Notiuni de semiologie psihiatrica

FUNCTIILE PSIHICE :
 Functia cognitiva
 Senzaţiile
 Percepţiile
 Atenţia
 Memoria
 Gândirea
 Imaginaţia
 Functia afectiva(afectivitatea)
 Functia efectorie
 Procese voliţionale
 Activitate
 Conştiinţa

SENZAŢIILE
 Act psihic elementar “monomodal” de realizare a imaginii singulare a unor însuşiri ale obiectelor
şi fenomenelor lumii materiale asupra organelor de simţ
 Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-proprioceptivi  Scoarţa cerebrală = senzaţie
 Este instrument de reflectare nemijlocită a lumii materiale .
 Reprezintă reflectarea pe plan ideal a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor
concrete.

PERCEPŢIILE
 Procese senzoriale elementare, care se disting prin sintetism, unitate şi integritate, ele redând
realitatea obiectuală în imagini de ansamblu
 Multimodală – însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe.
 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii, agnozii
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o modificare
organică evidenţiabilă.
 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă
 ILUZIILE
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice -opticogeometrice, greutate, volum
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real
 Normal
 Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, zonelor integrative
 Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice
 Stări confuzionale
 Nevrotici (isterici, TOC)
 Psihotici

HALUCINAŢIILE
 Percepţie fără obiect.
 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real
 Imaginile eidetice: reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte, fiinţe care au o forţă
receptivă deosebit de vie, legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent ca desfăşurare
în timp.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-) şi
pe căi senzoriale normale (h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi infecţioase,
depresie, sch, parafrenie, aură epileptică)
 Elementare(foneme)
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice, neurologice)
  Elementare(fosfene)
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea
dublă”
 Olfactive şi gustative:epilepsie
 Tactile-stari toxice
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau a schimbării poziţiei unor organe, a obstruării
sau perforării lor, transformării organismului.
 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de mişcare sau de deplasare a unor segmente sau
ale corpului în întregime

ATENŢIA
 Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte şi
fenomene, cu scopul de a asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini percepute, cât şi
delimitarea lor netă de câmpul perceptiv.
 Involuntara
 Voluntara
 Postvoluntara
 HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci, fobici, obsesionali.
 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
 St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii, demenţe, sch.

MEMORIA
 Proces psihic al orientării retrospective, realizat prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi
evocare (reactualizare).
 Imediata
 Recenta
 Evenimente indepartate
 Legea regresiunii memoriei Ribot
Tulburari cantitative
 HIPERMNEZIA: normal, paranoia, oligofrenie
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
 Lacunare

GÂNDIREA
 Proces central al vieţii psihice
 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor
 Operaţiile gandirii : analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea.
 Tulb. de ritm şi coerenţă:
 Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu,
contraste facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine
critică): st. de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool,
sch.,
  Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, vâscozitatea psihică, fading mental, baraj ideativ
 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
 Tulb. de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
 Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităţii individului, îi recunoaşte caracterul
parazitar, luptă pt. a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga, în ciuda faptului că evită
situaţia respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
- spatii deschise si aglomerate – agoraphobia
- spatii deschise si aglomerate – agorafobia,
- locuri înalte – hipsofobia,
- locuri înguste – claustrofobia.
- obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă – hidrofobia
- mulţime – antropofobie
- singurătate – monofobia
- boală – nosofobia
- societate – petofobia. ereutofobia
- a nu se murdări – misofobia
- moarte – tanatofobia
- animale – zoofobia
- a mânca – sitiofobia
 Idee prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate
delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.
 Idee deliranta:
 O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică
comportamentul în sens patologic.
  Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda
contradicţiilor cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i
sesiza în mod conştient esenţa patologică.
 Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată
convingere.
 Nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab
structurat, instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii.
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice

IMAGINAŢIA
 Proces psihic de prelucrare, transformare şi sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în scopul
făuririi unor noi imagini şi idei.
 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie, nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de excitaţie, delir cronic, sch.
Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial
 Supraestimarea
 Conduita de teamă
Clasificare:
 Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei se desfăşoară în direcţia reconstituirii unor
evenimente sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii unor imagini şi combinaţii noi
 Activitatea de creaţie – când imaginaţia anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia realizării unui
scop, este susţinută de o puternică motivaţie, iar produsele realizate sunt caracterizate de un mare grad
de originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu diferiţi factori definesc o caracteristică globală de
personalitate- creativitatea
Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup

AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.
 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive şi
condiţiile obiective sau imaginare.
Clasificare:
 Afectele sunt procese psihice primare, simple – mânia, groaza, frica, spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie bruscă şi
desfăşurare impetuoasă, cu manifestări deosebit de vii în comportament.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate, cu desfăşurare tumultoasă sau
calmă, cu orientare bine determinată; au caracter situativ şi sunt active.
 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie, durată variabilă. Dacă se prelungeşte se
poate transforma în trăsături de caracter, creează un fond general: optimist sau pesimist.

 Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată, au mare grad de stabilitate şi
generalitate -> atitudini afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea faţă de cunoaştere

 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă, natură, societate

 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de propriile acţiuni sau ale altora,
responsabilitatea, datoria.

 Pasiunile:
 se deosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective, gradul de stabilitate şi forţa
de angajare a personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către acţiune
 Instincte
 - reflexe înnăscute complexe
 Alimentar – bulimie, polifagie, anorexia
 De apărare
 Sexual –
tulburari ale instinctului sexual:nimfomania, satiriazis, masturbare, pedofilie, gerontofilie, incest,
homosexualitate, zoofilie, fetisism, pigmalionism,transsexualitate,sadomasochism exhibitionism

VOINŢA
Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi pentru
obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei
subiective şi de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia unei
activităţi.
Secvenţele unui act de voinţă :
 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin: activitate şi conduite motorii
Tulburari cantitative
 Hiperbulia-toxicomanie, TOC, paranoia(selectiv, unidirectional)
 Hipobulia
 Abulia – catatonie, depresii severe

Activitatea
 Hiperkinezia
 Agitatie psihomotorie
 Stari confuzive
 demente, oligofrenie
 Manie, depresie
 Schizofrenie
 Epilepsie
 Psihopatie
 Stari reactive

 Hipokinezia
 Akinezia
 baraj./fadding motor
 Ticuri –miscari cu caracter intempestiv, repetitiv, rapid
  Stupoarea-imobilitate completa
 Depresie severa
 Schizofrenie
 Sdr. Catatonic

 Aspectul exterior - dezordine vestimentara

- rafinament exagerat, bizarerii, excentricitati
- travestitism
- cisvestitism
 Privirea
 Mimica fetei
 Hipermimie, hipomimie, amimie
 Paramimii -experii mimice neconcordante cu starile afective-parakinezii
 Ecomimia
 Manierisme -pervertire actiuni comportamentale si gesturi simple
 Bizarerii –pierderea trasaturilor logice si inteligibile ale gesturilor
 Stereotipii –repetarea uneia si aceleiasi manifestari
 De atitudine
 De miscare

Semiologia constiintei
 Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a realitatii obiective.
 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in stare de functionare optima
 Plan psihologic: procesul de reflectare a propriului eu si a lumii inconjuratoare
 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat capacitatea si claritatea reflectarii, cat si intelegerea
realitatii obiective in momentul respectiv.

Tulb. ale comunicării verbale :

 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, logoree, verbigeraţie, hipoactivitatea
verbală, mutism mutitatea, musitaţia, mutacism, afemia etc
 DISFAZII: tulb. legate de leziuni cerebrale:afazii
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.
 Balbism tonico-clonic.