Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
in teoria
lingvisticii
3.Regionalisme,jargoane,argouri;
7.Modificarile fonetice;
8.Tipurile de scrieri;
Conotatie-Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din
experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din fr. connotation.
Denotatie-1) log. Numire a unui obiect prin mijlocirea unui concept. 2) lingv. Semnificație
lexicală curentă; sens lexical. /<fr. Denotation
Diacronie- Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp
a unui fenomen.– Din fr. diachronie.
Dialect-1. Ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.)
Grai. 3. (Impr.) Limbă. – Din fr. dialecte, lat. dialectus.
Printre bunurile material pe care si le-a putut realiza omenirea , limba ocupa un loc
de frunte.O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală
între oameni. Limba mai poate fi și un sistem imaginar de comunicare verbală între
ființe extraterestre inteligente, tot imaginare. În afară de forma orală (limba
vorbită, exprimată cu ajutorul vocii), bazată pe articularea de sunete, limbile
actuale au în general și o formă grafică, limba scrisă.Limba este un fenomen
social, diferit de la un popor la altul – şi un fenomen istoric, diferit de la o epocă
istorică la alta. Limba, ca instrument social, a apărut şi s-a dezvoltat în procesul
muncii, urmând constituirea şi dezvoltarea societăţii umane. Se poate spune că
limba a generat apariţia conştiinţei sociale.
În oricare epocă, şi oricât am urca în timp, limba apare întotdeauna ca o moştenire
a epocii precedente. Nici o societate nu cunoaşte şi nu a cunoscut limba decât ca pe
un produs moştenit de la generaţiile precedente, preluat ca atare. Singurul obiect
real al lingvisticii este viaţa normală şi regulată a unui idiom deja constituit.
Dar a spune că limba este o moştenire nu explică nimic dacă nu mergem mai
departe şi dacă nu plasăm limba în cadrul său social.