Sunteți pe pagina 1din 14

METODOLOGIA ŞI TEHNOLOGIA INVĂŢĂRII

MODURI ŞI FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE :
Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor.

Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor


în vederea aplicării principiilor învăţării într-o situaţie practică de instruire.
Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în
practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de
învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură
tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea în transmiterea
informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele
procesului de învăţământ.

Metoda : cuvântul metodă semnifică drumul spre, calea de urmat pentru


atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau
„ drum care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe
baza cunoaşterii”. Ioan Cerghit consideră că metoda este „ o cale eficientă
de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care
reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de
finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de vârstă ale
elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de
învăţământ, experienţa sa didactică.

Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o


tehnică mai limitată de acţiune.
Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară
activitatea educaţională la nivelul parteneriatului profesor-elev, individual
sau în grup.

Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare


a unei suite de situaţii de învăţare. Instruirea este acţiunea întreprinsă cu
intenţia de a produce învăţarea.

Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse


adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor
organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
Mod de organizare a învăţării : este definit ca fiind un grupaj de metode
sau procedee care operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive,
învăţare asistată de calculator, învăţare bazată pe manuale şi caiete
programate etc.)

SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE


Clasificarea metodelor de învăţământ

Cele mai cunoscute clasificări ale metodelor adoptă următoarele


criterii :

a) metode tradiţionale (expunerea, conversaţia, exerciţiul) şi metode noi


( algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată,
etc.). Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce este nou nu este întotdeauna modern.
b) metode generale ( expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi
metode speciale ( exerciţiul moral).
c)
-metode de predare
-metode de învăţare
d)
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare
e)
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f)
-metode algoritmice
-metode euristice
g)
-metode active
-metode pasive
h)
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i)
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării
j) -reflecţia personală

k)
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor,
de formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : procedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscopului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de învăţământ

1. C O N V E R S A Ţ I A D I D A C T IC Ă
Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se află în
maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme prevăzute de
pedagogie : euristică(socratică)- căutarea adevărului prin efortul unit al
celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi şi catihetică- constatarea însuşirii
de către elevi a unor cunoştinţe acumulate anterior.
Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva
condiţii generale indicate de cercetarea pedagogică :
- presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere;
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea;
-întrebările să fie formulate clar şi precis;
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul;
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor;
-să se evite întrebările echivoce;
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul ! I
se impune cât mai multă sobrietate în ţinută şi comportament.

2. Î N V Ă Ţ A R E A PRIN DESCOPERIR E
Este considerată o metodă didactică modernă.
Această metodă este o cale de a intra în posesia adevărurilor pin
demersuri proprii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere. O astfel de
descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.

3. P R O B L E M A T I Z A R E A
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire, problematizarea îşi
găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Prin rezolvări de probleme, profesorul conduce gândirea
acestora spre descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în faptul că antrenează
gândirea elevilor, stimulează spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi rezolvări ingenioase etc.

4. B R A I N S T O R M I NG

Brainstorming-ul (furtuna creierului sau afluxul de idei) este una dintre


cele mai răspândite metode în educaţie folosită pentru stimularea creativităţii.
Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape:
- se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru;
- se solicită exprimarea tuturor ideilor, chiar trăsnite, neobişnuite,
fanteziste, aşa cum le vin în minte; se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile
celorlalţi, se pot prelua, completa, transforma, fără referiri critice. Nimeni nu are
voie să facă observaţii negative.
- se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile
pentru problema pusă în discuţie;
- se discută liber, spontan.
Ideile se pot formula şi în scris folosind scrierea liberă. Se cere elevilor să
scrie tot ce le vine în minte în legătură cu tema pusă în discuţie, fără întrerupere,
într-un anumit interval de timp. Înainte cu 1- 2 minute de a expira timpul, elevii
sunt avertizaţi pentru a putea încheia redactarea. Se poate cere să scrie ce ştiu
despre un autor, o sărbătoare, un anotimp, un personaj, un eveniment care să
aibă legătură cu tema dată. Învăţătorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor,
să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.
Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a
elevilor, se valorifică experienţa personală a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a
trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea
soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
5. CIORCHINELE

Tehnica, bazată pe activitatea de scriere, poate fi folosită atât în faza de


evocare, ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic un
anumit subiect, cât şi în cea de reflecţie, ca modalitate de a rezuma ceea ce s-a
studiat şi de a construi asociaţii noi. Este o tehnică de căutare a căilor de acces
spre propriile cunoştinţe, credinţe, convingeri, evidenţiind modul propriu al
individului de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.
Realizarea unui ciorchine presupune următoarele etape:
- se scrie în mijlocul tablei, a paginii caietului, sau a hârtiei de flipchat un
cuvânt ( temă ) care urmează a fi cercetat;
- se notează în jurul acestuia toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care
le vin în minte în legătură cu tema respectivă, ducându-se linii între acestea şi
cuvântul iniţial;
- pe măsură ce se scriu cuvintele, se duc linii între ideile ce par a fi
conectate;
- activitatea se opreşte atunci când s-a stins limita de timp acordată sau
când se epuizează ideile.
Regulile pentru utilizarea tehnicii „ciorchinele” sunt necesare a fi
respectate şi sunt în număr de patru:
a) scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema pusă în discuţie;
b) nu judecaţi/ evaluaţi ideile propuse, ci doar le notaţi;
c) nu vă opriţi până când nu epuizaţi toate ideile (până nu expiră
timpul alocat);
d) lăsaţi să apară cât mai multe şi variate conexiuni între idei fără să
limitaţi numărul ideilor sau fluxul legăturilor dintre acestea.
Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual cât
şi ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie
să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi. În acest
caz, utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în brainstormig-ul de
grup, dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Când este
folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate
folosi tehnica în faza de fixare- consolidare a cunoştinţelor sub denumirea de
„ciorchine revizuit”, elevii fiind dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea
informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Astfel se fixează mai bine ideile şi se
structurează facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un
„ciorchine cu mai mulţi sateliţi”.
Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât
individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât
şi de cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la
propria lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi deschis.

6. ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT

Este o metodă folosită în etapa de realizare a sensului. Ea ajută la ghidarea


lecturii sau ascultarea unei prelegeri. Este precedată de alte metode care
urmăresc reactualizarea cunoştinţelor şi informaţiilor anterioare necesare
înţelegerii temei respective (cel mai adesea, de brainstorming). După ce se obţine
o listă dezorganizată de informaţii, se desenează pe tablă un tabel cu trei rubrici:

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Urmează negocierea ideilor din lista de informaţii:


- cele ce în urma discuţiei cu clasa au temeiuri pentru a fi considerate
sigure vor fi trecute în rubrica „ştiu” (se completează în faza de evocare);
- cele controversate sau alte întrebări care apar în timpul discuţiei se
trec la rubrica „vreau să ştiu” (se completează în faza de evocare);
- se citeşte textul sau se ascultă prelegerea, timp în care elevii au
sarcina de a completa rubrica „am învăţat” (se completează în faza de reflecţie,
după ce au fost aduse corecturi şi completări);
- după lectura individuală a textului se impune compararea în grup
a însemnărilor.
Această metodă poate fi aplicată pe durata unei ore sau pe durata unei
unităţi de învăţare.

7. CUBUL

Este o metodă ce poate fi utilizată atât în faza de evocare, cât şi în cea de


reflecţie. Ea ajută la studierea unei teme din perspective diferite şi presupune
utilizarea unui cub care are diferite instrucţiuni notate pe fiecare faţă:
I: DESCRIE! (cum arată);
II: COMPARĂ! (cu ce seamănă şi prin ce diferă?);
III: ASOCIAZĂ! (la ce te face să te gândeşti?);
IV: ANALIZEAZĂ! (din ce este făcut?);
V: APLICĂ! (cum poate fi folosit?);
VI: ARGUMENTEAZĂ pro sau contra! ( E bun sau rău? De ce?)
Pentru a oferi exemplul său, este bine ca profesorul să scrie şi el,
demonstrând astfel că este membru al grupului.
Folosirea metodei stimulează atenţia şi gândirea şi oferă elevilor
posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi
integratoare.

8. DIAGRAMA VENN

O diagramă Venn este formată din două cercuri mari care se suprapun
parţial. Ea poate fi folosită pentru a arăta asemănările şi diferenţele dintre
două idei sau concepte.
Educatorul cere elevilor să construiască o asemenea diagramă
completând în perechi doar câte un cerc care să se refere la unul din cele două
concepte. Apoi se pot grupa câte patru pentru a-şi compara cercurile,
completând împreună zona de intersecţie a lor cu elementele comune celor
două concepte.
Metoda se foloseşte, mai ales, în etapa de reflecţie pentru evaluarea
unei unităţi de învăţare (se face o paralelă între temele întâlnite sau între două
personaje).

9. GÂNDIŢI/ LUCRAŢI ÎN PERECHI/ COMUNICAŢI

Este o metodă ce poate fi folosită în toate etapele lecţiei. Se formulează


cerinţa, apoi se precizează timpul de gândire ( suficient cât să se poată gândi
la ceva nou, să exploreze ideile şi experienţele anterioare). Sunt atenţionaţi că
vor vorbi pe un ton scăzut pentru a nu-i deranja pe ceilalţi şi fiecare va trebui
să vină cu o idee care va conduce la formularea concluziei generale. Vor
înceta activitatea la semnalul învăţătorului, după care vor împărtăşi ideile
celorlalte grupe.

10. METODA SINELG

Este o modaliate de monitorizare a înţelegerii şi de menţinere a


implicării. Se bazează pe activitatea de lectură şi presupune identificarea, în
conţinutul unui material, prin marcarea cu semne specifice, a informaţiei deja
cunoscute (  ), a informaţiei noi (+ ), a informaţiei contradictorii cu ceea ce
elevii ştiu deja ( - ) şi a informaţiei despre care doresc lămuriri suplimentare
( ? ). Categorizarea informaţiilor se poate realiza cu ajutorul tabelului Sinelg.
 + - ?

11. ESEUL

Eseul este un studiu în care autorul tratează, în chip original, probleme


literare, filozofice, fără intenţia de a le epuiza. El îşi expune, într-o formă
atrăgătoare, un punct de vedere personal asupra unei probleme, încercând să
propună o soluţie pe care nu o impune.
Eseul are câteva elemente specifice:
- prezintă un punct de vedere personal;
- ideea prezentată nu trebuie demonstrată, nici argumentată;
- atinge mai multe domenii;
- eseistul are libertatea de a-şi alege stilul propriu.
Putem spune, aşadar, că eseul este o operă de personalitate.
Procesul scrierii unui eseu implică parcurgerea următorilor paşi:

1. Precizarea şi înţelegerea corectă a temei eseului


Autorul eseului trebuie să-şi răspundă la următoarele întrebări:
- este o temă generală sau una specifică?
- se doreşte prezentarea experienţei personale şi propriile
convingeri sau poziţia exprimată de alţii despre subiectul pus în discuţie?
- eseul va fi doar o descriere a lucrurilor sau şi o analiză a lor?
2. Întocmirea unei liste bibliografice
Această listă poate fi sugerată de profesor. Urmează cercetarea
materialului documentar. Toate materialele cercetate trebuie să fie fişate,
menţionându-se autorul, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei,
pagina din care s-a luat ideea sau fraza- citat. Se prelungeşte studiul pentru
reflecţii personale. Acest lucru presupune ca eseul să nu fie scris în ultimul
moment.
3. Structurarea eseului
Lucrarea scrisă va avea următoarea schemă generică:
- introducere (cuprinde un scurt comentariu cu privire la
semnificaţia subiectului şi aspectele ce trebuie tratate);
- tratare (dezvoltarea argumentaţiei cu exemplificarea ideilor);
- concluzie (recapitularea ideilor principale şi implicaţii).
4. Redactarea eseului
În această primă fază de redactare a eseului, se are în vedere claritatea
ideilor şi înlănţuirea lor logică. Stilul ( modul cum sunt exprimate ideile)
trebuie să fie simplu, direct şi concis, fără formulări confuze, să evite
abrevierile şi argoul şi să conţină fraze scurte. Fiecare idee principală va avea
alineatul ei, se vor utiliza titluri, subtitluri şi material ilustrativ, iar ideile
împrumutate să fie delimitate clar de cele personale şi menţionate sursele.
Aceasta presupune existenţa unei liste bibliografice.
5. Evaluarea critică a versiunii preliminare
Specialiştii în domeniu recomandă lăsarea deoparte timp de câteva
zile a lucrării şi citirea ei cu voce tare, solicitând ajutorul unei persoane
competente. Dacă eseul răspunde la ceea ce se cere în temă şi acoperă toate
aspectele principale, atunci se poate trece la faza finală:
6. Rescrierea eseului
Eseul este o probă de evaluare a rezultatelor pozitive, fără a le
sancţiona pe cele negative. Prin elaborarea eseului se asigură o uşoară şi
obiectivă introspecţie umană, un progres în conturarea personalităţii fiecărui
copil.

12. MOZAICUL

Este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea


grupului mare de elevi în mai multe grupe coordonate de profesor.
Etapele metodei sunt:

ETAPA I
Se împarte clasa în grupe eterogene de patru elevi. Fiecare elev dintr-o
grupă va avea un număr ( de la 1 la 4). Fiecare membru al grupei primeşte o
fişă de învăţare ce cuprinde o unitate de cunoaştere. Textul are atâtea părţi
câte grupe se constituie. Profesorul explică apoi că, pentru acea oră, sarcina
lor este să înţeleagă articolul. La sfârşitul orei fiecare persoană va trebui să fi
înţeles întreg articolul. Acesta însă va fi predat de colegii de grup, pe
fragmente. Elevii cu numărul 1 vor primi o parte a lecţiei, cei cu numărul 2, o
altă parte şi aşa mai departe.

ETAPA A II-A
Toţi elevii cu numărul 1 se adună într-un grup, cei cu numărul 2, în alt
grup, etc. Aceste grupuri nou formate se vor numi „grupuri de experţi”.
Sarcina lor este să înveţe bine materialul primit. Îl citesc şi îl discută între ei
pentru a clarifica neînţelegerile. Se întorc apoi la grupurile iniţiale pentru a
preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat. Este foarte important ca fiecare
individ din grup să stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor lecţiei. Îşi
notează, pot pune întrebări expertului sau grupului de experţi. În final,
profesorul cere elevilor să prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte a
lecţiei, tema trecându-se în revistă în unitatea ei logică. Pentru feedback-ul
activităţii, profesorul poate aplica un test sau poate adresa întrebări pentru a
verifica gradul de înţelegere a noului conţinut.
În timpul învăţării, profesorul monitorizează predarea pentru a fi sigur
că informaţia se transmite corect, stimulează cooperarea, asigură implicarea
tuturor membrilor.
Metoda poate fi folosită în etapa de realizare a sensului şi are
următoarele avantaje:
- are caracter formativ;
- stimulează încrederea în sine a participanţilor;
- dezvoltă abilităţi de comunicare şi relaţionare în cadrul grupului;
- dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă;
- dezvoltă răspunderea individuală şi de grup.

13. TURUL GALERIEI

Elevii, în grupuri de câte 3 sau 4, lucrează la o problemă – sarcină de


învăţare- care se poate materializa într-un produs- schemă, desen, inventar de
idei- realizat pe o foaie de hârtie. Produsele muncii grupurilor se expun pe
pereţii clasei, transformaţi într-o adevărată galerie expoziţională. La semnalul
profesorului, grupurile trec, pe rând, pe la fiecare produs pentru a examina şi
discuta produsele propuse de colegi. Pot nota observaţii şi pot face comentarii
pe materialele expuse. După ce se încheie turul galeriei, grupurile îşi
reexaminează propriile produse. Citesc comentariile celorlalte grupuri şi,
dacă este cazul, discută observaţiile şi comentariile colegilor lor pe propriul
lor produs. În final, se comentează împreună cu profesorul rezultatul activit

Nota :

 Cadrele didactice din şcolile arondate, participante la activitatea

metodică , vor juca rolul elevilor iar responsabilii de centre metodice-

rolul profesorului.
”Elevii ” îşi vor exprima, în final, satisfacţia competenţelor dobândite

pe parcurs, asigurând, în acest fel, feed-back-ul lecţiei.

 Se pot folosi Fişe de observare a lecţiei de către 2-3 participanţi care nu

vor juca rolul elevilor.

Chestionar la sfârşitul activităţii

1 1. Care consideraţi că sunt strategiile cele mai eficiente pentru învăţarea în


clasă?
2 ....................................................................................................................................
.
3 ....................................................................................................................................
.
4 ....................................................................................................................................
.
5 2. Pe care din strategiile prezentate le aplicaţi frecvent în orele de specialitate
?
6 ....................................................................................................................................
.
7 .......................................................................................................................... ......
8 ....................................................................................................................................
.
9 3. Cum s-a adaptat proiectarea didactică a lecţiei la grupul de participanţi ?
10
11 ....................................................................................................................................
.
12 ....................................................................................................................................
.
13 ....................................................................................................................................
.
14 ....................................................................................................................................
.
15 ....................................................................................................................................
.
16 ....................................................................................................................................
....
17 ....................................................................................................................................
.
18 ....................................................................................................................................
.
19 ....................................................................................................................................
.
20 4. În ce măsură lectia a condus la realizarea competenţelor propuse?
21 ................................................................................................................................................
............

Scrieţi alăturat cifra corespunzătoare opiniei dvs., conform scalei de mai jos:

5_____________ 4___________ 3___________ 2 ________


1_____________
In foarte mare masura In mare masura In masura potrivita In mica masura In foarte mica
masura
22

23 5. Vă rugăm să formulaţi 1-3 propuneri de optimizare a activităţilor metodice


specifice învăţământului profesional şi tehnic
24 ....................................................................................................................................
25 ....................................................................................................................................
26 ....................................................................................................................................

Vă m