Sunteți pe pagina 1din 34

Principiile fizice de obţinere a

temperaturilor joase

Noţiuni generale

© Valentin Pisarenco, Universitatea Tehnică a Moldovei,


2007-2015
Răcirea în baza transformărilor de fază
a corpurilor

Procesele de răcire în baza


transformărilor de fază a corpurilor:
• topirea,
• sublimarea,
• fierberea.
Aceste procese se petrec cu
absorbirea căldurii.
Topirea
La topire gheaţa din apă preia căldura de la aerul răcit şi de
la produse.
Temperatura constantă de topire a
gheţii asigură răcirea continuă a
produselor.
Pentru intensificarea schimbului de
căldură gheaţa este dislocată în partea
de sus a incintei răcite.
Aerul încălzit de la produse se dilată
şi se ridică în sus.

Trecând pe lângă gheaţă, el se răceşte, devine mai dens şi


se coboară în jos spre produse, unde din nou asimilează
căldura. Procesul de răcire se opreşte dacă toată gheaţa se
transformă în lichid.
Sublimarea

• Pentru răcirea prin sublimare este utilizată


gheaţa uscată (bioxidul de carbon solid). Spre
deosebire de gheaţa din apă, gheaţa uscată
poate asigura temperaturi mai joase, fiindcă la
presiunea atmosferică ea se sublimează la
temperatura de minus 78 оС.
• Din cauza preţului înalt, gheaţa uscată este
utilizată doar pentru răcirea de scurtă durată,
de exemplu, la transportarea produselor
congelate în automobile şi pe calea ferată.
Fierberea
• Fiindcă în procesul fierberii lichidele
asimilează o cantitate mare de
căldură, această metodă de răcire
este larg utilizată în industrie.
• Cantitatea de căldură, asimilată la
fierberea 1 kg de lichid, se numeşte
căldură latentă de vaporizare - r.
Pentru diferite lichide acest parametru
are valoare diferită.
Căldură latentă de vaporizare

La presiunea atmosferică:
• Apa – 2257 kJ/kg;
• Amoniacul – 1370 kJ/kg;
• R12 – 166 kJ/kg;
• R22 – 233 kJ/kg;
• R134a – 218 kJ/kg.
Fierberea

• Între presiunea de ferbere şi


temperatura de ferbere există o
relaţie bine determinată.
• De exemplu, apa la presiunea
atmosferică (P=0,1013 MPa) fierbe
la 100 oC, iar la presiunea P=0,0009
MPa la 5 oC.
Fierberea

Pentru răcirea sau


congelarea produselor
sunt necesare
substanţe lichide care la
presiunea atmosferică
fierb la temperaturi
joase. Ele sunt numite
agenţi frigorifici.

În calitate de astfel de lichide sunt utilizaţi


amoniacul şi freonii, care fierb în dispozitivele de
răcire dislocate în camerele frigorifice.
Relaţia P-t pentru R134a

14
13
12
11
10
Presiunea , bar

9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
-40 -30 -20 -10 0 10 20 30 40 50
Temperatura, oC
Fierberea
Căldura, necesară pentru fierberea
agenţilor frigorifici, este preluată de la
produsele care se află în camerele
frigorifice. Temperatura de fierbere a
amoniacului şi a freonilor la presiune
atmosferică este în jurul la minus 30оС
sau mai joasă. Modificând presiunea în
aparatele, unde fierbe agentul frigorific,
modificăm şi temperatura lui de fierbere
şi, în consecinţă, temperatura obiectului
răcit.
Fierberea

• De obicei temperatura de fierbere a


agentului frigorific este cu 8...10оС mai
joasă ca temperatura din cameră. De
exemplu, pentru ca temperatura aerului
din camera frigorifică să fie 0...+1 оС
(pentru păstrarea produselor lactate,
fructelor şi legumelor), temperatura de
fierbere a agentului frigorific trebuie să fie
minus 8...10оС. Presiunea în dispozitivele
de răcire în acest caz va fi mai mare ca
presiunea atmosferică.
Fierberea

• În camerele pentru congelarea cărnii


este necesară temperatura de minus
30оС. Temperatura de vaporizare în
acest caz va fi în jurul la minus 40оС,
iar presiunea în dispozitivele de
vaporizare poate fi mai joasă de cea
atmosferică.
Dezavantajele metodei

• Răcirea în baza transformărilor de fază


are un dezavantaj esenţial. Agentul
frigorific pierde proprietatea de răcire după
transformarea de fază. De exemplu,
gheaţa produce frig doar în procesul
topirii. Dacă toată gheaţa s-a transformat
în apă, trebuie să introducem o porţie
nouă de gheaţă pentru a continua răcirea.
Dezavantajele metodei

• Amoniacul şi freonii,
transformându-se în vapori, de
asemeni, pierd proprietatea de
răcire. În acest caz, de obicei, stă
problema întoarcerii agentului în
starea iniţială (lichidă).
Răcirea în baza extinderii adiabatice a
gazelor

Procesul de extindere a gazelor se


petrece fără schimb de căldură cu mediul
ambiant, dar cu efectuarea lucrului
exterior util. În rezultat scade presiunea şi
temperatura gazului. Acest proces se
utilizează în maşinile frigorifice cu
comprimarea gazelor.
Maşina frigorifică cu comprimarea
gazelor
Răcirea în baza extinderii adiabatice a
gazelor

Dacă vom răci până la temperatura mediului


ambiant aerul comprimat până la presiunea de
0,4...0,5 MPa şi apoi îl vom extinde până la
presiunea de 0,1 MPa, temperatura lui se va
coborî până la minus 70 °C.
În timpul de faţă există maşini frigorifice cu
comprimarea gazelor care pot menţine
temperatura de răcire până la minus 180 °C.
Răcirea în baza laminării lichidelor.
Efectul Joule-Thomson
Se numeşte laminare trecerea
lichidului prin un orificiu îngust, în
rezultatul căreia cade brusc
presiunea şi temperatura lui.
Metoda poate fi realizată dacă
avem o diferenţă suficientă de
presiuni de ambele părţi ale
canalului.
Răcirea în baza laminării lichidelor

• În maşinile frigorifice cu
comprimarea vaporilor laminarea
agentului frigorific lichid are loc în
ventilul de reglare, dislocat între
aparatul cu presiune înaltă P1 -
condensatorul şi aparatul cu
presiune joasă P2 – vaporizatorul.
Răcirea în baza laminării lichidelor
Răcirea în baza laminării lichidelor

• În procesul de laminare nu se efectuează


lucru util. Energia interioară a lichidului
(lucrul de extindere) se consumă pentru
învingerea forţelor de frecare în ventilul de
reglare. Aceasta duce la vaporizarea unei
părţi din lichid şi la răcirea fluxului.
Temperatura de răcire То depinde de
valoarea presiunii Ро în vaporizator.
Răcirea în tubul de vârtej.
(Efectul Ranque-Hilsch)

• În rezultatul experimentelor lui Ranque (în anul


1933) a fost descoperit că fluxul de aer la axa şi
periferia ciclonului are temperatură diferită.
• Cu 13 ani mai târziu Hilsch a confirmat
descoperirea lui Ranque prin experienţe cu
tubul de vârtej.
• În timpul de faţă tubul de vârtej este larg utilizat
din cauza construcţiei şi exploatării simple.
Răcirea în tubul de vârtej

• Tubul de vârtej de obicei are un


corp cilindric 1, în interiorul căruia
este dislocată diafragma 2. În
apropierea ei este dislocat
racordul – duza 3. La capătul
opus (cald) este dislocat ventilul
de reglare 4.
Schema tubului de vârtej

unde:
1 – cilindrul (tubul)
2 - diafragma
3 - duza
4 - ventilul
Principiul de acţiune a tubului de vârtej
• În duza 3 vine aerul comprimat, răcit în prealabil cu
apă. Intrând tangenţial în ţeava 1, el formează un
vârtej şi capătă energie cinetică. În vârtej aerul se
mişcă cu diferită viteză unghiulară. Lângă axă viteza
de rotaţie este mai mare, ca la periferie. Din această
cauză aerul din straturile interioare se răceşte, cedând
energia cinetică straturilor exterioare, până la
temperatura tr şi părăseşte ţeava prin diafragma 2.
Aerul încălzit până la temperatura tc părăseşte ţeava
prin capătul ei liber. Debitul şi temperatura aerului
poate fi reglat cu ventilul de reglare 4. Temperatura
aerului rece depinde de parametrii lui iniţiali –
presiune şi temperatură. La presiunilea P=0,4...1 MPa
şi temperatura t = 20oC aerul poate fi răcit până la
temperatura tr = -80...0оС.
Tubul de vârtej

Tuburile de vârtej nu sunt utilizate în industria


alimentară din cauza eficienţei joase. Dar, sunt
utilizate în alte domenii, unde se foloseşte aerul
comprimat:
• la prelucrarea metalelor pentru călirea pieselor
la frig;
• în transport pentru climatizare şi răcirea
produselor;
• în medicină pentru răcirea sectoarelor corpului
în procesul operaţiilor.
1.5. Răcirea termoelectrică.
(Efectul Peltier)
• Efectul a fost descoperit de către Peltier în
1834 г.
• Metoda este realizată în dispozitivul care
prezintă un circuit electric format din
termocupluri din diferiţi conductori sau
semiconductori.
Răcirea termoelectrică
Răcirea termoelectrică

• La trecerea curentului electric prin circuit,


una din suduri se va răci iar cealaltă se va
încălzi.
• La schimbarea direcţiei curentului, funcţiile
sudurilor se vor schimba, adică sudura
rece va deveni caldă, iar cea caldă – rece.
Principiul răcirii termoelectrice

• Electronii, care trec prin sudură din


materialul de tipul p în materialul de tipul
n, trec bariera potenţială şi preiau energia
de la sudura rece.
• La trecerea din materialul de tipul n în
materialul de tipul p electronii transmit
energia sudurii calde.
Răcirea termoelectrică

• Pentru a majora productivitatea


dispozitivului de răcire termocuplurile sunt
unite în module.
• Diferenţa de temperatură între sudura rece
şi caldă poate atinge valoarea de
60…70оС.
• La unirea modulelor în cascadă diferenţa
de temperatură poate creşte până la
150оС
Răcirea termoelectrică

• Dispozitivele termoelectrice sunt simple,


compacte, nu produc zgomot.
• Puterea dispozitivelor termoelectrice este
relativ mică (până la 10 kW) şi în industria
alimentară ele nu se utilizează.
• Dispozitivele termoelectrice sunt utilizate
în transport, medicină, în gospodăria
casnică.