Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comenzi Pentru Crearea Si Inserarea Blocurilor - Definirea Si Extragerea Atributelor
Comenzi Pentru Crearea Si Inserarea Blocurilor - Definirea Si Extragerea Atributelor
Referat
La Infografica
Tema:
,,Comenzi pentru crearea si inserarea
blocurilor.Definirea si extragerea
atributelor”
din gr.TA4/1
Profesor: Cernitu D
Soroca, 2017
În desenele complexe, pot exista grupuri de obiecte care se repeta fie la aceeasi scara si în
aceeasi pozitie, fie la scari diferite, sau în pozitii translatate, ori rotite. Crearea repetitiva a acestor
grupuri de obiecte este incomoda, chiar si prin comenzile de editare de
tipul COPY, MIRROR, ARRAY, ROTATE, SCALE, etc.
Pentru a facilita manipularea unitara a unui grup de obiecte, AutoCAD permite definirea
blocurilor. Un bloc este un obiect complex care include o colectie de alte obiecte din desen,
simple sau complexe, formând împreuna un singur obiect. Utilizarea blocurilor este comoda si
mareste viteza de desenare.
AutoCAD cunoaste doua tipuri de blocuri: cele definite optional de utilizator ("User defined
blocks"), recognoscibile dupa nume, si cele anonime ("Unnamed blocks"), create de program la
cotare, hasurare, folosire 242f58c a unor imagini PostScript.
Rubrica "Name" a casetei de definire a blocurilor permite înscrierea numelui atribuit blocului.
Lista derulanta a rubricii reda denumirile tuturor blocurilor definite anterior. Numele unui bloc
poate sa contina max. 255 de caractere. Pot fi utilizate spatii. Numele nu trebuie sa coincida cu
un cuvânt rezervat al AutoCAD.
Figura 9.1 Caseta de dialog "Block Definition"
Figura 9.2 Exemple de blocuri-utilizator: a) sectiune într-un inel O; b) simbol pentru un motor
asincron trifazat
Grupul de optiuni "Base point" este destinat specificarii punctului de referinta al blocului, fie
prin înscrierea coordonatelor în caseta, fie prin indicarea grafica a acestuia, dupa apasarea
butonului Pick point.
Grupul de optiuni "Objects" este destinat alegerii din desen a obiectelor ce urmeaza sa
compuna blocul. Obiectele originale indicate la crearea blocului pot fi pastrate în desen ca atare,
prin optiunea Retain, pot fi convertite într-o instantiere (inserare) a blocului respectiv, prin
optiunea Convert to block, sau pot fi eliminate din desen dupa crearea blocului, prin
optiunea Delete.
Grupul de optiuni "Preview icon" permite generarea unei imagini de tip icon pentru blocul
definit, care poate fi utila în aplicatia interna "AutoCAD Design Center". Dupa selectarea
obiectelor din bloc, imaginea este vizibila în caseta.
Rubrica "Insert units" stabileste unitatile liniare la care este considerat blocul de catre
aplicatia "AutoCAD Design Center".
Rubrica "Description" permite mentionarea unei scurte descrieri în cuvinte a blocului, astfel
ca un viitor utilizator sa îi perceapa rapid destinatia. Nu este obligatorie descrierea blocului, dar
este recomandata.
Pentu a modifica definitia unui bloc-utilizator, din caseta "Block Definition" se deschide lista
numelor de blocuri existente în desen si se reformuleaza optiunile. În final, AutoCAD avertizeaza
asupra existentei unei definitii anterioare a blocului în cauza.
Pentru a fi efectiv utilizat într-un desen AutoCAD, un bloc definit de utilizator trebuie sa fie
inserat, prin comanda INSERT (butonul de pe bara de unelte "Draw" sau meniul pull-down
"Insert", linia Block). Comanda deschide o caseta de dialog, prin care solicita numele blocului,
pentru a-l identifica, pozitia punctului de referinta, factorii de scalare pe fiecare directie (X, Y si,
dupa caz si pe Z), rotatia fata de pozitia de baza, în care a fost creat, precum si optiunea privind
explodarea blocului la inserare. În fig. 9.3 sunt prezentate exemple de inserare a blocurilor
anterior definite.
Punctul de inserare al blocului poate fi oricare punct în spatiul desenului. Factorii de scalare
pot fi diferiti pe fiecare din cele trei directii. În acest caz, blocul va apare deformat fata de aspectul
sau la definire. Un factor de scalare subunitar micsoreaza blocul pe directia respectiva, în timp ce
unul supraunitar îl mareste. O valoare negativa a factorului de scalare înseamna o inserare "în
oglinda" a blocului, fata de pozitia sa de baza.
Comanda INSERT nu poate insera blocuri anonime, de tip hasuri, cote, etc.
Pentru a insera multiplu un bloc-utilizator, sub forma unei retele dreptunghiulare de m linii
si n coloane, AutoCAD include comanda MINSERT. Rezultatul comenzii MINSERT est un bloc unic.
Informatiile necesare sunt cele de la o inserare obisnuita, în plus fiind necesare cele specifice
modului de constituire a retelei.
9.2. Atributul
9.2.1. Ce este atributul si care este utilitatea sa?
Atributul este o caracteristica în desen. Forma de prezentare este identica cu a unui text
"single line". În plus, fata de un text, atributul este purtator de informatie prelucrabila atât în
interiorul desenului sau al mediului AutoCAD, cât si în afara, în baze de date, tabele, etc. Utilitatea
atributului este evidenta mai ales când el este inclus într-un bloc-utilizator. În acest caz, atributul
va descrie o caracteristica a blocului respectiv. În fig. 9.4 a, b sunt reluate blocurile definite
anterior, fiind completate cu atribute. Atributele vor fi purtatoare de informatii utile privind
caracteristicile pe care le reprezinta pentru fiecare instantiere a blocului respectiv în desen.
a) b)
Dupa definirea unui atribut, acesta poate fi inclus într-un bloc. La orice inserare a blocului
respectiv în desen, AutoCAD cere prin prompter-ul atasat, informatii privind valoarea concreta a
atributului. Aceasta valoare va înlocui denumirea atributului în respectiva instantiere a blocului
(fig. 9.6).
Figura 9.6 Exemple de inserari ale unor blocuri ce contin atribute
Pentru a conferi un aspect aerisit desenului, atributele pot fi declarate nevizibile. Modificarea
ulterioara a vizibilitatii atributelor este posibila cu ajutorul comenzii ATTDISP (meniul pull-down
"View", linia Display).
Editarea valorii atributelor incluse în blocuri nu modifica în nici un fel definitia acestora si nici
definitia blocurilor respective.
Extragerea valorii atributelor dintr-un desen într-un fisier separat necesita în prealabil crearea
unui fisier-sablon ("Template file") dupa care sa fie dispuse tabelar atributele extrase. Pentru a
efectua extragerea, se aplica comanda. Pot fi extrase toate atributele sau numai unele din
acestea.
O referinta externa reprezinta o legatura ("link") a unui desen independent, diferit de cel
curent, la desenul curent. Desenul curent devine "gazda" pentru cel referit.
crearea unui desen complex, prin asamblarea mai multor desene independente.
Un dezavantaj al referintelor externe îl constituie necesitatea pastrarii desenelor referite
exact în acelasi director, subdirector, pe aceeasi cale definita la stabilirea referintei. În cazul unei
modificari a caii pentru fisierul referit, modificarea trebuie operata în desenul-gazda.
Pentru a crea o referinta externa în desenul curent, este disponbila comanda XATTACH.
Aceasta deschide caseta de dialog din fig. 9.7. Este necesara o mare atentie în a nu crea referinte
externe ciclice, de tipul "desenul A desenul B . desenul A"!
Figura 9.7 Caseta "External Reference", pentru crearea referintelor externe în desen
O referinta externa poate fi legata la desenul curent prin modul de referire "Attachment" sau
prin modul "Overlay". Al doilea nu permite referiri încapsulate de tip "desenul curent include
desenul A, care include un alt desen". În mod "Overlay", posibilele referinte incluse într-un alt
desen referit sunt ignorate.
Pentru a controla referintele externe, se poate apela comanda XREF, care deschide caseta
"Xref Manager" (fig. 9.8). Caseta este accesibila si din meniul pull-down "Insert",
linia Xref Manager. Caseta vizualizeaza referintelor încapsulate (în mai multe trepte) sub forma
arborescenta.
Optiunea "Bind" a comenzii XREF transforma o referinta externa într-un bloc propriu al
desenului-gazda, fara a distruge referinta externa originala. În acest caz, elementele astfel
referite nu vor mai fi actualizate odata cu actualizarea desenului din care provin.
AutoCAD 2000 dispune de comanda XBIND care opereaza prin intermediul unei sugestive
casete de dialog asupra referintelor externe deja definite, spre a le aplica optiunea Bind.
Comanda XBIND poate fi lansata si din meniul pull-down "Modify", linia Object, optiunea
"External reference.".
Figura 9.8 Caseta "Xref Manager"
Un desen extern referit într-un desen-gazda poate fi vizualizat integral sau partial. Pentru o
vizualizare partiala, se utilizeaza comanda XCLIP. Zona dorita poate fi una dreptunghiulara, sau
de o alta forma, delimitata de o polilinie închisa, având forma poligonala, anterior creata sau
trasata în momentul respectiv. Informatia nevizibila dintr-o referinta externa careia i s-a aplicat
un xclipping nu se pierde. De altfel, zona de xclipping poate fi oricând modificata.
Comanda XCLIP este disponibila si în meniul pull-down "Modify", linia Clip, optiunea Xref.
În fig. 9.9 este ilustrat un exemplu de desen-gaza cu referinte externe din biblioteca de
mostre AutoCAD 2000.