3. Embolia pulmonară - este cea mai complicată consecinţă a trombozei din sistemul cav inferior.

Ea constă în
migrarea unui embolus în sistemul cav al arterei pulmonare.
Cauza
1. Imobilizare prelungită;
2. Efort de tuse;
3. Efortul de defecaţie.
Clinic se manifestă mai multe forme:
1. Forma letală – moarte subită
2. Embolie pulmonară masivă – bolnavul este rece, umed, palid sau cianotic, dispnee,
tensiunea arterială sub 80 mm col. Hg. Ps filiform.
3. Infarctul pulmonar redus
4. Infarctul miocardic acut postoperator:
Riscul este maxim la coronarieni, la pacienţi peste 50 ani, la diabetici. Apar tulburări de ritm cardiac,
insuficienţă cardiacă stîngă şi şocul cardiogen.
Tratamentul:
Oxigenoterapia, menţinerea tensiunii arteriale, heparinoterapie, tratamentul tulburărilor de ritm.

Complicaţiile sistemului digestiv

A/m observă starea bolnavului: limba (uscată, umedă, saburală), abdomenul (balonat, excavat, încordat,moale,
dureros) . Va fi interogat de existenţa scaunului şi evacuarea gazelor. Complicaţiile care pot apărea sînt:
1. Greaţă, vomă - este o expresie clinică a reacţiilor vegetative din perioada postoperatorie → instalare a unei
pareze gastro-intestinale, cu varsaturi şi oprire a tranzitului intestinal:
Asistenţa de urgenţă: se aşează capul în decliv, se serveşte tăviţa renală, se va curăţa cavitatea bucală de mase
vomitive, se va trece prin nas o sondă subţire şi se va drena stomacul. La necesitate se administrează
preparatele antiemetice - Torecan, Metoclopramid, Zofran, Cerucal la interval de 2-4 ore;
2. Sughiţul - din cauza convulsiei diafragmului pricinuită de iritaţia nervilor diafragmali sau nervului vag.
Asistenţa de urgenţă – administrarea sol.Atropină, Dimedrol, Aminazină, blocajul vagosimpatic.
Alte complicaţii se întîlnesc mai frecvent după laparatomii. Cele mai grave sunt:
3. este
3. Tulburările de tranzit gastro-intestinal sau ocluzia intestinală postoperatorie
precoce - indiferent dacă intervenţia s-a desfaşurat pe abdomen sau în afara lui, tubul
digestiv va fi influenţat in perioada postoperatorie imediată de reacţia vegetativă
postagresivă → apariţie a meteorismului – apariţie a vărsăturilor şi instalare a parezei
intestinale;
Coduita – în primele zile cînd natura ei este încă neclară se aplică:
a) Restabilirea tonusului gastric şi intestinal – aspirarea permanentă a conţinutului prin
sondă din intestin, administrarea stimulatorilor peristalticii ca sol. Prozerina, regimul
dietetic corect individual pentru fiecare bolnav, administrarea sol. Fiziologice,
sol. Glucoza 5%. etc.
b) Reluare a alimentaţiei per os → progresiv, după un interval de repaus digestiv dictat de
tipul de intervenţie chirurgicală şi organul pe care s-a intervenit.
c) Combaterea infecţiei – administrarea antibioticelor.
d) Dacă nu e cazul tratamentului conservator se face relaparatomia pentru îndepărtarea
sursei, toaleta şi drenajului cavităţii peritoneale, reechilibrarea electrolitică.
4. Pancreatite acute postoperatorii – pot apărea după operaţii pe stomac, splină etc.
5. Peritonita postoperatorie precoce – generalizată sau localizată.
Bolnavii prezintă: eructaţii, sughiţ, vomă, meteorism, diaree, etc. Peritonitele pot apărea în urma oricărei
operaţii din cavitatea abdominală, ca rezultat al dehiscenţei suturilor sau procesului inflamator din abdomen.
Conduita –tratament conservator – antibiotice, repaos, terapia de dezintoxicare.
Tratament chirurgical – relaparatomia şi drenajul cavităţii peritoneale, reechilibrarea electrolitică.
Complicaţiile sistemului urinar
Retenţia acută a urinei este o complicaţie destul de frecventă, de cele mai dese ori este de origine
neuroreflexă. Apare des după operaţii pe organele genitale, rect, pe abdomen. De multe ori este cauzată de
poziţia neobişnuită a bolnavului (culcat în pat). Bolnavul acuză absenţa micţiunii, dureri şi disconfort în
regiunea inferioară a abdomenului. Dacă nu-s contraindicaţii bolnavul este ridicat să se urineze în poziţie
fiziologică. Se deschide robinetul cu apă, se creează o atmosferă intimă, se aplică termoforul pe regiunea
pubiană, se irigă organele genitale cu apă călduţă etc. Dacă toate aceste intervenţii nu ajută, atunci se face
cateterizarea vezicală respectînd cu stricteţe regulile asepsiei.

Complicaţiile sistemului neuropsihic

Tulburări psihice grave se întîlnesc rar. Operaţia deseori provoacă schimbări psihice compensatoare. Însă uneori
pot surveni -
Psihozele postoperatorii ce prezintă un pericol direct pentru viaţa bolnavului. Aceasta solicită intervenţia
psihiatrului. Starea psihicului are o importanţă destul de mare. Un bolnav capricios şi dezechilibrat nu respectă
regimul şi indicaţiile prescrise, ce poate duce la agravarea bolii. a/m trebuie să liniştească bolnavul, să-i
lămurească că pericolul a rămas în urmă. La necesitate se dau calmante, tranchilizante.
Urmarirea temperaturii bolnavului
Temperatura se masoară de cel putin doua ori pe zi, iar la indicaţia medicului şi de mai multe ori.

Prevenirea hipotermiei → monitorizare a temperaturii corpului. Raspunsul organismului la hipotermie: frison

(uneori de intensitate foarte mare). Combaterea frisonului: administrare de Clorpromazina şi opiacee;
termofoare şi sticle cu apă caldă.

Hipertermia de cauză endogenă sau febra postoperatorie imediată („de etiologie neprecizată”) → întîlnită
aproape constant în evoluţia bolnavului; este moderată ca valoare şi se combate cu analgetice-antipiretice; dacă
febra se prelungeşte peste ziua a treia postoperator şi valoarea ei creşte, trebuie să ne gandim la apariţia unei
complicaţii de tip supurativ la nivel local sau la distantţă (peritoneal, pulmonar, abces fesier, flebită de cateter,
infecţie urinară, etc.).

2. Externarea pacientului. Îngrijiri specifice la domiciliu în echipa multidisciplinară.

Orice intervenţie chirurgicală se termină cu aplicarea suturilor. Înlăturarea suturilor de pe plagă constituie un
act final al vindecării plăgii operatorii, care permite externarea bolnavului chirurgical. De la aplicarea
suturilor şi pînă la înlăturarea lor plaga trece printr-o serie de faze (vezi tema "Plăgile"). În mod normal cînd
are loc cicatrizarea primară e plăgii operatorii suturile pot fi scoase de la 5-7 zi şi pînă la 12 zi după operaţie
ţinîndu-se cont de caracterul intervenţiei chirurgicale, de starea bolnavului, de vîrsta lui şi de patologiile
concomitente. În operaţii mici (apendicetomie) suturele se scot la 5 zi, in operaţii mijlocii (colecistectomie în a
8-a zi. În neoplazii, la bătrîni, la persoanele la care regenerarea ţesuturile se petrece încet suturele se scot la 12-
14 zi,după operaţie. La început se scot peste una, iar paste 2 zile restul.

Bolnavul se externează din staţionar cu fişa de externare in care este fixată durata internării, diagnosticul, tipul
intervenţiei chirurgicale, rezultatele examinărilor paraclinice şi a investigaţiilor, evoluţia stării bolnavului, ce
tratament a primit şi ce i se mai recomandă să primească , ce măsuri de profilaxie să efectueze.

CMF. Bolnavul se prezintă" la medicul de familie, apoi la chirurgul din CMF. Dacă patologia dată se supune
dispensarizării, bolnavul este anunţat, de cîte ori într-un an să se prezinte la medic. La necesitate i se prestează
îngrijiri medicale la domiciliu de către medicul de familie şi a/m de sector.