PROBLEME DE SĂNĂTATE ALE

BOLNAVULUI CU AFECŢIUNI ALE

SISTEMULUI EXCRETOR.
COLECTAREA URINEI PENTRU
EXAMINĂRI DE LABORATOR

Profesor:
Luminița Ursu
1.
Plan:
Noţiuni generale de anatomie si fiziologie a
organelor sistemului excretor.
2. Simptome principale în afecţiunele sistemului
excretor: colica renală, edeme renale,
hipertensiune renală, dereglări ale diurezei.
3. Colectarea urinei pentru examenul de
laborator: urograma, urocultura, determinarea
glucozei, proba Zimniţki, proba Neciporenco.
• Pregătirea bolnavului şi necesarului. Tehnica
colectării urinei şi completarea bonului de
trimitere la laborator. Reorganizarea locului de
muncă).
 COMENTAȚI CITATUL:

,,SĂNĂTATEA E DARUL CEL

MAI FRUMOS ŞI MAI
BOGAT PE CARE NATURA
ŞTIE SĂ-L FACĂ,,
Michel de Montaigne
 Formulaţi o întrebare în raport cu subiectul:
PROBLEME DE SĂNĂTATE ALE BOLNAVULUI
CU AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI EXCRETOR
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
APARATULUI URINAR
1. Rinichii
2. Nefronul – este unitatea esenţială morfo-
funcţională a rinichiului, alcătuit din
glomerul şi tubul urinifer
3. Căile excretoare sunt alcătuite din:
• Calicele renale
• Bazinet (pelvis renal)
• Uretere
• Vezica urinară
• Uretră
 SIMPTOMELE PRINCIPALE ÎN
AFECŢIUNELE RINICHILOR ŞI A
CĂILOR URINARE

1. Durerea (colica renală)

2. Edemul renal
3. Hipertensiune renală
4. Tulburări de diureză
1. COLICA RENALĂ

• Una dintre cele mai

fregvente
manifestări a unor
boli de rinichi şi a
căilor urinare este
colica renală.
 1. COLICA RENALĂ
• În afecţiunele
rinichilor şi căilor
urinare durerile
sunt localizate în:
regiunea lombară,
organele genitale,
partea inferioară a
şoldului.
 1. COLICA RENALĂ
• Acest sindrom se
caracterizează prin apariţia
unor dureri subite în
regiunea lombară.
• Aceste dureri se propagă în
jos de-a lungul ureterului
spre regiunea inghinală,
organe genitale externe pîna
la şold.
• Durerile pot fi însoţite de
greţuri, vomă, ridicarea
tensiunii arteriale şi alte
simptoame.
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎNTRE
APENDICITĂ ACUTĂ ŞI COLICA RENALĂ PE
DREAPTA
 CARACTERISTICIILE DUPĂ CARE PUTEM
DIFERENŢIA ACESTE BOLI

1. Starea pacientului
2. Durerea
3. Localizara durerii şi iradierea
4. Semnele de iritare peritonială
5. Administrarea de medicamente
spasmolitice
 1. STAREA PACIENTULUI
• Bolnavii cu apendicită acută sunt relativ liniştiţi,
receptivi
• Mişcarile pot să provoace creşterea intensitaţii
durerilor şi de aceea ei, de obicei, stau culcaţi pe
spate cu genunchii uşor flectaţi
 1. STAREA PACIENTULUI
• Bolnavii cu colica renală sunt neliniştiţi, agitaţi, îşi
schimbă mereu poziţia, pentru a-şi găsi o poziţie
antalgică
• Poziţia antalgică ,,clasică" descrisă de mai mulţi
autori este decubitul lateral pe partea afectată cu
membrele inferioare flectate în şold şi genunchi, şi
gîtul în extensie
 2. Durerea
•Durerea în apendicită acută cel
mai fregvent e de intensitate
medie, durerile sunt continu,
posibil să crească ori să scadă
lent în intensitate
•În cazul colicii renale durerile
sunt brutale, colicative
 3.LOCALIZARA DURERII ŞI IRADIEREA

• Cea mai fregventă localizare pentru

apendicită acută e in fosa iliaca dreaptă

• Iradierea durerilor nu este caracteristică

pentru apendicită acută
 3.LOCALIZARA DURERII ŞI IRADIEREA
• Pentru colica renală durerile de regulă sunt
localizate la nivelul regiunii lombare cu
localizare în regiunea inghinală, fața medială
a coapsei, perineu, scrot şi glandul penian
(pentru bărbaţi), labia mare (pentru femei)
 4. SEMNELE DE IRITARE
PERITONIALĂ
•Ele însoţesc durerile din
apendicita acută, şi sunt
absente la pacienţii cu colică
renală
 ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE
SPASMOLITICE ŞI CĂLDURĂ APLICATĂ
LOCAL

• Cupează durerile în colica renală

• Nu cupează durerile în cazul
bolnavilor cu apendicită acută
 CARACTERISTICILE COMUNE ALE
ACESTOR BOLI
1. Debut brusc al bolii, în plină sănătate
2. Migrarea unui calcul pe ureter poate da
dureri şi contractură musculară în
regiunea fosei iliace drepte, ceea ce e
caracteristic pentru apedicita acută
3. Febră
4. Leucocitoză moderată
5. Micţiuni frecvente
6. Hematuria
 ASISTENŢA DE URGENŢĂ ÎN COLICA
RENALĂ
1. Se anunţă de urgenţă medicul
2. Se evaluiază intensitatea durerii
3. Se aplică termoforul pe regiunea lombară
4. Se administrează la indicaţia medicului
substanţe medicamentoase: spasmolitice şi
anestezice
5. Se recomandă băi fierbinţi, temperatura apei
să fie pînă la 40º C. Baia are o acţiune
analgezică, deoarece contribuie la relaxarea
uretrei în jurul calculului
Chirurgul rus Leonid Rogozov avea 27 de ani in 1961, cand
si-a facut singur operatia de apendicectomie. Se afla intr-o
baza antarctica sovietica, Novolazarevskaya, în timpul iernii
polare.
ÎNTREBĂRI ?
 2. EDEMUL RENAL
•În afecţiunile renale edemul
apare mai ales în locurile cu
ţesut conjunctiv lax (pleoape,
pielea abdomenului, a spatelui,
regiunea pelviana, spaţiul
retroperitonial)
 APARIŢIA EDEMELOR RENALE ESTE
CAUZATĂ DE 3 FACTORI PRINCIPALI
1. Creşterea permiabilităţii
capilarelor
2. Scăderea proteinei în plasmă
3. Reţinerea apei în organism în
urma secreţiei intensive a
hormonului mineralo-corticoid
numit aldosteron
 ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN EDEME
1. Asistenta medicală zilnic duce cont de
cantitatea de lichid consumat şi
eliminat, timp de 24h
2. Se limitează sarea de bucatarie pînă la
1-3gr
3. Se limitează cantitatea de lichid pîna
la 1 litru
4. Se administrează substanţe diuretice
5. Zilnic se cîntareşte bolnavul
ÎNTREBĂRI ?
 3. HIPERTENSIUNEA RENALĂ
• Sunt un şir de afecţiuni renale, care sunt
însoţite de implicarea în procesul patologic al
sistemului vascular şi se caracterizează prin
creşterea presiunii arteriale.
 HIPERTENSIUNEA RENALĂ POATE FI:

•Parenchimatoasă - în patologiile
ce lezează nefronii ori
ţesutul interstiţial al rinichiului
(pielonefrite, glomerulonefrite)
•Vasorenală - care este dată de
stenoza unei porţiuni a arterei
renale
ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN HTA RENALĂ
1. Bolnavii sunt examinaţi minuţios zilnic
2. Monitorizarea TA şi a Ps
3. Monitorizarea diurezei
4. Limitarea aportului de sare pînă la 1-3
gr/zi
5. Limitarea aportului de lichide pînă la 1l/zi
6. Administrarea de medicamente
hipotensive conform prescripţiilor
medicului specialist
 Noţiuni de diureză. Tulburarea ei.

• Diureza este un proces de formare şi eliminare

a urinei. Valoarea minimă a diurezei se
determină după cantitatea de apa, săruri
necesare pentru menţinerea unei presiuni
osmotice normale în plasma singelui.
• Cantitatea de urină eliminată de un om
sănătos în timpul zilei se numeşte diureză
zilnică.
• Diureza zilnică depinde de alimentaţie, efort
fizic, temperatura şi umeditatea mediului
ambiant şi altor factori.
ÎNTREBĂRI ?
 TULBURĂRILE CANTITATIVE AL
DIUREZEI
1. Poliuria - este eliminarea abundentă de
urină ce depaşeşte 21/24h (norma - l,5-
2l/24h)
2. Oliguria - e scăderea eliminării de
urină, iar diureza e mai mică de
500ml/24h
3. Anuria - este absenţa formării de urin
sau se elimină foarte puţină urină, mai
puţin de 20-3Oml/24h
 TULBURĂRILE DE EMISIUNE URINARĂ

4. Disuria- este ansamblul dificultăţilor

de micţiune, care pot proveni dintr-o
mare varietate de stări patologice
5. Oliguria - micţiuni anormal de rar
6. Nicturia - egalitatea sau inversarea
raportului dintre numărul micţiunilor
şi cantitatea de urină emisă ziua fată de
cea emisă în cursul nopţii
MODIFICĂRILE CALITATIVE A URINEI

Densitatea urinei:
• a. Izostenuria - cînd densitatea
urinei e egală cu densitatea soluţiei
izotonice
• b. Hipostenuria - cînd densitatea e
mai mică decît densitatea soluţiei
izotonice
 CULOAREA SI TRANSPARENŢA

• Culoarea - poate fi brună

(prezenţa de derivaţi biliari), roşie
(prezenţa singelui)
• Transparenţa - urina poate fi
tulbure din cauza prezenţei
mucusului, puroiului, cristale de
săruri
ÎNTREBĂRI ?
MULȚUMESC !