme de
tine din toată inima noastră, şi a face întru toate voea ta. Că
bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Ş i sfârşind aceste toate, prtotul desbră cându-se de veşminte în Altar, se duce întru ale sale.
CATEHISAREA IV-a.
Precum la întâia şi a doua Catehisare, aş â ş i la a patra; catehumenul stând la uşa
Bisericei, preotul intră în Altar ş i îmbră cân- du -se în veşminte, iese de acolo în vreme ce
cliricii citesc Psalmul 28: Aduce-ţi Domnului fiii lui Dumnezeu... Ş i vine la uş a Bisericei, unde
Catehumenul stă descins, cu capul gol, desculţ, numai în că maşă , ţiind mâinile în jos, şi
că utând spre ră să rit; iară preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecuvintează faţa şi
pieptul de trei ori. Apoi: Domnului să ne rugă m. Doamne milueşte. Ş i citeşte rugă ciunea
jură mântului dintâiu Ceartă -te pre tine, Domnul, diavole... Caut-o înapoi la Catehisaţi pag.
17. Ş i se citesc toate de rând cu rugă ciunea jură mântului al doilea, al treilea şi al patrulea,
precum învaţă acolo. Apoi Vozglas: Cu Darul şi cu iubirea de oameni../ După aceia zice
preotul : Pace tuturor. Cei chemaţi capetele voastre Domnului să le plecaţi, Cântă reţii : Ţ ie
Doamne.
B
Preotul: Domnului să ne rugă m. Doamne milueşte.
Ş i citeşte rugă ciunea aceasta în taină :
lagosloveşte şi acum Doamne pre robul tău

__ acesta Catehumenul, precarele l-ai chemat cu
chemare sfântă întru prea luminată lumina cunoştinţei tale,
şi dă lui cuvântul cunoştinţei întru carele să se facă
Catehumen, umple-1 pre el de Duhul tău cel sfânt, ca să fie
el cu oile cele însemnate prin tine Păstorul cel adevărat, prin
însemnarea Sfântului tău Duh, ca fiind mădulare cinstitei tale
Biserici, să se învrednicească cu adevărat fericitei tale nădejdi
întru împărăţia ta. Vozgias: Ca şi a- ceştia să slăvească prea
cinstit şi de mare cuviinţă numele tău, al Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i sfârşind toate acestea, preotul desbră cându-se de veşminte în
Altar, se duce la ale sale.
CATEHISAREA V-a.
Deci sosind vremea ca Catehumenul să se lepede de satana, şi să se împreune cu
Hristos, merge iară şi înaintea uşilor Bisericei, iar preotul intrând în Altar se îmbracă în
veşminte, şi iese afară , pe când Cântă reţii citesc Psalmul 41: In ce chip doreşte cerbul de
isvoarele apelor...
Ş i viind la uşa Bisericei unde Catehumenul stă cu capul gol, descins, desbră cat, că utând
spre ră să rit, zice că tre dânsul.
Stă i cu frică ş i fă cându-ţi Cruce descinge-te şi te desbracă . Ş i iară şi îi zice: Iată a sosit
vremea să te faci Catehumen. Leapă dă dar toate lucrurile cele spurcate ş i faptele cele
viclene, ca şi cum ai fi fost robit, stai ca Iisus Hristos să te rescumpere. Intoarce-te acum
spre apus ş i Întinde mâinile tale lepă dând dela tine pre diavolul def&imându-l şi. suflând
asupra lui.
Iar Catehumenul întorcându-se spre apus având mâinile întinse ca şi cum ar lepă da pre
cine-vâ dela sine, suflă .
Preotul iar îi zice: Intoarce-te spre ră să rit având mâinile în jos.
Iar el întorcându-se având mâinile în jos, iară şi preotul zice:
Socoteşte în mintea ta şi în inima ta şi vezi de este întru tine vre-un lucru protivnic, cu
suflare scuipă -1 pre el.
Iar el întorcându-se spre apus, suflă ş i scuipă , şi fă când aceasta, preotul iară şi zice:
Intoarce-te spre ră să rit, ţinându-ţi mâinile în jos.
Iar el întorcându-se, preotul zice:

Să nu fii fă ţarnic ca Iuda având gând îndoios, că Cuvântul lui Dumnezeu ş tie inima ta şi
ră runchii tă i, şi este mai ascuţit de cât sabia cea cu două tă iş uri. Iată acum diavolul stă la
apus, şi scrâş neşte cu dinţii, îşi rupe pă rul plesnind cu mâinile, ş i muşcându-şi nebuneşte
buzele sale, îşi plânge pustiirea sa, vă zând mântuirea ta. Intoarce-te dar spre apus, ş i
ţinând mâinile întinse, leapă dă -te de el, şi suflă asupra lui; şi întorcându-te la ră să rit te
împreunează cu Hristos.
Iar el întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile întinse, suflă şi scuipă , şi iară ş i se
întoarce spre ră să rit, ş i fă când aceasta, preotul zice:
Iată aici stau Puterile cereşti, îngerii ş i Arhanghelii, nevă zuţi, scriind cuvintele tale,
Heruvimii şi Serafimii din Cer privesc ca să ia fă gă duinţa ta, ş i să o ducă Stă pânului; adică
cum că te lepezi de vră jmaş ul, şi te împreuni cu Mântuitorul Hristos;
Ş i îndată zice că tre dânsul:
Intoarce-te spre apus ţinându-ţi mâinile întinse, ş i la toată întrebarea cu luare aminte
să -mi ră spunzi.
Ş i întorcându-se spre apus, având mâinile lă sate în jos, îl întreabă : preotul: Lepâdatu-
te-ai de satana. Ş i celelalte, caută -le înapoi la Botez, pag. 21. Ş i aşâ urmează pe rând tot
Botezul până la sfârşit.
RÂNDUIALA
Cum se cuvine a primi pe eretici, adică pe Luterani şi pe Calvini.
Având preotul binecuvântare dela Arhiereul să u, întâiu întreabă pe eretic de toate
eresurile lui, apoi îl învaţă şi-l întă reşte întru credinţa ortodoxă , şi în urmă îi porunceşte
să -şi mă rturisească toate pă catele sale din copilă rie; ş i după mă rturisire nu-i dă îndată
iertare de pă cate, ci-i porunceşte să stea la uşă Bisericei din afară , iar preotul luându-şi
Epitrahilul şi Felonul merge, ş i stând la uşa Bisericei, îi porunceşte să îngenunche; ş i apoi îl
întreabă aş â: Vo- eş ti a te lepă dă de blestematele eresuri ale Luteranilor (ori de este
Calvin, zice ale Calvinilor), întru care ai fost pânâ acum?
Ră spuns: Voesc. întrebare. Voeşti a fi şi a petrece în unire cu credinţa ortodoxă ?
Ră spuns: Voesc.
g
Apoi sculându-1 îl binecuvintează pe frunte de trei ori zicând:
In numele Tată lui ş i al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Ş i puind mâna pe capul lui zice:
Domnului să ne rugă m. Ş i ceteşte ru-
ă ciunea cea dintâiu dela Catehumeni: Intru numele tă u Doamne umnezeul
adevă rului... Vezi pag. 16. Apoi ş i a doua: Ceartă -te pre tine, Domnul, diavole.
Si după sfârşirea acestor rugă ciuni, îl scoală ridicându-1 de mâna cea dreaptă ş i zice:
Deşteaptă -te cela ce dormi, şi te scoală din morţi ş i te va luminâ Hristos.
Iar acela sculându-se, preotul zice că tre dânsul:
Intoarce-te că tre apus, şi cu adevă rat din toată inima ta să te lepezi de satana, ş i de
toate eresurile Luteranilor, (sau ale Calvinilor), ca, curat să mă rturiseşti drept credincioasa
credinţă .
Iar el întorcându-se spre apus ţine mâinile sale lă sate în jos,
Preotul îl întreabă aşâ:
Omule, te lepezi de satana şi de toate lucrurile lui şi de toţi îngerii lui şi de
toate slujbele lui şi de toată trufia lui, şi îl scuipi pre el ?
Ş i sfârşind toate acestea, preotul desbră cându-se de veşminte în
Altar, se duce la ale sale.
CATEHISAREA V-a.
Deci sosind vremea ca Catehumenul să se lepede de satana, şi să se împreune cu
Hristos, merge iară şi înaintea uşilor Bisericei, iar preotul intrând în Altar se îmbracă în
veşminte, şi iese afară , pe când Cântă reţii citesc Psalmul 41: In ce chip doreşte cerbul de
isvoarele apelor...
Ş i viind la uşa Bisericei unde Catehumenul stă cu capul gol, descins, desbră cat, că utând
spre ră să rit, zice că tre dânsul.
Stă i cu frică ş i fă cându-ţi Cruce descinge-te şi te desbracă . Ş i iară şi îi zice: Iată asosit
vremea să te faci Catehumen. Leapă dă dar

toate lucrurile cele spurcate ş i faptele cele viclene, ca şi cum ai fi
fost robit, stai ca Iisus Hristos să te rescumpere. Intoarce-te acum spre apus ş i întinde
mâinile tale lepă dând dela tine pre diavolul defă imându-1 şi suflând asupra lui.
Iar Catehumenul întorcându-se spre apus având mâinile întinse
ca şi cum ar lepă da pre cine-vâ dela sine, suflă .
Preotul iar îi zice: Intoarce-te spre ră să rit având mâinile în jos.
Iar el întorcându-se având mâinile în jos, iară şi preotul zice:
Socoteşte în mintea ta ş i în inima ta ş i vezi de este întru tine vre-un lucru protivnic, cu
suflare scuipă -1 pre el.
Iar el întorcându-se spre apus, suflă ş i scuipă , şi fă când aceasta, preotul iară şi zice:
Intoarce-te spre ră să rit, ţinându-ţi mâinile în jos.
Iar el întorcându-se, preotul zice:

Să nu fii fă ţarnic ca Iuda având gând îndoios, că Cuvântul lui Dumnezeu ştie inima ta şi
ră runchii tă i, şi este mai ascuţit de cât sabia cea cu două tă iş uri. Iată acum diavolul stă la
apus, şi scrâş neşte cu dinţii, îşi rupe pă rul plesnind cu mâinile, ş i muşcându-şi nebuneşte
buzele sale, îşi plânge pustiirea sa, vă zând mântuirea ta. Intoarce-te dar spre apus, ş i
ţinând mâinile întinse, leapă dă -te de el, şi suflă asupra lui; şi întorcându-te la ră să rit te
împreunează cu Hristos.
Iar el întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile întinse, suflă şi scuipă , ş i iară şi se
întoarce spre ră să rit, ş i fă când aceasta, preotul zice:
Iată aici stau Puterile cereşti, îngerii ş i Arhanghelii, nevă zuţi, scriind cuvintele tale,
Heruvimii şi Serafimii din Cer privesc ca să ia fă gă duinţa ta, ş i să o ducă Stă pânului; adică
cum că te lepezi de vră jmaş ul, şi te împreuni cu Mântuitorul Hristos.
vanghelie, el stă, şi îndată lasă Epitrahilul din mână, iară cei ce merg cu
dânsul citesc Psalmul 66: Dumnezeule milueşte-ne şi ne binecuvintează... Ş i
după sfârşitul Psalmului, îi porunceşte preotul să îngenuche înaintea Sfintei
Evanghelii, şi fâcându-se aceasta, zice preotul stihurile acestea:
Trimite-vei Duhul tău, şi se vor zidi, şi vei Înnoi faţa pământului.
Intoarce-te Doamne până când, şi te milostiveşte spre robul tău.
Fi-vor cele colţuroase drepte, şi cele ascuţite căi netede.
Mântueşte pre robul tău Dumnezul meu, cel ce nădăjdueşte spre tine.
Fii lui turn de tărie de către faţa vrăjmaşului.
Nimic să nu sporească vrăjmaşul asupra lui, şi fiul fărădelegii ca să nu
adaoge a-1 dosădi pre el.
Doamne auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea către tine să vie. După
acestea îndată: Domnului să ne rugăm. Doamne milueşte.
B
Ş i preotul cu toată umilinţa citeşte rugăciunea aceasta:
oamne Dumnezeule atoateţiitorule, unule sfinte şi cel
ce întru sfinţi te odihneşti, carele pentru nemăsurata
dragostea ta cea către oameni, totdeauna celor ce
greşesc le pui chip de pocăinţă, şi celor rătăciţi din adevăr
cale dreaptă, ca să te cunoască pre tine unul Dumnezeul
cel adevărat, carele eşti în Treime slăvit şi închinat, arătând
ca nici unul dintru dânşii să nu piară, ci toţi să se
mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie, mulţămim
ţie, te slăvim şi te mărim; că şi acum acestei cuvântătoare
zidiri a ta (N) i-ai strălucit în inimă lumina cunoştinţei tale
celei adevărate, şi ca dintr’un somn din înşelăciunea
eresului celui pierzător l-ai sculat, şi către sfânta şi aposto-
leasca Biserică l-ai învrednicit a scăpă. Deci, o Stăpâne! Cu
smerenie mă rog: străluceşte desăvârşit în inima lui, lumina
Darului Sfântului tău Duh, spre a se lumina cu cunoştinţa
cea adevărată a sfintei tale Evanghelii; dă-i lui fără făţărie
neclătit şi fără de înşelăciune să se împreune cu
sfintele tale Biserici, să se scârbească, şi să lepede toate
eresurile cele pierzătoare de suflet; să primească cu adevărat,
să mărturisească şi tare să ţie drept credincioasa credinţă;
împârtăşeşte-1 pre el turmii tale celei alese, împreunează -1 cu
sfânta ta Biserică, fâ-1 vas cinstit şi lăcaş sfântului tău Duh, ca
printr’insul fiind ocârmuit şi povăţuit, să păzească sfintele tale
porunci, şi făcând voia ta cea bună, cu bună plăcere şi cu
desăvârşire să se învrednicească a luă binele tău cel ceresc
împreună cu toţi cei ce bine au plăcut ţie. Că tu eşti
Dumnezeul milelor şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni,
carele voeşti toţi oamenii să se mân- tuească, şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Cântăreţii: Amin.
Ş i după rugă ciune, preotul îi porunceşte să se scoale, zicând:
Scoală-te, stăi bine, stăi cu frică şi spune cu adevărat
credinţa ortodoxă, şi blesteamă toate e- resurile, ca să fii iertat
şi deslegat de legătura blestemului şi de toată despărţirea, şi
te vei face părtaş Bisericii lui Hristos.
Iar el sculându-se zice această mă rturisire a credinţei ortodoxe în auzul tuturor:
Eu (N) crez cu întărită credinţă şi osebit fără de nici o îndoire
şi într’un adevăr mărturisesc toate împreună, şi fieştecare
deosebi, care se închee în Simbolul adecă în alcătuirea
credinţei făcută de sfintele ale lumii soboare, pre care sfânta
soborniceasca şi apostoleasca Biserică a răsăritului le ţine şi le
mărturiseşte.
Ş i îndată citeşte Simbolul Credinţii adeeă .Crez întru unul Dumnezeu... După aceea
iară şi zice:
M ărtunsesc pre cele şapte Taine ale sfintei bise- n.C1» ?ec,
Botezul, Mirul, împărtăşirea, Ispoveda- nia, Maslu, Preoţia şi
Nunta cea dupre lege, prin care iau Dar cei ce le primesc pre
toate acestea ca pre cele ce Biserica răsăritului le mărturiseşte
şi le învaţă, le primesc eu şi le sărut.
M ărturisesc că dumnezeeasca Liturghie se aduce lui
Dumnezeu jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Mărturisesc că supt forma pâinii şi a vinului, tot şi întreg
este Mântuitorul Hristos.
Mărturisesc că trei cete sunt ale sufletelor a- celor cari se
duc din lumea aceasta.
Cea dintâiu este a Sfinţilor cari se duc la Cer şi cu Hristos
împărăţesc; pre cari se cuvine a-i cinsti şi ai chemă, ca pre cei
ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, ale cărora şi moaştele
se cuvine să le cinstim.
Cea de adoua a sufletelor necredincioşilor păgâni, a
ereticilor, a creştinilor ce au trăit păgâ- neşte şi fără pocăinţă
au murit, ql cărora este iadul şi focul gheenei; căci precum
sfinţii din parte iau acum răsplătire, aşteptând să-şi ia bucuria
cea desăvârşit cu trupul, atuncea la a doua venire a Domnului
nostru Iisus Hristos când vor învieâ morţii, aşă şi sufletele
acelea ce sunt din parte în munci, nu se muncesc acrm cu
desăvârşire, ci aşteaptă să-şi ia munca cu trupul atuncea la
nemitarnicul divan cu hotărîre veşnică.
A treia ceată de suflete sunt ale acelora cari au murit întru
pocăinţă; dar grăbindu-i moartea n’au apucat a-şi face
canoDul pentru păcatele lor, pentru cari şi sfânta Biserică prin
jertfa cea fără de sânge a Stăpânului Hristos, cu rugăciunele,
cu postul, cu milosteniile şi cu alte faceri de bine, mi- lostiveşte
pre Dumnezeu, şi le iartă păcatele.
Crez şi tare mărturisesc: că sfintele icoane ale lui Hristos şi
ale pururea Fecioarei Măriei Născătoarei de Dumnezeu şi ale
Sfinţilor, se cuvine să le cinstim.
Aşijdereamăfăgăduescşi mă jur ca să ţiu cu neabatere şi
neclintire această pravoslavnică credinţă, fără care nimenea nu
poate să se mântuiască, şi aşă mă rog, ca să-mi ajute mie
Dumnezeu şi sfânta şi dumnezeeasca aceasta Evanghelie,
Amin.
Ş i îndată îi dă preotul sfânta Evanghelie de o să rută , ş i apoi îi zice: Bine este cuvântat
Dumnezeul cel ce bine a voit aş â. Ii zice încă şi aceasta. Pleacă -ţi genunchele tale înaintea lui
Dumnezeu pre carele l-ai mă rturisit şi dela cafele îţi vei luă iertare pă catelor tale. Iar el
plecându-şi genunchele şi capul să u, caută în jos; iar preotul având şi dela Arhiereul să u
B
binecuvântare, îl dezleagă pre el prin cetirea rugă ciunei acesteia.
Rugăciunea de dezlegare la eretici, când îi împărtăşesc pre ei sfintei soborniceşti Biserici.
omnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cel ce au dat
cheile împărăţiei Cerului, Apostolilor săi şi toată puterea
prin Darul său, a legă şi a dezlegă pre pământ oamenii
de păcate, acela însuşi pentru negrăita mila sa, să te ierte şi să
te dezlege pre tine. Ş i eu nevrednicul preot cu puterea cea dată
mie, te iert şi te dezleg pre tine fiule (N) de legătura
jurământului, de toată osebirea, de toate păcatele tale, şi te
împreun cu creştinii, te unesc cu Biserica lui Hristos, şi te împăr-
tăşesc dumnezeeştilor Taine, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
sfântului Duh, Amin.
Ş i aceasta fă cându-o preotul, zice că tre acela: Scoală frate, şi ca
un credincios al lui Hristos roagă -te lui împreună cu noi, ca să t învrednicească pre tine întru
ungerea sfântului Mir, să iei Darul Sfân tului Duh.
Iar el sculându-se stă cu toată umilinţa.
ff tf n n n 0<
RÂNDUIALA
Cum se cuvine să ungem cu sfântul Mir pe Ereticii cari vin la credinţa ortodox!
După să vârş irea rânduelei de mai sus, Preotul luând vasul c sfântul Mir, buretele şi puţină
apă caldă în care îl moaie şi şterg cu dansul locul cel uns cu Mir, şi le pune la locul pregă tit.
Ape punându-se acolo şi sfânta Evanghelie, sfânta Cruce şi două sfe ş nice, Preotul împreună
cu cei ce vor fi de faţă închinându-se spr ră să rit, zice:
Bine este cuvântată împărăţia Tatălui şi a Fi ului şi a

Sfântului Duh.
Ş i îndată cântă m stihira glas 6: împă rate ceresc, Mângâitorule.. Ş i apoi zice Preotul:

Pentru sfântă casa aceasta...
Pentru iubitorul de Dumnezeu Arhiepiscopu (sau Episcopul)
nostru...
Pentru prea înălţatul Regele nostru...
Pentru robul lui Dumnezeu (N), şi pentru ce cu ungerea
întru tot sfântului tău, bine lucrătorulu; şi desăvârşitorului Mir,
să se deâ putere dumneze- ească celui ce acum se împreună
cu sfânta soborniceasca Biserică, spre biruinţa şi călcarea tu-
turor meşteşugirilor diavoleşti, şi de războiul ce-i vine lui dela
lume şi dela trup, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să fie el ostaş viteaz şi purtător de bt
ruinţă, cu puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, prin lucrarea
Darului şi venirea Sfântului Duh, şi prin ungerea sfântului Mir,
Pentru ca el să fie tare şi neclintit întru credinţa ortodoxă şi
în nădejde, în toate zilele vieţii sale prin ungerea cu sfântul Mir,
P entru ca să i se deâ lui prin ungerea cu sfântul Mir, Dar, ca
cu îndrăznire şi fără de frică, neruşinat să mărturisească
înaintea tuturor numele lui Hristos Dumnezeului nostru, şi
pentru dânsul cu dragoste să voiască şi a muri, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca în curăţie şi cu dreptate să-şi păzească sufletul
său în toate zilele vieţii sale, cu lucrarea, cu Darul şi cu venirea
prea Sfântului Duh, prin ungerea cu sfântul Mir, Domnului să
ne rugăm.
P entru ca să se izbăvească el şi noi de tot necazul, mânia şi
Pe prea sfânta Curata, prea binecuvântata, slăvită Stăpâna
noastră... Vozglas:
Că ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi zice Rugă ciunea aceasta:
B ine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule atoateţi- itorule,

izvorul tuturor bunătăţilor, Soarele dreptăţei, carele ai
strălucit celor din întunerec lumina mântuirei, prin arătarea
unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, dăruindu-ne
nouă nevrednicilor fericita curăţire în sfânta apă, şi dum-
nezeeasca sfinţenie întru de vieaţă tăcătoarea ungere, şi ai
binevoit pre robul tău acesta a-1 deşteptă din înşelăciunea
ereticească, şi a cunoaşte adevărul tău, a alergă întru pocăinţă
către a ta milostivire, a se împreună cu sfânta şi aleasa ta
turmă, dăruindu-i lui iertare păcatelor şi dezlegare blestemului
prin mine nevrednicul robului tău. însuţi Stăpâne împărate al
tuturor, Milostivei Dărueşte-i lui pecetea Darului sfântului şi
întru tot puternicului şi închinatului tău Duh, şi împărtăşirea cu
prea sfântul Trup, şi scumpul sângele Hristosului tău, păzeşte-1
pre el întru sfinţenia ta, întăreşte-1 în credinţa ortodoxă, scoate-
1 pre el dela cel viclean şi dela toate meşteşugi- rile lui, păzeşte
cu mântuitoarea ta frică întru curăţie şi dreptate sufletul lui, ca
întru tot lucrul şi cuvântul bine plăcând ţie, fiu şi moştean să fie
cereştei tale împărăţii. Că tu eşti Dumnezeul nostru,
Dumnezeu a ne milui şi a ne mântui, şi ţie slavă înălţăm,
vecilor, Amin.
Ş i îndată Preotul il unge cu Mir fă când chipul Crucii, în trunte, la ochi, la nari, la gur ă ,
la piept, la mâini ş i la picioare zicând: Pecetea Darului Sfântului Duh. Ş i sfârş ind zice
B
oamne Dumnezeul nostru, cela ce ai învrednicit a arătă
desăvârşit pre robul tău acesta (N), prin credinţa cea
dreaptă, carea este întru tine, şi cu pecetea Darului Sfântului
Duh, întru i>fânta ta şi prea cereasca ungere, tu Stăpâne al
tuturor păzeşte întru dânsul credinţa cea adevărată, hrăneşte-
1 pre el întru dreptate şi adevăr, şi ou toate darurile tale îl
înfrumseţează. Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
Rugă ciunea a doua după ungerea cu Mir.
C el ce izbăveşti de greşale prin pocăinţă, şi din înşelăciunea

ereticească către adevărul tău întoarcere robului tău ai
dăruit, şi înnoirea vieţii i-ai dat; însuţi Stăpâne Doamne,
binevoeşte totdeauna a străluci întru inima lui lumina feţii tale,
pavăza credinţii lui nebiruită de vră j maşi păzindu-o, haina
nestricăciunii cu carea se îmbracă, nespurcată şi nesmintită
păstrându-o, şi pecetea duhovnicească de stricăciune întru
dânsul cu Darul tău ferindu-o, şi milostiv fii lui şi nouă dupre
mulţimea îndurărilor tale. Că s’au blagoslovit şi sau proslăvit
prea cinstit şi mare încuviinţat numele tău, al Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i luând buretele şi muindu-1 în apă caldă , şterge locul cel uns cu
Mir zicând:
lndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai,

prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu Duhul
Dumnezeului nostru, şi cu Mirul ce te-ai uns, în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
După aceasta zice preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Ş i citeşte rugă ciunea aceasta în taină :
C el ce s’a îmbrăcat întru tine Hristoase Dumnezeul nostru,

ţie ş’a plecat capul său împreună cu noi, pre carele nebiruit
nevoitor îl fă, asupra celui ce îndeşert ridică vrajbă asupra
lui şi asupra noastră; şi cu a ta nestricăcioasă cunună până în
sfârşit biruitor a toate îl arată. Vozglas: Că ţie se cade a ne milui şi a
ne mântui, şi ţie slavă înălţăm împreună cu Părintele tău cel
fără de început, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă fă-
cătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i îndată Preotul face obişnuitul Otpust, şi la vremea Liturghiei împă rtă şeşte pre cel uns cu
Mir, că ci ungerea mai ’nainte de Liturghie se să vârşeşte.
RÂNDUIALA
Cum se cuvine să primim pre shismaticl, adecă pre papistaşii cari vin la drept maritoarea credinţă.
După ce vine la Preot cel ce va să fie dreptcredincios, acesta luându-şi voie ş i binecuvântare
dela Arhiereul să u, îl duce pre el la Biserică şi îi porunceşte să stea înaintea uşilor Bisericii; iar
el însuşi intrând în Altar ş i îmbră cându-se cu Felonul, iese afară în uşa Bisericii şi poruncind
aceluia să îngenunche îl întreabă pre el aş â:
>
Voieşti să te lepezi de toată ră tă cirea shismaticilor şi de împreună petrecerea cu ei, întru

carea ai fost până acum?
Ră spuns: Voiesc cu adevă rat.
întrebare: Voieşti cu adevă rat să fii întru toate ascultă tor sfintei ortodoxe Biserici a
ră să ritului, şi întru unirea drept mă ritoarei credinţe şi neclă tit să petreci într’însa până la
sfârşitul vieţii tale?
Ră spuns: Voiesc cu adevă rat.
Ş i îndată Preotul binecuvântându-1 pe frunte de 3 ori, zice: In numele Tată lui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, Amin. Apoi pumd
dreapta pre capul lui, zice rugă ciunea aceasta: Doamne Dumnezeule atoateţiitorule...
Caut-o înapoi la faţa 541. Ş i sfârşind rugă ciunea zice:
Scoală -te ş i te întoarce că tre apus, şi te leap&dâ de toată ră tă cirea şi greşalele papistă şeşti
intru care ai fost până acum.
Ş i întorcându-se la apus îl întreabă .
Te lepezi de toată ră tă cirea şi greşala adună rii papistă şeşti, întru carea ai fost până acum?
Ră spuns: Mă lepă d de toată ră tă cirea ş i greşala adună rii pa-
pistâşesti, întru care am fost până acum.
întrebare: Blestemi pre toate eresurile ş i dezbinarea lor, ca pre ale unor protivnici adevă ratului
Dumnezeu şi a sfintei lui Biserici ?
Ră spuns: Blestem toate eresurile şi dezbinarea, ca pre ale unor protivnici adevă ratului
Dumnezeu şi a sfintei lui Biserici.
După aceasta zice că tre dânsul:
Intoarce-te că tre ră să rit ş i te închină Domnului că tre carele ai scă pat.
Iar el întorcându-se că tre ră să rit se închină până la pă mânt odată ,
zicând aş a:
Inchinu-mă Tată lui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia Dumnezeu carele este în Treime sfânt,
nedespă rţit slă vit ş i închinat.
Preotul zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul cel ce voieşte să se mântuiască toţi oamenii, şi la cunoş tinţa
adevă rului să vie, fie binecuvântat în veci.
I
Ş i îndată îi dă lui capă tul Epitrahilului în dreapta zicând:
ntră în Biserica lui Dumnezeu, ca cel ce dela dezbinarea

papistăşească departe te-ai făcut, şi să te ştii pre tine că te-
ai izbăvit din laţurile morţii şi din peirea cea veşnică; fie ţie
urâciune toată dezbinarea şi tot eresul, calcă toată nedreptatea
şi rătăcirea ereticiei şi shismaticiei, cinsteşte cu dreaptă
credinţă pre Dumnezeu Tatăl atotţiitorul şi pre Iisus Hristos Fiul
lui şi pre Duhul Sfânt, unul adevăratul viul Dumnezeu, prea
Sfânta şi nedespărţita Treime.
Ş i acestca zicând îl duce pre el în Biserică ţiindu-se de capă tul
Epitrahilului, până undo este pusă şi sfânta Evanghelie; iar el stând acolo îndată lasă din
mană capă tul Epitrahilului şi când merg în Biserică , cântă reţii citesc psalmul Domnul este
luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine mă voiu teme? Ş i aşâ după sfârşitul
Psalmului îi porunceşte lui Preotul să îngenunche înaintea sfintei Evanghelii şi zice:
B
Ş i citeşte rugă ciunea aceasta:
oamne, Doamne, a toate făcătorule şi Stăpâne, izvorul
tuturor bunătăţilor şi Mântuitorul tuturor oamenilor, iară
mai vârtos celor credincioşi, cel ce n’ai trecut cu vederea pre
om ca să fie aruncat întru adâncul periciunii şi al înşelăciunii; ci
cu mântuitoarea omenire a unuia născut Fiului tău Domnului şi
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pre acesta l-
ai cercat şi l-ai mântuit, şi către tine l-ai adus. însuţi Stăpâne
iubitorule de oameni, şi acum caută spre robul tău (N), carele
este oaie din cuvântătoarea ta turmă, şi pre carele l-ai
învrednicit a se sculă din adâncul înşelăciunii şi al dezbinării, şi
către sfânta ta apostolească şi sobornicească Biserică a scăpă,
şi cu smerenie te rog: săvârşeşte în inima lui lumina Darului a
prea Sfântului tău Duh, spre luminarea cunoştinţei a adevăratei
sfintei tale Evanghelii. Aprinde întru dânsul scânteia mân-
tuitorului Botez ce zace în sufletul lui, ca să se aprinză într’însul
văpaia Darului tău celui duhovnicesc, spre plinirea poruncilor
tale, şi spre depărtarea de toată înşelăciunea diavolească; dă-i
lui ca fără făţărie, neclătit şi fără de vicleşug să se împreune
cu sfânta ta sobornicească Biserică, şi să se scârbească călcând
toată înşelăciunea cea pierzătoare de suflet, eresurile şi
dezbinarea; fă-1 pre el ca cu adevărat totdeauna să
mărturisească
dreapta pre capul lui, zice rugă ciunea aceasta: Doamne Dumnezeule atoateţiitorule...
Caut-o înapoi la taţa 541. Ş i sfârş ind rugă ciunea zice:
Scoală -te ş i te întoarce că tre apus, şi te leapă dă de toată ră tă cirea şi greşalele
papistă şeşti întru care ai fost până acum.
Ş i întorcându-se la apus îl întreabă .
Te lepezi de toată ră tă cirea şi greşala adună rii papistă şeşti, întru carea ai fost până
acum?
Ră spuns: Mă lepă d de toată ră tă cirea ş i greşala adună rii pa
pistă şeşti, întru care am fost până acum.
întrebare: Blestemi pre toate eresurile şi dezbinarea lor, ca pre ale unor protivnici adevă ratului
Dumnezeu şi a sfintei lui Biserici ?
Ră spuns: Blestem toate eresurile şi dezbinarea, ca pre ale unor protivnici adevă ratului
Dumnezeu şi a sfintei lui Biserici.
După aceasta zice că tre dânsul:
Intoarce-te că tre ră să rit ş i te închină Domnului că tre carele ai scă pat.
Iar el întorcându-se că tre ră să rit se închină până la pă mânt odată ,
zicând asâ:
)
Inchinu-mă Tată lui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia Dumnezeu carele este în Treime sfânt,
nedespă rţit slă vit ş i închinat.
Preotul zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul cel ce voieşte să se mântuiască toţi oamenii, şi la cunoş tinţa
adevă rului să vie, fie binecuvântat în veci.
I
Ş i îndată îi dă lui capă tul Epitrahilului în dreapta zicând:
ntră în Biserica lui Dumnezeu, ca cel ce dela dezbinarea

papistăşească departe te-ai făcut, şi să te ştii pre tine că te-
ai izbăvit din laţurile morţii şi din peirea cea veşnică; fie ţie
urâciune toată dezbinarea şi tot eresul, calcă toată
nedreptatea şi rătăcirea ereticiei şi shismaticiei, cinsteşte cu
dreaptă credinţă pre Dumnezeu Tatăl atotţiitorul şi pre Iisus
Hristos Fiul lui şi pre Duhul Sfânt, unul adevăratul viul
Dumnezeu, prea Sfânta şi nedespărţita Treime.
Ş i acestca zicând îl duce pre el în Biserică ţiindu-se de capă tul
Ş i el plecându-şi capul şi genunchele sale, caută în jos; iară Preotul având dela Arhiereu putere
zice preste dânsul cu mare umilinţă .
S
Domnului să ne rugă m. Cântă reţii Doamne milueşte.
^tăpâne mult milostive Doamne Iisuse Hri-

!) stoase Dumnezeul nostru, cela ce verhovnicului tău
Apostolului Petru şi celorlalţi Apostoli ai tăi, cu Darul tău ai
voit a se da toată puterea ca să fie legate şi în Cer, câte de
dânşii vor fi legate pre pământ; aşijderea să fie dezlegate şi în
Cer, câte de-dânşii pre pământ vor fi dezlegate. Cela ce şi pre
noi neînsemnaţii şi nevrednicii, prin nespusa iubirea ta de
oameni ne-ai învrednicit a aveâ puterea cea dată lor, ca şi noi
aşijderea să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă întru
norodul tău. Insu-ţi prea bunule împărate şi acum pre robul
tău acesta, carele dintru înşelăciunea dezbinării, ca din somnul
periciunii s’a sculat şi la cunoştinţa adevărului a venit, dorind să
se împreune cu sfintele tale Biserici, ca un iubitor de oameni şi
bun Păstor priimeşte-1 cu milostivire, că tu ai zis: „Ş i alte oi am,
care nu sunt din staulul acesta, şi acelea mi se cade ale aduce,
şi glasul meu vor auzi şi va fi o turmă şi un Păstor“. Ş i prin
mine nevrednicul robul tău dezleagă -1 pre el de toată legătura
blestemului şi de toată osebirea; şi orice ca un om întru a-
ceastă vieaţă a greşit, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu
gândul, iartă şi lasă lui, spălându-1 pre el de toată prihana
sufletului cu Darul tău, ca curat în curţile tale ducându-1, şi
împărtăşin- du-1 pre el turmei oilor tale celor alese, să-l îm-
preuni pre el cu sfânta ta Biserică, şi să-l faci vas cinstit şi lăcaş
prea sfântului tău Duh, ca prin acela totdeauna fiind povăţuit şi
îndreptat, să păzească mântuitoarele tale porunci, şi făcând
voia ta cea bună cu cea desăvârşit buna plăcere, să se
învrednicească a luă şi binele tău cel ceresc împreună cu toţi
cei ce bine ţi-au plăcut ţie. Că tu eşti cel ce milueşti şi ne
mântueşti pre noi, şi tu singur eşti Dumnezeul tuturor oame-
nilor celor ce vor să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului
să vie; şi ţie slavă înălţăm împreună cu Părintele tău cel fără
de început, şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul
Ş i după rugă ciune îndată îl dezleagă pre el zicând aşa:Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus
Hristos... Ş i celelalte caută înapoi la pag. 544. Ş i sfârşindu-se rugă ciunea zice ş i aceasta.
Scoală frate, şi ca un credincios lui Hristos roagă-te lui

împreună cu noi, ca să te învrednicească pre tine întru ungerea
sfântului Mir, să iei Darul Sfântului Duh.
Si el sculându-se stă cu toată umilinţa, iară Preotul îndată începe rânduiala ungerii cu Mir, şi o
să vârşeşte precum este scris la Luterani.
Iar ungerea cu Mir pentru shismatici sau eretici lă murit n’a legiuit Biserica.
Aşijderea ş i pentru Armenii, carii sunt soborniceşte blestemaţi ca nişte eretici, întorcându-se şi
lepă dându-se de eresurile lor, caşi pre alţii ce sunt desbinaţi dela Biserica noastră îi primim, şi îi
ungem cu Sfântul Mir. Se cuvine însă a boteza din nou pre cei ce după ritualul lor nu se botează în
numele Sfintei Treimi: al Tată lui al Fiului şi al Sfântului Duh; nici prin trei afundă ri ca Socini- anii ş i
alţii.
FORMULARUL
Mirtnrlslret credinţei d« către cel comrtiţi dela sckismi su eres.
1. Pentru Papişti.
După cel din urmă articol al Simbolului credinţei, să se adauge şi acestea^
Adaug din nou a mă rturisi împreună cu sfânta Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai
dela Tată l, şi prin urmare leapâd adă ogirea papistă : «Ş i dela Fiul».
Mă rturisesc că cea mai înaltă autoritate în Biserica lui Hristos este Sinodul icumenic, şi
numai lui se poate da însuşirea de ne- greşitor (infailibil). Iară nicidecum vre-o persoană
oarecare, ori cine ar fi, nu poate să -şi însuşească aceste drepturi.
Crez şi mă rturisesc, că rugă ciunile ş i milosteniile celor vii pentru cei adormiţi în credinţă şi
mai ales întrunite fiind cu Jertfa cea fă ră de sânge a Ră scumpă ră torului lumii, ajută sufletelor
trecute din această vieaţă , mijlocind pentru ei iertare dela Dumnezeu. Iară dogma despre
purgator sau focul cură ţitor, o recunosc de nă scocire netemeinică .
In fine, crez şi mă rturisesc toate acele ce învaţă a crede şi a mă rturisi sfânta Biserică
ortodoxă ; şi declar prin aceasta, că voiu pă zi această credinţă în toată vieaţa mea ş i o voiu
predâ şi fiilor mei, ca o moş tenire neperitoare. Pentru care ş i adeverez cu propria mea
subscriere.
2. Pentru Armenii Gregoriani.

După cel din urmă articol al Simbolului credinţei, se adaug ş i aceste cuvinte:
Crez şi mă rturisesc în persoana lui Iisus Hristos Mântuitorul lumii, Dumnezeirea unită cu
omenirea fă ră amestecare şi fă ră despă rţire; prin care cele două firi—dumnezeească şi
omenească ,—au ră mas întregi în Dumnezeu omul Iisus Hristos.
Primesc şi mă rturisesc toate dogmele ş i aşeză mintele cele dog- matisite de sfinţii şi
purtă torii de Dumnezeu Pă rinţi, cari s au adunat întru numele Domnului la cele şapte Sinoade
ecumenice, spre întă rirea şi apă rarea sfintei Biserici a lui Hristos.
In fine crez şi mă rturisesc toate acele ce învaţă a crede şi a mă rturisi sfânta Biserică
predâ şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care adeverez cu propria
mea subscriere.
3. Pentru Luterani ş i Calvini.
După Simbolul credinţei se adaug şi urmă toarele articole.
Adaug din nou a mă rturisi împreună cu sfânta Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai
dela Tată l ş i prin urmare lepă d adă ogirea: «Ş i dela Fiul».
Mă rturisesc şi primesc cu evlavie cele ş apte Taine ale sfintei Biserici ortodoxe, adică :
Botezul, Mir-ungerea, Euharistia, Pocă inţa, Maslu, Preoţia şi Nunta cea legiuită , prin care iau
har dela Dumnezeu cei ce le primesc cu credinţă .
Mă rturisesc, că în dumnezeeasca Liturghie ce se aduce lui Dumnezeu jertfă bine primită
pentru cei vii ş i pentru cei morţi.
Mă rturisesc, că supt formele pâinei ş i vinului în sfânta Euharistie, este tot şi întreg
Mântuitorul Hristos, ş i că cei ce se împă rtă şesc cu ele, se împă rtă şesc cu adevă rat cu Trupul
lui şi cu Sângele lui, întru iertarea pă catelor.
Mă rturisesc trei cete ale sufletelor ce s’au mutat din această vi- eaţă : întâia este a sfinţilor
cari împă ră ţesc cu Hristos, pre cari se cuvine a-i cinsti şi a-i chemă prin rugă ciune, ca pre
mijlocitorii noş tri la Dumnezeu, ale că rora şi moaş tele se cuvine a le cinsti. A doua este a
sufletelor necredincioşilor ş i a creş tinilor ce au tră it pă gâneşte şi au murit fă ră pocă inţă , a
că rora parte este iadul şi focul gheenei. A treia ceată de suflete este a celor ce au murit întru
pocă inţă ; dar gră bindu-i moartea, n’au apucat a-şi face canonul pentru pă catele lor şi a
dovedi cu fapta îndreptarea lor. Pentru aceştia sfânta Biserică , prin Jertfa cea fă ră de Sânge a
Ră scumpă ră torului lumii, Dumnezeu—omului Iisus Hristos, prin rugă ciuni, prin milostenie şi
prin alte binefaceri în numele lor, le mijloceş te dela Dumnezeu iertare.
Crez şi mă rturisesc, că sfintele Icoane ale lui Hristos, ale pururea Fecioarei Mă riei
Nă scă toarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, se cuvine a le cinsti; ş i că cinstea dată lor
trece la chipul celui ce s’a închipuit.
In fine, crez şi mă rturisesc toate acele ce învaţă a crede şi a mă rturisi sfânta Biserică
preda şi fiilor mei, ca o moş tenire nepieritoare. Pentru care şi adeverez cu propria mea
subscriere.
4. Pentru Lipovenii popiş ti ş i nepopiş ti, sau precum se numesc ei:
Starovieri.
După Simbolul credinţei se adaug:
Crez şi mă rturisesc că Biserica ortodoxă a ră să jritujui este una
556 RUGĂCIUNI
sfântă , sobornicească şi apostolească Biserică a lui Iisus Hristos, carea a pă strat fă ră de
schimbare toate cele învă ţate de Hristos şi de Apostoli spre mântuirea oamenilor.
Crez şi mă rturisesc, că sfinţita ierarhie a Bisericii ortodoxe îş i are începutul ei dela sfinţii
Apostoli prin neîntrerupta să vârşire a hirotoniei, dela ei până în ziua de astă zi şi, ca prin o
curgere nesecată se revarsă asupra credincioşilor, Harul Sfântului Duh, carele luminează şi
sfinţeşte pre aceia, că rora li se comunică prin să vârş irea Tainelor, ce sunt încredinţate de
Dumnezeu acestei sfinţite ierarhii.
In fine, crez ş i mă rturisesc toate acele ce învaţă a crede şi a mă rturisi sfânta Biserică
ortodoxă ; ş i declar prin aceasta, că voiu pă zi această credinţă în toată vieaţa mea ş i o voiu
predă şi fiilor mei, ca o moş tenire nepieritoare, pentru care ş i adeverez cu propria mea
subscriere.
Formularul respectiv, după cetire în Biserică , se subscrie de cel întors la dreapta credinţă , şi
apoi preotul orânduit ce a să vârşit această rânduială îl comunică Episcopului prin raportul
să u, de unde se trimite pe numele convertitului Certificat adeveritor, că el aparţine la numă rul
fiilor Bisericii ortodoxe, cu ară tare de timpul când s’a convertit, de numele Bisericii unde s’a
să vârşit rânduiala şi de numele preotului care a să vârş it această rânduiala.
însemnare. Uniaţii convertiţi se primesc la ordotoxie, cu rânduiala pentru papişti. Lipovenii
numiţi Molocani şi Duhobori, fiind o specie de protestantism se primesc la ortodoxie cu
rânduiala pentru Luterani ş i Calvini; Socinianii ş i Unitarii însă , deşi sunt ramure ale
protestantismului, dar fiindcă ei au lepă dat toate Tainele, ş i au retras Creştinisrfiul la un
raţionalism sec şi ucigă tor de suflet,—trebue a se boteză desă vârşit, când vin la ortodoxie.
Se cuvine a şti, că este necesar la primirea prozeliţilor, a se constata mai întâiu, la ce
confesiune schismatică ori eretică aparţin ei, ca conform cu aceea să se facă atât catihisarea,
cât şi rânduiala primirei la Biserica ortodoxă . Această constatare se face prin acte metricale,
sau alte acte publice, în care se arată religiunea prozelitului.
RANDUIALA
LA FACEREAîRASOFORULUI
tSm
Venind la monastire şi că zând înaintea Egumenului şi a toată fră ţimea, cel ce voeşte a primi
începutul chipului monahicesc, îl cercetează Egumenul, daca în adevă r voeşte aceasta, apoi îl
învaţă cum i se cuvine sa urmeze o vieaţa ,ca aceasta. In urmă îl încredinţează unuia din bă trânii
cei mai încercaţi, ca.
să -l povă ţuiască la toată fapta bună ş i să -l ferească de toată ră utatea; zicând şi noviciului ca aşa
să asculte pre bă trânul să u, ca ş i pre Hristos, cercetân- du-şi pururea conştiinţa sa; toate gândurile
şi cuvintele şi faptele sale să 16 spue prin adevă rata şi nefă ţarnică mă rturisire pă rintelui să u
duhovnicesc, în fiecare seară , sau mai adesea ori. Ş i nimic dela sine să nu facă duprepă e- rea sa,
mă car de ar fi ş i bună , ci în toate să se supue şi să asculte pre povă ţuitorul să u, ştiind că voia ş i
pă rerea sa este cu desă vârşire tă iată . Apoi cu umilinţă ş i cu lacră mi se împă rtă ş eşte cu sfintele
Taine (de are voie spre aceasta).
Deci după oarecare timp, noviciul fiind deprins la toate: ascultare, umilinţă , cugetare, ră bdare,
înfânare şi celelalte fapte bune, porunceşte Egumenul bă trânului să -şi aducă ucenicul, şi acela cu
ucenicul venind la Biserică înainte de cetirea ceasurilor, fac Egumenului cuvenita metanie, şi
binecuvântându-se de dânsul, ia bă trânul pre ucenicul să u şi-l închină la sfintele Icoane cu datorita
evlavie (cetindu-se acum ceasurile); asemenea face cuvenitele metanii ş i la strane şi la fraţi; apoi îl
duce la locul să u.
Terminându-se ceasuril •, Egumenul ia Epitrahilul ş i Felonul ş i stând înaintea sfintelor uşi, se
aduce acolo cel ce vrea să primească începutul sfântului Chip, însoţit fiind de bă trânul să u.
Ş i Egumenul fă când începutul:
LA FACEREA RASOFORULUI 557
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Cântă reţii: Amin. Apoi: Slavă ţie Dumnezeul nostru,
slavă ţie; şi după : Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Doamne milueş te de 12 ori; Slavă ...
Ş i acum... Veniţi să ne închină m... de 3 ori. Ş i Psalmul 26: Domnul este luminarea mea ş i
Mântuitorul meu, de cine mă voiu teme? Apoi şi Psalmul 50. Milueşte-mă Dumnezeule după
mare mila ta... Ş i terminându-se Psalmii, iară şi zice: Sfinte Dumnezeule... Ş i după : Tată l nostru...
4
Tropar glas al -lea.
Dumnezeul părinţilor noştri, carele iaci pururea cu noi după
blândeţele tale, nu depârtâ mila ta dela noi; ci pentru
rugăciunile lor, în pace în- dreptează vieaţa noastră.
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu o- sârdie să
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne,
milostivindu-te spre noi. Sârgueşte că pierim de mulţimea
păcatelor. Nu întoarce pre robii tăi deşerţi, că pre tine singură
nădejde te-am câştigat.
M
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte.
Egumenul citeş te rugă ciunea aceasta, stând în genunchi cel ce voieş te a se tunde.
ulţămim ţie Doamne Dumnezeul nostru, carele după

multă mila ta, ai izbăvit pe robul~~tău (N) de vieaţa
cea deşartă lumească, şi l-ai chemat pre dânsul la
această cinstită făgăduinţă. Invredniceşte-1 drept aceasta să
vieţuiască cu vrednicie întru această vieaţă îngerească, şi-l
apără pre dânsul de cursele diavolului, şi păzeşte sufletul şi
trupul lui curat până la moarte, şi-l învredniceşte să fie casă
sfântă a ta, înţelepţeşte-1 să-şi aducă aminte pururea de tine şi
de poruncile tale, dărueşte-i lui smerită cugetare, şi dragoste şi
blândeţe, pentru rugăciunile prea sfintei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei, şi ale
tuturor sfinţilor tăi.
I
Diaconul: Domnului să ne rugă m. Egumenul citeşte rugă ciunea aceasta:
ntru jugul tău Stăpâne primeşte pe robul tău _(N)> şi-l

învredniceşte pre dânsul să se împre- une cu turma aleşilor
tăi. Imbracă -1 în veşmântul sfinţeniei, încinge mijlocul lui cu
minte întreagă; arată -1 pre dânsul nevoitor la toată înfrânarea,
şi învredniceşte să rămâe întru dânsul şi întru noi Darul cel
558 RUGĂCIUNI
desăvârşit al harurilor tale celor părinteşti, pentru rugăciunile
prea sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Măriei, şi ale tuturor sfinţilor tăi.
Apoi Egumenul luând foarfecele, îl tunde pre dânsul cruciş, zicând:
Tunde-se robul lui Dumnezeu (N), în numele

Tatălui Amin, şi al Fiului Amin, şi al Sfântului Duh Amin. Să
zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
Ş i cântă fraţii Doamne milueşte de trei ori. Apoi îl îmbracă pre dânsul cu rasa, puindu-i ş i potcapiul
şi camilafca nezicând nimic. Deci îmbră cat fiind, zice Egumenul: Pace tuturor. Cântă reţii: Ş i Duhului
tă u. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Ţ ie Doamne. Egumenul citeşte rugă ciunea
aceasta în taină .
rea sfinte bunule, Fiule al prea bunului Părinte, cela ce pre

P mândrie o lepezi, şi deşartă faci lupta protivnicului, şi verşi
slavă pre capetele smeriţilor cugetători, şi-i încununezi pre
dânşii cu cununa cea neveştejită şi nestricăcioasă a vieţii celei
fără de moarte, şi-i povăţueşti pre ei în calea pre care au
călătorit sfinţii Părinţi, prin carea au primit locul odihnei. Tu
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, dărueşte puterea cea
dela tine şi Darul tău cel dumnezeesc, în duhul şi în sufletul şi în
trupul robului tău (N), carele a venit către tine şi a primit
începătura sfântului Chip întru numele tău, cela ce sfinţeşti
toate; ca şi pre acesta însuţi să-l sfinţeşti cu numele tău cel
atotputernic şi prea bun. vozgias: Că sfânt eşti Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Cântă reţii: Amin.
După aceea face Egumenul obişnuitul sfârşit al zilii. Ş i după sfârşit luând de mână pre Rasofor,
îl dă în mâna povă ţuitorului să u zicând:
lată ţie, înaintea lui Dumnezeu încredinţez pre acest nou

începător, pre carele întru frica lui Dumnezeu şi întru toate
faptele bune a vieţui învaţă-1, şi te păzeşte cu deadinsul, ca nu
pentru nebăga- rea de seamă a ta şi lenevirea, să piară sufletul
lui pentrucă ai sS dai răspuns lui Dumnezeu pentru dânsul în
ziua Judecăţii.
Apoi zice şi Rasoforului :
I ară tu, ca lui Hristos întru toate te supune po- văţuitorului

tău, şi întru toate să fii răbdător şi smerit şi ascultător, blând şi
tăcut; şi vei află Dar înaintea lui Dumnezeu, şi te vei mântui.
Pentru cel’ ce vreâ să primească shima sau chipul monahicesc-, adică să se^ îmbrace tn
sfântul şi îngerescul Chip al Mantiei. Cum se cade a se pregăti de seara, spre a se învrednici a
douazi de sfântul Chip îngeresc
înştiinţând560Egumenul înainte cu câteva zile, RÂNDUIALA
prin Duhovnic ori prin altcineva din Pă rinţi pre cel ce
va să -l tunză , ca să pă zească mai cu deadinsul rânduiala Bisericii, face pregă tire pentru
vestmintele trebuincioase, cart sunt: Că maş a de lână , Dulamâ, Crucea, Paraman, Brâu de curea,
Rasa, Că i- ţuni noi, Papuci sau bocanci, Potcap, Mantie, Camilavcă , şi metanii. Aceste toate fiind
pregă tite în seara cea înainte de tundere, prin unul din Duhovnici sau Pă rinţi, dupre rugă ciunea
pavecerniţei trimite hainele ară tate dc le pune înaintea icoanei Mântuitorului, afară de că maşă şi
de că lţuni, cu care cel ce vrea a se tunde trebue să se îmbrace după Utrenie. Iară d( vor fi mai
mulţi fraţi spre tundere, pun vestmintele pela toate icoanele cel« mari la rând. Ş i după un ceas sau
două din noapte, porunceşte Egumenu! unuia dintre Duhovnici să aducă înaintea sa pre cel
pregă tit spre' tundere şi venind acesta, îl învaţă Egumenul din sfintele Scripturi: ce este că lugă ria,
cum se cade a petrece vieaţa monahicească în înfrânare, supunere ş adevă rată ascultare, şi câte îl
va lumina Dumnezeu îl învaţă ş i-i descopere Ş i dându-i voie să plece dela el îi zice a fi cu
privighere în acea noapte în- deletnicindu-se cu citirea ş i rugă ciunea şi să -şi spele capul spre a fi
cura şi cu sufletul şi cu trupul.
In acest chip petrecând acea noapte până la Utrenie, îndată ce vor lovi îr toacă , să se afle în
Biserică , şi sâ asculte rânduiala până la sfârşit cu mar« luare aminte. Iară după sfârşitul Utreniei,
ieşind din Biserică sâ se îmbrace ci Că maşa cea de lână ş i cu că lţunii, mai luând şi vre-o haină pe
^de asupra vre-o blă niţă ori rassă mai uşoară . Iară când vor tocâ de ceasuri, îndată mergând în
Biserică , să ş ează în tinda Bisericii unde şi ceasurile se citesc. Ş
în vremea ceasului al treilea, merge împreună cu Duhovnicul cel rânduit d<
Egumen, înlă untrul Bisericii, ş i luând binecuvântare dela Egumen, sau ir lipsă dela strana
egumenească , merg înaintea Uşilor împă ră teşti, ş i a colo o metanie mare, apoi să rută toate
Icoanele cele mari şi la Proschmitar fă rânH la fiooo« i.'rkanfl mai înainte de a o să ruta două metanii,
şi pe urmi
111 11 ............................. ......................... ■ ■ ...................................... .......... tăi

............
intrarea cea mică (vohod) a sfintei Liturghii. Iară după intrare împă rţind Eclesiarhul 'umână ri la
fraţi, merge Duhovnicul cel rânduit (luând binecuvântare dela Egumen, sau dela Strana sa în lipsă )
în tindă ; desbracă de haine pe cel ce are a fi tuns, lă sându-1 numai în Camaşă şi în Că lţuni, cu
capul gol; când încep Cântă reţii după troparele de rând ale zilei a cânta: Braţele părinteşti.... Apoi
îl ia pe supt mantie, învelindu-1 ca să nu se vază , numai capul lă sându-i afară , şi stă cu dânsul în
mijlocul tindei Bisericii. Ş i în vreme ce se cântă : Braţele părinteşti... vin Cântă reţii împreună cu toţi
fraţii cu lumână ri aprinse în tinda Bisericii. Deci ispră vind Cântă reţii întâiu troparul, încet pe a doua
strană tot acelaş tropar, şi cântându-1 jumă tate începe a merge încet intrând in Biserică , şi mai
întârziind cu intrarea până va începe iară şi Cântă reţii întâiu acelaş i tropar a-1 cânta. Ş i aşa intrând
în Biserică încet, Duhovnicul urmează pre Cântă reţi având pe sub mantie pre cel ce are a se tunde,
şi mergând puţin mai înainte de uşa Bisericii, face cel rânduit spre tundere o închină ciune şi o
metanie. Ajungând la mijlocul Bisericii face de asemenea o închină ciune ş i o metanie; apoi
dinaintea Uşilor împă ră teşti, unde se cade a fi un covor aşternut spre aceasta, fă când o
închină ciune fi o metanie lângă marginea covorului, cade cu faţa la pă mânt pe covor, întinzând şi
mâinile pre lângă cap înainte, .ar Egumenul sau Duhovnicul cel rânduit să -l tunză , îi face semn să
se scoale, atingând cu mâna sa capul lui. Apoi urmează întrebă rile şi ră spunsurile ce se vă d mai
departe.
Când însâ nu este Liturghie, tunderea se face în acest chip:
Preotul zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru; Cântă reţii: Amin. Sfinte Dumnezeule... Ş i
după Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia....
Ş i troparul acesta glas al 6-lea:
Milueşte-ne pre noi Doamne, milueşte*ne... Slavă : Doamne milue-
ştene pre noi... Ş i acum: Uşa milostivirii deschide-o nouă ....
După acestea cântă m troparul acesta glas I-iu de trei ori.
Braţele pă rinteşti... şi cele urmă toare.
RANDUIALA Shimei sau a Chipului celui mic, adici a mantiei.
După intrarea cea mică (vohod), ş i după troparele cele rânduite ale zilei, ieşind în tinda
Bisericii, cântă m acest tropar glas 1, podobie: Mormântul tă u...
Braţele părinteşti grăbeşte a le deşchide mie; că curveşte

am cheltuit vieaţa mea; spre bogăţia cea necheltuită a
îndurărilor tale căutând acum Mântuitorule, inima mea cea
sărăcită nu o trece cu vederea; că ţie Doamne întru umilinţă
strig: păcătuit-am Părinte la Cer şi înaintea ta. De trei ori.
Aceasta cântându-se de trei ori, urmă m ci.m s’a zis mai sus. Iară după ce se va scula dela
B
pă mânt fratele cel pregă tit spre tundere;
Cel ce voeşte a-1 tunde, îi zice acestea:
eşchide-ţi urechile inimii tale frate, şi auzi glasul Domnului
care zice: veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi cu
păcatele, şi eu vă voiu odihni pre voi. Ridicaţi jugul meu asupra
voastră, şi vă învăţaţi dela mine, că blând sunt şi smerit cu
inima, şi veţi află odihnă sufletelor voastre. Deci acum pre
răspunsul cel cuviincios către fieşte care din întrebări, cu frică şi
cu bucurie dă lui Dumnezeu. Deci cu adeverire cunoaşte, că
însuşi Mântuitorul nostru împreună cu întru tot lăudata sa
Maică, şi cu sfinţii îngeri, şi cu toţi Sfinţii lui, aici de faţă stau,
luând în urechi cuvintele cele ce dela tine vor ieşi; ca, când va
veni să judece viii şi morţii, să-ţi răsplătească ţie, nu după
ceea ce vei a făgădui şi a mărturisi, ci după ceea ce dacă vei
păzi cele ce vei făgădui. Deci acum dacă te apropii întru
adevăr către Dumnezeu, cu luare a- minte răspunde-ne nouă,
către cele ce vei a fi întrebat.
întrebare: Ce ai venit frate că zând la sfântul Altar ş i la această
Sfântă însoţire.
Ră spuns: Dorind vieaţa pusniceă scă , cinstite pă rinte.
întrebare : Doreşti a te învrednici de îngerescul Chip, şi a fi rânduit în ceata monahilor?
Ră spuns: Aş â, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte.
Preotul:
Cu adevă rat bun lucru şi fericit ai ales, numai de 11 vei şi Îndeplini. Pentru că lucrurile cele
bune cu ostensală se câştigă , ş i cu
durere se îndeplinesc. .. _
întrebare: De bună voie şi din cugetul tă u te apropii că tre Dum-
nezeu ?
562 RÂNDUTALA
Ră spuns: Aş â ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Nu de vre-o
nevoie, ori silă ?
Ră spuns: Nu, cinstite pă rinte.
întrebare: Vei petrece în Monastire ş i în pusnicie până la cea din urmă a ta ră suflare?
Ră spuns: Aş â ajutându-mi Dumnezeu cinstite pă rinte, întrebare: Te vei pă zi pre sine-ţi în
feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?
Ră spuns: Aş â ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Pă zi-vei până la moarte
ascultarea că tre Proestos şi că tre fră ţimea cea în Hristos?
Ră spuns: Aş â ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Ră bdâ-vei toate supă ră rile
şi strâmtoririle vieţii celei singuratice, pentru împă ră ţia cerurilor?
¥
Apoi zice preotul învă ţă tura aceasta:
ezi fiule, ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos.
Pentrucă îngerii sunt de faţă nevăzut, scriind mărturisirea
ta aceasta, care şi va fi cerută la a doua venire a Domnului
nostru lisus Hristos. Deci te povăţuesc pre tine la vieaţa cea mai
desăvârşit, întru care după urmare petrecerea Domnului se
arată, mărturisindu-ţi care se cuvine tu a le primi, şi de care se
cade a fugi. Pentrucă iată ai pus înainte fiule, a te apropiâ şi a
sluji Domnului. Deci de voeşti a te face monah, mai ’nainte de
toate curăţeşte-te pre sine-ţi de toată întinăciunea trupului şi a
duhului, săvârşind sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă-ţi
smerită cugetare prin carea moştean te vei face al veşnicilor
bunătăţi. Leapădă îndrăzneala obiceiului celui lumesc.
Ascultare ai către toţi. Fără cârtire fii în slujbele cele rânduite ţie.
Intru rugăciune îngăduitor. Intru privigheri nu pregetă. Intru is-
pite nu te mâhni. Intru postire nu slăbi; şi cunoaşte că prin
rugăciune şi prin postire se cade a îmblânzi tu pre Dumnezeu.
Intru neputinţe şi boale nu te împuţinâ. Păzeşte-te dar şi de
vide- nele gânduri; pentrucă nu va încetă vrăjmaşul supuindu-
ţi ţie aducere aminte de vieţuirea cea mai dintâiu, şi urâciune
către îmbunătăţită petrecere. Deci se cuvine tu începând calea
ceea ce duce la împărăţia cerurilor, a nu te întoarce la cele din
apoi; pentrucă nu vei fi îndreptat întru împărăţia cerurilor. Deci
să nu cinsteşti cevâ mai întâiu decât pre Dumnezeu. Să nu
iubeşti nici pre tată, nici pre maică, nici pre frate, nici pre cinevâ
dintru ai tăi, nici pre sine să nu te iubeşti mai mult decât pre
Dumnezeu ; nici împărăţiile lumii, sau odihna şi cinstea oricefel
SHIMEI CELEI MICI 563
când va fi. De sărăcie să nu te întorci, nici de reaua pătimire,
nici de defăimarea oamenilor, sau de altceva care socoteşti a fi
cu îngre- uere, şi vei fi oprit de a alergă în urma lui Hristos. Ci
deapururea oglindind întru nădejde bunătăţile celor ce
vieţuesc după Dumnezeu, şi pre cei din veac mucenici şi
cuvioşi oglindind, carii cu multe sudori şi dureri şi cu
nenumărate sângiuri şi morţi, acestea le-au câştigat. Trezveşte-
te întru toate, rău pătimeşte ca un bun ostaş pentru Hristos;
carele bogat fiind întru milă pentru noi au sărăcit, făcându-se
ca noi, ca pre noi să ne îmbogăţească cu împărăţia lui. Ş i apoi
se cuvine şi noi următori a ne face ai lui, şi pentru dânsul toate
a le răbdâ, sporind întru poruncile lui ziua şi noaptea. Pentrucă
însuşi Domnul au zis: de voeşte cinevâ după mine a veni,
leapăde-se de sine, şi să-şi ia Crucea sa şi să-mi urmeze mie;
care este gata deapururea a fi până la moarte către toată
împlinirea poruncilor lui. Pentrucă şi a flămânzi, şi a însetâ, şi a
fi gol şi dosădit şi batjocorit, şi ocărît, şi gonit, şi de multe alte
întri- stăcioase încunjurat, prin care vieaţa cea după Dumnezeu
se închipueşte. Ş i când acestea toate le vei pătimi, bucură-te
zice Domnul: că plata ta multă este în ceruri; întru Iisus Hristos
Domnul nostru, căruia se cuvine slava în veci, Amin.
întrebare: Toate acestea le mă rturiseşti aşa în nă dejdea puterii lui Dumnezeu,
şi te îndatoreşti a stă rui în aceste fă gă duinţi până la sfârşitul vieţii, cu Darul lui
Hristos?
Ră spuns Aşâ, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte.
D
Ş i îndată se roagă Preotul.
eci întru tot înduratul şi mult milostivul Dumnezeu, cela
ce prea curatele îndurări ale neurmatei bunătăţii sale le
deschide tot celuia ce se apropie de dânsul cu dorire şi
cu dragoste fierbinte, cela ce au zis: că mai degrab va uită
muma pre fiii săi, decât te voiu uită eu pre tine; cela ce şi pre al
tău dor îl ştie, şi către punerea ta înainte adăogând puterea
cea dela sineşi spre împlinirea poruncilor lui, să te primească şi
să te îmbrăţişeze şi să te apere şi să ţi se facă ţie zid tare
despre faţa vrăjmaşului, piatră de răbdare, pricină de
mângâere, de tărie dătător, de bun suflet câştigător, al
bărbăţiei564
împreună nevoitor,
RÂNDUIALA
împreună culcându-se,
împreună sculându-se, îndulcind şi veselind inima ta cu
mângâerea sfântului său Duh, învrednicindu-te pre tine şi părţii
sfinţilor şi a cuvioşilor părinţilor noştri, a lui Antonie, a lui
Evtimie, a Savei şi a celor împreună cu dânşii. Cu carii să
moşteneşti împărăţia cerurilor, întru Hristos Iisus Domnul
nostru, căruia
este slava, stăpânirea, împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl
şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi plecând el capul, şi Diaconul zicând: Domnului să ne rugă m.
Ş i pune Preotul deasupra capului aceluia cartea aceasta a rânduelei Shimei, şi
D
zice rugă ciunea aceasta întru auzul tuturor.
oamne Dumnezeul nostru, cela ce vrednici a fi ai legiuit
pre cei ce au părăsit toate cele lumeşti şi rudenii şi
prieteni şi au urmat ţie, primeşte şi pre robul tău (N),
cela ce s’a lepădat de toate acestea, după sfintele poruncile
tale, şi-l povăţueşte pre dânsul întru adevărul tău, carele cade
la tine cu neabatere. Ingrădeşte-1 pre dânsul cu puterea
sfântului tău Duh, ca să nu poată a lucră împrotiva lui toată
împrotivnica măestrie. Răbdare lui dăruindu-i, ca bine să-ţi
placă ţie totdeauna. Cu solirile prea sfintei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarei, şi ale tuturor sfinţilor carii din veac
bine ţi-au plăcut ţie. Că s’au binecuvântat şi s’au proslăvit întru
tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele tău, al Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
B
Preotul:
oamne Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor
celor ce nădăjduesc spre tine, cela ce feluri de căi de
mântuire nouă ne-ai a- rătat, prin înomenirea Hristosului tău;
primeşte pre robul tău (N), cela ce a lăsat poftele cele lumeşti
şi pre sineşi s’a adus ţie Stăpânului jertfă vie bine primită.
Ridică dela dânsul toată pofta
568
m^rnmrnmm* RANDUIALA m
trupească, şi gândurile cele nesocotite, ca prin lepădarea

părului celui nesimţitor să lepede şi necuvântătoarele aduceri
aminte şi faptele; şi să se învrednicească a luă asuprăşi jugul
tău cel bun şi sarcina ta cea uşoară, şi a-şi luă Crucea sa şi a
urmă ţie Stăpânului. Păzeşte-1 pre dânsul întru sfinţirea ta, şi-i
dărueşte lui bună punere înainte întru paza sfintelor tale
porunci; împreună numărân- du-1 pre dânsul în vreme bine
primită cu ceata aleşilor tăi. Cu Darul şi iubirea de oameni a
unuia născut Fiului tău cu carele bine eşti cuvântat, împreună
cu întru tot sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh,
Apoi întinde mâna sa Preotul spre sfânta Evanghelie carea mai nainte trebue a
fi pusă pre un analog înaintea Icoanei Mântuitorului şi zice:
Iată Hristos nevă zut aicea stă de faţă . Vezi, că nimenea pre tine nu te sileşte a
veni la acest Chip. Vezi, că tu de bună voie voieşti logodirea marelui şi
îngerescului Chip.
Ră spuns: Aşâ, cinstite Pă rinte, de bună voie.
Ş i după fă gă duinţă , zice că tre dânsul Preotul: Ia foarfecele şi mi le dă mie.
Iară el luându-le de pre Evanghelie le dă în mâna Preotului să rutându-i mâna
şi foarfecele. Iară de sunt mai mulţi cei spre tundere, împreună toţi le dau
Preotului; pre care puindu-le Preotul iară şi pre Evanghelie, iară şi le iau ei şi i le
dau până de trei ori.
Ş i a treia oară dându-i-se foarfecele, zice iară şi:
Iată din mâna lui Hristos le iei pre dânsele. Vezi dară cui te fă gă dueşti, de cine
te apropii şi de cine te lepezi.
Apoi ţinând foarfecele zice :
Bine este cuvântat Dumnezeu, carele voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască
şi la cunoştinţa adevă rului să vie, cela ce este binecuvântat în vecii vecilor.
Apoi îl tunde pre dânsul Preotul crucişi, zicând:
Fratele nostru (N), îşi tunde părul capului său, în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul:
Doamne milueşte.
Ş i se cântă de fraţi: Doamne milueşte, de trei ori.
CĂ MAŞ A
Apoi îmbră cat fiind cu că maşa, apucând Preotul de mânecile că - mă şei şi
blagoslovind, zice:
Fratele nostru (N), se îmbracă cu haina veseliei, în numele
Doamne milueşte.
Ş i la fiecare Stih cel ce se îmbracă să rută mâna Preotului şi a Stareţului (de va
fi de faţă ) şi haina ce se binecuvintează .
PARAMANUL Apoi ia Preotul Paramanul în mână şi zice :
Fratele nostru (N), primeşte Paramanul spre logodirea
marelui şi îngerescului Chip; în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
Ş i până ce se, cântă Doamne milueşte de trei ori, îi pune Paramanul,
asemenea şi la celelalte.
CRUCEA Preotul ia Crucea şi zice:
Fratele nostru (N), ia semnul Crucii Domnului pre pieptul său,
ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a-1 urmă, şi în tot
ceasul a’şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de
defăimările, de ranele, de loviturile preste obraz, de
răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi Mântuito-
rului nostru Iisus Hristos, carele de bună voie le-au răbdat
pentru noi; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să
zicem toţi pentru dânsul:
Doamne milueşte.
570 BANDUIALA
DULAMA (tunică lungă )
Ş i punându-i Crucea la piept, ia preotul Dulama şi binecuvân- tându-o zice: Să
zicem toţi pentru dânsul: Doamne milueşte.
BRÂUL.
Luând Preotul brâul, zice:
Fratele nostru (N), îşi încinge mijlocul său cu puterea
adevărului, spre omorîrea trupului şi înnoirea duhului; în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem toţi
pentru dânsui: Doamne milueşte.
POTCAPICUL Luând Preotul Potcapicul, zice:
Fratele nostru (N), se acopere cu Coiful, nădejdea mântuirei,
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne milueşte.
RASA.
Luând Preotul Rasa, zice:
Fratele nostru (N), se îmbracă în haina mântuirei şi în zaua
dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate gândurile
cele rele şi de cugetele voiei sale, iară gândul morţii totdeauna
să-l aibă în mintea lui; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
SANDALII (Bocancii)
Binecuvântând Sandalii sau Papucii Preotul zice:
Fratele nostru (N), se încalţă cu sandalii spre gătirea
Evangheliei păcii. In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
MANTIA
Apoi luând Mantia, Preotul zice:
Fratele nostru (N), ia Paliul, logodirea marelui şi îngerescului
Chip, spre podoaba de nestrică- ciune şi de curăţie. In numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul:
Doamne milueşte.
CAMILAVCA.
Luând şi Camilavca, Preotul zice:
Fratele nostru (N), a luat logodirea marelui şi îngerescului
Chip. In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem
pentru dânsul: Doamne milueşte.
METANIILE
Apoi luând Metaniile, Preotul zice:
Fratele nostru (N )> primeşte sabia Duhului, carea este
cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din tot ceasul
către Hristos; că eşti dator în toată vremea a aveâ în minte, în
inimă, în cuget şi în jurata, numele Domnului Iisus, şi a zice:
Doamne tisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pre
mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
CRUCEA
Luând apoi Preotul Crucea şi dându-i-o în mână zice:
Au zis Domnul: De voeşte cineva să vină după mine, să se
lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-mi urmeze mie.
FĂ CLIA
Apoi ia Preotul o lumânare aprinsă şi zice:
Au zis Domnul: Aşâ să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, ca să vază faptele voastre cele bune, şi să slăvească
pre Tatăl vostru cel din ceruri.
Apoi Diaconul: Domnului sâ ne rugă m.
Ş i Preotul.
Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre robul tău
(N),în curtea ta cea duhovnicească, şi-l numără pre dânsul
împreună cu turma ta cea cuvântătoare. Curăţeşte-i cugetul lui
de poftele trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia; şi-i
dă lui necontenit să-şi aducă aminte de bunătăţile cele ce zac
înaintea celor ce te iubesc pre tine, şi carii pentru împărăţia ta
s’au răstignit pre sineşi în această vieaţă. Căci tu eşti Păstorul şi
cercetătorul sufletelor noastre, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Ş i binecuvântând Preotul pre monahul cel nou, îl duce de-1 pune în strană ,
iară de sunt mai mulţi îi pune pre toţi, unul lângă altul şi de este Liturghie, Preotul
zice:
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru; şi celelalte. Iară de nu este Liturghie, să zică
Ectenia aceasta:
Pentru572
fratele nostru (N), şiRÂNDUIALA
pentru acoperirea şi ajutorul lui
dela Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpedecat să plinească
scopul Chipului monahicesc, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna credinţă şi
curăţia, Domnului să ne rugăm.
P entru ca să se lepede el de omul cel vechiu şi să se
îmbrace în cel nou, cel zidit după Dumnezeu, Domnului
să ne rugăm.
Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui; Domnului să ne
rugăm.
P entru ca să ne isbăvim noi de tot necazul, mânia,
primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Pe prea sfânta Curata... Vozglas:
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru... ?' îndată: câţi tn
Hristos v’aţi botezat, în Hristos v’aţi îmbră cat, Aliluia.
Prochimen glas al 3-lea.
Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu de cine mă voiu teme ?
Stih:
Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voiu înfricoşâ ?
Din cartea cea către Efeseni a sfântului Apostol Pavel cetire, Cap. 6, Y. 10.
F raţilor, întăriţi-vă întru Domnul, şi întru puterea tăriei

lui. Imbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca
să puteţi stă împrotiva meşteşugi- rilor diavolului. Căci nu
ne este nouă lupta împrotiva trupului şi a sângelui, ci
împrotiva înce- pătoriilor, şi a domniilor, şi a stăpânitorilor
în- tunerecului veacului acestuia; împrotiva duhurilor
răutăţei întru cele cereşti. Pentru aceea, luaţi toate armele
lui Dumnezeu, ca să puteţi stă îm- protivă în ziua cea rea,
şi toate isprăvindu-le să staţi. Staţi drept aceea,
încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul, şi îmbrăcându-
vă cu zaua dreptăţii, şi încălţându-vă picioarele întru
gătirea Evangheliei păcii; preste toate luând pavăza cre-
dinţei, cu care veţi puteă stinge toate săgeţile vicleanului
cele aprinse. Ş i coiful mântuirei luaţi, şi sabiea Duhului,

care este cuvântullui Dumnezeu.^
574 RÂNDTJTALA
Să racul acesta a strigat, şi Domnul l-au auzit pre dânsul. Ş i din toate
necazurile lui l-au izbă vit:
Cetire din sfânta Evanghelie a lui Mateiu.
¿sâîs-au Domnul: cel ce iubeşte pre tată, sau pre txXmamă
mai mult de cât pre mine, nu este 'Â^Jvrednic de mine; şi cel
ce iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult de cât pre mine, nu
este vrednic de mine. Ş i cine nu-şi ia Crucea sa şi nu urmează
după mine, nu este vrednic de mine. Veniţi la mine toţi cei
osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre voi. Ridicaţi jugul
meu asupra voastră, şi vă învăţaţi dela mine, că sunt blând şi
umilit cu inima, şi veţi află odihnă sufletelor voastre. Că jugul
meu este bun, şi sarcina mea
uşoară este. Diaconul:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila ta...
Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului
lui Dumnezeu (N)...
Preotul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă
Se cuvine a şti, că de va fi Liturghie, şi după Ectenie : încă ne rugă m pentru
mila, vieaţa... şi celelalte, să se zică Ecteniile ce s’au pus mai sus pentru c£l
că lugă rit, adă ogând la începutul fiecă reia: încă ne rugă m, şi lă sând afară :
Domnului să ne rugă m, dela urmă . In vremea dumnezeeştei împă rtă şiri, merge
monahul cel nou de se împă rtă şeşte, dacă este slobod la aceasta.
Iară terminându-se sfinţita Liturghie, în vremea rugă ciunii Amvonului, se
pune în mâinile celui că lugă rit o Evanghelie, la care venind fraţii pe rând, după
luarea Anaforei, să rută Sfânta Evanghelie şi cinstita Cruce, şi-l întreabă : Cum te
chiamă ? Iar el spunându-le.
numele, fraţii ră spund: Să te mântueşti tn Domnul frate, şi te roagă şi pentru noi. Ş i aşa se
face să rutare ş i Otpust.
S
Apoi se cântă această Stihiră , glas l-iu:
^ă cunoaştem fraţilor puterea tainei; căci pre mul cel

curvar, carele dela păcat a venit din nou la casa
părintească, prea bunul părinte îm- brâţişându-1 îl
sărută, şi iarăşi îi dărueşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte
tainică veselie cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat; ca noi

să ne purtăm în totul vrednici de iubitorul de oameni Tată ce
l-a jertfit, şi de prea slăvită jertlă, Mântuitorul sufletelor
noastre.
Apoi ieşind din Biserică , merge monahul cel nou, cu lumânarea aprinsă la Stareţ sau
Egumen pentru binecuvântare. Iar Egumenul îl învaţă iară şi cele ce privesc vieaţa
că lugă rească : despre ascultare, tă ierea voiei, umilita cugetare, ş i altele ce-1 va lumina Duhul
Sfânt.
I
Ş i pentru înlesnire s’a pus aici acest mic cuvânt sfă tuitor.
ată frate, că cu Darul lui Dumnezeu te-ai în- _ vrednicit a te

îmbrăcă în sfântul şi îngerescul Chip, prin lepădarea cea
desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei; şi ai venit a sluji
Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat
înaintea Sfântului Jertfelnic şi înaintea sfinţilor lui îngeri şi a
tuturor Sfinţilor. Pentru aceasta frate, se cuvine ţie de a
pururea să aibi înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele
aceste; căci nepăzindu-le (care să nu fie!) curate şi
neprihănite, întrebat vei fi în ziua înfricoşatului Judeţ al lui
Hristos. Ş tiind şi aceasta, de cine te-ai lepădat şi de cine te-ai
lipit; căci te-ai lepădat de întunerec şi te-ai lipit de lumină;
deci dar, ca fiu luminii să umbli, slujind lui Dumnezeu
credincios în toată curăţia şi adevărul; slujind şi părinţilor ca
însuşi lui
Hristos, iară nu ca oamenilor; ca să fii tuturor ca
o făclie aprinsă, dupre cuvântul Domnului: Aşâ să lumineze
lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre
cele bune, şi să proslăvească pre Tatăl vostru carele este în
ceruri. Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus
Hristos şi tuturor Sfinţilor lui, petrecând întru adevărată
ascultare şi în cea desăvârşit tăiere a voiei tale, până la
moartea ta dupre cum te-ai făgăduit slujind lui Dumnezeu
ziua şi noaptea cu toată răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi
pentru tine să se plinească făgăduinţa cea adevărată a
Domnului Jiostru Iisus Hristos, carele însuşi a făgăduit-o întru
sfânta sa Evanghelie, zicând: Unde şunt eu, acolo şi sluga mea
576 RÂNDUIALA
va fi. Care făgăduinţă, părinte să te învrednicească prea
milostivul Dumnezeu a o câştigă, întru Domnul nostru Iisus
Hristos, căruia se cuvine slava, împreună şi Tatălui şi Sfântului
Duh în veci, Amin.
Apoi binecuvântându-1 îi dă voie să plece.
Venind vremea mesei, merge şi monahul cel nou în trapeză şi stă cu luminarea aprinsă în
mâini ascultând citirea. Iară după sfârşitul mesei i se dă dela chelar într’un vas, vin cu care
cinsteşte pe fraţi, ca ş i cum s’ar împă ca cu dânşii, dând fiecă rui câte cincizeci dramuri. Apoi
ieşind fraţii din trapeză mă nâncă ş i el. Se cuvine încă ca monahul cel nou să pă zească cu
dinadinsul toată pravila bisericii, depă rtându-se în cinci zile (întru care şi de haine nu se des-
bracă ) de tot alt lucru, afară de citire, dacă ş tie.
RÂNDUIALA
Shimei celei mari, sau a marelui şi îngerescului Chip.
De cu seara se aduc înlâuntrul Bisericii vestmintele celui ce vo- eşte a primi sfântul Chip şi
se pun în altar la poalele Sfintei Mese. Iară la Utrenie se cântă canonul urmă tor, fă cându-şe
începutul aşâ:
SH1MEI CELEI MARI 577
Binecuvântând Preotul, noi zicem:
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie. împă rate ceresc... Sfint< Dumnezeule... Prea Sfântă
12
Treime... Ş i după Tată l nostru... Că î ta este împă ră ţia... Doamne milueşte, de ori. Slavă ş i
acum.. Veniţi să ne închină m... de 3 ori. Psalmul 50, Milueşte-mă Dum nezeule... Ş i îndată
începem
Canonul. ’
Al că ruia acrostih la greci este acesta:
*
Dâ-mi Hristoase, mie celui încercat, bun sfârşit.
¥
1 2
Peasna , glas al -lea Irmos:
eniţi noroade să cântăm cântare lui Hristos

___ Dumnezeu, celui ce au despărţit marea, şi au
„povăţuit pre norodul pre care l-au scos din ro- „bia
Eghiptenilor; că s’au proslăvit.
Stih: Milueşte-mă Dumnezeule, milueşte-mă .
Primeşte Hristoase Mântuitorule, pre cel ce e alergat la a ta

iubire de oameni, care acum vine către sfântul Chip întru
dragostea sufletului şi ci cuget iubitor de faptă bună.
Invredniceşte-mă pre mine bunule Stăpâne, s ridică sarcina
şi a veni supt jugul tău cel bun, pierzând sarcina greşalelor
mele celor multe, mult Milostive.
A scăpă de acum de alunecarea păcatului bine voeşte,
ştergând cu roua Darului întinăciunile greşalelor celor fără de
număr, care sunt lucrate dc
mine
- Slavă ...
Cela ce pentru noi cu trup te-ai îmbrăcat şi moartea pentru
noi ca un milostiv ai primit, cu- răţeşte Indurate pre cela ce se
apropie către tine, de spurcăciunile cele trupeşti.
Si acum:
>
Scăpare şi înainte stătătoare şi acoperemânt luminos te-
am câştigat pre tine, carii crezându-te pre tine Născătoare de
Dumnezeu Prea Sfântă, ne învrednicim dumnezeeştei priviri.
I
Peasna, 3 Irmos:
ntăreşte-ne pre noi întru tine Doamne, cela ce _prin lemn ai

omorît păcatul; şi frica ta o să- „ deşte întru inimile noastre,
a celor ce te cântăm „pre tine.
Curăţeşte Hristoase pre robul tău carele aleargă la tine, şi îl
578 RANDTJIALA
învredniceşte pre acesta petrecerii cuvioşilor, ca să petreacă

cu bună credinţă şi cu dreptate.
Schimbare vieţii şi prefacere dumnezeescul a- cesta Chip,
dă credinciosului robului tău, celui ce vine la tine şi curăţire de
greşale.
Unule bunule Milostive, cela ce nu voeşti moartea
oamenilor, pre robul tău carele cade către tine, numără-1 în
ceata Sfinţilor.
Slavă :
Pre mine carele voesc a călători pre a ta cale şi a alege
vieaţă purtătoare de cruce, primeşte- mă, curăţeşte-mă de
greşalele cele mai dinainte, Iubitorule de oameni.
Ş i acum:
Blestemul Evei l-ai dezlegat Curată, născând tuturor pre
cela ce au izvorît binecuvântare necheltuită, pre Mântuitorul
lumii Maică Fecioară.
Sedealna, glas al 4-lea, Podobie: Degrab ne întîmpină ...
Cei ce voiţi zice Domnul în urma mea a veni, cu osârdie

lepădaţi-vă de pătimirile cele lumeşti, de părinţii cari v’au
născut şi de femei şi de fraţi şi de prieteni şi de averi şi de
case şi de rudenii şi de robi; şi primiţi vrednicia Apostolilor mei.
â
Peasna 4, Irmos:
uzit-am Doamne auzul rânduelii tale, şi te-am proslăvit

unule Iubitorule de oameni.
Pre mine cela ce mă întorc, primeşte-mă Cu- vântule al lui
Dumnezeu, ca pre curvarul de demult şi ca pre vameşul,
unule Iubitorule de oameni.
Izbăvitor te-ai făcut al nostru, prin Cruce lumea
răscumpărând; pentru aceasta caz la tine, iz- băveşte-mă
Stăpâne.
Pre mine cel însemnat cu Darul şi cu lumina dumnezeeştii
tale cunoştinţe, arată-mă oaie a turmei tale celei
cuvântătoare.
Slavă ...
Cela ce ai ridicat pre Lazăr din morţi, pre mine cel omorît
cu boldul păcatului, înviază-mă Stăpâne.
Ş i acum...
Binecuvântată prea curată Maica lui Dumnezeu, cu a ta
înainte stare şi cu dumnezeescul a- coperemânt, păzeşte-mă
pre mine Stăpână.
B
Peasna 5, Irmos:
ătătorule de lumină şi făcătorule al veacurilor Doamne,

întru lumina poruncilor tale povă- „ţueşte-ne pre noi, că
afară de tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
Prin ascultarea ta Hristoase, ai stricat pre neascultarea
noastră ca un Dumnezeu, şi intrarea împărăţiei prin pocăinţă
şi prin credinţă nouă ne-ai arătat.
V ăzându-mă pre mine cela ce mi-am sfârşit vi- eaţa intra
580 RÂNDUIALA
lenevie, aşează-mă întru luare aminte a sârguinţei Hristoase,

cu zaua dreptăţii îmbrâ- cându-mă.
Cela ce prin credinţă şi prin baia naşterii de a doua, m-ai
spălat pre mine de strămoşescul blestem, spală-mă cu
izvoarele lacrămilor, pre cel întinat cu cumplite greşale.
Slavă ...
Pre mine cel pogorît jos şi împilat către pământ Stăpâne, cu
sarcina cea pătimaşă şi purtătoare de moarte a greşalelor, cu
mâna ta cea purtătoare de vieaţă îndreptează-mă.
Si acum...
i
Intocma fiind cu Tatăl dupre închipuirea cea fără de

început, te-ai făcut cu noi întocma, năs- cându-te din Maica
cea neispitită de nuntă, cu ale căreia rugăciuni, Dumnezeule
omule mântu- şte-mă pre mine.
I
Peasna 6, Irmos:
ntru adâncul păcatelor fiind încunjurat, chem adâncul
milostivirii-tale cel neurmat; scoate-mă „din stricăciune
Dumnezeule.
Să nu treci cu vederea zidirea ta Stăpâne, ci cu darul Crucii
tale mântueşte-mă pre mine; şi cu cinstitul sânge pre care l-ai
izvorît din dumne- zeească coasta ta.
Precum nefiind mai întâiu, mai zidit, aşâ pre mine cel pierdut
cu păcatele mele iarăşi căutân- du-mă, mântueşte-mă ca un
Păstor bun şi îndurat.
Slavă ...
F ericitelor nădej di a mă împărtăşi pre minţ, care sunt
gătite tuturor plăcuţilor tăi, a căror vieaţă a o urmă
învredniceşte-mă unule Iubitorule de oameni.
Ş i acum...
Cela ce cu nestricăcioase mâini m’au închipuit pre mine,
iarăşi de iznoavă m’au închipuit pre cel foarte netrebnic, din
pântecele tău Stăpână, luân- du-mă pre mine desăvârşit ca
un Indurat.
Condac, glas 1.
Braţele părinteşti sârgueşte a le deschide mie, că cu
desfrânare mi-am cheltuit vieaţa mea, spre bogăţia cea
necheltuită a îndurărilor tale privind Mântuitorule; acum nu
trece cu vederea inima mea cea sărăcită, pentrucă ţie
Doamne cu umilinţă strig: greşit-am Părinte la Cer şi înaintea
ta.
C
Peasna 7, Irmos:
V hipul cel de aur în câmpul Deirâ cinstindu-se, cei / trei
tineri ai tăi au călcat porunca cea fără „de Dumnezeu, şi
în mijlocul focului fiind aruncaţi, rourându-se au cântat: Bine
eşti cuvântat „Dumnezeul părinţilor noştri“.
îndreptând către tine cărările mele Bunule şi inima mea, cu
înnoirea dumnezeescului Duh, pre cel învechit de iznoavă
zideşte-1; cu podoaba sfinţeniei împodobind pre cel ce îţi
strigă ţie: Bine eşti cuvântat Dumnezeule al părinţilor noştri.
De mâna mea cea dreaptă ca un bun luându-mă, către
vieţuirea cea bine plăcută ţie, arată-mă drept păşind-, şi
către săvârşirea vieţii a mă sui, strigând ţie: Bine eşti cuvântat
Dumnezeul părinţilor no- ştri.
C u trândăvire mai înainte petrecându-mi vieaţa mea
ticălosul, către tine Stăpânul acum viu, spre a ta bunătate
nădăjduindu-mă, şi spre singură milostivirea ta, şi caz
strigându-ţi ţie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă ...
Cu vetrela crucii şi cu suflarea cinstitului şi dumnezeescului
Duh, povăţueşte-mă către limanul slăvitei voei tale şi către
moştenirea celor cereşti, şi mă învredniceşte a’ţi cântă ţie:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Ş i acum...
Pre Dumnezeu Mântuitorul şi izbăvitorul lumii l-ai născut
Preacurată, pre carele acum roa- gă-1, ca să îmbrace cu bună
cuviinţă a faptelor bune şi cu luminare şi cu Darul pustniciei,
pre cei ce cântă: Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pre
Dumnezeu cu trup.
Peasna 8, Irmos:
C
582 BÎNDTJIALA
uptorul cel cu foc oarecând în Vavilon, lucrările ş’a
despărţit cu dumnezeeasca poruncă, „pre Haldei
arzându-i, iară pre credincioşi rou- „rându-i, pre cei ce
cântau: Binecuvântaţi toate „lucrurile Domnului pre Domnul“.
Biruinţă ai dat nouă asupra diavolului chipul Crucii tale, întru
care surpăm meşteşugirile aceluia, şi viclenele întărâtări,
strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Dat-ai nouă a puteâ înnoi de iznoavă Darul Botezului prin
mărturisire, prin vieaţă curată, prin vărsarea lacrămilor şi prin
pocăinţă adevărată, Iubitorule de oameni.
Patimile trupului a le supune minţei prin în-
SHIMEI CELEI MARI 58S
..... n-rrr fr riTiT» ww mw wm'm*iwwm -mMwmw Mmmtmrw jinjrrjVM~irj~W‘xntif“jftfwrwtjirfj'jr
frânare şi prin postire, dă robului tău, prin chipurile vieţii celei

mai bune, cu depărtarea acelei mai rele, şi prin neîncetată
păzirea poruncilor tale.
Slavă ...
De sus înnoeşte nouă de iznoavă închipuirile punerii de fii
a dumnezeescului Duh, şi cu lucrarea şi cu Darul, ca un singur
lesne schimbat spre bunătate, prin meşteşugirea iubirii de
oameni, şi a prea neasemănatei bunătăţi.
Ş i acum:
Rumpe lanţurile greşalelor şi zapisul păcatului aceluia ce
vine către dumnezeescul Chip, cu linişte şi cu cucernicie
Preacurată, întru credinţa cea drept credincioasă întărit
păzindu-1.
F
Peasna 9, Irmos:
'iul Părintelui celui fără de început, Dumne- _ zeu şi

Domnul, întrupându-se din Fecioară s’a „arătat nouă, ca
să lumineze cele întunecate, şi „să adune cele risipite. Pentru
aceasta pre Născătoarea de Dumnezeu cea întru tot cântată
să o „slăvim.
Dă-tni mie Cuvântule al lui Dumnezeu, cu vrednicie a vieţui
întru chemarea sfântului Chip, şi întinăciunea păcatului meu şi
bubele greşalelor, cu dumnezeescul Darul tău le şterge mult
Milostive.
Mântuitorule, ca pre un chemat mântueşte-mă rogu-mă
ţie, pre mine carele viu către tine cu inimă curată, şi greutatea
răutăţii mele luându-o, ca un singur îndurat, cu milostivire mă
odihneşte precum te-ai făgăduit atotputernice.
Hristos acum dărueşte, bun fiind şi milostiv, dumnezeeşti
dăruiri celor ce vin către dân
584 RÂNDUIALA
sul, şi se apropie prea cu cucernicie către dumnezeescul
scaun al Darului, dându-le Darul bunătăţii celei negrăite.
Slavă ...
Cuvântule cela ce ai puterea cea împreună alergătoare cu
voirea ta, slujitori vrednici pre noi ne arată ai Evangheliei tale; şi
făgăduinţele cele către tine, învredniceşte-ne a le împlini, cu
rugăciunile Sfinţilor tăi, Dătătorule de vieaţă.
Ş i acum...
Pre Fiul tău cel milostiv, cea cu totul fără prihană, roagă-1,
ca cela ce vine cu credinţă către dumnezeescul Chip, să
ajungă prea cu cucernicie către sfârşitul pustniciei cel mult
rugat, pentru că pre tine Curată apărătoare te-am câştigat.
Apoi stihirile glas al 2-lea, Podobie: Când de pre lemn...
P re mine cela ce viu către tine cu credinţă Stăpâne,
puindu-mă pre cărările dreptăţii tale, povă- ţueşte-mă ca un
singur milostiv, şi mă îndrep- tează Mântuitorule pre mine cel
căzut şi aruncat jos cumplit de mulţimea greşalelor mele;
pentru că nădăjduind spre ajutorul tău, viu către petrecerea
aceasta îngerească, Iubitorule de oameni.
Având izvorul bunătăţilor Hristoase, cela ce nu voeşti
moartea păcătoşilor pentru negrăita milă; ci dărueşti
pocăinţă credincioşilor, celor ce cunosc pre neajunsă
rânduiala ta; primeşte pre cela ce vine cu osârdie către
dumnezeescul Chip, şi mântueşte pre cela ce cade la iubirea
ta de oameni.
Slavă ...
Z idul păcatului meu voiu trece întru tine Mântuitorule, şi
mă voiu izbăvi; că tu ai plătit datoria mea, şi cu preţ m’aî
răscumpărat pre mine cel robit, arătând bogăţia bunătăţii
tale, şi vrând a izvorî adâncul milostivirei, tuturor celor ce te
laudă pre tine Iubitorule de oameni.
Ş i acum...
Pentru toţi te rogi cea ce eşti bună, carii scapă cu credinţă
întru acoperemântul tău cel puternic; că pre altul nu avem
păcătoşii către Dumnezeu, să ne izbăvească pururea de
SHIMEI CELEI MAM 585
nevoi şi de scârbe, fiind însărcinaţi cu multe păcate, Maica
Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea către tine cădem,
izbăveşte de toată încunj urarea pre robii tăi.
Spre ştiinţă . In vremea ceasului al treilea, cela ce va să primească marele Chip, aflându-
se. dela început în Biserică , merge împreună cu cela ce are să -l ducă pre sub mantie, şi ia
binecuvântare dela Egumen, sau în lipsă , dela strană , să rută sfintele Icoane, precum s’a spus
mai pre larg la rânduiala Chipului celui mic. Apoi stă în tinda Bisericii până la vohodul cel mic.
Iar după vohod, se zic troparele zilei, apoi urmă toarele Antifoane.
Antifonul I, glas al 4-lea:
Vrut-am cu lacrămi a şterge zapisul greşalelor mele
Doamne, şi în cealaltă vreme a vieţii mele, prin pocăinţă a’ţi
bine plăceâ ţie; ci vrăjmaşul mă amăgeşte, şi îmi luptă
sufletul meu. Doamne mai ’nainte de ce voiu pieri până în
sfârşit, mântueşte-mă.
Cine înviforându-se şi alergând la limanul a- cesta nu se
mântueşte? Sau cine chinuindu-se şi căzând la Doftorul
acesta nu se vindecă? Zidito- rule al tuturor şi Dof tore al celor
ce bolesc, Doamne, mai ’nainte de ce voiu pieri până în sfârşit,
mântueşte-mă.
O aie sunt a cuvântătoarei tale păstorii, şi către tine
năzuesc Păstorul cel bun; caută-mă pre mine cel rătăcit
Dumnezeule, şi mă milueşte.
Slavă , Ş i acum, a Nă scă toarei.
Din toate primejdiile izbăveşte-ne pre noi binecuvântată de
Dumnezez Născătoare, ca toţi să-ţi strigăm ţie: Bucură-te
apărătoarea sufletelor noastre.
Antifonul al 2-lea, glas al 4-lea.
Intru izvorul cel tainic al naşterii de a doua oară, punere de
fiu luând şi izbăvire, întru nebăgare de seamă şi în căderi
vieaţa cheltuindu-mi Bunule, acum strig ţie: Izvor de lacrămi
de pocăinţă dărueşti-mi mie, şi spală întinăciunea gre- şalelor
mele, atotputernice Mântuitorule şi mult milostive.
Vifor de păcate mă cuprinde pre mine Mântuitorule, şi ne
mai putând suferi viscolul, la tine caz cel singur cârmuitor; ca lui
Petru mâna iubirii tale de oameni întinde-mi mie şi mă
mântueşte.
586 BANDUIALA
Slavă , Ş i acum, a Nă scă toarei.
Izbăveşte-ne pre noi din nevoile noastre, Maica lui Hristos
Dumnezeu, ceea ce ai născut pre Făcătorul tuturor, ca toţi să
strigăm ţie: Bucură-te cea singură părtinitoare a sufletelor
noastre.
Antiionul al 3-lea, glas al 4-lea.
Unde este împătimirea lumii? Unde este nălucirea celor
vremelnice? Au nu toate acestea le vedem pământ şi cenuşe?
Deci ce ne ostenim în- deşert? Ce dar nu ne lepădăm de
lume, şi să urmăm celui ce strigă? Cela ce voeşte a merge
după mine, să ia asuprăşi Crucea mea, şi va moşteni vieaţa
veşnică.
Stih: Veniţi fiilor, ascutaţi-mâ pre mine, frica Domnului vă voiu Învă ţă pre voi.
Veniţi toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre
voi. Ridicaţi jugul meu asupra voastră, şi vă învăţaţi dela taine,
că blând sunt şi smerit cu inima, şi veţi află odihnă sufletelor
voastre.
Stih: Ră tă cit-am ca o oaie pierdută , caută pre robul tă u, că poruncile tale n’am uitat.
Oaie sunt a cuvântătoarei tale păstorii, şi către tine năzuesc

Păstorul cel bun; caută-mă pre mine cel rătăcit Dumnezeule,
şi mă milueşte.
Apoi: Veniţi să ne închină m şi să că dem, şi să plângem înaintea Domnului, celui ce ne-au
fă cut pre noi.
Doamne Doamne, caută din Cer şi vezi, şi cercetează viea

aceasta, şi o săvârşeşte pre dânsa, pre carea o au sădit
dreapta ta.
Slavă , Ş i acum a Nă scă toarei:
Una curată şi fără prihană Fecioară, ceea ce fără de

sămânţă pre Dumnezeu l-ai născut cu trup, pre acela roagă -1
pentru mântuirea sufletelor noastre.
Spre ştiinţă . In vreme ce se cântă acestea, se dezbracă de haine cela ce are a primi
marele Chip, şi ră mâind numai în că maşa cea de lână şi în că lţuni, stă în mijlocul tindei
Bisericii împreună cu cela ce va să -l ducă pe sub mantie; şi ispră vindu-se Antifoanele,
mergem în tindă cântând acest Tropar, glas I-iu, podobie: Mormântul tă u...
Braţele părinteşti sârgueşte a le deschide mie; că cu

desfrânare pre a mea vieaţă o am cheltuit. Spre bogăţia cea
nechieltuită a îndurărilor tale căutând Mântuitorule, acum
inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; pentrucă ţie
Doamne întru umilinţă strig: greşit-am Părinte la Cer şi
înaintea ta. (Numai odată să cântă m).
Apoi îl întreabă preotul zicând:
întrebare: Ce ai venit frate că zând la sfântul jertfelnic şi la a- ceastă sfântă însoţire?
Ră spuns: Dorind vieaţa pustnicească , cinstite pă rinte, întrebare: Doreşti a te învrednici de
îngerescul Chip, şi a fi rân
duit în ceata monahilor?
Preotul:
Cu adevă rat bun ş i fericit lucru ai ales, numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele
bune cu osteneală se câştigă , ş i cu durere se ispră vesc.
întrebare: De bună voia ta te apropii de Domnul?
Ră spuns: Aş â, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Nu de vre-o
nevoie, ori silă ?
Ră spuns: Nu, cinstite pă rinte.
întrebare: Vei petrece în Mă nă stire şi în pustnicie până la cea
din urmă a ta ră suflare?
Ră spuns: Aş â, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Te vei pă zi pre sineţi în
feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?
Ră spuns: Aş â, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Pă zi-vei până ia moarte
ascultarea că tre Proiestos şi că tre toată fră ţimea în Hristos?
Ră spuns: Aş â, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite pă rinte, întrebare: Ră bdâ-vei toate
supă ră rile şi strâmtoririle vieţii celei singuratice, pentru împă ră ţia cerurilor?
¥
Apoi Preotul citeşte această chemare.
ezi fiule, ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos.
Pentrucă îngerii sunt de faţă nevăzut, scriind mărturisirea
ta aceasta, carea şi cerută va fi la a doua venire a Domnului
nostru Iisus Hristos. Deci te povăţuesc pre tine la vieaţa cea
mai desăvârşită, după cum s’a arătat a fi vieaţa Domnului,
mărturisindu-ţi, care se cuvine ţie a le primi, şi de care se cade
a fugi. Deci lepădarea de sine, nimic alt este, după cela ce $u
zis: de cât făgăduinţa' a Crucii şi a morţii.
SHIMEI CELEI MARI 589
Deci cunoaşte că din ziua de astăzi vei fi răstignit şi omorit

lumii prin cea desăvârşit lepădare. Pentrucă te lepezi de
născători, de fraţi, de femee, de copii, de părinţi, de rudenii,
de prieteni, de iubiţi, de cei obişnuiţi, de gâlcevile cele din
lume, de griji, de agoniseli, de averi, de deşarta şi zadarnica
dezmierdare şi slavă; şi ai a te lepădă nu numai de cele
înainte zise, ci încă şi de al tău suflet, după glasul Domnului,
ce zice: Cela ce voieşte să vie după mine să se lepede de sine,
şi să-şi ia Crucea sa, şi să’mi urmeze mie. Deci de ai ales cu
adevărat ai urmă lui, şi de doreşti fără minciună a te chemă
al lui ucenic, găteşte-te dintru această vreme de acum, nu
către odihnă, nu către negrijire, nu către desfătări, nu către
altcevă din cele pre pământ veselitoare şi îndulcitoare; ci către
nevoinţe duhovniceşti, către înfrânarea trupului, către
curăţirea sufletului, către sărăcie desăvârşit, către plâns bun,
către toate cele întristă- cioase şi dureroase ale vieţii cei
făcătoare de bucurie după Dumnezeu. Pentrucă ai şi a
flămânzi, şi a însetă, şi a fi gol şi dosădit şi batjocorit, şi ocărît
şi gonit, şi de multe alte întristăcioase în- cunjurat, cu care
vieaţa cea după Dumnezeu se închipueşte. Ş i când acestea
toate le vei pătimi, bucură-te, zice Domnul, că plata ta multă
este în ceruri. Deci cu bucurie bucură-te, şi cu veselie
veseleşte-te, că astăzi te-au ales pre tine, şi te-au despărţit
Domnul Dumnezeu de vieaţa cea lumească, şi te-au pus ca
înaintea feţii sale, întru zvo- rârea rânduielii monahiceşti, întru
ostăşirea vieţii cei cu chip îngeresc, întru înălţimea petrecerii
cei următoare celor cereşti; lui îngereşte a-i sluji, lui cu toată
întregimea a-i lucră, cele de sus a le cugetă, cele de sus a le
căută, pentrucă a noastră petrecerea, după Apostolul, în
ceruri este. O chemare nouă! O dăruire a Tainii! Al doilea
Botez iei astăzi frate prin bogăţia dăruirilor Iubitorului de
oameni Dumnezeu, şi de păcatele tale te cu- răţeşti, şi fiu al
luminii te faci, şi însuşi Hristos Dumnezeu împreună se bucură
cu sfinţii săi îngeri de a ta pocăinţă, junghiind ţie viţelul cel
590
hrănit. Cu vrednicie deaceia chemării umblă; depărtea- ză-te
RANDUIALA
de împătimirea celor deşarte; urăşte pofta ceea ce către cele

de jos te trage pre tine; tot dorul tău mută -1 către cele cereşti;
nicidecum să te întorci la cele dinapoi, ca să nu te faci stâlp de
sare, ca femeia lui Lot, sau ca câinile ce se întoarce spre a sa
vărsătură, şi se va împlini spre tine cuvântul Domnului; că
nimenea puind mâna sa pre plug, şi întorcându-se la cele
dinapoi, îndreptat este întru împărăţia cerurilor, pentrucă nu
este ţie mică primejdia,- făgăduindu-te acum toate cele mai
’nainte zise a le păzi, apoi a nu te griji de făgăduinţă; sau
către cea de mai ’nainte vieţuire de al doilea a alergă, sau de
părintele (cel duhovnicesc) a te despărţi, şi de fraţii cei ce
împreună se pustnicesc, sau rămâind şi cu defăimare vieţuind
zilele tale; de vreme ce mai grele vei aveâ întreptările, de cât
cele de mai ’nainte, la înfricoşatul nemitarnicul judeţ al lui Hri-
stos, cu cât de mai mult dar te îndulceşti acum. Ş i mai bine
eră ţie precum zice cuvântul, a nu te făgădui, de cât a te
făgădui şi a nu dâ. Nici iarăşi să socoteşti, cum că în vremea
cea trecută a petrecerii tale aicea, destul te-ai nevoit către
nevăzutele puteri ale vrăjmaşului. Ci cunoaşte, că mai vârtos
de acum te vor primi pre tine mai mari nevoinţe a le luptei
celei către dânsul; dar nu va aveâ tărie asupra ta nicidecum,
îngrădit pre tine aflându-te cu tarea credinţă şi dragoste către
povăţuitorul tău, şi cu îndreptarea cea către toată ascultarea
şi smerenia. Pentru aceasta goneşte dela tine neascultarea,
împro- tivă cuvântarea, mândria, pricirea, râvna, zavis- tiea,
mâniea, strigarea, hula, mâncarea pre ascuns, îndrăzneala,
prieteşugul cel deosebit, măgulirea, sfada, cârtirea, şoptirea,
câştigarea cea osebită a vreunui ticălos lucru, şi pre toate
celelalte chipuri ale răutăţii; pentru care vine urgiea lui Dum-
nezeu preste cei ce fac unele ca acestea, şi a se înrădăcinâ
începe întru dânşii stricătorul sufletelor. Mai vârtos dar în locul
acestora câştigă cele cuviincioase sfinţilor; iubire de frăţie,
linişte, blândeţe, cucernicie, cugetare a dumnezeeştilor cu-
SH1XCEI CELEI MARI 591
vinte, citire, păzire a inimii despre spurcatele gânduri, lucrare

după putere, înfrânare, răbdare până la moarte, spre care
părinte făgăduinţele şi toc- melele tale le-ai dat întâiu, şi până
în sfârşit mărturisirea celor ascunse ale inimci tale fă-o, după
cum dumnezeeştile învăţături hotărăsc. Căci zice: se botezau
mărturisindu-şi păcatele lor.
întrebare: Acestea toate aş a le mă rturiseşti, spre nă dejdea puterii lui Dumnezeu, şi întru
aceste fă gă duinţe a îngă dui te fă gă - dueşti până la sfârşitul vieţii, cu Darul lui Hristos ?
Ră spuns: Aş â Dumnezeu ajutând cinstite Pă rinte.
592 BANDUIALA
Apoi zice Preotul rugă ciunea aceasta.
D eci întru tot induratul şi mult milostivul Dumnezeu, carele

deşchide prea curatele îndurări ale neurmatei bunătăţii
sale, fieştecăruia ce vine către dânsul, cu dorire şi cu
fierbinte dragoste, carele au zis: De va şi uită muma pre fii săi,
iar eu nu te voiu uită pre tine. Acela ştiind şi dorinţa ta, şi către
gătirea ta va adăogâ puterea cea de la sine spre împlinirea
poruncilor lui, să te primească, şi să te îmbrăţişeze, şi să te
apere, şi să ţi se facă ţie zid tare despre faţa vrăjmaşului,
piatră de răbdare, pricină de tărie dătător, de bun suflet
câştigător, al bărbăţiei împreună nevoitor, împreună
culcându-se, împreună sculându-se, îndulcind, şi veselind
inima ta cu mângâerea sfântului său Duh, învrednicindu-te pre
tine şi părţii Sfinţilor şi a Cuvioşilor Părinţilor noştri, a lui An-
tonie, a lui Evtimie, a Savei, şi a celor împreună cu dânşii. Cu
carii să moşteneşti Impărâţiea cerurilor, întru Hristos Iisus
Domnul nostru, căruia slava, şi ţinerea şi împărăţiea, şi
puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea
Apoi însemnând preotul cruciş capul celui ce se tunde de 3 ori, zice: Domnului să ne rugă m.
C
Ş i intorcându-se spre ră să rit zice:
ela ce eşti a toateţiitorule Stăpâne, prea înalte împărate al

slavei, cela ce împreună cu viul şi Ipostatnicul cuvântul tău
şi cu Duhul adevărului celui ce din tine purcede, stăpâneşti
toată zidirea cea văzută şi nevăzută; Dumnezeule cela ce şezi
preste Heruvimi şi cu întreit sfântul glas de Serafimi te lauzi
neîncetat, căruia îţi stau de faţă mii de tnii şi întunerece de
întunerece de sfinţi îngeri şi oşti de Arhangheli. Tu eşti lumina,
ceea ce luminează pre tot omul ce vine în lume, rugat fiind de
prea sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara
Maria şi de toată cereasca ta adunare a celor întâiu născuţi în
Ierusalim, caută cu ochiu milostiv spre smerenia robului tău (
N), carele s’a făgăduit şi a mărturisit înaintea a multor martori,
împreunează cu darul cel dăruit lui dela strămoşi al punerii de
fii şi al împărăţiei tale prin sfântul Botez, monahiceasca
aceasta şi a chipului îngeresc făgăduinţă. Aşază-1 săvârşit pe
piatra cea tare şi duhovnicească a credinţii celei întru tine;
întăreşte-1 pre dânsul întru tăria puterii tale şi-l îmbracă pre
dânsul cu atot întrar- marea Sfântului tău Duh. Că nu-i este lui
lupta către sânge şi trup, ci către începătoriile, către
stăpânirile, către ţiitorii de lume ai întunerecului veacului
acestuia, către duhurile vicleniei. încinge mijlocul lui cu puterea
adevărului, şi-l îmbracă pre dânsul în zaua dreptăţii şi a
bucuriei, şi-i încalţă picioarele lui întru gătirea Evangheliei
păcii. In- ţelepţeşte-1 pre dânsul a luă asupră-şi pavăza
credinţii, întru carea va puteâ stinge toate săgeţile vicleanului
cele înfocate, şi coiful mântuirii a-1 primi şi sabia duhului, carea
este graiul tău, sprijinind negrăitele suspinuri ale inimii lui.
împreună numără -1 pre dânsul cu aleşii tăi, ca să se facă vas
al alegerei tale, fiu şi moştean al împărăţiei tale, fiu al luminii şi
al zilei, al înţelepciunii, al dreptăţii, al sfinţirii, al izbăvirii. Fă -1
pre dânsul organ bine viersuitor, Psaltire veselitoare a Sfântului
Duh; ca de aicea cu sporire dezbrăcându-se de omul cel
vechiu cela ce se strică după amăgirea cea iubitoare de
dezmerdare a şarpelui celui cu multe chipuri, să se îmbrace cu
noul Adam cel după Dumnezeu zidit întru cuvi- oşie şi
dreptate. Intăreşte-1 pre dânsul ca totdeauna să poarte ranele
şi Crucea lui Iisus pre trupul său, prin care lui lumea s’a
răstignit şi el lumii. Inchi- pueşte întru dânsul: faptă bună
adevărată a purtă şi nu plăcerea oamenilor, sau luişi plăcere,
întru răbdare buna credinţă, iară în buna credinţă iubire de
fraţi şi ascultare. Dărueşte-i lui priveghind, lucrând, dormind,
sculat fiind, în psalmi şi în cântări duhovniceşti îngereşte, a te
oglindi pre tine întru curată inimă şi a se închină ţie
Dumnezeului celui singur viu şi adevărat, întru bucurie a lui
negrăită. Câ a ta este împărăţia şi stăpânirea şi puterea şi ţie
se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, AminAltă
rugăciune
¡.finte Doamne al puterilor, Tatăl Domnului nostru Iisus
594 RÂNDUIALA
Hristos, binecuvintează pre robul tău ( ), pre carele l-ai chemat
la duhovniceasca ta cămară cea de nuntă şi îl învredniceşte
pre dânsul a fi al tău cuvios rob. Inţelepţeşte-1 pre dânsul,
toarnă preste dânsul Darul şi priceperea cea dela stăpânitorul
Duhul tău. Imputernicează-1 pre dânsul întru războiul cel
împrotiva nevăzutului vrăjmaş. Ridicările asupră-i cele ale
trupului cu puternică tăria ta doboară-le. Dă-i lui a’ţi bine
plăceâ ţie întru laudă şi slavoslovie necontenită întru cântări la
bună vreme, întru rugăciuni bine
primite, întru sfat drept, întru inimă smerită, întru fapta vieţii
şi a blândeţii şi a adevărului. In- vredniceşte-1 pre dânsul a’ţi
bine plăceâ ţie în blândeţe, în dragoste, întru săvârşire, întru
cunoştinţă, întru bărbăţie şi a’ţi aduce ţie laude şi slavoslovii
şi rugăciuni întru miros de bună mireazmă. Săvârşaşte-i
vieaţa lui întru cuvioşie şi dreptate ca pentru necontenită şi
nespurcata unire cea către tine, să se învrednicească cereştii
tale împărăţii. Cu Darul şi cu îndurările şi cu iubirea de
oameni a Fiului tău celui unuia născut, cu carele binecuvântat
eşti împreună cu întru tot sfântul şi bunul şi de vieaţă
Apoi întinzând Preotul mâna spre sfânta Evanghelie, care stă pre Analog înaintea Icoanei
Mântuitorului, zice:
Iată Hristos nevă zut aicea stă de faţă . Vezi, că nimenea pre tine nu te sileşte a veni la
acest Chip. Vezi, că tu de bună voie voieşti logodirea marelui ş i îngerescului Chip.
Ră spuns: Aş â, cinstite Pă rinte, de bună voie.
Ş i după ce zice el aşâ, zice Preotul: Ia foarfecele şi mi le dă mie. Pre carele luându-le de pe
sfânta Evanghelie, le dă în mâna Preotului odată , să rutându-i mâna şi foarfecilţe. Iară Preotul
luându-le zice:
Iată din mâna lui Hristos le iei pre dânsele. Vezi dară cui te fă gă dueşti, de cine te apropii
şi de cine te lepezi.
Apoi zice:
Bine este cuvântat Dumnezeu, carele voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască ş i la
cunoştinţa adevă rului să vie, cela ce este binecuvântat în vecii vecilor.
Deci Preotul îl tunde cruciş zicând:
F ratele nostru (N), îşi tunde părul capului său, în numele
Doamne milueşte.
Ş i se cântă de fraţi Doamne milueşte, de trei ori.
CĂ MAŞ A
Apoi îmbră cat fiind ca că maş a apucând Preotul de mânicele că mă şii şi binecuvântând
zice:
Fratele nostru (N)> se îmbracă cu haina dreptăţii şi a
veseliei marelui şi îngerescului Chip; în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul: Doamne
milueşte.
Ş i la fiecare stih, cela ce se îmbracă să rută mâna preotului şi a Egumenului de este de
ţaţă şi vestmântul ce se binecuvintează . Iară fraţii cântă : Doamne milueşte, ¿e ţ rej orj
DULAMA
596 Apoi ia Preotul DulamaRÂNDUIALA
şi binecuvântându-o zice:
Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
SHIMA
Luând Preotul Shima zice:
Fratele nostru (N), se îmbracă cu Cuculiul ne- răutăţii, coiful
nădejdii de mântuire; în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
ANAVALUL Luând Preotul Anavalul, zice:
Fratele nostru (N) ia Anavalul în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, luând Crucea sa pre umeri, şi urmând
Stăpânului Hristos. Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
BRÂUL
Apoi luând Preptul Brâul, zice:
Fratele nostru (N), îşi încinge mijlocul său, cu puterea
adevărului, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să
zicem pentru dânsul: Doamne milueşte. R A S A
Apoi luând Preotul Rasa ş i binecuvântându-o zice:
Sâ zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.
SANDALII Apoi binecuvântând Sandalii, zice:
Fratele nostru (N), se încalţă cu sandalii spre gătirea
Evangheliei păcii. In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
MANTIA Apoi luând Preotul Mantia, zice:
Ratele nostru ( N), ia Paliul, al marelui şi îngerescului Chip,
spre podoaba de nestricăciune şi de curăţie. în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul:
Doamne milueşte.
POTCAPICUL
Binecuvântând Potcapicul, zice:
Sâ zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.

CAMILAVCA Preotul luând Camilavca, zice:
Fratele nostru (N), a luat marele şi îngerescul Chip; în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne milueşte.
METANIILE
Apoi luând Metaniile şi binecuvântându-le, zice:
SHIMEI CELEI MARI 597
Să zicem pentru dânsul: Doamne milueşte.

Deci îmbră cat fiind, fraţii cântă Troparele acestea, glas al 4-lea:
Imbrăcaţi-vă în vestmântul mântuirii, încinge- ţi-vă cu

cingătoarea întregei înţelepciuni, primiţi semnul Crucii,
picioarele cele înţelegătoare înţrar- maţi-le cu armele
înfrânării, şi veţi află odihnă sufletelor voastre.
Bucura se-va sufletul meu de Domnul. Pentru că m’au
îmbrăcat pre mine cu haina mântuirii, şi cu veşmântul veseliei
m’au înfăşurat, ca unui mire mi-au pus mie cunună, şi ca pre
o mireasă m’au împodobit pre mine cu podoabă.
Iară Preotul zice aceste rugă ciuni:
B
oamne Dumnezeul nostru cel credincios întru poruncile

tale, şi necăit întru darurile tale, şi negrăit întru iubirea ta
de oameni; cela ce ai chemat zidirea ta cu chemare
sfântă, şi ai adus pre robul tău (N), la duhovniceasca ta vieaţă;
dă-i lui vieaţă cu bun chip, petrecere înbunătăţită şi
neosândită, ca întru sfinţire petrecând, neîntinat să păzească
chipul cu care cu puterea ta s’a îmbrăcat. Prin haină adică,
întru dreptate îmbră- cându-se; iară prin brîu omorîrea
trupului, şi întreaga înţelepciune întru sineşi purtând; iară prin
cuculiul coiful mântuirii puindu-şi; iară prin anaval, cu Crucea
şi cu credinţa împodobindu-se; iară prin acoperemântul cel
pre deasupra, cu podoabă de nestricăciune întrarmându-se;
iară prin sandali, ca să păşească pre calea păcii şi a mântuirii,
ca să se facă înfricoşat împrotivnicilor, nebiruit de războinici,
strein de toată dezmierdarea şi pofta de ruşine. Ascultare
învăţându-se, înfrâ- nare uneltind, cu canonul pustniciei
umblând, ca în Psalmi şi laude şi cântări duhovniceşti să cin-
stească pre întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele tău;
urmând urmelor marelui prooroc Ilie, şi ale sfântului Ioan
înainte mergătorului şi Botezătorului, ca aj ungând măsura
săvârşirii, alergarea să
săvârşească, credinţa să o păzească, şi să se îmbrace cu
nestricăciunea îngerilor, şi să se numere împreună cu
598 BANDUIALA
sfânta ta turmă, şi să dobândească starea cea dea

dreapta ta, şi să auză fericitul glas: veniţi blagosloviţii
Părintelui meu, moşteniţi împărăţia cea gătită vouă dela
întemeierea lumii. Căria şi pre noi moşteni a ne face
învredniceşte-ne Dumnezeule cu a ta bunătate. Că
Dumnezeu al milei, şi al îndurărilor, şi al iubirii de oamenii
eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre robul

tău ( N)> în curtea ta cea duhovnicească, şi-l numără pre
dânsul împreună cu turma ta cea cuvântătoare.
Curăţeşte-i cugetul lui de poftele trupeşti şi de amăgirea
deşartă a vieţii acesteia; şi-i dă lui necontenit să-şi aducă
aminte de bunătăţile cele ce zac înaintea celor ce te
iubesc pre tine, şi carii pentru împărăţia ta s’au răstignit
pre sineşi în această vieaţă. Căci tu eşti Păstorul şi
cercetătorul sufletelor noastre, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
CRUCEA Apoi luând Crucea Preotul zice:
A u zis Domnul: De voeşte cineva să vină după mine,

să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-mi urmeze
mie.
Si să rutând el Crucea si mâna Preotului, i-o dă lui Preotul în mână .
>’
FACLIA Luând Preotul Fă clia aprinsă .
Au zis Domnul: Aşâ să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, ca să vază faptele voastre cele bune, şi să
slăvească pre Tatăl vostru cel din ceruri.
Apoi binecuvântând Preotul pre Shimonahul cel nou îl duce de-1 pune în strană şi de
este Liturghie Preotul zice: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru... Ş i celelalte; iară de nu este
Liturghie, zice Ecte- nia aceasta:
Pentru Sfântă Biserică aceasta...
Pentru Prea Sfinţitul Mitropolitul (sau Episcopul) nostru...
Pentru fratele nostru (N), şi pentru acoperirea şi ajutorul lui
dela Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpedecat să
plinească scopul Chipului monahicesc, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să se lumineze sufletul lui în înfrânare şi
pustnicie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca’el să fie scăpat de toată pofta lumească şi de
aplecarea către rudeniile cele după trup, Domnului să ne
rugăm.
Pentru lăsarea păcatelor şi iertarea greşalelor lui, şi să fie el
mai pre sus de cugetele lumii, Domnului să ne rugăm.
pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna credinţă
şi curăţia, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se lepede el de omul cel vechiu şi să se
îmbrace în cel nou, cel zidit după Dumnezeu, Domnului să
ne rugăm.
Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne isbăvim noi de tot necazul, mânia,
primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Pe prea sfânta Curata, prea binecuvântata...
Vozglas:
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi ţie slavă în- nălţăm,

vecilor, Amin.
Ş i îndată : Câţi în Hristos v’aţi botezat, In Hristos v’aţi îmbră cat, Aliluia. Prochimen,
3
glas al -lea:
Domnul este luminarea mea ş i Mântuitorul meu de cine mă voiu teme?
Stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voiu înfricoşâ?
Din Cartea cea că tre Efeseni a sfântului Apostol Pavel cetire.
600 BANDUIALA
Cap. VI, v. 10.
F Vaţilor, întăriţi-vă întru Domnul, şi întru pute- _ rea tăriei

lui. Imbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să
puteţi stă împrotiva meşteşugi- rilor diavolului. Căci nu ne
este nouă lupta împrotiva trupului şi a sângelui; ci împrotiva
înce- pătoriilor, şi a domniilor, şi a stăpânitorilor în-
tunerecului veacului acestuia; împrotiva duhurilor răutăţei
întru cele cereşti. Pentru aceea luaţi toate armele lui
Dumnezeu, ca să puteţi stă îm- protivă în ziua cea rea, şi
toate isprăvindu-le să staţi. Staţi drept aceea, încingându-vă
mijlocul vostru cu adevărul, şi îmbrăcându-vă cu zaua
dreptăţii, şi încălţându-vă picioarele întru gătirea Evangheliei
păcii; preste toate luând pavăza ere-
dinţei, cu care veţi puteâ stinge toate săgeţile vicleanului cele
aprinse. Ş i coiful mântuirei luaţi, şi sabiea Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu.
Aliluia, glas al 4-lea:
Să racul acesta a strigat, şi Domnul l-au auzit pre dânsul. Ş i din toate necazurile lui l-au
izbă vit.
Din siânta Evanghelie dela Mateiu cetire.
is-au Domnul: cel ce iubeşte pre tată, sau pre ûmă
mai mult de cât pre mine, nu este vrednic de mine; şi
cel ce iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult de cât
pre mine, nu este vrednic de mine. Ş i cine nu-şi ia Crucea sa
şi nu urmează după mine, nu este vrednic de mine. Veniţi la
mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre
voi. Ridicaţi jugul meu asupra voastră, şi vă învăţaţi dela
mine, că sunt blând şi umilit cu inima, şi veţi află odihnă
sufletelor voastre. Că jugul meu este bun, şi sarcina mea
uşoară este.
Ş i după Evanghelie, Ectenia aceasta:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila ta...
încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului
lui Dumnezeu (N )•••
Preotul:
C ă milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie
După aceea zice Preotul, deasupra capului celui ce a primit sfântul şi marele
Chip îngeresc, rugă ciunea aceasta, la scoaterea sau desbră carea cuculiului.
M uit îndurate Doamne, cela ce ai dăruit ro
bului tău (N) prin luarea îngerescului Chip cuculiul spre
coif de nădejde mântuirii, neluat din capul lui, pre un dar ca
acesta al tău păzeş- te-1 strângând şi încălzind partea cea
stăpânitoare a socotelii minţii lui despre împrotivnicele asu-
prele neclintit. Căci, călcând capul prea vicleanului şarpe,
căruia s’a îngăduit a păzi călcâiul lui, să’şi ridice ochii săi cei
înţelegători către tine, înfricoşatul şi singurul Cap al tuturor.
Că tu eşti luminarea şi sfinţirea sufletelor fnoastre, şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
Preotul: Pace tuturor. Diaconul Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Preotul:
Pre cela ce şi-a plecat pre al său cap ţie, capului celui de
foc, nevăzutului şi singurului înţeleptului Dumnezeu,
Stăpâne, binecuvintează-1, sfin- ţeşte-1, păzeşte-1 de toată
vătămarea văzută şi
nevă zută . Vozglas.
C ă a ta este împărăţia şi stăpânirea şi puterea, şi ţie se
cuvine slavă, cinste şi închinăciune, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi terminându-se dumnezeeasca Liturghie, i se dă în mâini
Shimonahului'‘celui nou Evanghelia, şi mergând toţi fraţii pe rând, să rută
Crucea şi Evanghelia, întrebându-1 cum îi este numele; iar el spunând şi
numele, fraţii zic: Să te mântueşti in Domnul frate, ru- gându-te şi pentru noi.
Ş i până se face să rutarea, se cântă această stihiră , glas 1, idiomelă .
S ă cunoaştem fraţilor puterea Tainei; pentru că pre fiul
cel desfrânat, cela ce dela păcat către părinteasca casă a
alergat, întru tot bunul tată înainte întîmpinându-1 îl sărută, şi
iarăşi îi dăru- eşţe cunoştinţele mărirei sale, şi tainică veselie
cu cei de sus săvârşeşte, jertfind viţelul cel hrănit. Ca noi cu
vrednicie să petrecem iubitorului de oameni Tată celui ce a
jertfit, şi prea slăvitei jertfe, Mântuitorului sufletelor noastre, şi
otpustui:
După aceea ieşind din Biserică , merge Shimonahul cel nou la E- gumen pentru
binecuvântare; când se fac şi celelalte ce s’au ară tat la Chipul cel mic.
Se cuvine ca Shimonahul cel nou să -şi schimbe cu totul vieţuirea din putere în putere,
după Apostolul, fă cându-se ca un mort pentru lume până la moartea sa, şi silindu-se a
ajunge în bă rbat desă vârşit întru mă sura vârstei plinirei lui Hristos. Iar mai ales a- cum, în
şapte zile să se lase de tot lucrul, afară de citire, înde- letnicindu-se numai cu rânduiala
Bisericei şi a chiliei sale. In a- ceste şapte zile, nu se desbracă nici de vestmintele marelui şi
îngerescului Chip.
RANDUIALA
Litiei mici pentru morţi, ce se face în toate zilele preste an.
Seara după Otpustui Vecerniei şi dimineaţa după Otpustui U- treniei în zilele ordinare.
Iar în zilele de să rbă toare, precum: Duminicile când se cântă Polieleu ş i Doxologhie, la
să rbă torile cele mari, la înainte să rbă toare şi după să rbă toare, Litia aceasta pentru morţi nu
se face.
Rânduiala ei este urmă toarea:
Seara după Otpustui Vecerniei şi dimineaţa după Otpustui Utreniei, după ce cântă reţii
zic: Mulţi ani, îndată Preotul ia că delniţa cu tă mâe şi Eclisiarhul ia sfeşnicul cu lumânarea
aprinsă , mergând Înaintea Preotului ce-şi are pus pre sine Epitrahilul; iar cântă reţii urmând,
cântă o stihiră din cele dela Litia Bisericii, preschimhân- du-le, altă dată alta, de câte ori se
face Litia; şi când ajung în tinda Bisericei, Preotul stă în mijloc, şi terminându-se stihira zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru; Ş i celelalte. Cântă reţii ră spund: Amin. Ş i îndată : Sfinte
Dumnezeule... pe glasul stihirei însă repede în amândouă pă rţile de trei ori. Apoi: Slavă şi
acum... Ş ţ după Tată l nostru... Că a ta este împă ră ţia... Ş i îndată cântă reţii încep a cântă
troparele acestea ale morţilor, iar Preotul că deşte I- coanele numai cele din tindă şi pre
popor.
Tropar, glas al 4-lea.
Cu duhurile drepţilor celor ce s’au săvârşit, o- dihneşte

Mântuitorule sufletele robilor tăi, păzin- du-le în vieaţa cea
fericită, care este la tine, Iubi torule de oameni.
Intru odihna ta Doamne, unde toţi sfinţii tăi se odihnesc,
odihneşte şi sufletele robilor tăi, că însuţi eşti iubitor de
oameni.
Slavă ...
Tu eşti Dumnezeu carele te-ai pogorît la iad, şi ai dezlegat
durerile celor ferecaţi, însuţi şi sufletele robilor tăi odihneşte-
le.
Ş i acum...
Una curată şi prea nevinovată Fecioară, ceea ce ai născut
pre Dumnezeu fără de sămânţă, roa- gă-1 să se
mântuiască suflelele noastre.
Ş i îndată Preotul zice această Ectenie:
I
Cântă reţii: Doamne milueşte. De trei ori.
ncă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor din

veac adormiţi întru buna credinţă: a strămoşilor, a moşilor,
a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a fiilor şi a
tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie, carii mai
’nainte au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; a
ctitorilor sfântului Lăcaşului acestuia, a miluitorilor şi
binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s’au ostenit şi au slujit în
sfânt Lăcaşul acesta: Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, Ierodiaconi
şi Monahi şi slujitori, carii zac aici şi pretutindeni orto
605 RANDUIALA
docşi creştini, şi a robilor lui Dumnezeu carii acum se

pomenesc (le zice numele şj pentru ca să li se ierte lor toată
greşala cea de voie şi fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele şi numele lor în
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în laturea viilor, în
împărăţia cerurilor, şi în Raiul desfătărei, unde toţi drepţii se
odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi lăsarea păcatelor
lor, la Hristos împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul
nostru să le cerem.
Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugă m. Cântă reţii: Doamne milueşte, de 40 de ori,
B
şi Preotul în taină citeşte această rugă ciune:
umnezeul duhurilor şi a tot trupul, carele ai călcat

moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit vieaţă
lumii tale; însuţi Doamne odihneşte sufletele adormiţilor
robilor tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de
odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi
suspinarea; şi toată greşala ce au făcut ei, sau cu cuvântul
sau cu lucrul sau cu gândul, ca un bun şi iubitor de oameni
Dumnezeu iartă- i. Că nu este om care să vieţuiască şi să nu
greşească; că numai tu eşti fără de păcat; dreptatea ta este
dreptate în veac şi cuvântul tău adevărat.
Vozglas:
C ă tu eşti învierea şi vieaţa şi odihna adormiţilor robilor
tăi (le zice numele ), Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă
înălţăm, împreună şi Tatălui celui fără de început, şi prea
sfântului şi bunului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi
V-S)avă ţie Hristoase Dumnezeule, nă dejdea noastră , slavă ţie. n reţii. sjav^ şj
acum... Doamne milueşte... e ^ or*’ Binecu- vintează .
Preotul:
el a ce au înviat din morţi Hristos adevăratul Dumnezeul

606 RÂNDUIALA LITIEI MICI PENTRU MORŢI
nostru, pentru rugăciunile prea curatei Maicei sale, şi ale

sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale prea
cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, şi
ale tuturor Sfinţilor; sufletele robilor săi celor mutaţi dela noi,
în corturile drepţilor să le aşeze, în sânurile lui Avraam să le
odihnească, cu drepţii să le numere; iară pre noi să ne
miluiască ca un bun şi de oameni iubitor.
Preotul:
Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea

pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri.
De trei ori.
D umnezeu să-i fericească şi să-i odihnească pre dânşii,

şi pre noi să ne miluiască ca un bun şi de oameni iubitor.
Preotul:
Intru fericită adormire, veşnică odihnă dă Doamne

adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului
Lăcaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi
pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica
pomenire.
Cântă reţii cântă : Veşnica oomenire P ^ 3-lea, de trei ori. Iar Eclesiarhul luând
e as
sfeşnicul, că delniţa şi Epitrahilul dela Preot, le duce la locul lor; şi Preotul stând înaintea
Uşilor zice.
Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisus
Hristoase Dumnezeul nostru, milu* îşte-ne pre noi. cântăreţii:
Amin.
Sfârşit şi lui Dumnezeu slav&.
Membrii Comisiunei însărcinată de Stântul Sinod cu revizuirea:
LtHH MICI PENTRU MORŢI 607
f Arhiereul Valerian Râmniceanu f Arhiereul Sofronie Craioveanu f Arhiereul Teodosie Plotşteanu
TABELA MATERIILOR
.Pagina
1. Rânduiala sfinţirei apei şi rugă ciunile ce se citesc în ziua
întâia la femâea lehusă ............................................................................................ 5
2. Rugă ciune la însemnarea pruncului ...................................................................... 10
3. Rugă ciune când pierde femeea pruncul .............................................................. 12
4. Canoanele sfinţilor Apostoli ş i ale sf. Pă rinţi pentru Botez * 13
5. Rugă ciune la facerea Catehumenului sau a celui chemat laBotez. 16
6. Rânduiala sfântului Botez ............................................. .... ..................................... 24
7. Rânduiala sfântului Botez pe scurt ....................................................................... 38
8. Rugă ciunea ce se citeşte după 40 zile femeiei ce a nă scut . . 39
9. Rânduiala ce se face la Logodnă .......................................................................... 44
10. Rânduiala Cununiei ................................................................................................................ 49
11. Rugă ciune ce se citeşte a opta zi după cununie ... .62
12. Capete pentru a Il-a nuntă ..................................................................................... 63
13. Rânduiala la a Il-a nuntă .......................................................................................... 64
14. Rânduiala sfinţirei apei celei mici .......................................................................... 73
15. Rânduiala pentru Aghiasma ce.i mică , cum se face după Paşti
în să ptă mâna luminată . ........................................................................................ 90
16. Rânduiala la sfinţirea apei celei mari ................................................................... 91
17. Rânduiala sfântului Maslu ....................................................................................... 106
18. Rânduiala ce se face când se va întâmpla foarte grabnic a se
da celui bolnav împă rtă şirea ............................................................................. 141
19. Rânduiala la ieş irea grea a sufletului .................................................................. 145
20. Rugă ciune pentru sufletul cel osândit................................................ . 151
21. Altă rugă ciune pentru cel ce greu se luptă cu moartea. . . 152
22. Rânduiala înmormântă rii mirenilor ..................................................................... 153
23. Rânduiala înmormântă rii pruncilor ..................................................................... 189
Rânduiala înmormântării monahilor . . 200
24. învă ţă tură cum să se înmormânteze Arhiereii ............................................... 218
25. Rânduiala înmormântă rii preoţilor ş i diaconilor mireni . . . 219
26. învă ţă tură cum se face înmormântarea la sfintele Paşti ş i pre-
ste toată să ptă mâna luminată .......................................................................... 260
27. Învă ţă tură cum se cade a se cântă Parastasul ........................................271
28. Rânduiala în Duminica pogorîrei Duhului Sfanţ .................................. 275
29. Rânduiala de rugă ciune la timp de secetă şi neplouare. . . 294
30. Rânduiala ce se cântă la timp nesenin, adică la plouare prea
multă şi peste mă sură ......................................................................................... 319
31. Rânduiala de rugă ciune că tre prea sfânta şi de vieaţă începă
toare Treime, ce se cântă la timp de boală molipsitoare ş i omorîtoare ca: holera şi
ciuma ................................................................................................................... 334
32. Rugă ciunea la moartea cea neaşteptată şi fioroasă a ciumei . 347
33. Rugă ciune la toată litia sau procesiunea pentru a chemă mila
lui Dumnezeu ................................................................. ............................ 361
34. Rânduiala lui Metodie Patriarhul Constantinopolei pentru deo
sebite persoane şi vârste ce se reîntorc la ortodoxie, dela care mai ’nainte se
lepă dase ............................................................................................................. 364
35. Rânduiala preotului ce se ispiteşte în vis........................................................... 371
36. învă ţă tură pentru mă rturisire........................................................... i . . . 378
Pagina
37. Cuvânt de învă ţă tură că tre preotul ce voeşte a fi Duhovnic,
cum să înveţe fă ră sfială pe cei ce vin la dânsul . . 381
38. Rânduiala Mă rturisirii. . . . . . . . . . . . . . .. 382
39. învă ţă tură pentru Canoane, cum se cade a se da pentru fieşte
care pă cat, scoase din canoanele sfintei Pravile . . . . . 397
40. Rugă ciune ce se citeşte de Arhiereu sau de duhovnic, pentru
iertarea tuturor pă catelor, a tot jură mântul şi blestemul . . 399
41. Rugă ciurie pentru cei ce sunt întru blestemuri şi pre sineşi cil
jură mânt s’au legat . . . . . . . . ............................... 402
42. Rugă ciune la dezlegarea de blestem. . . . . . 403
43. Rugă ciune la împă carea celor ce au fost învră jbiţi . . . . 404
44. Rugă ciune pentru cei ce că lă toresc ....................................................................... 404
45. Rânduiala când se face cruce cu sf. copie la patima vreunei boale. 405
46. Rugă ciune pentru durere de cap (deochi). . . . . . . . 405
47. Rugă ciune pentru nă jit....................................... ....... ............................................. 4U7
49 Rugă ciune pentru Regele şi oastea lui, în ori ce vreme, dar mai
ales în ră zboaie ş i nelinişte (facerea Patriarhului Calist.) . 409
50. Rugă ciune ce se citeşte la naşterea Domnului nostru lisus Hri-
stos pentru fiii cei duhovniceşti . . 411
51. Rugă ciune în luminata zi a Învierii Domnului nostru lisus Hri-
stos pentru fiii cei duhovniceşti . . . . . . . . . . 412
52. Rugă ciune ce se citeşte în fiecare post. . . ...................414
53 Rânduiala ce se face când se bolnă vesc orice felde dobitoace. 415
54. Rânduiala ce se face când se va întâmpla să cază ceva spur
cat în fântâna cu apă ................................................... ....... ... 416
55. Rugă ciune la să parea fântânei . . .............................. ....... 418
Rânduiala după terminarea fântânei (puţului). . . . .
. . 418
56. Rânduiala ce se face când se va întâmplă să cază de curând
ceva spurcat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu miere sau cu altceva .
.................................................................. . .... . . . ... . .419 :
57. Rugă ciunea la vasul cel spurcat . . .„ . . . . 420

58. Rugă ciune când se spurcă grâul, fă ina, să u altcevâ de acest fer. 420
59. Rugă ciunea la temelia casei. . ... . . . . . ! I . 421
60. Rugă ciunea când voeşte cineva să intre în casă nouă . .. 422
61. Rugă ciunea casei nouă întru care voeşte a lă cui întâia oară . 422
62. Rugă c'unea ce se face la temelia Bisericii pe scurt ... ." 426
63. Rugă ciunea ce se face la temelia Bisericii pe larg. . . . . 427
64. Rugă ciunea la deschiderea Bisericii spurcate de pă gâni sau-de
alţi eretici ........................................................... . . . . . . . . 439
65. Rugă ciunea ce se face la deschiderea Bisericei :rt care din în
tâmplare a murit vreiin om sau vreo vită , ori a fataţ aceasta
în Biserică . . ....................................................... ............................... 440
Rugăciunea la aducerea de poame pârguite . . . ;. ,
. . ‘ 441
66. Rugă ciunea la binecuvântarea vinului nou ........................................................ 442
67. Rugă ciunea ce se citeşte la o Biserică , că reia i s’a fă cut vre-o
reparaţiune pe dinlă untru ........ .............................................. ...... 442
68. Rugă ciunea la binecuvântarea mrejelor. .......................................................... . 443 '
69. Rugă ciunea la binecuvântarea Coră biei celei nouă ş au a ltmtrei'. 444
70. Rugă ciunea binecuvântă rii la începerea semă nă turilor. . .. 446
1
71. Rugă ciunea peste semă nă turi . 448 .
1
449 .
449
72. Rugă ciunea !a ră să direa viei.
73. Rugă ciunea la culegerea viei
Pagina
74. Rugă ciunea ce se citeşte la hainele ce se împart de pomană . 450
75. .......................................................................................................................... 451
Rugă ciunea când merge copilul să înveţe carte .................................................................. 450
76. Tedeum la începerea cursului şcolar ............................................................................ 456
77. Rugă ciune pentru copiii ce nu pot lesne învă ţa ..................................................
78. Rugă ciune de iertare la morţi, ce se citeşte deArhiereu, în lipsă 182
de preot. Vezi înmormântarea mirenilor ..............................................................
79. Rugă ciune ce se face la ţarine, vii sau gră dini, când se strică 458 ‘
semă nă turile de insecte, sau alte vietă ţi: lă custe, gândaci etc. 459
■82. Altă rugă ciune a sfântului marelui mucenic Trifon ... . 462
462
-83. Rugă ciune la toată neputinţa ........................................................... ................................
-84. Rugă ciune la bolnavul ce nu poate dormi .............................................................
85. Cuvânt de învă ţă tură în sfânta şi marea Joi a sfântului Ioan 465
Gură de Aur .......................................................................................................... .........
88
- . Alaceluiaş: cuvânt de învă ţă tură în sfânta ş i marea Duminică a 467
sfintelor Paş ti ......................................... • ................................................................ ..... 469
-87. Rugă ciune la casa ce se supă ră de duhuri rele ........................................................... 470
88.. Rânduiala de rugă ciune pentru cei ce se turbură de duhuri necurate
481
£9. Rânduiala de rugă ciune ce se face la casa sau locul ce se supă ră de
farmece sau de descântece 484
*90. Rugă ciunile, adică blestemele marelui VaSilie, că tre cei ce pă timesc dela
496
diavoli ş i la toată neputinţa ......................................................................................
*91. Rânduiala la binecuvântarea vaselor de slujbă , care sunt: discul, paharul, 500
501
zveazda (steaua), linguriţa .........................................................................................
92. Rânduiala la binecuvântarea sfintelor P r o c o v e ţ e . . . . . .
"93. Rânduiala la binecuvântarea ş i sfinţirea veştmintelor celor noi 503
*94. Rânduiala la binecuvântarea ş i sfinţirea vaselor noui ale Bise 504
ricei: că delniţa, că ţuia, blidul de anaforă , copia, vasele de
aducerea vinului şi apei .............................................................................................. 509
•95. Rânduiala sfinţirei Icoanei lui Hristos ş i a altor sfinţi . . . 509
90. Rânduiala rugă ciunei la punerea Crucii deasupra acoperemân- 515
tului Bisericii noui zidită .............................................................................................. 521
97. Rânduiala binecuvântă rii clopotului ............................................................................. 525
98. Rânduiala sfinţirii steagului ostă şesc ........................................................................... 527
99. Rânduiala sfinţirei steagului unei corporaţiuni de meseriaşi. .
100. Rânduiala binecuvântă rei armelor ostă şeşti ............................................................. 539
101. Rânduialacum se cuvine a primi pe jidovii cari vin a
fi botezaţi 544
102. Rânduiala cum se cuvine a primi pe eretici, adică pe Luterani
şi Calvini ........................................................................................................ ........ . . 544
103. Rugă ciune de dezlegare pentru eretici, când îi împă rtă şesc pe 549
ei Soborniceş tei Biserici ................................................ .............................................
104. Rânduiala cum se cuvine să ungem cu Sf. Mir pe ereticii ce 555
vin la credinţa ortodoxă ............................................................................................. 557
105. Rânduiala cum se cuvine să primim pre shismatici sau papiş ti
106. Formularul mă rturisirei credinţei de că tre cei convertiţi dela schi 561
smă sau eres................................................................................................................... 561
107. Rânduiala la facerea Rasoforului . . . . 576
.. . . • • • 661
108. învă ţă tura pentru
cel ce voeşte să primească shima sau Chipul
monahal .................................................................................... ......................................
109. Rânduiala shimei sau a Chipului celui mic ..................................................................
110. Rânduiala shimei celei mari
sau a îngerescului chip . . . .
111. Rânduiala Lrtiei pentru cei
morţi ce se face în fiecare zi. . .

EVHOLOGIU

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EVHOLOGIU

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNTRU SUVA LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME SLĂVIT

IN ZILELE PREA ÎNÂLTATULUI NOSTRU DOMN

CU BINECUVÂNTAREA SFÂNTULUI SINOD AL SFINTEI BISERICI AUTOCEFALE

TIPOGRflPIfl CERŢILOR BISERICEŞTI 19 10.

RUGĂCIUNILE CE SE CITESC ÎN ZIUA ÎNTÂIA LA FEMEIA LEHUZÂ

mi- nuni fâră de număr, vino, Stăpâne, către

2K|tăpâne Doamne Atotţiitorule, cel ce vindeci

pre ea subt acoperemântul aripilor tale, din ziua de

Doamne Dumnezeul nostru, cel ce te-ai

cii acestei pământeşti, care o ai pregătit, ca să se

oamne Dumnezeul nostru, carele ai

oamne Iisuse Hristoase, carele te-ai născut din

scându-te pre pământ din Muica, cea neispitită de

luiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Ş i stropeşte

RUGĂ CIUNEA LA INShMNAREA PRUNCULUI

Când i se puoe numele a opta zi după naşterea lui.

prea sfântul şi bunul, şi de vieaţă făcătorul tău Duh,

RUGĂ CIUNEA CÂND LEAPĂ DĂ EEMEIA

tăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, care te-ai

tă-i dupre mare mila ta, şi ca un Dumnezeu bun Ji de

') NB. Numerile vechi ale canoanelor fiind

Facerea catehumenului sau a celui chemat la Botez.

n numele tău Doamne, Dumnezeul

adevărului, şi al unuia născut Fiului

păzească; că de va face omul acestea, viu va fi

dela zidirea aceasta, şi să nu te întorci, nici să te ascunzi

nici în noapte, nici în zi, sau în ceas, sau întru amiazăzi;

umnezeul cel Sfânt, cel înfricoşat şi slăvit,

oamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, cela ce

'ela ce eşti Stăpân Doamne, carele ai făcut pre

rez întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiito- jrul,

Rânduiala sfântului Botez.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cu-

¿¡indurate şi milostive Dumnezeule, cela ce ispi- wteŞ ti

lui Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Mare eşti Doamne! şi minunate sunt lucrurile tale! şi

ă tu de bună voie toate aducându-le dintru

îmbrăcăminte nestricăciunei, izvorul vieţei. Că tu ai

tăpâne Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,

erau în lege i-ai umplut de Duhul Sfânt, şi pre cei ce

dreptăţii. In numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului

raţilor, câţi în Hristos ne-am botezat, în- moartea

¡ela ce s’a îmbrăcat întru tine Hristoase Dum-

Că ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui, şi ţie slavă

I ndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai,

B otezatu-teai, luminatute-ai, miruitu-te-ai, sfin- ţitu-

ţjgfttăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele cu

Apoi:Slavă ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră slavă ţie. Slavă... Şi

Rânduiala sfântului Botez pe scurt-

Binecuvântată este împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

vindecare de boale, dracilor peire, de puterile cele

RUGACIUNEA Ce se citeşte după. patruzeci de zile la femeia ce a Discut

S tăpâne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Dom- Dnului

tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, carele la

şi ţie bine plăcut creşte-1, gonind dela dânsul toată

t tăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule, carele prin

Taine. Numărându-1 pre el cu turma cea sfântă a oilor

Imbisericeazâ-se robul lui Dumnezeu (N) în numele

Acum slobozeşti pre robul tău Stăpâne, după cuvântul

Rânduiala ce se face la logodnă.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea su-

logodesc unul cu altul, şi pentru mântuirea lor,