Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Business

SUPORT DE CURS

BAZE DE DATE

ANUL II, semestrul I

Cluj-Napoca
2010
BAZE DE DATE

1
1. Suportul de curs

Mo d u l u l I

ƒ Unitatea 1. Baze de date - Concepte de bază

ƒ Unitatea 2. Microsoft Access 2000: Prezentare generală
ƒ Unitatea 3. Tabele

Scop şi obiective

Scop
Acest modul are ca scop prezentarea conceptelor fundamentale din domeniul
bazelor de date, familiarizarea acestora cu mediul Microsoft Access 2000 şi
formarea deprinderilor de exploatare a sistemelor de gestiune a bazelor de
date. Tot în acest modul studenţii vor învăţa cum să creeze baze de date în
Microsoft Access, cum să adauge tabele şi să introducă date.

Obiective
9 Evidenţierea avantajelor utilizării bazelor de date;
9 Definirea bazelor de date, a sistemelor de gestiune a bazelor de date;
9 Prezentarea principalelor funcţii ale SGBD-urilor;
9 Prezentarea evoluţiei SGBD-urilor;
9 Identificarea elementelor mediului Microsoft Access 2000;
9 Utilizarea principalelor opţiuni din submeniurile sistemului Microsoft
Access 2000.
9 Proiectarea structurii unei baze de date;
9 Recunoaşterea principalelor obiecte ale unei baze de date Access;
9 Crearea bazelor de date în Microsoft Access prin metodele prezentate;
9 Crearea şi lucrul cu tabelele în Microsoft Access 2000.

Concepte de bază: date, integritatea datelor, redundanţa datelor, inconsistenţa

datelor, partajarea datelor, sistem de gestiune a bazelor de date, bază de date,
tabele, câmpuri, înregistrări, interogări, formulare, rapoarte, comenzi macro,
module, pagini web, tipuri de date, chei, chei primare, chei candidat.

2
 UNITATEA 1

CONCEPTE GENERALE
Sinteză

1. Sisteme de baze de date

Un sistem de baze de date este un sistem computerizat de păstrare a
înregistrărilor al cărui scop principal este să stocheze informaţiile şi să permită
utilizatorului să consulte şi să actualizeze la cerere aceste informaţii [Date,
2004].
Un sistem de baze de date este format din patru componente principale: date,
hardware, software şi utilizatori [Date, 2005].
Sistem de gestiune a bazelor de

Programe
de aplicaţie

Fig. 1. Schema simplificata a unui sistem de baze de date

(sursa C. J. Date, 2005)
1. Componenta de date: este formată din baza de date sau bazele de date
ale sistemului.
2. Componentele hardware sunt formate din: mediile de stocare secundare
care sunt utilizate pentru păstrarea datelor şi procesoare folosite pentru
prelucrarea datelor şi memorii RAM, etc.
3. Componenta software este formată din Sistemul de gestiune a bazelor
de date, programe utilitare, editoare de rapoarte, etc.
4. Utilizatorii: există trei clase mari de utilizatori – programatorii de
aplicaţii, utilizatorii finali care accesează baza de date prin intermediul
unei aplicaţii, şi administratorul BD.
In domeniul bazelor de date este important să se facă o distincţie clară între
noţiunile de dată şi informaţie [Dollinger&Andron, 2004]:

3
 1. Datele, materia primă a sistemelor informatice, sunt „fapte culese din
lumea reală pe bază de observaţii şi măsurători”. Datele pot lua mai
multe forme: date alfanumerice (formate din litere, cifre şi caractere
speciale), date de tip text (propoziţii şi fraze folosite în comunicarea
scrisă), date de tip imagine (forme grafice şi figuri geometrice) şi date
audio (vocea umană şi alte sunete). In sistemele informatice datele sunt
stocate în baze de date.
2. Informaţia este rezultatul interpretării datelor de către un anumit
subiect şi conferă acestuia capacitatea de a lua decizii. Datele devin
informaţii doar în momentul în care acestea interacţionează cu un
sistem capabil să le interpreteze. Informaţia are un caracter subiectiv
deoarece aceeaşi dată poate fi interpretată diferit de către subiecţi
diferiţi. Informaţiile sunt date prelucrate şi prezentate într-o formă
(context) care să aibă o anumită semnificaţie pentru utilizatorul final şi
reprezintă ieşirile sistemului informatic. În concluzie, se poate afirma
faptul că sistemele informatice prelucrează date nu informaţii.
Informaţia reprezintă produsul final al sistemelor informatice şi, în funcţie de
cele patru dimensiuni, timp, conţinut, forma de prezentare şi locaţie, aceasta
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe pentru a fi utilă:
A. În funcţie de elementul timp:
− să fie oportună: informaţia trebuie să fie furnizată atunci când este
nevoie de ea, să fie disponibile în timp util;
− să fie nouă: informaţia nouă descrie cel mai bine prezentul situaţiei
sau ultima verigă a evoluţiei unui fenomen;
− să fie furnizată cu o anumită frecvenţa: informaţia trebuie să fie
furnizată cu un ritm care să sprijine interesele utilizatorilor;
− se facă referire la o anumită perioada de timp: informaţia poate să
conţină elemente care să descrie evenimente din trecut, prezent sau
viitor.
B. În funcţie de conţinut:
− să reducă gradul de incertitudine: cu cât informaţiile fac referire
mai clară asupra unui fenomen, cu atât viziunea de ansamblu şi de
amănunt a decidenţilor asupra respectivului fenomen va fi mai bună
şi, pe cale de consecinţă, decizia va fi luată în cunoştinţă de cauză.
− să fie corectă: informaţia nu trebuie să conţină erori; trebuie să facă
referiri exacte asupra oricărui fenomen fără doze de relativism.
− să fie pertinentă: informaţiile trebuie să facă referire la un anumit
fapt, situaţie, eveniment şi în acelaşi timp să descrie realitatea de
facto;
− să fie relevantă: informaţia trebuie să satisfacă nevoile de informare
ale utilizatorului cu privire la o anumită situaţie.

4
 − să fie necontradictorie sau noncontradictorie – informaţiile
descriptive care fac referire la o anumită situaţie trebuie să aibă
aceeaşi valoare de adevăr în acelaşi moment temporal.
− să fie neredundantă sau nonredundantă: de obicei o informaţie face
referire la un anumit aspect. Dacă aceeaşi informaţie se repetă ea nu
aduce nimic nou în raport cu aspectul descris.
− să fie completă: informaţia trebuie să conţină toate elementele de
care utilizatorul are nevoie;
− să aibă caracter succint: vor fi furnizate doar acele informaţii de
care este nevoie într-o anumită situaţie decizionala;
C. În funcţie de forma de prezentare informaţia trebuie respecte următoarele
caracteristici:
− să fie clară: informaţia trebuie să fie prezentată într-o formă uşor de
înţeles;
− să fie furnizată în formă detaliată sau sintetizată în funcţie de
necesităţi;
− să fie prezentată într-o anumită succesiune, într-o anumită ordine;
− să aibă o formă adecvată necesităţilor factorului de decizie – forma
de prezentare a mesajelor poate să atragă sau nu atenţia decidenţilor.
Informaţia poate fi furnizată sub forma unei relatări (expuneri), sub
formă numerică, grafică, sub formă de tabel etc. Informaţia poate fi
prezentată pe suport de hârtie, pe ecranul computerului sau folosind
alte medii.
D. În funcţie de locaţie: informaţia trebuie să fie disponibilă indiferent de
locaţia în care se află utilizatorul (fie disponibilă oriunde).
Informaţiile solicitate la nivel strategic şi tactic au următoarele caracteristici:
− sunt neprogramate, ad hoc, sunt determinate de apariţia unor
evenimente care necesită luarea unor decizii;
− sunt sintetizate: informaţiile trec prin procese de selecţie şi sintetizare
pentru a putea fi folosite de nivelele manageriale superioare;
− vizează orizonturi mari de timp – informaţiile se referă la trecut,
prezent, viitor;
− aria de cuprindere a informaţiilor este largă;
− au caracter previzional;
− provin din interiorul şi exteriorul firmei (concurenţa, clienţi, furnizori).
Pe de altă parte, informaţiile solicitate la nivel operaţional îndeplinesc
următoarele caracteristici:
− sunt programate, se obţin la intervale de timp bine stabilite;
− au un conţinut prestabilit care acoperă nevoia de informaţii determinată
de deciziile de rutină cu care se confruntă managerii de la acest nivel;
− aria de cuprindere este restrânsă şi bine definită;
5
 − au grad de detaliere ridicat;
− provin cu preponderenţă din mediul intern al organizaţiei;
− se referă la evenimente din trecut;
− sunt cerute cu frecvenţă mare, şi sunt exacte, precise.

2. Ce este o bază de date?

Definiţii:
„Baza de date este o colecţie de date persistente, care sunt folosite de către
sistemele de aplicaţii ale unei întreprinderi” [Date, 2005].
Prin persistenţă înţelegem intuitiv că datele din baza de date diferă, ca tip, de
alte date efemere, cum ar fi datele de intrare, datele de ieşire, rezultatele
intermediare, şi în general, orice date care sunt de natură trecătoare. Se poate
spune că datele din BD persistă deoarece, odată ce au fost acceptate de SGBD
pentru introducerea în BD „ele nu pot fi şterse din baza de date numai printr-o
cerere explicită adresată sistemului SGBD”. Termenul întreprindere
desemnează orice organizaţie independentă de natură comercială, ştiinţifică,
tehnică sau de alt tip. Întreprinderea poate fi o singură persoană sau o întreagă
corporaţie. Exemple: un hotel, o fabrică, o bancă, o facultate, etc. Exemple de
date persistente: date despre clienţi, date despre conturi, date despre studenţi,
date despre rezervări, etc. [Date, 2005].

„Baza de date este un ansamblu structurat de date coerente, fără redundanţă

inutilă, astfel încât acestea pot fi prelucrate eficient de mai mulţi utilizatori într-
un mod concurent”. [Popescu, 2001]

Baza de date este un sistem integrat, coerent şi partajat de fişiere [Nitchi et al.,
2007].
− Integrat: unificare a mai multor fişiere distincte;
− Partajat: parţi distincte din BD pot fi folosite de către mai mulţi
utilizatori;
− Coerent: se asigura caracterul neredundant şi coerent al datelor;

3. Utilitatea şi avantajele bazelor de date

De ce trebuie sa utilizam baze de date? Sistemul de baze de date oferă
întreprinderii un control centralizat asupra datelor sale. Centralizarea datelor
prezintă o serie de avantaje, cum ar fi [Dollinger&Andron, 2004]:
¾ Reducerea redundanţei datelor memorate: în situaţia în care fiecare
aplicaţie informatică foloseşte fişiere proprii pentru stocarea datelor sale e
posibil ca aceleaşi date să apară de mai multe ori în fişiere diferite
aparţinând unor aplicaţii diferite. Dacă acea dată este modificată într-un
fişier aceasta trebuie modificată şi în restul fişierelor pentru a nu apărea
diferenţe. Este recomandabil ca aplicaţii diferite având aceleaşi date să
6
 utilizeze, în comun, un singur fişier pentru memorarea acestora.
Redundanţa este proprietatea unor date de a se repeta fără să fie necesar.
¾ Evitare inconsistenţei datelor: atunci când există mai multe copii ale
aceleaşi date este posibil, prin actualizarea doar a unora dintre ele, să avem
valori diferite pentru una şi aceeaşi dată, ceea ce atrage după sine
inconsistenţa bazei de date.
¾ Posibilitatea partajării datelor: se referă la posibilitatea utilizării în
comun a datelor de către mai multe aplicaţii precum şi la posibilitatea
dezvoltării unor aplicaţii noi folosind datele deja existente în baza de date.
¾ Încurajarea introducerii standardelor: administratorul bazei de date
poate impune alinierea la anumite standarde, ceea ce are un rol important la
transferul datelor de la o bază de date la alta.
¾ Posibilitatea aplicării constrângerilor de securitate: administratorul
bazei de date poate introduce verificări de autorizare a accesului la date. Se
pot impune restricţii diferite pentru fiecare tip de acces la date, pentru
fiecare dată, pentru fiecare utilizator
¾ Menţinerea integrităţii datelor: integritatea datelor reflectă cerinţa ca
baza de date să conţină date corecte. Aceasta presupune atât consistenţa
datelor cât şi plauzibilitatea lor prin introducerea unor proceduri de validare
corespunzătoare.
¾ Oferă suport pentru tranzacţii: tranzacţia este o unitate logică care
presupune mai multe operaţii în baza de date, in particular, o serie de
operaţii de actualizare. Ex: transferul unei sume de bani din contul A in B.

4. Arhitectura sistemelor de baze de date

Deoarece datele sunt reprezentate în calculator sub forma de biţi iar utilizatorii
bazelor de date lucrează cu concepte mai mult sau mai puţin abstracte se
impune utilizarea unor nivele de abstractizare. Pentru asigurarea independenţei
fizice şi logice a datelor se impune adoptarea unor arhitecturi de baze de date
organizate pe trei nivele:
9 Nivelul intern: este nivelul care se află cel mai aproape de mediul de
stocare fizică, se referă la modul în care sunt stocate datele în sistem;
9 Nivelul extern: este nivelul aflat cel mai aproape de utilizatori, se
referă la modul în care sunt vizualizate datele de către utilizatori;
9 Nivelul conceptual: este un nivel intermediar dintre cele două.
Independenta fizică a datelor este o măsura a imunităţii aplicaţiilor faţă de
modificările în structura fizică de memorare a datelor. O modificare a structurii
nu va afecta aplicaţia iar modificările efectuate asupra aplicaţiei nu vor afecta
structura fizica de date. Pentru ca o aplicaţie să fie independenta faţă de
structura fizică de date aceasta nu trebuie să conţină referiri la tipul fişierelor
7
folosite pentru memorarea datelor, la dispozitivele de stocare a datelor sau la
strategia de acces la date.
Independenţa logică a datelor: se referă la imunitatea modelului propriu al
fiecărui utilizator faţă de modificări în structura logică globală a bazei de date
[Dollinger&Andron, 2004]. Dacă se respectă independenţa logică a datelor se
poate modifica structura bazei de date prin adăugarea unor noi unităţi logice
(cum ar fi câmpuri, înregistrări) şi se pot modifica relaţiile existente între ele
fără a afecta utilizatorii care nu au nevoie de aceste date. Fiecare utilizator
poate să folosească datele fără a influenţa alţi utilizatori care folosesc aceleaşi
date.

Nivelul extern

Nivelul conceptual

Nivelul intern

Fig. 2. Cele trei niveluri ale arhitecturii [Date, 2005]

Nivelul intern: poartă numele de bază de date fizică şi este o colecţie de fişiere
care conţin datele fizice, la care se adaugă diverse structuri auxiliare menite să
asigure accesul operativ la date (de ex. Indecşi, pointeri, etc). Vederea internă
este descrisă prin intermediul schemei interne.
Nivelul conceptual: este o abstractizare a unei părţi din lumea reală şi constă
din descrierea structurii logice a datelor dintr-o bază de date. [Dollinger].
Fiecare bază de date are un model conceptual propriu prin care sunt numite şi
descrise toate unităţile logice din BD, împreună cu legăturile dintre acestea.
Unităţile logice sunt concepte asemănătoare celor cu care operează utilizatorii
bazei de date.
Ex: în descrierea unei bd a unui hotel se lucrează cu următoarele concepte:
client, camera, rezervări, etc.; iar pentru o BD a unei facultăţi: studenţi,
profesori, discipline, plan de învăţământ, note, etc.
Modelul conceptual integrează viziunile tuturor utilizatorilor asupra BD şi
specifică constrângerile asupra datelor (ce poate face parte din bd, ce nu poate
face parte din BD). Tot în modelul conceptual sunt specificate masuri de
securitate şi integritate referitoare la anumite unităţi logice. Vederea
conceptuală conţine o reprezentare abstractă a întregii baze de date iar vederea
internă reprezintă baza de date aşa cum este stocată intern. Vederea
conceptuală este definită prin intermediul schemei conceptuale.

8
Nivelul extern se referă la percepţiile utilizatorilor individuali asupra BD.
Majoritatea utilizatorilor nu sunt interesaţi de întreaga bază de date ci doar de o
parte a acesteia. Termenul tehnic folosit pentru modelul extern este acela de
vedere externă. Vor exista mai multe vederi externe diferite, fiecare vedere
reprezentând o anumită porţiune a bazei de date. Fiecărui utilizator sau grup de
utilizatori îi corespunde un model extern propriu – ceea ce vede utilizatorul din
BD sau modul în care vede acesta baza de date.
Prin utilizarea vederilor se asigură securitatea bazelor de date prin limitarea
accesului la date a anumitor categorii de utilizatori. Utilizatorii au acces doar
la parţi bine definite din BD, existând posibilitatea ascunderii anumitor parţi
din baza de date pe care utilizatorii nu au voie sa le vadă. Un utilizator poate
avea diferite drepturi de acces definite în cadrul a mai multe vederi. Prin unele
vederi poate avea doar drept de consultare, in timp ce prin altele ar putea avea
şi drepturi de modificare. Prin vederi se oferă utilizatorilor o viziune
individualizată şi simplificata asupra bazei de date. Fiecare vedere externă este
definită prin intermediul unei scheme externe.
Ex: baza de date cu clienţii unui hotel. Vârsta clienţilor este o informaţie care
poate fi folosita pentru realizarea unor statistici, etc. Daca se memorează in
baza de date vârsta clienţilor atunci acest câmp trebuie sa fie actualizat zilnic,
de aceea se va crea o vedere in care apare definit conceptul de vârsta calculat
ca diferenţă dintre data curentă si data naşterii. Într-o bază de date cu studenţi
se va defini conceptul bursier.

5. Sistemul de gestiune a bazelor de date

Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) – este software-ul care tratează
toate cererile de acces la baza de date.
Funcţiile pe care le îndeplineşte un SGBD sunt următoarele:
9 Definiţia datelor: Sistemul SGBD trebuie sa fie capabil sa accepte
definiţiile datelor (schemele externe, schema conceptuala, schema
internă) în forma-sursă şi să le transforme în forma-obiect adecvata.
Descrierea datelor se realizează prin intermediul limbajul de descriere a
datelor – LDD.
9 Manipularea datelor: sistemul SGBD trebuie sa fie capabil sa
manipuleze cererile de consultare, actualizare sau ştergere a datelor
existente în BD sau să adauge date noi in BD. Această funcţie poate fi
realizată prin intermediul Limbajelor de manipulare a datelor.
9 Optimizarea cererilor de acces;
9 Asigurarea securităţii şi integrităţii datelor;
9 Refacerea datelor îşi asigurarea accesului concurent la date;
9 Trebuie să pună la dispoziţie o funcţie pentru dicţionarul de date.
Dicţionarul conţine date despre datele din BD, (denumite si metadate) –
adică definiţii ale unor obiecte din sistem.

9
 9 SGBD trebuie să îndeplinească toate sarcinile într-un mod cat mai
eficient posibil.

Scopul general al unui SGBD este de a furniza interfaţa cu utilizatorul pentru

sistemul de baze de date. Interfaţa cu utilizatorul poate fi definită ca o graniţă a
sistemului, dincolo de care totul este invizibil pentru utilizator. Cele mai
cunoscute SGBD-uri la ora actuală sunt: Oracle, Microsoft Sql Server, Visual
FoxPro, DB2, dBase, MySql (opensource), PostgreSQL.

6. Evoluţia SGBD
Istoria SGBD poate fi rezumată în trei generaţii:
9 Sisteme ierarhice şi reţea;
9 Sisteme relaţionale;
9 Sisteme avansate (orientate obiect, relaţionale OO, distribuite,
multimedia, etc.)
În cazul modelelor ierarhice şi reţea datele sunt reprezentate la nivel de articol
prin legături ierarhice sau de tip graf. Administrarea şi manipularea datelor este
dificilă datorită dependenţei fizice a datelor.
A doua generaţie de SGBD-uri este legată de apariţia modelelor relaţionale
care tratează entităţile ca nişte relaţii. S-a conturat in două articole publicate de
E. F. Codd în 1969, 1970. Se poate defini printr-o serie de structuri de date
(relaţii alcătuite din tupluri), operaţii aplicate asupra structurilor de date
(selecţie, proiecţie, join), şi reguli de integritate care să asigure consistenţa
datelor (chei primare, restricţii referenţiale..)
SGBDOO au apărut ca urmare a îmbinării tehnicii limbajelor orientate obiect
cu a bazelor de date.

Verificarea cunoştinţelor
1. Care este deosebirea între date şi informaţii?
2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească informaţiile pentru a fi utile în
luarea deciziilor?
3. Care sunt avantajele utilizării bazelor de date?
4. Care sunt componentele unui sistem de baze de date?
5. Care sunt obiectele unei baze de date Access?
6. Care sunt funcţiile principale ale unui sistem de gestiune a bazelor de
date?
7. Care dintre pachetele software de mai jos nu este un sistem de gestiune
a bazelor de date?
a. dBase b. Microsft Access c. Solaris
d. Visual FoxPro e. Microsft SQL Server f. Oracle.
10
 1. Avantajele utilizării bazelor de date sunt:
A. Redundantă scăzută a datelor.
B. Evitarea inconsistentei datelor.
C. Salvarea aleatorie a datelor.
D. Partajarea datelor.

a. Variantele A, B, D. b. Variantele A si C. c. Variantele A si D.

d. Variantele B si C. e. Variantele B si D. f. Variantele C si D.
2. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate (încercuiţi răspunsurile
corecte)
1. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor;
2. Baza de date este un sistem integrat, coerent şi partajat de fişiere;
3. Datele persistente pot fi şterse din baza de date fără cerere
explicită adresată sistemului SGBD;
4. Baza de date este o componentă a sistemului informatic;
5. Redundanţa este proprietatea datelor de a fi disponibile în timp util.

11
 UNITATEA 2

MICROSOFT ACCESS 2000 – PREZENTARE GENERALĂ

Sinteză

Microsoft Access 2000 face parte din pachetul de programe Microsoft Office
Professional şi este cea de-a cincea versiune a produsului de la lansarea sa
iniţiala în 1992. Microsoft a vândut peste 75 milioane de copii ale produsului
Microsoft Office din care 45 milioane sunt exemplare Office97.
Principalele caracteristici ale sistemului de gestiune a bazelor de date Access
sunt:
9 sistemul de gestiune a bazelor de date este relaţional şi lucrează sub
sistemul de operare Windows;
9 este deschis comunicării cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date cum
ar fi Foxpro sau Paradox;
9 este compatibil cu tehnologia ActiveX care permite realizarea aplicaţiilor
client/server;
9 permite realizarea de aplicaţii complexe prin utilizarea limbajului Visual
Basic;
9 permite comunicarea cu SQL Server, alt produs Microsoft care gestionează
baze de date;
9 permite accesul la baze de date din mediul Internet, fiind un instrument util
pentru publicarea informaţiilor în paginile Web;
9 cerinţe hardware pentru instalare: computer Pentium cu 32 MB RAM, 200
MB spaţiu pe HDD, CD-ROM, monitor SVGA.
9 este prevăzut cu ajutor (help), apelabil contextual sau la cerere;
9 conţine instrumente tip wizard care permit utilizatorului crearea facilă a
unor obiecte;
9 acceptă nume lungi în definirea fişierelor;
9 permite crearea de comenzi rapide (shortcuts) în vederea accesării
obiectelor Access;
9 permite crearea de grupuri de obiecte definite de utilizator în cadrul bazei
de date;
9 permite setarea proprietăţilor iniţiale ale bazei de date cum ar fi titlul
aplicaţiei, ataşarea de pictograme (icons), precum şi forma de afişare
iniţială;
9 oferă posibilitatea creării unei copii a bazei de date şi prin utilizarea
aplicaţiei Briefcase, realizarea sincronizării între diferitele copii ale bazei
de date;
9 permite utilizarea instrumentului asistent (wizard) în vederea creării a mai
mult de 20 de tipuri comune de aplicaţii;
9 permite utilizarea de adrese şi legături Internet;

12
9 conţine exemple de baze de date care contribuie la o mai bună înţelegere a
modului de construire a tabelelor, formularelor, rapoartelor, interogărilor,
relaţiilor dintre tabele. Baza de date Northwind are un număr mare de
înregistrări şi poate fi folosită pentru a crea propriile rapoarte, formulare,
interogări.
¾ permite vizualizarea legăturilor dintre tabelele bazei de date prin
intermediul unei interfeţe grafice – fereastra Relationships;
¾ are integrată facilitatea de Office Assistant (ajutor animat);
¾ permite comunicarea cu celelalte aplicaţii incluse în pachetul Microsoft
Office: Word, Excel, FrontPage, etc. prin operaţii de import/export.
¾ suportă două limbaje standard de interogare: SQL (Structured Query
Language) şi QBE (Query By Example)

1. Mediul Microsoft Access 2000

Lansarea în execuţie a programului Microsoft Access se poate face prin
următoarele modalităţi:
1. Prin succesiunea: clic pe butonul Start -> Programs-> Microsoft Access

2. Prin dublu clic pe pictograma de pe Desktop, asociată

programului Ms. Access.

La rularea programului Microsoft Access, va apărea pe ecran fereastra din

figura de mai jos care pune la dispoziţie următoarele opţiuni:
1. Crearea unei baze de date vide;
2. Crearea unei baze de date cu ajutorul aplicaţiei Database Wizard;
3. Deschiderea unei baze de date existente. Căsuţa din partea de jos a
ferestrei indică cele mai recent utilizate baze de date. Daca baza dorită
nu se afla printre acestea, executând clic pe More Files se poate naviga
prin structura de directoare în căutarea fişierului dorit.
13
 1

Fig. 3. Fereastra Microsoft Access.

Fereastra de bază a aplicaţiei Access are acelaşi aspect general folosit în
celelalte aplicaţii Office şi conţine următoarele elemente:

• Bara de titlu (Title bar): conţine numele aplicaţiei cu care se

lucrează (Microsoft Access) precum şi cele trei butoane "soft"
descrise mai jos:
o Minimize (minimizare) – minimizează fereastra, o transformă
într-un obiect pe bara de task-uri
o Restore (revenire) – permite revenirea ferestrei la dimensiunea
iniţială
o Close (închidere) – închide fereastra (închide folderul, respectiv
aplicaţia).

• Bara de meniuri (Menu bar): conţine următoarele meniuri - File

(fişier), Edit (editare), View (vizualizare), Insert (inserare), Tools
(instrumente), Window (fereastră) şi Help (ajutor); modul de lucru
a opţiunilor din meniuri se învaţă cu ajutorul exerciţiilor aplicative!

• Bara (trusa) cu instrumente Database (Database Tool bar):

cuprinde butoane pentru execuţia rapidă a unor acţiuni: crearea
( ) şi deschiderea ( ) bazelor de date, salvarea ( ) , tipărirea
( ), previzualizarea ( ) obiectelor din baza de date. De
asemenea, aşa cum eram obişnuiţi din aplicaţiile Microsoft, avem
butoane pentru lucrul cu text: Spelling – face verificarea
gramaticală ( ), Cut (taie ), Copy (copiază ), Paste (lipeşte
), Undo (anulare ). Tot pe bara Database avem butoane
specifice aplicaţiei care realizează sarcini imediate pentru
utilizatorii care doresc să realizeze la „repezeală” componentele
14
 unei aplicaţii: adăugarea unui nou obiect( ), crearea rapidă a
unui formular .

• Fereastra Database: conţine, la rândui ei, următoarele elemente:

- Bara de titlu: conţine numele bazei de date deschise precum şi
cele trei butoane "soft": Minimize, Restore şi Close;
- Bara de obiecte: este situată în partea stângă a ferestrei şi are
două butoane: Objects şi Groups. Pentru a actualiza conţinutul
ferestrei Database, puteţi executa clic pe orice obiect din bara.
Pentru a vedea toate tabelele din baza de date, executaţi clic pe
butonul Objects, situat în partea de sus a barei de obiecte, apoi
executaţi clic pe Tables; pentru a vedea toate formularele trebuie
să executaţi clic pe Forms, şi aşa mai departe. Dacă executaţi
clic pe butonul Groups, Access va afişa o listă cu grupurile
definite de utilizator.
Bara de titlu Bara meniu Bara cu instrumente
Database

Bara de titlu a
ferestrei Database
Bara de meniu a
ferestrei Database
Conţinutul ferestrei
Database

Bara cu obiecte

Bara de stare

Fig. 4. Fereastra de bază a aplicaţiei Access

- Bara de meniu a ferestrei Database are următoarele opţiuni:
Open ( ) – deschide un obiect în mod de afişare curent;
Design ( )– deschide un obiect în mod de afişare design;
New ( )– creează un nou obiect;
Delete ( ) – şterge un obiect;
Large Icons ( )– afişează obiectele sub forma unor pictograme mari;
Small Icons ( ) – afişează obiectele sub forma unor pictograme mici;
15
 List ( ) – modul de afişare prestabilit, afişează o listă cu obiectele;
Details ( ) – listează pentru fiecare obiect mai multe informaţii:
descriere, data la care a fost creat, data ultimei modificări şi tipul
obiectului.
- Bara de stare (Status bar): aşa cum spune şi numele său, ea indică
starea în care ne găsim la un moment dat. De exemplu, dacă
deschidem un tabel în mod proiectare ( ) în partea stângă apare
textul „Design View. F6=Switch panes. F1=Help.”

2. Arhitectura Microsoft Access

O baza de date reprezintă o modalitate de stocare a unor date pe un suport
extern (mediu de stocare), cu posibilitatea regăsirii rapide a acestora. Pentru a
interacţiona cu datele cuprinse în baza de date, Access se foloseşte de obiecte:
interogări, rapoartele, formularele, controale. Toate elementele din Access, cu
excepţia datelor din înregistrări, sunt obiecte. Astfel, o bazã de date Access
poate fi definită ca o colecţie de obiecte: tabele (tables), cereri de interogare
(query), formulare (forms), rapoarte (reports), pagini Web (pages), comenzi
macro (macros) şi module (modules).

Tabelul (TABLE) este un obiect definit de utilizator în care sunt stocate datele
primare (expresia modelului relaţional). Mai precis, un tabel este o colecţie de
date "legate" între ele, care sunt stocate pe linii şi coloane. Coloanele reprezintă
câmpurile (fields) care se descriu prin nume, tip şi alte atribute ale acestora.
Fiecare câmp trebuie să fie legat de destinaţia tabelului din care face parte.
Fiecare linie a tabelului conţine o înregistrare (record) cu date corespunzătoare
coloanelor şi reprezintă o entitate completă de date. De exemplu, atunci când
creaţi un tabel pentru stocarea datelor referitoare la clienţi puteţi avea câmpuri
pentru cod client, nume, prenume, adresa, cod poştal, număr de telefon, data
naşterii etc. În acest caz, o înregistrare va consta din toate aceste informaţii
pentru o anumită persoană (client). O bază de date poate conţine unul sau mai
multe tabele independente sau legate între ele.

Câmpuri (fields)

Cod Cod Data

Nume Prenume Adresa
client postal nasterii
1 Oltean Radu Str. Mehedinti Nr. 61 3400 4/2/1968
Înregistrări (records)

2 Popescu Adriana Str. Aurel Vlaicu Nr. 4 3400 5/3/1974

3 Plesan Sorin Str. Sibiului Nr 45 3125 9/8/1959

4 Sitaru Adela Str. Cernei Nr.3 3400 9/6/1962

5 Patterson John 27 Newpoint Street GM80AN 2/4/1976

16
Interacţiunea cu datele stocate în tabele nu se face în mod direct. De regulă,
fiecărui tabel îi sunt asociate alte obiecte (formulare, rapoarte, interogări), iar
atunci când utilizatorul are nevoie de anumite date va apela un formular sau un
raport care va găsi datele şi le va afişa pe ecran în forma cerută.

Interogarea (QUERY) este un obiect care permite vizualizarea informaţiilor

obţinute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele şi/sau alte cereri
de interogare. Este un instrument foarte util pentru analiza datelor stocate în
tabele. De exemplu, puteţi folosi o interogare pentru a genera o listă cu
telefoanele anumitor clienţi sau pentru a determina suma încasată de la clienţi,
de asemenea, puteţi obţine date din mai multe tabele legate între ele. Practic,
numărul întrebuinţărilor care se pot da acestor obiecte este nelimitat:
¾ puteţi vizualiza înregistrările care îndeplinesc o anumită condiţie
prin intermediul interogărilor de selecţie (Select Query);
¾ puteţi modifica, adăuga şi chiar şterge date din tabele folosind
tipurile de interogări specifice acestor operaţii: Update, Append şi
Delete Query;
¾ puteţi sorta înregistrările după câmpuri sau grupuri;
¾ puteţi efectua calcule pe grupuri de înregistrări;
¾ puteţi combina mai multe tabele sau interogări.
Interogarea este, în esenţă, o întrebare sau o cerere stocată. Aşa cum datele sunt
stocate în tabele (table) şi cererile sunt stocate în obiecte de tip Query. Odată
creată, o interogare poate fi apelată de ori câte orie este nevoie.

Formularul (FORM) este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea

acestora sau controlul întregii aplicaţii. Formularul constituie interfaţa dintre
utilizator şi datele stocate în baza de date, de aceea va fi folosit foarte frecvent.
Formularele simplifică vizualizarea, introducerea şi modificarea datelor. În
majoritatea cazurilor va puteţi gândi la ele ca fiind reprezentări pe ecran ale
formularelor pe hârtie, cu care sunteţi deja obişnuiţi să lucraţi. Modul de
completare al datelor în formularul Access este asemănător cu completarea
unui formular pe hârtie, numai că datele introduse pe ecran vor fi stocate in
unul sau mai multe tabele şi pot fi folosite ulterior la întocmirea diferitelor
situaţii. Prin intermediul formularelor se pot realiza diverse operaţii cum ar fi:
sortarea, căutarea, actualizarea unor date dar pot fi folosite şi ca parte a
interfeţei aplicaţiei dumneavoastră. Folosind butoanele de comandă puteţi
deschide alte formulare sau rapoarte atunci când este nevoie.

Raportul (REPORT) este un obiect care permite formatarea şi tipărirea, sub

formă de documente, a informaţiilor obţinute în urma consultării bazei de date.

17
Cu toate că formularele reprezintă un instrument excelent pentru introducerea
şi afişarea datelor pe ecran, rapoartele sunt principalele „dispozitive” de ieşire
in Access. Rapoartele pot fi previzualizate pe ecran, tipărite la imprimanta,
vizualizate într-un navigator Internet (browser), etc. Sunt foarte uşor de creat şi
sunt instrumente puternice de prezentare a datelor. Puteţi crea cu ajutorul
acestor obiecte diverse situaţii de ieşire pentru aplicaţia dumneavoastră, de
exemplu, lista clienţilor firmei pe localităţi sau judeţe.

Pagina Web de accesare a datelor (PAGES) reprezintă un obiect care include

un fişier HTML şi alte fişiere suport în vederea furnizării accesului la date prin
intermediul browser-elor Internet. Acest obiect permite vizualizarea datelor în
mediul Internet.

Comanda Macro (MACRO) reprezintă un obiect care conţine o definiţie

structurată a uneia sau mai multor acţiuni pe care Access le realizează ca
răspuns la un anumit eveniment. Aceste obiecte sunt foarte utile deoarece
permit automatizarea diverselor evenimente fără ca realizatorul aplicaţiei să
trebuiască să cunoască limbajul VBA (Visual Basic for Applications).

Modulul (MODULE) reprezintă un obiect care conţine proceduri definite de

utilizator şi scrise în Visual Basic. Astfel, introduceţi într-un modul codul
procedurii, apoi folosiţi obiectele eveniment (sau alte proceduri) pentru a
executa procedura. Toate obiectele descrise mai sus vor fi detaliate in
capitolele următoare.

3. Meniurile şi opţiunile lor

Opţiunile din cadrul meniurilor au următoarele caracteristici [Avram-Niţchi et
al.]:
9 Opţiunile din cadrul unui meniu sunt grupate logic în funcţie de
acţiunile de executat, grupele de opţiuni sunt delimitate printr-o linie
orizontală;
9 Unele opţiuni au afişate după nume trei puncte (…). Aceste puncte
indică faptul că selectarea opţiunii respective va avea ca efect
deschiderea unei ferestre de dialog cu informaţii suplimentare.
Comenzile care nu sunt urmate de cele trei puncte se vor executa
imediat ce au fost selectate.
9 Unele opţiuni din meniu sunt dezactivate (apar afişate şters) şi nu pot fi
selectate într-un anumit context. De exemplu, opţiunea Save din meniul
File nu va fi activă atâta timp cât nu există o bază de date deschisă.
9 Dacă în dreptul unei opţiuni apare un vârf de săgeată (►), prin
selectarea opţiunii respective se va deschide un alt nivel de submeniuri;

18
 9 Unele opţiuni au o pictogramă în faţa numelui – ceea ce înseamnă că
acea opţiune este disponibilă şi dintr-o bară de instrumente prin
intermediul butonului cu pictograma respectivă.
9 Anumite opţiuni sunt urmate de o combinaţie de forma Ctrl+literă.
Acele opţiuni pot fi accesate direct prin combinaţia de taste respective
(Save – Ctrl+S, Print – Ctrl+P, Copy – Ctrl+C, Paste – Ctrl+V, etc.)
9 Dacă la finalul listei de opţiuni apar două vârfuri de săgeată ( )
anumite opţiuni nu sunt afişate - pentru a vizualiza lista completă de
opţiuni utilizatorul trebuie să poziţioneze mouse-ul pe aceste săgeţi.

3.1. Meniul File: conţine comenzi pentru manipularea bazelor de date -

crearea, deschiderea, salvarea şi închiderea bazelor de date dar şi opţiuni pentru
tipărirea, importul şi exportul datelor. Principalele opţiuni ale acestui meniu:

Fig. 5. Opţiunile meniului File

ƒ New (Ctrl+N) – crearea unei baze de date;
ƒ Open (Ctrl+O) – deschiderea unei baze de date create anterior;
ƒ Get external data – importul datelor din surse externe: din baze de date
(Ms Access, dBASE, Paradox, ODBC Databases), foi de calcul
tabelar (Excel, Lotus 1-2-3), fişiere HTML sau fişiere text.
ƒ Close – închiderea unei baze de date;
ƒ Save (Ctrl+S)– salvarea obiectelor bazei de date.
ƒ Save as – salvarea obiectelor bazei de date cu un alt nume (sau sub alta
formă – tabel, formular, raport).
ƒ Export – exportul datelor în fişiere text, foi de calcul tabelar, baze de
date sau alte formate.
ƒ Page Setup – setarea paginii – permite setarea marginilor (sus, jos,
stânga, dreapta), selectarea formatului de pagină şi a orientării
acesteia şi întroducera numărului de coloane pentru fiecare pagină;
ƒ Print Preview – previzualizare înainte de tipărire;
ƒ Print (Ctrl+P) – afişarea ferestrei de dialog Print care permite
selectarea imprimantei, introducerea intervalului paginilor care
urmează a fi listate şi numărul de copii;
19
 ƒ Send to – trimiterea bazei de date direct la un email;
ƒ Database Properties – afişează proprietăţile bazei de date – tipul de
fişier, locaţia de stocare, dimensiunea, numele MS-DOS, data creării,
modificării, data ultimei accesări, atributele fişierului, etc.
ƒ Exit – închiderea aplicaţiei Microsoft Access.

3.2. Meniul Edit: conţine opţiuni pentru editarea obiectelor bazei de date.

Fig. 6. Opţiunile meniului Edit

ƒ Undo (Ctrl+Z): anularea efectului unei acţiuni anterioare;
ƒ Cut (Ctrl+X): mutarea textului sau a obiectelor selectate în memoria
Clipboard;
ƒ Copy (Ctrl+C): copierea textului sau a obiectele selectate în memoria
Clipboard;
ƒ Paste (Ctrl+V): copierea conţinutului memoriei Clipboard în poziţia
curenta a cursorului.
ƒ Create Shortcut: crearea unei scurtături pentru un obiect al bazei de
date pentru a fi apelat mai uşor.
ƒ Delete: ştergerea elementelor selectate;
ƒ Rename: redenumirea obiectelor bazei de date.

3.3. Meniul View: conţine opţiuni pentru vizualizarea obiectelor bazei de date.

Vizualizarea obiectelor bazei de date

Afişarea obiectelor sub forma unor pictograme mari
Afişarea obiectelor sub forma unor pictograme mici
Afi area unei liste cu obiectele bazei de date
Afi area unor informa ii detaliate pentru fiecare obiect
Aranjarea obiectelor BD după nume, tip, data creării, data
actualizării sau aranjare automată.
Alinierea pictogramelor
Afi area ferestrei cu proprietă ile obiectului selectat
Afi area ferestrei Code
Activarea sau dezactivarea truselor de instrumente de pe ecran
Reîmprospătarea imaginii de pe ecran
Fig. 7. Op iunile meniului View
3.4. Meniul Insert: permite inserarea unor obiecte noi (tabele, interogări,
formulare, rapoarte, pagini web, macro-uri sau module) în baza de date.
După selectarea unei opţiuni pe ecran va apărea fereastra pentru crearea
unui obiect nou de tipul respectiv (fereastra New Table pentru tabele,
etc.). AutoForm şi AutoReport sunt opţiuni cu ajutorul cărora se poate
crea rapid un formular sau un raport pe baza datelor dintr-un tabel. Este
20
 cea mai simplă şi mai rapidă modalitate de creare a
formularelor/rapoartelor.

Fig. 8 Op iunile meniului Insert

3.5. Meniul Tools: permite utilizarea diverselor instrumente ale sistemului

Microsoft Access 2000.
Verificarea lexicală a textului
Corectarea automată a textului
Asigurarea legăturii cu Microsoft Word i Microsoft Excel
Asigurarea colaborării online cu al i utilizatori
Crearea legăturilor între tabele
Analiza tabelelor, a performan elor, realizarea documenta iei
Utilitare pentru baze de date: pentru convertirea BD,
compactarea i repararea BD, legarea tabelelor, crearea
tablourilor de comanda (Switchboard), crearea fi ierelor MDE
Introducerea unei parole pentru BD, asigurarea protec iei BD,
criptarea/decriptarea BD
Crearea copiilor de siguran ă pentru BD
Stabilirea parametrilor de lansare a unei aplica ii
Lansarea editorului Visual Basic, rularea macrocomenzilor
Adăugarea controalelor ActiveX
Adăugarea unor programe Add-In
Adăugarea/ eliminarea unor truse de instrumente,
controale, op iuni
Setarea op iunilor sistemului Microsoft Access

Fig. 9. Opţiunile meniului Tools

3.6. Meniul Window: include opţiuni destinate gestiunii ferestrelor deschise –

aranjarea pe orizontală a ferestrelor (Tile
Horizontally), aranjarea pe verticală a ferestrelor
(Tile Vertically), afişarea ferestrelor în cascadă
(Cascade), aranjarea pictogramelor (Arange
Icons), ascunderea şi reafişarea ferestrelor pe
ecran (Hide/Unhide).

3.7. Meniul Help: conţine opţiuni pentru accesarea fişierului de asistenţă

(Help). Prin intermediul acestui meniu utilizatorul poate obţine informaţii
referitoare la comenzile, funcţiile, opţiunile sistemului Microsoft Access.
Informaţiile pot fi accesate direct sau prin intermediul asistentului Office
(Office Assistant). Fereastra Help are trei tab-uri: Contents – cuprinde un
21
 manual de utilizare a sistemului Microsoft Access; Answer Wizard –
permite utilizatorului să caute informaţii
după o propoziţie sau o combinaţie de
cuvinte şi tab-ul Index – permite
utilizatorului să caute informaţii după
cuvinte cheie.

4. Proiectarea structurii bazei de date

Prima fază în proiectarea bazei de date trebuie să fie analiza obiectivului
urmărit. Pentru a realiza acest lucru trebuie să răspundeţi la următoarele
întrebări: Ce informaţii veţi stoca? Cine le va folosi? De ce fel de ieşiri aveţi
nevoie?
Atunci când proiectaţi o bază de date trebuie să urmaţi o serie de paşi:
1. Determinaţi scopul bazei de date. Acest lucru vă ajută să stabiliţi
ce fel de date vreţi să stocaţi în baza de date pe care o veţi crea (ex.
gestiunea personalului, evidenţa stocurilor).
2. Determinaţi tabelele de care aveţi nevoie. Odată ce aveţi un scop
clar stabilit, puteţi împărţi informaţiile în subiecte separate, ca se
exemplu „Angajaţi”, „Clienţi”, sau „Comenzi”. Fiecare subiect va fi
un tabel în baza de date. Numele tabelului trebuie să fie sugestiv
pentru informaţiile pe care le va conţine.
3. Determinaţi câmpurile de care o să aveţi nevoie în tabele.
Hotărâţi ce fel de informaţii vor fi stocate în cadrul tabelelor.
Fiecare categorie de informaţii dintr-un tabel poartă denumirea de
câmp (field) şi fiecare câmp va fi afişat pe o coloană în tabel. De
exemplu, un tabel cu denumirea Angajaţi poate să aibă următoarele
câmpuri: Nume, Prenume, Data angajării, Salar_brut, Impozit.
4. Determinaţi relaţiile dintre tabele. Analizaţi cu atenţie tabelele şi
stabiliţi legăturile care există între datele conţinute în tabele diferite.
În cazul în care nu puteţi stabili relaţii între tabele, introduceţi tabele
sau câmpuri de legătură.
5. Îmbunătăţirea proiectului. Analizaţi proiectul pentru a găsi
eventuale erori. Creaţi tabelele şi adăugaţi câteva înregistrări de
probă. Vedeţi dacă puteţi obţine din tabele rezultatele de care aveţi
nevoie, faceţi modificări dacă este nevoie.
Pentru a parcurge etapele de mai sus puteţi folosi o tablă de scris sau hârtie şi
creion pentru că veţi face multe modificări până veţi ajunge la o formă de
proiectare acceptabilă. Experimentaţi modelul proiectat, introduceţi date de
test, creaţi formulare şi rapoarte de probă. Asiguraţi-vă că datele sunt stocate în
mod corespunzător în baza de date şi că puteţi obţine toate informaţiile şi
22
situaţiile finale dorite. Este mult mai dificil să modificaţi tabelele, formularele,
rapoartele după ce au fost introduse date reale.

4.1. Proiectarea tabelelor

Datele sunt stocate în înregistrările tabelelor, iar pentru a putea fi regăsite uşor
acestea trebuie să fie bine organizate în cadrul lor. De aceea, trebuie acordată o
atenţie deosebită fazei de proiectare a bazei de date. Aspectele care trebuie să
le urmăriţi atunci când începeţi să lucraţi cu tabele sunt:
− Împărţiţi informaţiile lungi în unităţi mai mici. De exemplu, în loc
să stocaţi numele clienţilor într-un singur câmp, folosiţi două
câmpuri, unul pentru nume şi altul pentru prenume având astfel
posibilitatea să sortaţi sau să selectaţi datele separat atât după nume
cât şi după prenume.
− Datele stocate în fiecare câmp trebuie să constituie cea mai mică
unitate de informaţie, ceea ce înseamnă ca ele să nu mai poată fi
împărţite în componente mai mici. Stocarea corectă a adreselor
clienţilor se va face în câmpuri diferite: strada şi număr, oraş, judeţ
şi cod poştal.
− Evitaţi redundanţa. Nu introduceţi aceeaşi informaţie în mai mult
de un câmp. De exemplu, dacă aveţi în tabel un câmp data_naşterii
nu mai trebuie să stocaţi in tabel şi vârsta persoanei pentru că
aceasta se poate calcula din data naşterii. De asemenea, nu repetaţi
aceleaşi date în mai multe tabele.
− Folosiţi câmpuri de tip text pentru a stoca numere de telefon, codul
numeric personal sau codul poştal. Aceste numere sunt secvenţe
arbitrare de caractere folosite pentru identificare, nu sunt valori
numerice. Un număr de telefon poate să înceapă cu 0 şi poate să
conţină caractere despărţitoare (0745-466789) de aceea, cea mai
bună formă de stocare o reprezintă câmpul text.
− Fiecare tabel trebuie să aibă o cheie primară care să identice în mod
unic fiecare articol (înregistrare) din tabel. Folosirea cheilor ajută la
prevenirea introducerii de date duplicate. O cheie a unui tabel se
aseamănă cu cota care se atribuie cărţilor într-o bibliotecă: aceasta
este un identificator unic ce controlează ordonarea şi înregistrarea
cărţilor, identifică duplicatele şi evită confuziile care pot să apară
atunci când două volume au acelaşi autor sau au acelaşi titlu.
− Toate datele trebuie să fie mutual dependente. Cu alte cuvinte, nici
un câmp nu trebuie să depindă de informaţiile aflate în alt câmp al
aceluiaşi tabel. De exemplu, dacă un tabel de evidenţă a vânzărilor
conţine preţul unitar, cantitatea vândută şi încasări, avem de a face
cu un câmp dependent. Astfel, dacă schimbăm valoarea preţului
unitar, sau valoarea cantităţii vândute, trebuie să actualizăm şi
valoarea din câmpul încasări pentru ca datele să fie consistente.
23
 Pentru a înlătura dependenţa, câmpul încasări trebuie eliminat din
structura tabelului şi trebuie înlocuit cu un control calculat sau cu o
expresie de interogare.
− Urmăriţi cu atenţie câmpurile rămase necompletate. Dacă un câmp
rămâne necompletat înseamnă că datele nu se aplică la acea
înregistrare.
− Toate câmpurile trebuie să aibă o legătură cu câmpul cheie primară.

5. Crearea unei baze de date

Există două posibilităţi de creare a bazelor de date:
a) crearea unei baze de date vide, în care construirea obiectelor se face
de la zero;
b) crearea unei baze de date folosind Database Wizard.
Pentru a construi o bază de date nouă se execută următoarele operaţii:
1. în fereastra principală (vezi fig.1.) se selectează Blank Access
database şi se activează butonul OK.
2. în caseta de dialog cu titlul File New Database (fig.3) se execută
următorii paşi:
− se selectează lista Save in (prin clic pe butonul ). În urma
acestei operaţii apare lista unităţilor de disc disponibile şi a
elementelor de pe Desktop.
− se selectează unitatea de disc unde va fi salvata noua bază de
date. În interiorul ferestrei va apărea o listă cu directoarele
(folderele) disponibile.
− se selectează folderul unde va fi stocată baza de date;
− se introduce numele bazei de date în lista File Name;
− se activează butonul Create.

se selectează directorul

aici se introduce numele BD

Fig. 10. Fereastra File New Database

24
O bază de date nouă se mai poate crea şi folosind meniul sistem Access,
alegând opţiunea New din meniul File, urmată de introducerea numelui
corespunzător bazei de date ce urmează a fi creată. Crearea unei baze de date
folosind asistenţii Database Wizard este mult mai simplă şi rapidă dar prezintă
dezavantajul de a nu fi aşa de flexibilă. Un vrăjitor este un instrument complex
(program specializat) cu ajutorul căruia se realizează în mod automat o bază de
date sau anumite obiecte (tabele, formulare, rapoarte, interogări, pagini web
pentru prezentarea datelor) luând în considerare preferinţele utilizatorului.
Vrăjitorul prezintă o serie de casete de dialog pentru fiecare etapa. La fiecare
pas utilizatorul trebuie să aleagă o serie de opţiuni din grupul de opţiuni
posibile pentru a trece la următorul pas.

Database Wizard creează o aplicaţie „la cheie”, generând toate tabelele,

formularele şi rapoartele necesare pentru realizarea unei anumite funcţii.
Vrăjitorul oferă posibilitatea de a alege din mai multe baze de date predefinite,
destinate fie utilizării în scop personal, fie utilizării în cadrul unei firme. Pentru
a vedea lista acestor baze de date selectaţi opţiunea New din meniul File şi apoi
executaţi clic pe categoria Databases din fereastra de dialog New.

Utilizarea Database Wizard:

1. Lansarea în execuţie a instrumentului Database Wizard: deschideţi
programul Access. Din fereastra de dialog (fig.1) care apare pe ecran
selectaţi opţiunea: Access database wizards, pages and projects şi
executaţi clic pe OK. Pe ecran va apărea următoarea casetă de dialog:

Modalităţi de vizualizare

Fereastra Preview

Baze de date disponibile

Fig. 11. Fereastra New

25
 Se selectează o bază de date şi se execută clic pe butonul OK.
2. Cea de-a doua fereastră a vrăjitorului este o fereastră de dialog File (Fig.
10). Vrăjitorul îi acordă noii baze de date un nume care poate fi schimbat.
3. Pentru a merge mai departe se alege butonul Create, iar pentru a anula
operaţia se execută clic pe butonul Cancel.
4. Vrăjitorul afişează o fereastră în care descrie tipul de informaţii pe care
baza de date le conţine. De exemplu, BD Asset Tracking include date
referitoare la active, amortizare, întreţinere, angajaţi, departamente şi
vânzători. BD Contact Management conţine informaţii de contact şi date
referitoare la convorbiri. Dacă executaţi clic pe butonul Finish vrăjitorul
va închide fereastra Database Wizard şi va deschide noua aplicaţie; dacă
executaţi clic pe Cancel, vrăjitorul va şterge tot ce aţi realizat până în acest
moment şi se va închide. Dacă doriţi să mergeţi mai departe, executaţi clic
pe butonul (soft) Next.

5. Fiecare tabel din noua aplicaţie conţine anumite câmpuri prestabilite. Se

pot adăuga sau şterge câmpuri prin intermediul ferestrei de dialog:

Câmpurile din
Tabelele tabelul selectat
aplicaţiei

6. Următoarea fereastră de dialog vă permite să alegeţi stilul de afişare al

ecranelor dintr-o listă de valori predefinite.

26
7. În următoarea casetă de dialog se selectează unul din stilurile predefinite
de raport.

8. Prin intermediul ferestrei de mai jos se poate schimba titlul bazei de date
si se poate adaugă o imagine care să apară pe rapoartele construite.

27
 9. În ultima casetă de dialog a vrăjitorului lăsaţi selectată opţiunea Yes,
Start the Database, confirmând astfel că doriţi să vedeţi baza de date.
Cea de-a doua opţiune Display Help on using Database deschide o
fereastră Help. Pentru a finaliza aplicaţia executaţi clic pe butonul
Finish. Access va genera şi va deschide noua bază de date.

6. Operaţii asupra bazelor de date

6.1. Deschiderea unei baze de date existente
În cazul în care se urmăreşte consultarea, modificarea sau actualizarea unei
baze de date creată anterior, aceasta va trebui, mai întâi, să fie deschisă prin
intermediul opţiunii Open An Existing File (din fereastra de dialog care apare
pe ecran la intrarea în aplicaţia Ms. Access). O bază de date mai poate fi
deschisă şi folosind meniul sistem Access, alegând opţiunea Open din meniul
File.

6.2. Salvarea modificărilor unei baze de date

Prin modificarea unei baze de date Access se înţelege modificarea obiectelor ce
o compun. Modificarea unui obiect va atrage după sine o întrebare din partea
SGBD-ului Access dacă aceasta modificare va fi sau nu salvată. În concluzie
orice modificare a obiectelor se salvează local nefiind necesară salvarea întregii
baze de date.

6.3. Redenumirea bazei de date

Pentru a putea redenumi o bază de date aceasta trebuie să fie mai întâi închisă.
Se selectează opţiunea Open din meniul File, se caută baza de date şi se
selectează opţiunea Rename din meniul contextual ( sau din meniul Tools al
ferestrei Open).

6.4. Crearea unei copii pentru baza de date

Pentru a crea o copie pentru o bază de date aceasta trebuie să fie mai întâi
închisă. Se selectează opţiunea Open din meniul File, se caută baza de date şi
se selectează opţiunea Copy din meniul contextual şi pe urmă opţiunea Paste.

Verificarea cunoştinţelor
1. Deschideţi programul Microsoft Access.
2. Identificaţi elementele ferestrei de bază a aplicaţiei Microsoft Access.
3. Explicaţi efectul tuturor opţiunilor din meniurile: File, Edit, View şi
Window. Pentru rezolvarea acestui exerciţiu vă puteţi folosi de Help.
4. Creaţi cu ajutorul Wizard-ului o bază de date pentru managementul
evenimentelor. Adăugaţi pe urmă cinci înregistrări.

28
 UNITATEA 3

TABELE
Sinteză

1. Crearea tabelelor
Access organizează o bază de date în felul următor:
Fişierul de baze de date – este fişierul principal care
cuprinde pe lângă datele cuprinse în tabele şi obiecte: Baza de date
interogări pentru analiza datelor, formulare pentru
interacţiunea cu datele, rapoarte pentru tipărirea
rezultatelor, macro şi module pentru extinderea Tabel
funcţionalităţii aplicaţiilor şi pagini web. Fişierul este
salvat cu extensia .mbd (ex. Agentie.mbd).
Tabelul – (Table) este o colecţie de date specifice unui Câmp
anumit subiect, stocate pe linii şi coloane. În baza de date
pot exista mai multe tabele. (ex.: Clienţi, Comenzi).
Tip de date
Câmpul – (Field) reprezintă o coloană în cadrul tabelului,
şi este cea mai mică unitate de date din cadrul bazei de
date. (ex.: numele şi prenumele clientului) Valoare

Tipul de date – (Datatype) este o proprietate a fiecărui

câmp. O coloană poate stoca doar date de un anumit tip, de Fig. 12. Organizarea BD
ex. câmpul data_nasterii va conţine doar date calendaristice
iar câmpul nume va conţine doar tipul text).
Valoarea – reprezintă valoarea introdusă într-un câmp. De exemplu, în
câmpul Nume, de tip text, se poate stoca valoarea „Ionescu”.

Crearea structurii tabelelor se referă la definirea câmpurilor (coloanelor)

tabelelor şi, după cum se observă în fereastra Database ( fig. 11), acest lucru se
poate face în trei moduri:
1. Utilizând fereastra de proiectare - CREATE TABLE IN DESIGN
VIEW
2. Prin introducerea datelor - CREATE TABLE BY ENTERING DATA
3. Utilizând instrumentul Wizard - CREATE TABLE BY USING
WIZARD
Modul cel mai eficient de creare a tabelelor îl reprezintă utilizarea ferestrei de
proiectare, motiv pentru care se vor prezenta mai întâi pe scurt celelalte două
moduri. Crearea unei tabele utilizând instrumentul wizard permite adăugarea
unor câmpuri standard ce există deja în cadrul bibliotecilor de tabele standard.
De exemplu dacă se doreşte realizarea unei tabele cu clienţi (CUSTOMERS)
utilizându-se instrumentul wizard, se pot selecta anumite câmpuri standard
29
pentru acest tabel precum şi relaţiile pe care acestea le au cu alte tabele. Nu se
recomandă aceasta modalitate deoarece câmpurile din cadrul tabelelor standard
au fost create pentru sistemul de lucru anglo-saxon care în unele privinţe nu
corespunde cu sistemul românesc. Utilizarea celui de-al doilea mod de creare a
tabelelor reprezintă o formă rapidă de a introduce datele. Ea nu poate fi aplicată
eficient în cadrul realizării de aplicaţii complexe.
Revenind la primul mod de creare al unei tabele, prin realizarea unui dublu-clic
pe Create Table In Design View pe ecranul monitorului va apărea fereastra
Table. În această fereastră se definesc numele câmpurilor – FIELD NAME,
tipul de date – DATA TYPE şi opţional o descriere a câmpului respectiv –
DESCRIPTION.

Fig. 13. Fereastra Database

Puteţi să creaţi un tabel şi apelând opţiunea New din bara de meniu a ferestrei
Database.

30
În Access există două modalităţi de vizualizare a tabelelor:
• Datasheet View ( ): permite introducerea de date (articole) în tabel.
• Design View ( ): este modul de vizualizare în care se defineşte structura
tabelului bazei de date (modul care permite introducerea câmpurilor cu
tipul de data asociat şi descrierea corespunzătoare).
Pentru a comuta între modurile datasheet view şi design view, se executa clic
pe butonul din colţul stânga-sus al ferestrei aplicaţiei
Microsoft Access. De exemplu dacă avem un tabel Judeţe
cu următoarele câmpuri: cod_judeţ – text(2) şi judeţ-
text(30) acesta va putea fi afişat în două moduri:

Fig. 14. Tabelul Judeţe deschis în mod Datasheet

Fig. 15. Tabelul Judeţe deschis în mod Design View

31
2. Caracteristicile câmpurilor
• Numele: Microsoft Access 2000 permite ca numele de câmp să fie
format din mai multe cuvinte, de exemplu “Nume client”. În versiunile
mai vechi de Access denumirea unui astfel de câmp ar fi putut fi scrisă
cu simbolul underscore (_) adică “Nume_client”. Numele câmpului
poate fi stabilit după dorinţă însă se recomandă alegerea unui nume
scurt care să indice rolul câmpului respectiv.

• Tipul de date: este o caracteristică ce stabileşte modul în care datele

sunt înregistrate pe suportul de memorare şi modul în care acestea sunt
interpretate şi prelucrate. De exemplu, dacă avem un câmp de tip
date/time vom putea introduce în acest câmp doar date calendaristice iar
operaţiile pe care Access le poate efectua asupra informaţiilor stocate în
acest câmp sunt specifice tipului de date date/time.
În continuare prezentăm tipurile de date disponibile pentru câmpuri:

Tip de date Descrierea tipului de date

Tip de date
Access
Cel mai des folosit tip de date. Un câmp de tip
text poate conţine până la 255 caractere
alfanumerice. Numerele care nu sunt folosite
TEXT
pentru calcule vor fi stocate în câmpuri de tip
Alfanumerice text (nr. telefon, cod poştal, CNP, numerele de
înregistrare, nr. matricol).
Poate conţine cantităţi mari de text sau numere -
MEMO cel mult 64.000 caractere. Se folosesc pentru a
oferi comentarii descriptive şi notiţe.
Conţine mai multe subtipuri de date: Long
Integer, Byte, Integer, Single Double, Replication
NUMBER ID. Se utilizează atunci când dorim să stocăm
date numerice care vor fi folosite pentru calcule
matematice.
Generează numere unice în mod automat de
AUTONUMBER fiecare dată când se introduce un nou articol în
Numerice tabel. Poate îndeplini rolul de cheie primară
atunci când nu mai există în tabel o altă cheie.
Format special pentru unităţi monetare, proiectat
CURRENCY pentru a preveni erorile de rotunjire care ar afecta
operaţiile contabile.
Câmpurile logice (booleene) folosesc valori
YES/NO logice numerice de tip întreg 1 pentru câmpurile
YES (TRUE) şi 0 pentru NO (FALSE).

Date Stochează data calendaristică şi ora într-un

calendaristice DATE/TIME format special fix. Se foloseşte formatul englez
de data lună/zi/an, spre deosebire de cel
românesc zi/lună/an.

32
 Tip de date Descrierea tipului de date
Tip de date
Access
Include elemnte grafice realizate din puncte
Obiecte mari OBJECT OLE (bitmap), desene vectoriale, fişiere cu semnale
audio şi alte tipuri de date ce pot fi create de o
aplicaţie OLE SERVER.
Este un text sau o combinaţie de text cu numere
Adrese stocată ca un text şi folosită ca adresă a unei
HYPERLINK
Internet pagini Web. Conţine 3 parti: textul afişat, adresa
şi subadresa. Fiecare parte poate avea maxim
2048 caractere.
Tabel 1. Tipuri de date disponibile în Ms. Access
Dacă din lista Data Type se alege Lookup Wizard se va crea un câmp a cărui
valori pot fi încărcate dintr-o listă derulantă. Elementele listei pot fi valori
tastate de utilizator sau valori conţinute într-un câmp al unui tabel sau
interogare existentă.

3. Proprietăţile câmpurilor
1. Field size (Dimensiunea câmpului): în această zonă se introduce numărul
maxim de caractere permis pentru câmpul respectiv, în funcţie de tipul de
date al acestuia. Putem crea un câmp de tip text cu dimensiune fixă
introducând în celula Field Size valoarea corespunzătoare lungimii fixe
dorite (un număr de la 1 la 255). În mod prestabilit Access creează un câmp
de tip text care poate cuprinde 50 de caractere. Dacă importăm câmpuri de
date cu lungime mai mare Access le va trunchia astfel se vor pierde
caracterele cele mai din dreapta care depăşesc limita indicată.

2. Format (Formatul în care sunt afişate datele): - în Access fiecare tip de

date are mai multe opţiuni predefinite de afişare. De exemplu, o dată de tip
dată/oră poate fi afişată în mai multe forme:

33
3. Decimal places (Numărul de zecimale): în cadrul acestei proprietăţi se
stabileşte numărul de zecimale ce pot fi atribuite unui câmp.

4. Input Mask (Formatul de introducere): se referă la impunerea unui anumit

format pentru toate datele incluse în cadrul acestui câmp. O mască de
intrare este folosită într-un câmp pentru a formata informaţia şi a controla
ce valori pot fi introduse. De exemplu masca >LLLL este formată din două
părţi: simbolul > care transformă toate caracterele introduse de utilizator în
majuscule şi şirul de caractere LLLL ce reprezintă înlocuitori pentru litere
(A-Z, fără spaţii). Utilizatorul va putea introduce în câmp exact patru litere,
în caz contrar Access va afişa un mesaj de eroare. Pot fi folosite pentru
tipurile de date: Text, Date/Time, Number, Currency. Iată câteva exemple:
- pentru formatul datei: 00-00-00
- pentru număr matricol: 000
- pentru numere de înmatriculare: LL00LLL
Înlocuitorii de caractere pot fi:
- 0 pentru numere (0-9);
- 9 pentru numere sau pauze;
- L pentru litere (A-Z).

5. Caption (Eticheta): permite specificarea unui anumit nume atribuit

câmpului, nume care va fi afişat în cadrul rapoartelor, formularelor,
tabelelor.

6. Default value (Valoare automată): este valoarea atribuită automat atunci

când utilizatorul nu introduce nici o valoare în acel câmp.

7. Validation rule (Regulile de validare): testează prin intermediul unui

criteriu (expresie Access) valorile introduse în câmpurile bazei de date şi nu
permit introducerea de date care nu respectă acel criteriu. De exemplu,
regula >0 permite doar introducerea numerelor pozitive, iar >= 10 AND
<100 permite introducerea numerelor cuprinse între 10 şi 99.

8. Validation TEXT (Text de validare): Conţine textul care va apărea pe

ecran în cazul în care valoarea introdusă în câmp nu respectă criteriul
impus de regula de validare.

9. Required (Cerinţe): se stabileşte dacă prin introducerea unei înregistrări în

cadrul tabelei este obligatorie şi completarea respectivului câmp.
34
10. Indexed (Indexare): dintr-o listă derulantă se poate alege între un index
care admite valori duplicat sau unul care cere ca fiecare valoare a câmpului
să fie unică.

4. Noţiunea de cheie primara - PRIMARY KEY

Cheile principale (primary keys) reprezintă o componentă esenţială a oricărei
baze de date relaţionale. Pentru a se încadra în modelul relaţional
fiecare tabel al bazei de date trebuie să aibă un identificator unic.
Asigurarea unicităţii se poate realiza prin desemnarea unei chei primare
– o coloană sau un set de coloane care identifică în mod unic un rând
din tabel. O cheie primară poate fi formată dintr-o singură coloană –
cheie simplă, sau poate fi formată din mai multe coloane – cheie
compusă (multiplă). Într-un tabel pot exista mai multe coloane (sau set
de coloane) ce pot conţine valori unice. Aceste coloane sunt chei
candidat. Din aceste chei candidat se alege o cheie primară, aceasta
trebuie să conţină un număr minimal de coloane şi să fie stabilă. De
exemplu într-un tabel Angajati cu următoarele câmpuri: CNP (codul
numeric personal), Nume, Prenume, Data_angajării, Salar avem două
chei candidat - CNP şi cheia compusă din câmpurile Nume, Prenume.
Codul numeric personal este unic pentru fiecare persoana deci el ar
poate asigura unicitatea înregistrărilor. Singura problemă este că pentru
angajaţii străini cod numeric personal are alt format. Cea de-a doua
cheie îndeplineşte condiţia de cheie primară atât timp cât nu există în
baza de date doi angajaţi cu acelaşi nume şi prenume. Când apar două
persoane cu acelaşi nume şi prenume, pentru a se asigura unicitatea, se
poate adăuga câmpul data_angajării la cheia primară, dar atunci
numărul câmpurilor din componenţa acesteia este prea mare. Câmpul
numele nu este un câmp stabil pentru că, în cazul angajatelor, acesta se
poate schimba prin căsătorie, de aceea nu e bine să intre în componenţa
cheii primare. Deoarece nu am putut găsi o cheie primară naturală
trebuie să creăm o cheie artificială, o cheie derivată. Putem adăuga un
câmp Cod Angajat de tip AutoNumber care să îndeplinească rolul de
cheie principală.
Definiţie: se numeşte cheie a unui tabel un subset de coloane care îndeplinesc
următoarele condiţii:
1. valorile coloanelor care compun cheia identifică în mod unic fiecare
rând din tabel.
2. subsetul de coloane este minimal, în sensul că eliminarea oricărei
coloane din cheie duce la nerespectarea primei condiţii.
Cheia primară are un rol deosebit de important în implementarea strategiilor de
căutare şi de regăsire a datelor. Este folosită de SGBD pentru
identificarea unică a înregistrărilor. Câmpul marcat cu PRIMARY KEY

35
 nu permite introducerea valorilor duplicat. Asupra cheii primare a
SGBD -urile impun restricţii :
• nu sunt admise valorile nedefinite (NULL) pentru atributele unei chei
primare, orice altă cheie a unei relaţii poate avea valori nedefinite
pentru unele din atributele sale;
• nici o valoare a unui atribut dintr-o cheie primară nu poate fi modificată
în cadrul operaţiilor de actualizare.

Stabilirea cheii primare se poate face prin două modalităţi, după cum urmează:
1. se selectează câmpul cod_cl;
2. a) se selectează butonul din trusa de instrumente Database;
b) se activează opţiunea Primary Key din meniul Edit.

5. Sortarea înregistrărilor
În modul de vizualizare Datasheet View puteţi vizualiza înregistrările unui
tabel într-o anumită ordine. Pentru a sorta înregistrările se efectuează următorii
paşi:
1. Se trece pe modul de vizualizare Datasheet View ( )
2. Se selectează coloana după care se face ordonarea
3. Se selectează opţiunea Sort Ascending (sau Sort Descending) din
meniul Records sau se alege butonul sau din bara de instrumente
Database.

Pentru a ilustra modul de creare a structurii unui tabel vom lua ca exemplu
tabelul Infoclienţi, din baza de date Clienţi, care va conţine informaţii
referitoare la clienţii unei firme. Tabelul are următoarea structură:
Cod_cl Numeric, întreg
Nume Text (30)
Prenume Text(30)
Adresa Text (120)
Localitatea Text (30)
Cod_judeţ Text(2)
Cod_postal Text(10)
Telefon Text(15)
Data nasterii Dată calendaristică (Date/Time)
36
Se creează baza de date Clienţi astfel:
1. se porneşte aplicaţia Microsoft Access: Start->Programs->Microsoft
Access;
2. se selectează opţiunea Blank Access Database din fereastra Microsoft
Access;
3. din lista Save in se selectează directorul unde va fi salvată baza de date,
iar în lista File Name se introduce numele Clienti după care se activează
butonul Create.
Pentru a crea un tabelul Infoclienţi selectaţi opţiunea Create table in Design
view, sau selectaţi opţiunea New ( ) din bara de meniu a aceleiaşi ferestre
şi apoi opţiunea Design view. Pe ecran va apărea o fereastră în care veţi
introduce numele câmpurilor, tipul acestora şi o scurtă descriere după cum
urmează:

1. Aici se introduce numele 2. Se selectează tipul de date

câmpului. din listă.

3. Se introduce o
scurtă descriere.

4. Se selectează
mărimea câmpului

Fig. 16. Modul de introducere a structurii unui tabel

Se repetă cei patru paşi pentru fiecare câmp în parte. În secţiunea Field
Properties se pot introduce informaţii legate de câmpuri, reguli de validare,
valori implicite ale datelor ce vor fi introduse în tabel. După ce aţi introdus
toate categoriile trebuie să stabiliţi o cheie primară pentru tabelul creat. Cheia
trebuie să identifice în mod unic fiecare înregistrare din tabel şi să prevină
apariţia duplicatelor, în cazul nostru câmpul care îndeplineşte condiţiile de
cheie primară este cod_cl.

37
Stabilirea cheii primare se poate face prin două modalităţi, după cum urmează:
1. se selectează câmpul cod_cl;
2. se selectează butonul din trusa de instrumente Database sau
(folosind meniul sistem Access) se activează opţiunea Primary
Key din meniul Edit.

1. Se selectează
câmpul

2. Selectaţi fie simbolul

iconic - cheie, din trusa
standard, fie opţiunea
Primary Key din meniul
Edit

Se salvează tabelul, selectând opţiunea Save din meniul File, iar în fereastra
care apare se introduce denumirea tabelului – InfoClienti.

Pentru a adăuga articolele se selectează Datasheet View ( ) din meniul

View iar în fereastra care apare pe ecran se completează următoarele date:
Cod Cod Data
Nume Prenume Adresa Localitate Jud Telefon
client postal nasterii
1 Opriş Radu Str. Plopilor Nr. 6 Cluj-Napoca CJ 23451 0264/552302 02/04/1968
2 Popescu Adriana Str. Horea Nr. 4 Cluj-Napoca CJ 23780 0264/440016 03/05/1974
3 Plesan Sorin Str. Sibiului Nr 45 Medias SB 34758 0269/667980 08/09/1959
4 Sitaru Adela Str. Cernei Nr.3 Cluj-Napoca CJ 34214 0264/418788 06/09/1962
5 Pascu John Str. Alverna Nr 45 Cluj-Napoca CJ 34561 0275/938566 04/02/1976

38
Verificarea cunoştinţelor
1. Tipul de date currency este:
a. Un format special pentru introducerea unor comentarii
descriptive şi a unor notiţe;
b. Un format special pentru unităţi monetare ;
c. Un tip de date folosit pentru stocarea datelor calendaristice.

2. Care dintre caracterele /simbolurile de mai jos nu poate fi inclus în

numele unui câmp al unei baze de date?
a. y (caracterul y). b. 9 (cifra 9).
c. _ ( underscore). d. . (caracterul punct)

3. Cum se aliniază implicit datele introduse în tabel între marginile unui

câmp de tip data calendaristică (Date/Time)?
a. La stânga (Left). b. La dreapta (Right).
c. La centru (Center). d. Între margini (Justify).
4. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate.
a. Coloanele sunt câmpuri (fields).
b. Rândurile sunt înregistrări (records).
c. Coloanele sunt înregistrări (records).
d. Rândurile sunt câmpuri (fields).

5. Care operaţiune nu se efectuează în cazul modificării structurii unei baze

de date?

a. Modificarea lungimii unor b. Modificarea tipului unor

câmpuri. câmpuri.
c. Adăugarea unor câmpuri. d. Adăugarea unor articole.
e. Ştergerea unor câmpuri. f. Modificarea denumirii
câmpurilor.

6. Care dintre şirurile de cifre si/sau caractere de mai jos este admis într-un
câmp de tip numeric întreg?
a. +125H3 b. -196 3 c. 52.34 d. 99999 e. 9658

7. Dintre variantele de mai jos, care nu este o caracteristică a câmpurilor?

a. Numele
b. Tipul de date
c. Dimensiunea
d. Extensia

8. Ce rol are cheia primară?

39
9. Asupra cheii primare a unui tabel SGBD-ul impune anumite restricţii:

A. nu sunt admise valorile nedefinite (NULL) pentru atributele

unei chei primare;
B. nu este permisă introducerea unor valori negative;
C. nici o valoare a unui atribut dintr-o cheie primară nu poate fi
modificată în cadrul operaţiilor de actualizare.
a) Variantele A si B. b) Variantele A si C.
c) Variantele B şi C d) Toate variantele (A, B, C).

Aplicaţii practice
I. Să se creeze o baza de date având numele STUDENT şi să se salveze în
directorul personal. Baza de date va conţine un tabel InfoStudent în care se vor
stoca informaţiile referitoare la studenţi. Structura tabelului este următoarea:

NRMAT – numărul matricol – de tip text – 3 caractere

Nume – numele studentului – de tip text – 20 caractere
Prenume – prenumele studentului – tip text – 20 caractere
DN – data naşterii – de tip dată calendaristică
ADR – adresa studentului – de tip text – 30 caractere
SCT – secţia (se va introduce AA sau SO ) - text - 2 caractere
BRS – bursier - da sau nu (Yes/No)
Media – media studentului – de tip numeric-zecimal

1. Să se creeze tabela InfoStudent cu câmpurile aferente.

2. Să se stabilească cheia primară pentru tabelul InfoStudent.
3. Câmpul de date Media să permită introducerea unor valori mai mici sau
egale cu 10.00. De asemenea, în cazul în care se introduc valori mai mari
de 10.00 să se afişeze următorul mesaj de eroare: „Introduceţi valori mai
mici decât 10!”.
4. Pentru câmpul de date SCT se va impune condiţia ca secţia sa fie numai
AA sau SO.
5. Să se introducă câte 6 înregistrări, 3 studenţi de la AA şi 3 studenţi de la
SO.
6. Să se ordoneze baza de date crescător după câmpul Nume.
7. Să se ordoneze baza de date descrescător după câmpul Media.
8. Să se introducă un nou student, Popescu Ion de la secţia AA.
9. Să se şteargă studentului de pe poziţia a treia.
10. Modificaţi structura bazei de date prin adăugarea unui nou câmp Loc. –
text (20), localitatea de unde provine studentul, după câmpul adresa –
ADR.
11. Să se completeze câmpul introdus cu informaţiile corespunzătoare pentru
fiecare student.
40
II. Să se creeze o bază de date având numele CADRE şi să se salveze în
directorul personal. Baza de date va conţine un tabel InfoCadre în care se vor
stoca informaţiile referitoare la cadrele didactice. Structura tabelului este
următoarea:

COD - codul cadrului - de tip text - 3 caractere

Nume - numele cadrului didactic - de tip text - 20 caractere
Prenume - prenumele cadrului didactic - tip text - 20 caractere
DN - data naşterii - de tip dată calendaristică
UNV - universitatea - text - 3 caractere
FCT - facultatea la care predă - text - 15 caractere
CTD - catedra - text - 15 caractere
SPEC - specialitatea - text - 30 caractere
CML - cumul de funcţii de tip Yes/No
NRO - număr de ore - numeric - întreg

Se cere:
1. Să se creeze tabelul InfoCadre cu câmpurile aferente.
2. Să se stabilească cheia primară a tabelului.
3. Să nu se poată introduce în câmpul NRO valori mai mari de 50.
4. Să se introducă 4 înregistrări (4 cadre didactice din catedre diferite).
5. Să se sorteze tabela InfoCadre crescător după câmpul nume.
6. Să se sorteze tabela InfoCadre descrescător după câmpul NRO.
7. Să se şteargă câmpul DN şi în locul lui să se introducă un nou câmp numit
ADR (adresa) - text (30).

III. Să se salveze cele două tabele InfoCadre şi InfoStudent cu alt nume. Noile
nume vor fi Cadr respectiv Stud.

IV. Să se şteargă tabele InfoCadre şi InfoStudent.

Sumar
Un sistem de baze de date este un sistem computerizat de păstrare a
înregistrărilor. Componentele principale ale unui sistem de baze de date sunt:
datele, elementele hardware, elementele software şi utilizatorii. Sistemul de
baze de date oferă întreprinderii un control centralizat asupra datelor sale.
Datele sunt „fapte culese din lumea reală pe bază de observaţii şi măsurători”.
Baza de date este un sistem integrat, coerent şi partajat de fişiere.
Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) – este software-ul care tratează
toate cererile de acces la baza de date.
Microsoft Access 2000 este sistemul de gestiune a bazelor de date inclus în
pachetul Microsoft Office 2000 Professional.
41
O bază de date Access - o colecţie de obiecte: tabele (tables), cereri de
interogare (query), formulare (forms), rapoarte (reports), pagini Web (pages),
comenzi macro (macros) şi module (modules).
Tabelul este o colecţie de date specifice unui anumit subiect, stocate pe linii şi
coloane O bază de date conţine unul sau mai multe tabele independente sau
legate între ele.
Coloanele tabelului reprezintă câmpurile (fields) care se descriu prin nume, tip
şi alte atribute ale acestora.
Liniile tabelului conţin înregistrări (records) cu date corespunzătoare
coloanelor. Interogarea (QUERY) este un obiect care permite vizualizarea
informaţiilor obţinute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele
şi/sau alte cereri de interogare.
Formularul (FORM) este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea
acestora sau controlul întregii aplicaţii.
Raportul (REPORT) este un obiect care permite formatarea şi tipărirea, sub
formă de documente, a informaţiilor obţinute în urma consultării bazei de date.
Pagina Web de accesare a datelor (PAGES) permite vizualizarea datelor în
mediul Internet.
Comenzile Macro (MACRO) permit automatizarea diverselor evenimente fără
ca realizatorul aplicaţiei să fie nevoit să cunoască un anumit limbaj de
programare.
Modulul (MODULE) reprezintă un obiect care conţine proceduri definite de
utilizator şi scrise în Visual Basic.
Tipul de date: este o caracteristică ce stabileşte modul în care datele sunt
înregistrate pe suportul de memorare şi modul în care acestea sunt interpretate
şi prelucrate.
Cheia primară (Primary Key) - o coloană sau un set de coloane care identifică
în mod unic fiecare înregistrare din tabel.
Cheia primară se alege dintre cheile candidat ale tabelului astfel încât aceasta
să conţină un număr minimal de coloane şi să fie stabilă. Nu sunt admise
valorile nedefinite (NULL) pentru atributele unei chei primare.

Sarcini şi teme ce vor fi notate

9 Studierea de către studenţi a materialului teoretic aferent modulului,
cuprins în suportul curs şi în bibliografia suplimentară indicată.
9 Participarea la aplicaţiile practice, teme de laborator, care să determine:
− familiarizarea mediul Microsoft Access 2000;
− observarea, vizualizarea, exploatarea comparativă a altor
versiuni de Microsoft Access – 2003, prin vizualizarea
comparativă a acestora;
9 Lucrarea practică nr. 1.

42
Lucrarea practică 1 (LP1)
I. Să se creeze o baza de date şi să se salveze cu numele CLIENTI. Baza de
date va conţine un tabel InfoClienti în care se vor stoca informaţiile referitoare
la clienţii unei firme. Structura tabelului este următoarea:

ClientID – AutoNumber;
Nume – text – 30 caractere
Prenume – text – 30 caractere
DN – data naşterii – de tip dată calendaristică
LN – locul naşterii – text, 30
Cetăţenia – text 50
Sex – text – 1 caracter ( M sau F)
Adresa – adresa clientului – de tip text – 100 caractere (în format
Strada, Număr, Ap.)
Localitate – text, 50
Indicativ_judet – text, 2 (SB – Sibiu, BN – Bistriţa Năsăud, etc.)
CodTara – numeric – Long Integer, (1 – Romania, 2 – Ungaria, 3 –
Moldova, 4 – Bulgaria, 5 – Germania, 6 – Italia)
Telefon – text – 15 caractere
TipActID – numeric – Long Integer (1 - Buletin identitate, 2 - Carte de
identitate, 3 – Paşaport, 4 – Carnet de şofer)
NrActID – text - 15 caractere
Emitent – text, 30
DataExp – data expirării actului de identitate– data calendaristică
Email – text, 50
1. Să se creeze tabela InfoClienti cu câmpurile aferente.
2. Să se stabilească cheia primară pentru tabelul InfoClienti.
3. Câmpul de date CodTara să permită introducerea unor valori cuprinse
intre 1 şi 6. Valorile pentru acest câmp se vor alege dintr-o lista (Lookup).

De asemenea, în cazul în care se introduc valori in afara intervalului să se

afişeze următorul mesaj: „Introduceţi valori între 1 şi 6!”.
4. Câmpul de date SEX va conţine valoarea M pentru masculin sau F pentru
feminin. Să se introducă regula de validare corespunzătoare.
5. Câmpul de date TipActID să permită introducerea unor valori cuprinse
intre 1 şi 4. Valorile pentru acest câmp se vor alege dintr-o lista (Lookup).

43
 În cazul în care se introduc valori in afara intervalului să se afişeze
următorul mesaj: „Introduceţi valori între 1 şi 4!”.
6. Să se introducă 11 clienţi din Romania şi 3 din afara ţării. Clienţii vor fi
din localităţi diferite.
7. Să se ordoneze baza de date crescător după câmpul Nume.
8. Să se ordoneze baza de date descrescător după câmpul CodTara.
9. Modificaţi structura bazei de date prin adăugarea unui nou câmp
Cod_postal – text (20), după câmpul adresa.
10. Să se completeze câmpul introdus cu informaţiile corespunzătoare pentru
fiecare client.
11. Introduceţi la final o înregistrare cu datele dumneavoastră.

II. Comprimaţi (arhivaţi) baza de date cu utilitarul WinRAR (puteţi să îl

descărcaţi gratuit de pe Internet) şi transmite-ţi arhiva pe email la adresa
veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro sau pe portalul ID la adresa
veronica.rus@portalid.ubbcluj.ro. Arhiva va avea numele format din numele şi
prenumele dumneavoastră urmat de textul LP1 (ex: pop_ana_lp1). În subiectul
mesajului introduceţi numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea
„Organizarea temelor în cadrul cursului”, partea 1 a materialului.

Bibliografia modulului
1. Avram-Niţchi, R., Ghişoiu, N., et al., Elemente de baze de date şi
programare aplicate în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
2. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca,
1994.
3. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000,
Teora, Bucureşti, 1999.
4. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig,
L., Baze de date în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
5. Mediul Internet.

44
 Modulul II

ƒ Unitatea 4. Relaţii între tabele

ƒ Unitatea 5. Interogări
ƒ Unitatea 6. Limbajul SQL

Scop şi obiective

Scop
Acest modul urmăreşte familiarizarea studenţilor cu obiectele de tip interogare
(Query) şi cu limbajul standard de interogare (SQL). Cursanţii vor învăţa cum
să obţină informaţiile de care au nevoie dintr-o bază de date folosind
interogările şi limbajul SQL.

Obiective
9 Definirea noţiunilor de cheie candidat şi cheie străină;
9 Clasificarea relaţiilor între două tabele;
9 Crearea relaţiilor între două sau mai multe tabele;
9 Definirea integrităţii referenţiale;
9 Identificarea tipurilor de interogări existente în Access;
9 Utilizarea interogărilor pentru a obţine diverse informaţii din bazele de
date;
9 Proiectarea interogărilor folosind grila QBE;
9 Prezentarea principalelor instrucţiuni ale limbajului SQL;
9 Utilizarea instrucţiunilor SQL în Microsoft Access.

Concepte de bază: Chei candidat, Chei străine, relaţii, integritate referenţială,

asociere (Join), Interogări (Queries), funcţii, Interogări cu câmpuri calculate,
Interogări cu parametru, Interogări de tip totaluri, Interogări de sinteză,
Interogări de acţiune, SQL, instrucţiuni DDL, instrucţiuni DML, Create, Alter,
Drop, Insert, Update, Delete şi Select.

45
 UNITATEA 4

RELAŢII ÎNTRE TABELE

Sinteză

Într-o bază de date relaţională datele pot fi stocate în unul sau mai multe tabele.
Se recomandă folosirea mai multor tabele între care există legături decât
proiectarea unui singur tabel cu multe câmpuri. Unul din scopurile principale
ale proiectării bazelor de date relaţionale este de a grupa câmpurile în tabele
astfel încât să se minimizeze redundanţa datelor, şi prin aceasta să se reducă
spaţiul de stocare necesar bazei de date. Tabelele care conţin date redundante
pot crea probleme, denumite anomalii de reactualizare: anomali de inserare,
anomalii de ştergere şi anomalii de modificare. Pentru a elimina aceste
probleme tabelele trebuie să fie normalizate pană la cel puţin a treia formă
normală.

În cadrul unei baze de date nu este obligatoriu ca între toate tabelele să existe
relaţii. Este posibil ca în cadrul unei aplicaţii să utilizăm şi tabele independente
şi/sau de lucru (tabele temporare). Între două tabele dintr-o bază de date există
o relaţie atunci când unul sau mai multe câmpuri cheie dintr-un tabel se
potrivesc cu unul sau mai multe câmpuri cheie din celălalt tabel. De obicei
câmpurile corespondente din ambele tabele au acelaşi nume, tip de date şi
mărime.

Din punct de vedere al momentului creării acestora avem două tipuri de relaţii
între tabelele unei baze de date Access :
- relaţii permanente - se stabilesc după definirea tabelelor şi sunt cerute
de modelul relaţional făcând parte din structura bazei de date. Acestea
se realizează de obicei prin corespondenţele cheie primară - cheie
externă şi sunt memorate în baza de date.
- relaţii temporare - se stabilesc între tabele cu ocazia definirii unor
cereri de interogare, nefiind înregistrate în structura bazei de date.

Avantajele utilizării relaţiilor

1. Atunci când creaţi relaţii între tabele, Access asociază automat
câmpurile respective din tabele. Puteţi crea astfel formulare, rapoarte,
interogări care să conţină date din mai multe tabele.
2. Se pot crea subformulare şi subrapoarte.
3. Un alt avantaj este posibilitatea de forţare a integrităţii referenţiale.

1. Tipuri de relaţii în Access

a) Relaţia One to One (unu la unu) - Între două tabele A şi B există o
relaţie de tipul One-to-One dacă fiecărei înregistrări din tabelul A îi

46
 corespunde o singură înregistrare în tabelul B şi invers, fiecărei
înregistrări din tabelul B îi corespunde o singură înregistrare în tabelul
A. Acest tip de relaţie se foloseşte foarte rar.
b) Relaţia One to Many (unu la mai mulţi) - Într-o relaţie de tipul One-to-
Many, o înregistrare din tabelul A poate avea mai multe înregistrări
asociate în tabelul B, iar o înregistrare din tabelul B poate avea o
singură înregistrare asociată în tabelul A. Tabelul A este denumit tabel
primar iar tabelul B este denumit tabel asociat.
c) Relaţia Many to Many (mai mulţi la mai mulţi) – Într-o relaţie de tipul
Many-to-Many unei înregistrări din tabelul A îi sunt asociate mai multe
înregistrări în tabelul B, şi unei înregistrări din tabelul B îi sunt
asociate mai multe înregistrări în tabelul A. Acest tip de relaţie poate fi
reprezentat numai când se defineşte şi un al treilea tabel C, denumit
tabel de joncţiune. Rolul acestui tabel este spargerea relaţiei “Many-
to-Many” în două relaţii de tipul “One-to-Many”.
Tabelul părinte este tabelul care conţine cheia principală iar tabelele copil sunt
tabelele corelate. Pentru a implementa relaţiile dintre tabele se folosesc cheile
externe. Relaţiile de tip one-to-one şi one-to-many se implementează
introducând în una din tabele o cheie externă (străină), care va face legătura cu
cheia primară din tabela corespunzătoare. O legătură de tip many-to-many se
implementează introducând o tabelă suplimentară care are in structura sa cheile
celor doua tabele puse in legătură.

2. Integritatea referenţială: se referă la un set de reguli care protejează

datele prin stabilirea de restricţii pentru adăugarea şi ştergerea de înregistrări
din tabelele relaţionate:
1. fiecare valoare a cheii externe trebuie să se găsească printre mulţimea
valorilor cheii candidat corespondente, cu alte cuvinte nu putem adaugă
înregistrări în tabelul copil fără ca acestea să aibă corespondent în
tabelul părinte;
2. nu putem şterge o înregistrare din tabelul părinte dacă există înregistrări
corespondente în tabelele copil.

Alte reguli referitoare le cheia externă:

1. o cheie externă este simplă dacă şi numai dacă cheia candidată
corespondentă este simplă, şi este compusă dacă şi numai dacă cheia
candidată corespondentă este compusă;
2. fiecare câmp component al unei chei externe trebuie să aibă acelaşi tip
de date şi dimensiune cu al câmpului corespondent din cheia candidat;
3. o valoare a unei chei externe reprezintă o referinţă către o înregistrare
care conţine aceeaşi valoare pentru cheia candidată corespondentă.

47
3. Crearea relaţiilor între tabele (Relationships)
Pentru a realiza relaţii între tabelele Access se alege opţiunea Relationships
din meniul Tools.

Pe ecran va apărea următoarea fereastră:

Se selectează fiecare tabel pe care doriţi să-l includeţi în relaţie şi se

activează butonul Add şi apoi se închide fereastra Show Table.

Cheie primară Cheie externă

O relaţie între două tabele se realizează prin operaţia drag and drop de la cheia
primară a tabelului principal la cheia externă a tabelului secundar. În fereastra
Edit Relationships se selectează opţiunea Enforce Referential Integrity pentru
a se asigura integritatea referenţială.

48
In Access opţiunea Enforce Referential Integrity poate fi selectată numai daca
se îndeplinesc condiţiile:
1. Câmpul selectat din tabelul primar are atributul de cheie primară;
2. Câmpurile puse în corespondenţă au acelaşi tip de date;
3. Cele două tabele sunt memorate în aceeaşi bază de date.

Dacă selectaţi opţiunea Cascade Update Related Fields atunci când veţi
actualiza cheia primară din tabelul “1” (tabelul părinte), Access va
actualiza automat toate cheile externe corespondente din tabelul “n”
(tabelul copil). Dacă dezactivaţi această opţiune, Access nu vă permite
să schimbaţi valoarea câmpului cheie principală din tabelul “1” atâta
timp cât există înregistrări corespondente în tabelul “n”.

Opţiunea Cascade Delete Related Fields este similară opţiunii Cascade Update
Related Fields numai că afectează modul în care se face ştergerea
înregistrărilor. Când această opţiune este selectată, Access va şterge
toate înregistrările corelate din tabelul/tabelele copil atunci când ştergeţi
înregistrarea cu cheia primară corespunzătoare din tabelul părinte. Dacă
nu este selectată, Access nu va permite ştergerea înregistrării ce conţine
cheia primară din tabelul părinte atâta timp cât există înregistrări
corespondente în tabelul/tabelele copil.

În cazul în care relaţia a fost definită în mod corect în fereastra Relationships

va apărea o linie care leagă cele două tabele după cum se poate vedea în figura
de mai jos.

49
Relaţia poate fi modificată ulterior prin dublu-click asupra legăturii dintre cele
două tabele.
De asemenea se poate şterge o relaţie între tabele: se selectează linia de
asociere şi se apasă tasta DEL. Pentru ştergere se poate folosi şi opţiunea
Delete din meniul contextual (clic dreapta pe linia de asociere). Editarea
ulterioară mai poate fi făcută şi alegând opţiunea Edit Relationship din meniul
contextual. Dacă executaţi clic pe butonul Join Type pe ecran va apărea
următoarea casetă de dialog:

Creează o asociere internă

Creează o asociere externă la stânga

Creează o asociere externă la dreapta

Fig. 11. Fereastra de dialog Join Properties

Această casetă de dialog vă permite să definiţi tipul de asociere produsă de

relaţie. Asocierea (Join) determină modul în care corelaţia dintre două tabele
afectează rezultatul unei interogări legate. Există două tipuri de asocieri:
- Asociere internă (INNER JOIN): este tipul prestabilit de asociere în care
înregistrările provenite din două tabele sunt combinate şi adăugate la
rezultatele unei interogări numai când valorile din câmpurile asociate sunt
egale.
- Asociere externă (OUTER JOIN) care poate fi de două tipuri: asociere
externă la stânga (LEFT OUTER JOIN) şi asociere externă la dreapta
(RIGHT OUTER JOIN).
- LEFT OUTER JOIN: O asociere în care toate înregistrările provenite din
membrul stâng al relaţiei sunt adăugate la rezultatele unei interogări
indiferent daca ele au sau nu înregistrări asociate.
- RIGHT OUTER JOIN: O asociere în care toate înregistrările provenite din
membrul drept al relaţiei sunt adăugate la rezultatele unei interogări,chiar
dacă există înregistrări care nu corespund nici unei înregistrări din tabelul
primar.
Relaţiile dintre tabele pot fi tipărite selectând opţiunea Print Relationships din
meniul File.

50
Verificarea cunoştinţelor
1. Să se creeze un nou tabel cu numele Plăţi în baza de date CLIENTI
(Unitatea 3). Tabelul va avea următoarea structură:
Cod_cl - Numeric, întreg
Data_platii - Data calendaristică
Suma_platită - Currency
Data_scadenta - Data calendaristică
a) Să se stabilească cheia primară.
b) Să se creeze o relaţie de tip 1:n între tabelul Infoclienţi şi tabelul Plăţi.
Să se forţeze integritatea referenţială.
c) Să se introducă 8 articole în tabelul Plăţi.

2. Opţiunea Enforce Referential Integrity poate fi selectată numai daca se

îndeplinesc condiţiile:
A. Câmpul selectat din tabelul primar are atributul de cheie străină;
B. Câmpurile puse în corespondenţă au acelaşi tip de date;
C. Cele două tabele au acelaşi număr de câmpuri;
D. Cele două tabele sunt memorate în aceeaşi bază de date.
a) Variantele A, B şi C. b) Variantele B, C şi D.
c) Variantele A, B şi D. d) Nici o variantă nu este corectă.

3. Dacă un articol din tabelul A poate avea mai multe articole asociate în
tabelul B si un articol din B poate avea un singur articol asociat în tabelul
A atunci relaţia dintre cele două tabele este de tipul:
a) One-to-One b) One-to-Many c) Many-to-Many

4. Asupra cheii primare a unui tabel SGBD-ul impune anumite restricţii:

A. nu sunt admise valorile nedefinite (NULL) pentru atributele
unei chei primare;
B. nu este permisă introducerea unor valori negative;
C. nici o valoare a unui atribut dintr-o cheie primară nu poate fi
modificată în cadrul operaţiilor de actualizare.
a) Variantele A si B. b) Variantele A si C.
c) Variantele B şi C d) Toate variantele (A, B, C).

51
 UNITATEA 5

INTEROGĂRI
Sinteză

Esenţa oricărui SGBD constă în selecţia datelor din tabele şi prezentarea

acestora în diferite forme prin intermediul interogărilor sau al rapoartelor.
Orice firmă îşi construieşte o bază de date pe care lucrează şi elaborează
diferite rapoarte sub diverse forme de prezentare. O bază de date este creată
pentru a fi interogată.

1. Crearea interogărilor
Se realizează folosind o grilă de proiectare în cadrul căreia sunt adăugate tabele
şi câmpuri. Acest procedeu este cunoscut sub numele de “Query By Example”
(QBE). Pe baza informaţiilor depuse în grilă programul ACCESS generează o
instrucţiune în limbajul de interogare al datelor SQL (Structured Query
Language).
Pentru lucrul cu interogări avem următoarele două posibilităţi :
1) Prin intermediul modului de lucru Design View. În secţiunea Objects se va
alege opţiunea Queries şi apoi Create query in Design view. Pe ecran
va apare fereastra Show Table în care utilizatorul va alege tabelele cu
care va lucra. Pentru a adăuga un tabel se selectează tabelul dorit din
listă după care se execută clic pe butonul Add. Fereastra Show Table se
închide prin activarea butonului Close.

Se execută apoi următorii paşi:

- se aleg câmpurile necesare interogării;
- se specifică condiţiile de selecţie;
- se precizează criteriile de filtrare impuse de cerinţa interogării;
- se stabileşte modul de grupare;
- se stabileşte modul de ordonare.
52
Se salvează interogarea cu un anumit nume (File ->Save). Pentru a vizualiza
rezultatele interogării se selectează opţiunea Run din meniul Query.

2) Cu ajutorul wizard-ului de interogări. Access generează codul SQL pentru

fiecare interogare, fie că este realizată cu Design View sau cu wizard-ul.
Codul SQL poate fi văzut prin selectarea opţiunii SQL View din meniul
View. Se poate vizualiza astfel clauza select – from – where
corespunzătoare interogării. De asemenea este posibilă scrierea unei
interogări într-o astfel de fereastră acest lucru presupunând cunoaşterea
temeinică a sintaxei SQL.

2. Criteriile de selecţie
Se introduc în celula aflată la intersecţia coloanei câmpului cu linia Criteria din
grila de interogare. Acestea pot fi simple sau compuse (cu ajutorul operatorilor
AND/OR) şi pot utiliza o serie de cuvinte rezervate şi expresii definite de
utilizatori.

53
Principalele criterii simple sunt :
- apartenenţa la un interval de valori : BETWEEN valoare_inferioară AND
valoare_superioară;
- apartenenţa la o listă de valori : IN (valoare 1, valoare2, …., valoare_n);
- utilizarea operatorilor de comparaţii : <, >, <=, >=, <>, = ;
- utilizarea operatorilor de negaţie : NOT valoare;
- selecţia înregistrărilor care conţin sau nu valori : NOT NULL, IS NOT NULL
sau NULL, IS NULL.

Se pot specifica criterii de selecţie după un anumit text care, dacă va conţine
spaţii, trebuie pus în ghilimele. În interiorul textului se pot folosi caractere
generice "?" (orice în poziţia în care apare) ,"*" (orice în poziţia în care apare
şi în următoarele) şi "#" (pentru caractere numerice).

3. Operatori
a) Matematici: ^,-, *,/, \, Mod, +

Operator Operaţia realizată

^ Ridicare la putere
* Înmulţire
/ Împărţire
\ Împărţire fără rest (doar câtul)
Mod Restul împărţirii unui număr la altul
+ Adunare
- Scădere

b) Operatori relaţionali (de comparare): =, <>, <, >, <=, >=

Operator Operaţia realizată

= Egalitate
<> Diferit
< Mai mic
> Mai mare
<= Mai mic sau egal
>= Mai mare sau egal

c) Operatori pentru şiruri de caractere: & (concatenare), LIKE, NOT

LIKE

Operator Operaţia realizată

Concatenează (lipeşte) două expresii cu transformarea
&
rezultatului într-un şir de caractere.
Like Compararea a două şiruri

54
 d) Operatori logici: AND, OR, EQV, IMP, XOR, NOT.

Operator Operaţia realizată

Not Nu logic (negaţia)
And Şi logic (conjuncţia)
Or Sau logic (disjuncţia)
Xor Excluziunea logică
Eqv Echivalenţă logică
Imp Implicaţia logică

Evaluarea expresiilor - operatorul AND

Expresie 1 Expresie 2 Expresie 1 AND Expresie

True True True

True False False
True Null Null
False True False
False False False
False Null False
Null True Null
Null False False
Null Null Null

Evaluarea expresiilor - operatorul OR

Expresie 1 Expresie 2 Expresie1 OR Expresie 2

True True True

True False True
True Null True
False True True
False False False
False Null Null
Null True True
Null False Null
Null Null Null

55
Operaţii de calcul predefinite în ACCESS

Operaţia Funcţia Tipul de câmpuri

SUM Suma valorilor unui câmp. Numeric, Autonumber, Data şi Logic

AVG Media aritmetică Numeric, Autonumber, Data şi Logic

MIN Valoarea minimă Numeric, Autonumber, Data, Logic,

Text
MAX Valoarea maximă Numeric, Autonumber, Data Logic,
Text
COUNT Numărul de valori dintr-un Toate tipurile
câmp
STDEV Varianta valorilor unui câmp Numeric, Autonumber, Data şi Logic

FIRST Prima valoare din câmp Toate tipurile

LAST Ultima valoare din câmp Toate tipurile

4. Funcţii
Tipuri de funcţii: de conversie, pentru date calendaristice, funcţii financiare,
matematice, pentru şiruri de caractere.
¾ Funcţii pentru conversia datelor:
ƒ Str() – transformă o valoare numerică în şir de caractere;
Str(921.23) returnează “ 921.23”.
ƒ LCase() – transformă majusculele dintr-un text în litere mici
LCase(“Cluj Napoca”) returnează “cluj napoca”.
ƒ UCase() – transformă literele mici din cadrul unui şir de
caractere în litere mari
UCase(“Cluj Napoca”) returnează “CLUJ NAPOCA”.
ƒ Val() –converteşte un şir de caractere într-o valoare numerică ,
Val(“1234.56”) returnează 1234.56.
ƒ CDate() – converteşte un text în dată calendaristică,
CDate(“04 Feb 07”) returnează 02/04/2007.
ƒ CSTR() – converteşte o dată calendaristică în şir de caractere,
CSTR(#Feb 04, 07#) returnează “02/04/2007”.
ƒ Format() - are o serie de parametrii dintre care exemplificăm:
Format(“Cluj”,”>”) returnează CLUJ.
Format(“40264123456”,” @-@@@@-@@@@@@”)
returnează 4-0264-123456.
Format(#4/25/08#,”d-mmmm-yyyy”) returnează 25-April-
2008.
¾ Funcţii pentru date calendaristice:

56
 ƒ Now(): returnează data curenta si ora curenta: 25/03/2008
12:22:34 PM dacă suntem în 25 Martie 2008, ora 12, 22 minute
şi 34 secunde.
ƒ Time(): ora curenta12:22:34 PM.
ƒ Date(): returnează data curenta.
ƒ Month(): extrage luna din data specificata. Month(Now()) are ca
rezultat 03 dacă suntem în luna martie.
ƒ Day(): extrage ziua din data specificată.
Day(Date()) are ca rezultat 25
ƒ Weekday(): returnează numărul zilei din săptămâna.
Weekday(Date())
ƒ Year(): returnează anul dintr-o data calendaristica.
Year(Date()) returnează 2008
ƒ DateDiff(): calculează diferenţa dintre doua date calendaristice.
Diferenţa poate fi exprimata in zile – “d”, săptămâni – “ww”,
luni – “m”, ani –”yyyy”, trimestre –”q”
DateDiff(“d”, Date(), #02/04/92#)
DateDiff(“yyyy”, Date(), #02/04/92#)
DateDiff(“q”, Date(), #02/04/92#)
ƒ DateAdd(): returnează o nouă data calendaristică în funcţie de
un anumit interval.
DateAdd(“d”,22, Date())
DateAdd(“ww”, 10, #01/01/2007#)

¾ Functii financiare:
1. DDB() - Depreciation double-declining balance: calculează
amortizarea unui mijloc fix prin metoda balanţei dublu-
regresivă.
DDB(Cost_Initial, Valoare_reziduala, durata_de_viata,
perioada)
2. NPV() - Net Present Value: returnează valoarea prezentă
actualizată pentru o investiţie (flux de venituri/cheltuieli).
NPV(dobândă, valoare1, valoare2, …)
Valorile trebuie să fie echidistante în timp si să fie valori plătite/
încasate la sfârşitul fiecărei perioade. Dobânda - reprezintă
dobânda anuală.
Funcţia NPV este asemănătoare cu PV, valorile utilizate de PV
trebuie să fie constante, iar PV acceptă valori fie la începutul,
fie la sfârşitul perioadei. Al doilea argument este negativ pentru
că reprezintă o cheltuială.
3. FV(): Future Value – calculează valoarea viitoare pentru o
serie de încasări/ plăti egale, făcute într-un număr de perioade,
cu o anumită dobândă fixă.

57
 FV(dobândă, perioada, plată, valoarea_prezenta, tip)
Dobânda trebuie sa aibă aceeaşi unitate de măsura ca si
perioada. Daca se cunoaşte dobânda anuala si incasabile/plăţile
sunt făcute lunar atunci dobânda trebuie sa se împartă la 12.
Valoarea prezentă este un argument opţional, este suma care se
investeşte/ împrumută in momentul iniţial. Val implicita e 0.
Tip - 0 daca plăţile se fac la sfârşitul perioadei sau 1 daca
plăţile se fac la începutul perioadei. Valoare implicita 0.
Banii plătiţi sunt reprezentaţi prin numere negative, iar cei
încasaţi sunt reprezentaţi prin numere pozitive.
4. PV – Present Value: calculează valoarea prezentă a unui flux
de încasări/ plăti viitoare.
PV (dobândă, perioada, plată, vv, tip)
Argumentul vv reprezintă valoarea viitoare, obţinută după
efectuarea ultimei plăti/încasări.
Exemplu: O persoană îşi permite să plătească 200 EUR pe lună
în următorii 4 ani. Dobânda curentă de piaţă este de 9%. Cât de
mare este împrumutul pe care i-l poate oferi banca?
5. SYD - Sum-of-Years' Digits - calculeaza suma valorilor anuale
amortizate pentru un mijloc fix, pe o perioadă specificată
SYD(cost_initial;val_reziduala;durata_utilizarii;per_am
ortizarii)
6. PMT- Periodic Payment for an annuity calculează suma care
trebuie achitată periodic pentru un împrumut/economie, pentru o
anumita dobânda cunoscând numărul perioadelor de plată.
PMT (dobândă, Perioada, vp, vv, tip)
Exemple: Ce sumă trebuie plătită lunar pentru un împrumut de
10000 EUR cu o dobândă anuală de 9%, care trebuie achitat în 8
luni.
Calculaţi suma pe care cineva trebuie să o primească lunar,dacă
a împrumutat 5 000 EUR cu o dobândă anuală de 10% pe o
perioadă de 5 luni.
O persoană doreşte să strângă 50 000 $ în 18 ani prin
economisirea unei sume lunare constante. Dobânda anuală este
de 6%.
7. SLN (Straightline depreciation) - calculează amortizarea
liniara a unui mijloc fix pe o perioada data
SLN(cost_initial,val_reziduala,dur_amortizarii)
¾ Funcţii matematice:
1. Abs(): returnează valoarea absoluta a unui număr
Ex. Abs(-1) returnează 1, Abs(1) = 1.
2. INT(): returnează valoarea întreaga a unui număr;
Int(1234.55) returnează 1234.

58
 Int(-55.1) returnează -56.
3. Round(): returnează un număr rotunjit la un anumit număr de
zecimale;
Round(14.245, 2) returnează 14.24.
Round(17.1351, 2) returnează 17.14
4. Rnd(): generează un număr aleatoriu;
5. Sgn(): determina semnul unui număr;
Sgn(-14) returnează -1.
Sgn(12) returnează 1.
Sgn(0) returnează 0.
6. Sqr(): determina radicalul unui număr.

¾ Funcţii pentru şiruri de caractere

1. InStr(): are ca rezultat un număr care reprezintă prima poziţie a
unui sir intr-un alt sir.
Instr(“abcd123efg234”, “23”) returnează valoarea 6.
Instr(7, “abcd123efg234”, “23”) returnează valoarea 11,
cautarea se face după poziţia 7.
2. Left(): returnează caracterele din partea stânga a unui şir de
caractere :
Left(“abcdefg”,4) are ca rezultat “abcd”.
3. Len(): determină lungimea unui şir de caractere
Len(“Cluj Napoca”) returnează 11.
4. LTrim(): Înlătură spaţiile goale din faţa unui şir de caractere.
LTrim(“ Cluj”) returns “Cluj”.
5. Mid(): extrage caracterele din mijlocul unui şir
Mid(“abcdefgh”,3,4) returnează “cdef”
6. Right(): returnează caracterele din partea dreapta a unui şir
Right(“abcdefg”,4) are ca rezultat “defg”.
7. RTrim(): înlătură spaţiile de la sfârşitul unui text
RTrim(“abcd “) are ca rezultat “abcd”.
8. Space(): Inserează un anumit număr de spaţii
Space(3) are ca rezultat 3 spaţii
9. Trim(): înlătura spaţiile de la începutul şi sfârşitul unui şir de
caractere:
Trim(“ abcd “) returnează “abcd”.
10. ASC (şir_de_caractere): returnează codul primului caracter din
şirul de caractere specificat.

5. Câmpurile calculate
− pot fi definite in interogări, rapoarte, formulare;
− se definesc astfel: Nume_camp: expresie

59
 − puteţi introduce in expresiile calculate doar câmpuri numerice,
currency, data calendaristica, text;
− pot avea asociate nume si proprietăţi;
− expresiile calculate se introduc in grila QBE in rândul field si se
respecta următoarele cerinţe: pot conţine valori numerice si text,
operatori matematici, denumirile câmpurilor, funcţii (IIF, ABS,
DATE(), DatePart, DLOOKUP, TRIM, LEFT, RIGHT, MID, NOW() )
OBS: numele câmpurilor care conţin spatii (ex: data naşterii) se vor introduce
intre paranteze drepte ([data nasterii]). Expresiile - sunt construite cu ajutorul
operanzilor si operatorilor, respectând o anumita sintaxa.

6. Tipuri de interogări
1. Interogări de selecţie (SELECT QUERY): se folosesc pentru regăsirea
datelor care îndeplinesc anumite condiţii, pentru gruparea înregistrărilor
şi pentru efectuarea unor calcule pe baza datelor selectate.
2. Interogări de tip totaluri: permit crearea grupurilor de articole precum
şi efectuarea de calcule cu valorile unor câmpuri din interiorul
grupurilor. Pentru crearea interogărilor de tip total se va selecta
opţiunea Totals din meniul View. Această opţiune va adăuga in grila de
proiectare a interogării rândul Total.
3. Interogări cu parametri (PARAMETER QUERY): în acest tip de
interogare valorile necesare la stabilirea criteriilor utilizate de
interogare vor fi introduse de către utilizator.
4. Interogări de sinteză (interogări de analiza încrucişata CROSSTAB
QUERY): totalizează datele şi grupează aceste totaluri după două
categorii. Sunt folosite pentru analiza multidimensionala a datelor si
permit obţinerea unor situaţii sintetice asemănătoare tabelelor Pivot din
Excel. Gruparea si sortarea datelor se face pe rânduri si coloane iar la
intersecţia rândului cu coloana se pot efectua calcula diverse.
5. Interogări de acţiune: au ca efect localizarea şi modificarea datelor.
Există patru interogări de tip acţiune:
a. Interogarea MAKE TABLE: Folosind opţiunea Make Table
Query din meniul Query putem crea uşor un tabel nou pe care
sa-l populam cu date din unul sau mai multe tabele existente.
Acest tabel poate fi stocat in baza de date curenta sau intr-o alta
baza de date.
b. Interogarea APPEND: este folosită pentru adăugarea unor
înregistrări într-un tabel existent în baza de date.
c. Interogarea DELETE: şterge înregistrări din una sau mai multe
tabele. Prin utilizarea unei interogări delete nu puteţi şterge doar
conţinutul unui câmp ci se şterg înregistrări întregi.
60
 d. Interogarea UPDATE: modifică conţinutul câmpurilor dintr-un
tabel specificat. In general opţiunea Update Query din meniul
Query este folosită pentru actualizarea unui număr mare de
înregistrări care se află în unul sau mai multe tabele. Dacă aveţi
de actualizat un număr mic de înregistrări dintr-un singur tabel
atunci aceste modificări se pot face direct în foaia de date.
6. Interogări SQL (SQL QUERY): necesită pentru interogarea datelor
comenzi SQL. Interogările specifice SQL sunt: UNION, PASS-
THROUGH, DATA-DEFINITION, SUBQUERY. Interogările din
această categorie nu pot fi create folosind grila de proiectare a
interogării, fiind necesara tastarea directa, intr-o fereastra de proiectare
a diferitelor instrucţiuni SQL.
a. Union: Combină doua sau mai multe interogări clasice de tip
select într-o singura interogare, articolele livrate de aceste
interogări vor fi amestecate. Deoarece articolele unei interogări
Union sunt returnate sub forma unui set de articole fiecare
instrucţiune select din combinaţie trebuie să genereze acelaşi
număr de câmpuri. Câmpurile puse in corespondenţă trebuie sa
aibă acelaşi tip cu o singură excepţie: pot fi puse in
corespondenţă câmpuri de tip numeric si câmpuri de tip text.
b. Pass–Through: permite transmiterea instrucţiunilor SQL direct
spre un calculator server de tip ODBC – de exemplu SQL
Server; cu ajutorul interogărilor de acest tip se lucrează direct cu
tabele memorate pe calculatorul server.
c. Interogările de definire a datelor (Data Definition): permit
crearea tabelelor şi a indecşilor, modificarea structurii tabelelor,
ştergerea tabelelor sau a indecşilor prin intermediul
instrucţiunilor SQL Create table, Create Index, Alter table,
Drop Table şi Drop index.
7. Cereri de interogare imbricate: Scrierea unei interogări in cadrul alteia
duce la apariţia unei subinterogări - setul de rezultate obţinut de la o
interogare va constitui argument pentru o alta.

61
Exemple de interogări
Să se creeze o bază de date pentru o agenţie imobiliară. Baza de date va stoca
informaţii despre agenţii imobiliari, despre imobile şi proprietarii acestora.
Structura tabelelor este următoarea:

AGENTI
Cod_a – numerotare
automată
Nume – text(30)
Prenume – text(30)
Adresa – text(50)
Telefon – text(15)
PROPRIETARI
Cod_p – numerotare
automată
Nume – text(30)
Prenume – text(30)
Adresa – text(50)
Telefon – text(15)

IMOBILE
Cod_imobil – numerotare automată
Cod_p – numeric
Cod_a – numeric
Localitate – text(30)
Cartier – text(30)
Tip_imobil –text(2) – se vor introduce numai valorile AP, G, C
Nr_camere - numeric, intreg
Suprafaţa – numeric, zecimal
Confort – text(4) – se vor introduce numai valorile I, II, III, CS
Adresa – text(60)
Pret_solicitat – unitati monetare, EUR
Pret_vanzare – unitati monetare, EUR
Data_vanzarii – data calendaristica

1. Să se stabilească cheile primare pentru fiecare tabel.

2. Să se salveze baza de date pe dischetă cu denumirea Agenţie imobiliară.
3. Stabiliţi relaţiile dintre tabelele bazei de date.
4. Introduceţi înregistrări în tabele.

¾ Interogări de selecţie
1. Lista apartamentelor cu 2 sau 3 camere, cu preţul cuprins între 55000 Eur şi
75000 Eur. Lista va conţine următoarele informaţii: cartierul, numărul de
camere, confortul, preţul solicitat.

62
2. Lista garsonierelor confort I din cartierul Grigorescu care au preţul mai mic
de 50000 Eur. Lista va cuprinde următoarele câmpuri: camere, adresa,preţ
solicitat, cartier.

¾ Cereri de interogare utilizând mai multe tabele

Ofertă de imobile, ordonată după tip apartament si număr de camere.
Interogarea va conţine următoarele câmpuri: Numele si prenumele
proprietarului, Tip imobil, Localitate, Cartier, Număr de camere, Preţ
solicitat.

¾ Interogări de selecţie cu câmpuri calculate

1. Să se calculeze preţul apartamentelor exprimat in lei (1 EUR=3.7
RON).

2. Să se calculeze preţul solicitat/m2:

¾ Interogări cu parametrii (PARAMETER QUERY)

Lista imobilelor cu preţurile cuprinse intre 50000 si 80000 EUR.

63
¾ Interogări de tip totaluri
1. Sa se calculeze preţul mediu solicitat - pentru fiecare tip de imobil.
Rândul Total se adaugă din meniul contextual (opţiunea Totals).

2. Să se calculeze preţul minim şi preţul maxim solicitat pentru

apartamentele cu două camere confort I.

¾ Interogări de acţiune: se creează la fel ca şi interogările de selecţie. După

ce au fost adăugate câmpurile care fac parte din lista se selectează din
meniul Query tipul de interogare corespunzător.

Fig. 17 Op iunile meniului Query

1. Make table query: In baza de date agenţie imobiliara să se creeze un

nou tabel vânzări care să conţină apartamentele vândute.

64
 2. Update query : Să se modifice cu 2% preţul solicitat pentru
apartamentele din cartierele Gheorgheni si Mărăşti.

3. Delete query : să se şteargă din tabelul imobile toate imobilele vândute,

din cartierul Mănăştur.

4. Crosstab query : să se creeze o situaţie de sinteză cu preţul mediu

solicitat pentru fiecare tip de imobil/cartiere. Situaţia va avea
următoarea formă:

¾ Exemple de subinterogări
1. Numele proprietarului cu preţul maxim solicitat pentru un apartament
cu 3 camere.
Rezolvare: se vor crea două interogări – prima pentru aflarea preţului
maxim solicitat pentru un apartament cu trei camere, iar a doua pentru
determinarea numelui proprietarului.

65
 2. Lista apartamentelor care au preturile de vânzare mai mici decât media.

Verificarea cunoştinţelor
1. Funcţia AVG determină:

a. Suma valorilor memorate într-un câmp

b. Media valorilor memorate intr-un câmp.
c. Numărul total al valorilor depuse într-un câmp.
d. Diferenţa valorilor memorate intr-un câmp.

2. Interogările constituite şi aplicate unei baze de date permit:

A. Vizualizarea înregistrărilor care îndeplinesc o anumită condiţie;
B. Modificarea, adăugarea şi chiar ştergerea datelor din tabele;
C. Sortarea înregistrărilor după câmpuri sau grupuri.
a. Numai varianta A si varianta B. b. Numai varianta A si varianta C.
c. Numai varianta B si varianta C. d. Toate variantele, adică A si B si C.
66
3. Funcţia SUM determină:

a. Deviaţia standard a valorilor memorate într-un câmp

b. Suma valorilor memorate într-un câmp.
c. Numărul total al valorilor depuse într-un câmp.
d. Diferenţa valorilor memorate intr-un câmp.

4. Intr-o interogare de tip total funcţia COUNT determină:

a. Suma valorilor memorate intr-un câmp in interiorul unei grupări

b. Media valorilor depuse într-un câmp.
c. Numărul valorilor depuse într-un câmp în interiorul unei grupări.
d. Diferenţa valorilor memorate intr-un câmp.

5. Care este cea mai importantă activitate în proiectarea unei aplicaţii în

cadrul sistemelor de gestiune ale bazelor de date (SGBD)?

a. Definirea secvenţelor din programul principal.

b. Definirea interogărilor (Queries).
c. Concepţia ecranelor (Forms).
d. Elaborarea rapoartelor asociate bazei de date sau/si interogărilor
(Reports).
e. Crearea bazei de date.
f. Crearea etichetelor (Labels).

67
 UNITATEA 6

LIMBAJUL SQL
Sinteză

1. Scurt istoric
Limbajul SQL (întâlnit şi sub numele de SEQUEL) este limbajul de interogare
al SGBD Sysem R dezvoltat în cadrul laboratorului de cercetare din San
Jose al firmei IBM. In paralel firma IBM a scos pe piaţă produse cu
baze de date relaţionale, bazate pe System R dar cu un limbaj puţin
diferit de SEQUEL. Astfel că l-a botezat SQL, eliminând vocalele din
SEQUEL şi trecând la pronunţia "es-qu-el". Expresiile din SEQUEL
seamănă cu propoziţiile din limba engleză, fiind desigur mai
structurate. SEQUEL a evoluat din predecesorul său SQUARE care a
constituit prima etapă în dezvoltarea unui limbaj de interogare pentru
System R. Conceptele de bază ale celor două limbaje sunt în esenţă
aceleaşi, deosebirea principală dintre ele fiind aceea că limbajul
SQUARE are o sintaxă bazată în mare măsură pe notaţii matematice, în
timp ce SQL are o sintaxă mai apropiată de limba engleză aşa cum arată
şi denumirea limbajului (SQL sau SEQUEL – Structured English Query
Language). Această sintaxă este mai adecvată programării pe computer
şi totodată mai uşor de asimilat de către utilizatori. La ora actuală SQL
este una din cele mai răspândite interfeţe pentru SGBD-urile relaţionale.
În afară de System R limbajul SQL este disponibil şi sub alte SGBD-uri
relaţionale cum ar fi SQBD ORACLE (pentru sisteme mari, dar şi
computere personale profesionale) sau chiar dBASE (într-o variantă
simplificată începând cu versiunea IV). In 1979, Corporaţia Oracle
introduce prima implementare a SQL în variantă comercială. Din anul
1986, SQL a devenit standard ANSI (Institutul National American de
Standarde) pentru limbajele de interogare ale bazelor de date
relaţionale. Organizaţia Internaţională de Standarde (ISO) a adoptat
deasemenea SQL ca limbaj standard pentru RDBMS. Toate RDBMS-
urile suportă unele forme de SQL şi toţi vânzătorii de astfel de sisteme
s-au aliniat sau intenţionează să se alinieze la standardele ANSI. Asta
nu înseamnă că nu mai apar diferenţe. Chiar şi la produsele aceleaşi
firme, Microsoft Access şi SQL Server, pot fi semnalate diferenţe în
implementarea limbajului. SQL este limbajul de interogare al unui
sistem de gestiune al bazelor de date (SGBD. Operaţia fundamentală în
SQL este maparea reprezentata din punct de vedere sintactic printr-o
construcţie SELECT – FROM – WHERE (pe scurt construcţie
SELECT).

68
2. Caracteristici
¾ SQL, ca şi majoritatea limbajelor de programare, foloseşte cuvinte din
limba engleză. In mod special cuvintele select, insert, delete ca
elemente ale setului de comenzi.
¾ SQL este un limbaj neprocedural: specifică care sunt informaţiile
dorite, nu cum se obţin acestea. Cu alte cuvinte, SQL nu cere să fie
specificată metoda de acces la date.
¾ Execuţia comenzilor SQL asupra înregistrărilor nu se poate face decât
secvenţial, asupra câte unei singure înregistrări. Setul de înregistrări
fiind văzut ca set de linii ale unui tabel.
¾ SQL poate fi folosit de un şir de utilizatori, incluzând administratorul
bazei de date, programatorii de aplicaţii, personalul de management şi
multe alte tipuri de utilizatori.
¾ SQL include comenzi pentru o varietate de sarcini, incluzând:
- selecţia unor date;
- inserarea, extragerea şi ştergerea rândurilor dintr-un tabel;
- crearea, modificarea şi ştergerea obiectelor de tip bază de date;
- controlul accesului la baza de date şi la obiectele de tip bază de
date;
- verificarea - garantarea consistenţei bazei de date;

3. Instrucţiuni SQL
¾ Instrucţiuni DDL (Data Definition Language)
• Instrucţiunea CREATE
– CREATE DATABASE
CREATE DATABASE nume_baza_de_date;
Ex: CREATE DATABASE vanzari;
- CREATE TABLE
CREATE TABLE nume_tabel
(câmp1 tip_data [constrangere] ,
câmp2 tip_data [constrangere] ,
câmp3 tip_data [constrangere],….);
Ex: CREATE TABLE facturi(nrfact number, dataf date,
codcl number);
CREATE TABLE vanzari(nr number primary key ,
cod_m number, data_v date not null, Loc char);
• Instrucţiunea ALTER TABLE
– ALTER TABLE nume_tabel
ADD nume_câmp tip_data [constrangere];
Ex: ALTER TABLE vanzari
69
 ADD jud char;
• Instrucţiunea DROP
• DROP TABLE nume_tabelă;
• DROP DATABASE nume_baza_de_date;

¾ INSTRUCŢIUNILE DML (Data Manipulation Language)

• Instrucţiunea INSERT
INSERT INTO NUME_TABEL
(prima_coloana, ...ultima_coloană)
VALUES (prima_valoare, ...ultima_valoare);
Ex: INSERT INTO facturi (nrfact, codcl, dataf)
VALUES (1, 12, #12/10/2005#);
• Instrucţiunea UPDATE
UPDETE nume_tabel
SET nume_coloana 1 = valoare_noua1 [nume_coloana 2
= valoare_noua2 …]
WHERE nume_coloana OPERATOR valoare [and/or
nume_coloana OPERATOR valoare];
• Instrucţiunea DELETE
DELETE FROM nume_tabel
WHERE nume_coloana1 OPERATOR valoare1 [and/or
nume_coloana2 OPERATOR valoare2];
• Instrucţiunea SELECT
– Cereri de introgare simple:
SELECT [ALL | DISTINCT | DISTINCTROW]
coloana1 [, coloana 2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE conditii]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];
– Cereri de introgare complexe:
SELECT [ALL | DISTINCT | DISTINCTROW] [functie
agregata (nume_camp) AS alias] [coloana1] [, coloana
2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE conditii]
[GROUP BY lista_coloane]
[HAVING conditii]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];

70
 – Asocierile
SELECT [DOMENIU] coloana1 [, coloana 2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE criteriu de asociere]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];

REGULĂ: O frază SQL se termină cu punct şi virgulă!

Verificarea cunoştinţelor
1. SQL este acronimul pentru:
a. Standard Query Language.
b. Structured Query Language.
c. Select Query Language.
d. Specifying Queries Relations.

2. Instrucţiunea SQL DROP DATABASE permite:

a. Modificarea structurii unui tabel.
b. Ştergerea unui tabel
c. Ştergerea unei baze de date
d. Modificarea înregistrărilor.

3. Care dintre următoarele tipuri de asocieri nu este posibilă in Access:

1. Inner Join 2. Left Outer Join
3. Cross Join 4. Right Outer Join

4. Instrucţiunea SQL ALTER TABLE permite:

a. Modificarea structurii unui tabel.
b. Crearea unei baze de date
c. Modificarea înregistrărilor.
d. Ştergerea unui tabel

Aplicaţii practice
I. Se consideră baza de date EVIDENTA STUDENTI. Să se creeze tabelul
STUDENTI cu structura următoare:
NRMAT - text(3) (număr matricol ex. 100, 101,102….)
NUME - text(20)
PRENUME – text(20)
DN - dată calendaristică (data naşterii ex. 03/04/81)
SCT - text(2) - (sectia ex. AA si SO)
AN – numeric, întreg (anul de studiu ex. 1, 2 ,3 sau 4)
BRS – da/nu (bursier ex. DA, NU)

71
 SEX – text(1) – (sexul f, m)
TEL – text(15) (telefon ex. 094123456)
ADR – text(25) (adresa ex. str. Gorunului nr. 5)
OR – text(15) (oraşul ex. Turda, Gherla, ….)
JUD - text(2) (judeţul ex. Cluj-CJ, Satu-Mare - SM)
MEDIA – numeric, zecimal, media generala a studentului

Să se introducă 10 înregistrări în tabela STUDENTI astfel încât să se respecte

următoarele cerinţe:
a) Să existe studenţi şi din alte localităţi, nu numai din Cluj-Napoca.
b) Să existe studenţi de la ambele secţii AA şi SO.
c) Să existe studenţi cu vârste mai mici de 20.
d) Să existe studenţi în diferiţi ani de studiu.
e) Să se definească regulile de validare pentru câmpul AN astfel încât să
se poată introduce în tabel doar valorile 1, 2, 3 sau 4.
f) Să se definească regulile de validare pentru câmpul SCT astfel încât
să fie permise doar valorile AA sau SO. Pentru câmpul SEX valorile
permise vor fi F sau M.
g) Să se definească următoarele 30 de interogări pentru tabela
STUDENTI. Interogările se vor salva cu numele: inter1, inter2,…,
inter n.

II. Să se afişeze folosind interogările următoarele informaţii din baza de date

STUD:
1. o listă cu numele şi prenumele studenţilor care au domiciliul în Cluj-
Napoca, ordonaţi descrescător după numărul matricol.
2. o listă cu numele şi prenumele studenţilor din Cluj-Napoca, ordonaţi
crescător după vârstă.
3. o listă cu numele studenţilor bursieri din Cluj-Napoca.
4. o listă cu numele studenţilor a căror vârstă este mai mare de 20 de ani şi
nu sunt bursieri.
5. o listă cu numele studentelor bursiere care au domiciliul în Cluj-
Napoca.
6. o listă cu numele studenţilor de sex masculin care au vârsta de 21 de ani
şi nu sunt bursieri.
7. o listă cu numele studenţilor născuţi după data de 03/06/88.
8. o listă cu numele şi localitatea studenţilor care nu domiciliază în Cluj-
Napoca, ordonaţi după câmpul secţie.
9. lista studentelor de la secţia SO.
10. lista studenţilor (de sex masculin) de la secţia AA.
11. o listă cu numele studenţilor (de sex masculin) de la SO care nu sunt
bursieri.
12. o listă cu numele studentelor de la SO ordonate descrescător după
vârstă.
72
13. lista studenţilor care nu au domiciliul în judeţul Cluj şi nu sunt bursieri,
ordonaţi alfabetic după nume.
14. lista studentelor fără bursă din anul 2 de la secţia SO.
15. lista studenţilor bursieri, de sex masculin, din anul 2, de la secţia SO,
care domiciliază în Cluj-Napoca.
16. lista studenţilor de la ambele secţii care nu sunt în anul 2.
17. lista cu numele studenţilor bursieri de la secţia SO din anul 2 care au
numărul matricol mai mare decât 102.
18. Numele, prenumele studenţilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 25 de ani;
19. Studenţii care locuiesc în oraşele a căror denumire începe cu litere C.
20. Studenţii a căror nume începe cu litera D;
21. Studenţii din judeţele a căror indicativ începe cu litera B;
22. Toate înregistrările din baza de date;
23. Studenţii din judeţele SB, CJ, MM.
24. Studenţii grupaţi după câmpul media;
25. Media minimă;
26. Numele şi prenumele studenţilor cu media cea mai mică;
27. Media maximă;
28. Numele şi prenumele studenţilor cu media cea mai mare;
29. Media aritmetică a mediilor;
30. Numărul total de studenţi;
31. Vârsta medie, minimă şi maximă a studenţilor;
32. Numărul studenţilor bursieri şi numărul studenţilor nebursieri;
33. Numărul studenţilor bursieri;
34. Numărul studenţilor nebursieri;
35. Numărul studenţilor bursieri/nebursieri pe secţii;
36. Numărul studenţilor din fiecare judeţ;
37. Lista localităţilor;
38. Numărul studenţilor din fiecare judeţ - repartiţia pe oraşe;
39. Numărul de fete şi numărul de băieţi;
40. Repartiţia studenţilor pe secţii/an de studiu;
41. Media mediilor pe secţii/an de studiu;
42. Repartiţia studenţilor în funcţie de vârsta;
43. Lista studenţilor dint-un anumit judeţ. Indicativul judeţului se va
introduce ca şi parametru.
44. Lista studenţilor dintr-un anumit an de studiu. Anul de studiu se va
introduce ca si parametru.
45. Lista studenţilor dintr-o secţie şi dintr-un anumit an de studiu. Secţia si
anul se vor introduce ca şi parametrii.
46. Lista studenţilor cu vârsta cuprinsă între 18-20 ani. Se va folosi
parametrii.
47. Numele studentului care are un anumit număr de telefon. Numărul de
telefon se va introduce ca parametru.

73
 48. Repartiţia studenţilor pe secţii/an folosind Crosstab Query.
49. Repartiţia studenţilor pe judeţe/localităţi folosind Crosstab Query.
50. Repartiţia studenţilor în funcţie de medie/secţie.

III. Să se creeze un tabel cu numele Studenţi_AA, pe baza tabelului Studenti,

folosind interogările Make Table. Tabelul va conţine următoarele date
referitoare la studenţii din secţia AA: nrmatr (număr matricol), nume,
prenume), dn (data naşterii) şi media.

IV. Să se creeze un tabel cu numele Copie care să conţină toate înregistrările

din tabelul Studenti.

V. Să se şteargă din tabelul Studenti persoanele care sunt în anul 4 şi au media

mai mare ca 5.

VI. Să se şteargă din tabelul Copie studenţii din secţia AA, an 3.

VII. Să se modifice valorile din câmpul AN cu o unitate pentru studenţii care

au media mai mare ca 5.

VIII. Să se mărească media cu 10% pentru acei studenţi din secţia SO, an 2
care au media <=8.50.

Sumar
Intr-o bază de date pot exista tabele independente sau tabele legate între ele.
Între două tabele dintr-o bază de date există o relaţie atunci când unul sau mai
multe câmpuri cheie dintr-un tabel se potrivesc cu unul sau mai multe câmpuri
cheie din celălalt tabel. De obicei câmpurile corespondente din ambele tabele
au acelaşi nume (nu este condiţie obligatorie), tip de date şi mărime.
În Access există trei tipuri de relaţii între tabele.
Relaţia One to One - fiecărei înregistrări din tabelul A îi corespunde o singură
înregistrare în tabelul B, şi invers.
Relaţia One to Many - o înregistrare din tabelul A poate avea mai multe
înregistrări asociate în tabelul B, şi invers.
Relaţia Many to Many –unei înregistrări din tabelul A îi sunt asociate mai
multe înregistrări în tabelul B, şi invers.
Integritatea reverenţială: un set de reguli care protejează datele prin stabilirea
de restricţii pentru adăugarea şi ştergerea de înregistrări din tabelele relaţionate.
Asocierea (Join) determină modul în care legătura dintre două tabele afectează
rezultatul unei interogări care conţine informaţii din ambele tabele.
Interogările sunt obiectele bazei de date prin intermediul cărora utilizatorul
poate extrage informaţii din tabele. Crearea interogărilor se realizează folosind
o grilă de proiectare în cadrul căreia sunt adăugate tabele şi câmpuri. Pe baza
informaţiilor introduse în grilă programul ACCESS generează o instrucţiune
SQL (Structured Query Language). SQL este limbajul standard de interogare al
bazelor de date relaţionale.

74
 Sarcini şi teme ce vor fi notate
9 Studierea de către studenţi a materialului teoretic aferent modulului,
cuprins în suportul curs şi în bibliografia suplimentară indicată.
9 Participarea la aplicaţiile practice, teme de laborator;
9 Lucrarea practică nr. 2.

Lucrarea practică 2 (LP2)

I. Să se creeze o baza de date având denumirea HOTEL. Să se copieze în
această bază de date tabelul InfoClienti creat in cadrul Lucrării Practice 1.
Să se adauge un nou tabel - Rezervari care să conţină date referitoare la
rezervările camerelor unui hotel. Structura tabelului Rezervari este
următoarea:
RezervareID – AutoNumber;
ClientID – numeric, Long Integer;
DataRezervare – data calendaristica;
DataSosire – data calendaristică;
DataPlecare – data calendaristică;
NumarCamere – numeric, întreg;
NumarAdulţi – numeric, întreg;
NumarCopii – numeric, întreg;
TipCameră – text – 15 caractere;
Status_anulare – yes/no.

II. Să se introducă următoarele reguli de validare:

a. Câmpul de date TipCamera să permită introducerea
următoarelor valori: single, double, apartment, suite,
apartament de lux. Valorile vor fi selectate dintr-o listă
(Lookup).
b. Câmpurile DataRezervare, DataSosire şi DataPlecare să
permită introducerea unor date calendaristice cuprinse între
1/1/2007 şi 12/31/2007.
III. Să se stabilească cheia primară pentru tabelul rezervări.
IV. Să se creeze relaţiile (legăturile) dintre cele două tabele şi să se forţeze
integritatea referenţială.
V. Să se adauge 20 de rezervări, respectându-se următoarele condiţii: fiecare
client din tabelul InfoClienţi să aibă cel puţin o rezervare şi în fiecare lună a
anului (2007) să existe cel puţin o rezervare. Să existe rezervări pentru
fiecare tip de cameră.
VI. Să se definească următoarele interogări pentru baza de date HOTEL.
Interogările se vor salva cu numele: inter1, inter2,…, inter n.
1. o listă cu numele, prenumele şi numărul de telefon al clienţilor
din judeţul Cluj, ordonată crescător după câmpul nume.

75
 2. o listă cu numele şi localitatea clienţilor care nu domiciliază în judeţul Cluj,
ordonaţi crescător după câmpul localitate.
3. o listă cu numele, prenumele clienţilor, data sosirii şi data plecării – pentru
acei clienţi care au rezervat camere de tip Double.
4. o listă cu numele şi prenumele clienţilor (concatenate intr-un singur câmp),
ordonată crescător.
5. o listă cu adresele de corespondenţă ale clienţilor. Se va concatena într-un
singur câmp adresa, localitatea şi judeţul.
6. clienţii a căror nume începe cu litera P;
7. clienţii a căror nume începe cu litera R si este format din maxim 4
caractere;
8. numele si prenumele clienţilor care trebuiau să sosească între 1 decembrie
şi 31 decembrie;
9. o listă cu numele, prenumele clienţilor şi numărul de zile pentru care au
făcut rezervarea.
10. numele şi prenumele clienţilor care au rezervat camere pentru o perioadă
cuprinsă între 3 şi 5 zile.
11. o listă cu numele şi prenumele clienţilor de sex masculin.
12. numele si prenumele clienţilor născuţi în anul 1985.
13. numele si prenumele clienţilor născuţi în luna octombrie.
14. lista clienţilor care au făcut rezervarea înainte de luna mai 2007 sau după
luna octombrie 2007.
15. o listă cu numele, prenumele şi vârsta clienţilor.
16. numele, prenumele, ziua, luna, anul naşterii, data naşterii.
17. lista clienţilor români dint-un anumit judeţ. Indicativul judeţului se va
introduce ca şi parametru.
18. lista clienţilor al căror nume începe cu o anumită literă. Litera se va
introduce ca si parametru.
19. Vârsta medie, minimă şi maximă a clienţilor.
20. Numărul clienţilor străini.
21. Numărul de clienţi din fiecare tară.
22. Numărul clienţilor din România.
23. Numărul rezervărilor anulate.
24. Perioada medie pentru care s-au făcut rezervări.
25. Numărul de rezervări pentru fiecare tip de cameră.

VII. Să se creeze un nou tabel cu numele CHKINN_info, pe baza datelor din

tabelul Rezervări folosind interogările Make Table. Tabelul va conţine
următoarele câmpuri RezervareID, DataSosire, DataPlecare, NumarAdulţi
şi NumărCopii.

VIII. Să se creeze un tabel cu numele Copie care să conţină toate înregistrările

din tabelul Rezervări.

76
IX. Să se şteargă din tabelul Copie toate rezervările neconfirmate.

X. Să se şteargă din tabelul Copie rezervările care au fost făcute în luna

august.

XI. In tabelul Copie să se dubleze numărul de camere rezervate pentru tipul de

camera Apartment.

Comprimaţi (arhivaţi) baza de date HOTEL cu utilitarul WinRAR şi transmite-

ţi arhiva pe email la adresa veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro sau pe portalul ID la
adresa veronica.rus@portalid.ubbcluj.ro. Arhiva va avea numele format din
numele şi prenumele dumneavoastră urmat de textul LP2 (ex: pop_ana_lp2). În
subiectul mesajului introduceţi numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea
„Organizarea temelor în cadrul cursului”, partea 1 a materialului.

Bibliografia modulului
1. Avram-Niţchi, R., Ghişoiu, N., et al., Elemente de baze de date şi
programare aplicate în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
2. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca,
1994.
3. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000,
Teora, Bucureşti, 1999.
4. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2003.
5. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig,
L., Baze de date în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
6. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2002.
7. Mediul Internet.

77
 Modulul III

ƒ Unitatea 7. Formulare
ƒ Unitatea 8. Rapoarte

Scop şi obiective

Scop
Acest modul urmăreşte familiarizarea studenţilor cu obiectele de tip formular şi
raport. Cursanţii vor învăţa cum să creeze ecrane pentru introducerea datelor,
cum să folosească ecranele pentru a vizualiza înregistrările şi cum să elaboreze
situaţii de ieşire (rapoarte) în Access.

Obiective
9 Precizarea rolului ecranelor in vizualizarea si/sau modificarea datelor;
9 Proiectarea formularelor în Access;
9 Crearea subformularelor;
9 Utilizarea controalelor;
9 Precizarea rolului rapoartelor în cadrul sistemelor informatice;
9 Proiectarea rapoartelor folosind Microsoft Access 2000;
9 Sortarea şi a gruparea datele în cadrul rapoartelor;
9 Combinarea rapoartele (Rapoarte/Subrapoarte).

Concepte de bază: formulare, cutii cu text, etichete, liste combinate, butoane

radio, butoane de validare , butoane de comandă, ferestre de dialog, rapoarte,
gruparea datelor, sortarea datelor, controale.

78
 UNITATEA 7

FORMULARE
Sinteză

Formularele reprezintă interfaţa principală între utilizator şi o aplicaţie

Microsoft Access, fiind obiecte ale bazei de date ce permit introducerea
şi afişarea datelor într-o manieră atractivă şi prietenoasă. În cadrul unei
aplicaţii, formularele pot îndeplini mai multe funcţii:
1. Afişarea şi editarea (corectarea) datelor – este cea mai des întâlnită
formă de utilizare a formularului. De fapt, formularul permite
afişarea datelor în forma dorită de proiectantul aplicaţiei. De
asemenea, datele afişate în cadrul formularelor pot fi modificate sau
chiar şterse.
2. Controlul operaţiilor realizate de aplicaţie – se pot proiecta
formulare care, împreună cu comenzi macro sau cu proceduri Visual
Basic, să realizeze afişarea automată a anumitor date sau executarea
automată a unui şir de operaţii cum ar fi deschiderea unui
subformular dintr-un formular.
3. Introducerea de date.
4. Afişarea de mesaje – formularele pot furniza informaţii privind
modul în care aplicaţia poate fi utilizată sau despre operaţiile ce
urmează a fi executate.
5. Tipărirea informaţiilor – formularele pot fi folosite si pentru
tipărirea de informaţii la imprimantă.

Un formular este compus din cinci părţi (zone): antetul de formular, antetul de
pagină, zona de detaliu, subsolul de pagină şi subsolul de formular.

79
1. Crearea formularelor
Avem două moduri de creare a formularelor şi anume:
1. Prin utilizarea instrumentului wizard – creare automată;
2. Crearea în fereastra de lucru – creare manuală.

1.1. Crearea automată a unui formular

În fereastra Database se activează butonul New, pe ecran apărând fereastra

New Form.

Dintre opţiunile disponibile se va alege Form Wizard ceea ce înseamnă că vom

crea un formular prin intermediul instrumentului wizard. În partea de jos a
ferestrei New Form prin utilizarea listei derulante se va alege tabela (sau
interogarea) pentru care se va crea noul formular. Apoi dacă se activează OK
va apărea pe ecran o alta fereastra Form Wizard din care se vor alege câmpurile
tabelei asupra cărora va opera noul formular care dorim să îl construim.

Prin intermediul butonului Next putem trece de la o fereastră la alta. În

următoarea fereastră se va selecta modul de prezentare a datelor în cadrul
formularului. Printre cele mai utilizate moduri este modul columnar pe care
îl vom utiliza şi noi, mod în care datele sunt afişate pe coloane. Se poate
80
 alege stilul formularului, adică un anumit tip de fundal, anumite tipuri de
caractere şi diverse culori ale acestora. În ultima fereastră se va introduce
numele formularului şi se alege şi modul de afişare. Prin alegerea butonului
Finish se va încheia crearea formularului.

1.2. Crearea formularului în fereastra de lucru

1. În fereastra Database se activează butonul New, pe ecran apărând fereastra

New Form.

2. Dintre opţiunile disponibile se va alege Design View. În partea de jos a

ferestrei New Form prin utilizarea listei derulante se va alege tabela pentru
care se va crea noul formular. Apoi se activează OK.

Trusa cu instrumente

Lista
câmpurilor
Fereastra de proiectare a
formularului

81
 Pe ecran va apărea fereastra de proiectare a formularului, lista câmpurilor
(Field List) şi trusa cu instrumente (vezi imaginea anterioară). Principale
controale care pot fi folosite în cadrul formularelor sunt:
Etichetele - Label : obiecte care afişează date de tip text, sunt folosite
pentru descrieri.
Casete cu text -Text Box: permit afişarea datelor din tabele,
introducerea şi editarea acestora.
Butoane de comanda - Command button: butoane care au asociate o
serie de acţiuni.
Casete de validare - Check Box: au doua stări Off si On
Butoane de opţiune - Option button – se creează cu ajutorul lor
grupuri de butoane de opţiune. Utilizatorul nu se poate selecta decât un
singur buton din cadrul grupului (o singură opţiune), la un moment dat.
Liste - List Box: afişează o listă de elemente
Liste ascunse – Combo Box: obiecte combinate format dintr-o caseta
de text şi o lista.
3. Zona de antet şi subsol de formular se va adauga din meniul View –
opţiunea Form Header/Footer. În antetul de formular se poate introduce un
text prin intermediul obiectului Label. Dacă formularele vor fi listate la
imprimantă se poate adăuga şi un antet şi un subsol de pagină. În subsolul
de pagină se poate introduce data curenta (Insert->Date and Time),
numărul de pagină (Insert->Page Number), etc.
4. Cu ajutorul mouse-ului (Click+Ctrl) se selectează câmpurile care vor intra
în componenţa formularului. Prin drag-and-drop se vor poziţiona
câmpurile selectate în zona Detail a formularului.

5. Foarmatarea formularului – Format->AutoFormat;

6. Salvarea formularului - File->Save;
7. Vizualizarea formularului: View->Form View.

1.3. Subformulare

Un subformular este un formular inclus într-un alt formular, pentru a permite

afişarea datelor din mai multe tabele sau cereri de interogare, aflate în
general în relaţii de tipul unu la unu sau unu la mai mulţi. Astfel în
82
 formularul principal vor fi afişate datele din partea unu a relaţiei, iar în
subformular cele din partea mai mulţi. Legătura dintre un formular şi un
subformular reflectă legătura dintre tabelele pe care se bazează.
Posibilităţile de creare ale unui ansamblu de tip formular-subformular sunt :
- crearea formularului si subformularului concomitent;
- crearea subformularului şi adăugarea lui la un formular existent;
- crearea separată a celor două şi apoi combinarea lor.
Cea mai simplă variantă este ultima.
- se crează formularul principal şi se salvează;
- se creează subformularul ca şi formularul principal;
- se face legătura între formularul principal şi subformular;
- se verifică legătura şi apoi rezultatul.

1.4. Metoda drag & drop în cazul formularelor

Pentru aducerea unui subformular într-un formular principal se parcurg

următorii paşi:
9 se deschide formularul principal în modul Design View;
9 se trece în fereastra Database, prin activarea tastei F11, se activează
butonul Forms, care va afişa lista tuturor formularelor din baza de date;
9 se deplasează pictograma corespunzătoare subformularului din fereastra
Database în spaţiul formularului principal, ceea ce va avea ca efect
adăugarea unui control de tip subformular;
9 dacă este cazul se deplasează controlul în locul dorit şi se
redimensionează în funcţie de necesităţi;
9 se execută dublu-click pe bordura controlului ce reprezintă
subformularul, pentru a afişa lista de proprietăţi a acestuia;
9 se verifică legătura dintre formularul principal şi subformular prin
intermediul proprietăţilor Link Child Fields şi Link Master Fields care
sunt automat definite de Access pe baza legăturilor dintre tabele; în caz
contrar se stabilesc cele două câmpuri de legătură se trece în modul
Form View pentru verificarea rezultatului;
9 pentru a aduce modificări în formularul principal se comută înapoi în
modul Design View.

O altă modalitate de creare a formularelor combinate:

ƒ se creează cele două formulare;
ƒ se deschide formularul principal în Design View;
ƒ din trusa de instrumente se adaugă obiectul subform/subreport( );
ƒ se parcurg cei trei paşi ai Wizard-ului (după cum se poate vedea în
imaginile următoare).

83
84
1.5. Fereastra cu proprietăţile obiectelor: poate fi activată pe ecran din
meniul View->Properties.

Verificarea cunoştinţelor
1. Care sunt zonele importante ale unui formular?
2. Ce este un subformular?
3. Care sunt etapele creării unui subformular?
4. Care sunt tipurile de controale care pot fi adăugate intr-un formular?
5. Formularele construite in cadrul unei baze de date permit:
a) Afişarea şi editarea datelor;
b) Introducerea datelor;
c) Controlul operaţiilor aplicaţiei folosind comenzile Macro.

6. Care este cea mai simpla modalitate de creare a formularelor?

a) Opţiunea AutoForm din meniul Insert;
b) Create Form by using Wizard;
c) Create Form in Design View.

85
Aplicaţii practice
Se consideră baza de date FACTF . Câmpurile care intra în definiţia tabelei
FIRMA sunt :
CODF - codul firmei – text(4)
DENF - denumirea firmei – text(20)
ADR - adresa fimei – text(30)
CODFS - codul fiscal al firmei - text(15)
BK - banca cu care lucrează firma – text(20)
CT - contul firmei – text(15)

Se consideră apoi tabela FACTURA compusă din următoarele

câmpuri :
NRF - număr factură – numeric - întreg
DF - data factură – data calendaristică
CODF - codul firmei – text(4)

Se cere:
a) Crearea tabelelor FIRMA şi FACTURA.
b) Să se definească cheile primare pentru cele două tabele (CODF, respectiv,
NRF).
c) Să se creeze relaţia de tipul One-to-Many între cele două tabele.
d) Să se creeze prin intermediul wizard-ului un formular cu numele WFIRMA
corespunzător tabelei FIRMA, de tip columnar şi folosind stilul standard.
Să se adauge formularului eticheta - FEREASTRA INTRODUCERE DATE
FIRMA.
e) Să se construiască prin intermediul wizard-ului subformularul
corespunzător tabelei FACTURA, de tip columnar şi folosind stilul
standard. Să se adauge formularului eticheta - FEREASTRA
INTRODUCERE DATE FACTURĂ.
f) Să se creeze un nou formular numit WWFIRMA care să conţină un
formular principal - ecranul WFIRMA şi un subformular WFACTURA.
g) Să se verifice legătura dintre tabele, proprietăţile Link Child Fields şi Link
Master Fields.

86
 UNITATEA 8

RAPOARTE
Sinteză

Vizualizarea datelor dintr-o bază de date se poate face pe ecran sau hârtie (la
imprimantă) prin intermediul foilor de date, formularelor şi situaţiilor finale.
Ultima reprezintă cea mai potrivită posibilitate de prezentare a datelor pe
hârtie. O situaţie finală (REPORT) este o grupare de date prezentate într-un
anumit format şi o structură de pagină în funcţie de necesităţile utilizatorilor şi
care servesc diverselor scopuri de subtotaluri (după anumite criterii),
subformulare grafice şi obiecte de tip OLE. Sursa datelor unei situaţii finale o
constituie în principal cererile de interogare sau tabelele, restul făcând parte din
structura acestora. În general dacă datele ce trebuie introduse în situaţia finală
au ca sursă mai mult de un tabel, se creează mai întâi o cerere de interogare
(care reuneşte datele din tabele) şi apoi situaţia finală bazată pe aceasta.
Elementele de legătură între sursa de date şi situaţiile finale sunt controalele,
zonele de text (pentru datele numerice şi alfanumerice), cadrele (pentru imagini
şi grafice) şi etichetele (pentru titluri, linii separatoare şi pătrate decorative.

Din punct de vedere al formei de prezentare, situaţiile finale sunt de trei feluri:
1) Pe o singură coloană simplă;
2) Gen tabel – cu posibilităţi de a genera mai multe grade de totaluri;
3) Etichetă poştală.

Crearea unei situaţii finale (REPORT) se poate face în două moduri:

1) Fară instrumentul wizard, utilizând modul de lucru Design View.
2) Cu ajutorul instrumentului wizard.

Pentru a crea un raport se va alege obiectul Reports, butonul New şi apoi modul
de lucru în care se va crea raportul. Se va specifica apoi tabela pentru care se
doreşte afişarea unor situaţii finale.

87
1. Crearea rapoartelor
Modul de creare a rapoartelor este asemănător cu cel de creare a formularelor.
Controalele care apar în corpul rapoartelor sunt 3 feluri: independente,
dependente şi calculate. În cadrul rapoartelor pot fi adăugate etichete, căsuţe cu
text, linii, subrapoarte, butoane de comandă, etc.

Câmpurile calculate:
ƒ Se introduc în subsolul de grup (Group Footer) sau în subsolul
raportului (Report Footer);
ƒ Se introduc cu ajutorul obiectului Text Box;
ƒ Sintaxa: =functie([camp])

După crearea unui raport, pentru verificarea rezultatului înainte de imprimare,

se poate vizualiza parţial sau total. Vizualizarea parţială (un eşantion) permite
verificarea dispunerii în pagină, tipul de caractere şi dimensiunea acestora,
gradele de totaluri (dacă au fost definite). Vizualizarea totală permite
verificarea datelor şi constituie imaginea pe ecran a paginilor de imprimantă.
Înregistrarea şi închiderea unui raport se face ca la oricare alt fişier. Rezultatul
unui raport poate fi tipărit sau salvat într-un fişier, în vederea conservării.
Înainte de tipărire este necesară definirea parametrului de orientare a paginii.
Utilizarea instrumentului wizard permite crearea unor situaţii finale cu o
structură standard care nu ţine seama în totalitate de cerinţele utilizatorului.
Această structură poate fi ulterior modificată cu ajutorul instrumentelor
disponibile (trusa cu instrumente). Trusa cu intrumente (Toolbox) şi tipurile de
controale au acelaşi conţinut şi funcţionalitate ca şi cele de la formulare. Prin
urmare, toate operaţiile de aducere a câmpurilor din lista de câmpuri a

88
tabelului, redimensionarea, deplasarea şi modificarea acestora se fac într-o
manieră asemănătoare ca şi la formulare.

2. Sortarea şi regruparea datelor

Operaţiile de sortare şi regrupare a datelor apar foarte des în cadrul aplicaţiilor
economice care utilizează un volum mare de date. Pentru sortarea datelor se
trece pe modul de lucru Design View - se alege <View, Sorting and Grouping>
care va afişa pe ecran o fereastră dialog:

- în prima linie din coloana Field/Expression se selectează un nume de

câmp sau se introduce o expresie; se continuă cu linia a doua, etc.
- în coloana Sort Order se stabileşte ordinea de sortare: crescătoare
(Ascending) sau descrescătoare (Descending); valoarea implicită fiind
crescătoare.
- se închide fereastra de dialog.
Prima linie din fereastra de dialog corespunde primului nivel de sortare, a doua
celui de-al doilea etc.

89
Pentru introducerea antetului de grup se va introduce în zona Group Properties
- Group Header:Yes, iar pentru introducerea subsolului de grup Group
Header:Yes.

3. Combinarea rapoartelor (RAPOARTE/SUBRAPOARTE)

Pentru a combina două sau mai multe situaţii finale, una dintre acestea trebuie
să fie definită ca şi situaţie principală iar celelalte substituaţii (ca şi ansamblul
formular principal - subformular). Modul de lucru este asemănător cu cel de la
formulare/subformulare.

Verificarea cunoştinţelor
1. Ce sunt rapoartele?
2. Care dintre operaţiile de mai jos nu este caracteristică elaborării
rapoartelor?
a) Gruparea datelor;
b) Inserarea unui IF înlănţuit;
c) Numerotarea paginilor;
d) Sintetizarea datelor.
3. Câmpurile calculate pot fi introduse într-un raport în:
A. subsolul paginii
B. antetul paginii
C. antetul raportului
D. subsolul raportului
E. antetul de grup
F. subsolul de grup
G. în zona Detail (corpul propriu zis al raportului)

a) Variantele A, B şi C. b) Variantele B, C şi D.
c) Variantele C, D, E sau F. d) Varianta G.
4. Pentru introducerea unor câmpuri calculate în cadrul rapoartelor se
folosesc:
a) Etichete (Label)
b) Căsuţe de text (text box)
c) Butoane radio (radio buttons)
d) Căsuţe de validare (check box).

5. Gruparea datelor se face prin intermediul opţiunii:

a) Relationships din meniul Toos
b) Sorting and grouping din meniul View
c) Field List din meniul View
d) Group din meniul format.

90
 Aplicaţii practice
1. Considerăm baza de date ANGAJAT.MDB având în componenţă
câmpurile:

NrOrd - numeric - întreg

Nume - text - 10
Prenume - text - 10
Oras – text - 10
Varsta – numeric - întreg
Salariu – numeric - întreg
Se cere:
I. Să se introducă 7 înregistrări cu diferite persoane din oraşe distincte.
II. Să se realizeze rapoarte prin intermediul cărora să se afişeze:
a) Raport_1 - numele şi prenumele angajaţilor
b) Raport_2 - numele, prenumele şi salariul angajaţilor
c) Raport_3 - numărul de ordine, numele, prenumele şi oraşul de
provenienţă al persoanelor respective.
d) Raport_4 - numele, prenumele angajaţilor şi totalul lor
e) Raport_5 - media de vârsta a angajaţilor
f) Raport_6 - totalul salariilor acordate
g) Raport_7 - cel mai mare salariu acordat
h) Raport_8 - cel mai mic salariu acordat
i) Raport_9 - media salariilor
III. Să se utilizeze ambele moduri de lucru, Design View şi Instrumentul
wizard.
IV. Să se realizeze un raport cu numele Raport_10 care să aibă in
componenţă un subraport.
V. Să se observe asemănările dintre subraport şi subformular.
VI. Să se creeze un raport Raport_11 care să conţină toate informaţiile
prezentate de Raport_1,…, Raport_9.

Sumar
Formularul este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora
într-o manieră atractivă şi prietenoasă sau controlul întregii aplicaţii.
Formularul constituie interfaţa dintre utilizator şi datele stocate în baza de date.
Formularele simplifică vizualizarea, introducerea şi modificarea datelor.
Prin intermediul formularelor se pot realiza diverse operaţii cum ar fi: sortarea,
căutarea, actualizarea unor date.
Rapoartele sunt obţinute pe baza prelucrării datelor din tabele şi sunt create
pentru a fi afişate pe ecran sau tipărite la imprimantă.

91
Utilizatorul foloseşte formularele pentru a introduce datele de intrare intr-o
aplicaţie informatica şi rapoartele pentru a genera situaţii de ieşire.
În cadrul rapoartelor datele pot fi ordonate şi grupate după diverse criterii iar la
nivelul grupurilor se pot efectua diverse calcule.
În cadrul formularelor şi a rapoartelor pot fi adăugate diverse controale:
etichete, cutii cu text, liste, butoane de comandă, casete de validare, butoane
radio, liste ascunse, etc.

Sarcini şi teme ce vor fi notate

9 Studierea de către studenţi a materialului teoretic aferent modulului,
cuprins în suportul curs şi în bibliografia suplimentară indicată.
9 Participarea la aplicaţiile practice, teme de laborator;
9 Lucrarea practică nr. 3.

Lucrarea practică 3 (LP3)

Deschideţi baza de date Hotel, creată în cadrul Lucrării practice 2.

1. Să se creeze un formular pentru tabelul InfoClienti folosind opţiunea

AutoForm. Formularul va fi salvat cu numele EcranClienti.

2. Să se construiască prin intermediul wizard-ului formularul

corespunzător tabelei Rezervări, de tip tabular şi folosind stilul stone.
Să se adauge formularului eticheta - FEREASTRA INTRODUCERE
DATE REZERVĂRI. Formularul va fi salvat cu denumirea
EcranRezervări.

3. Să se creeze următorul formular şi să se salveze cu denumirea Meniu

principal:

92
La selectarea opţiunii Vizualizare/Modificare clienti se va deschide formularul
EcranClienti, la selectarea opţiunii Vizualizare/Modificare rezervări se va
deschide formularul EcranRezervări iar la selecţia celui de-al treilea buton se
va vizualiza interogarea 25. Ultimul buton va avea ca efect închiderea
formularului.

4. Să se realizeze rapoarte prin intermediul cărora să se afişeze:

a) Raport_1 - numele şi prenumele si numărul de telefon al clienţilor.
Raportul va fi creat folosind opţiunea AutoReport;
b) Raport_2 - numele, prenumele, adresa clienţilor, localitatea,
judeţul pentru clienţii români. Raportul va fi creat prin intermediul
wizard-ului, datele vor fi grupate după câmpul judet, si vor fi
ordonate alfabetic după câmpul nume. Alegeţi pentru acest raport
Layout-ul Tabular, orientarea Landscape şi stilul Standard.
c) Raport_3 – numele, prenumele şi adresa clienţilor sub forma unor
etichete poştale.
d) Să se realizeze un raport cu numele Raport_4 cu datele despre
clienţi care să aibă in componenţă un subraport creat pe baza datelor
din tabelul rezervări.
e) Raport_5 – numele, prenumele clientului, data sosirii, data plecării,
numărul de nopţi.
f) Raport_6 – lista rezervărilor grupată după tipul de cameră. Să se
calculeze pentru fiecare tip de cameră numărul de rezervări,
numărul minim şi maxim de nopţi pentru care s-au făcut rezervări.
În subsolul raportului să se afişeze numărul total de camere
rezervate, numărul de total de rezervări. Să se adauge în antetul
raportului o imagine cu un hotel.

III. Comprimaţi baza de date cu utilitarul WinRAR (puteţi să îl descărcaţi

gratuit de pe Internet) şi transmite-ţi arhiva prin email la adresa
veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro sau pe portalul ID la adresa
veronica.rus@portalid.ubbcluj.ro . Arhiva va avea numele format din numele şi
prenumele dumneavoastră urmat de textul LP3 (ex: pop_ana_lp3). În subiectul
mesajului introduceţi numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea
„Organizarea temelor în cadrul cursului”, partea 1 a materialului.

Bibliografia modulului
1. Avram-Niţchi, R., Ghişoiu, N., et al., Elemente de baze de date şi
programare aplicate în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
2. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca,
1994.

93
3. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000,
Teora, Bucureşti, 1999.
4. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2003.
5. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig,
L., Baze de date în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
6. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2002.
7. Mediul Internet.

94
 Modulul IV

ƒ Unitatea 9. Macro
ƒ Unitatea 10. Module

Scop şi obiective

Scop
Acest modul urmăreşte familiarizarea studenţilor cu obiectele de tip macro şi
module. Cursanţii vor învăţa cum să creeze comenzi macro, cum să folosească
comenzile macro în cadrul formularelor şi cum creeze proceduri simple în
Visual Basic prin intermediul modulelor.

Obiective
9 Identificarea acţiunilor care pot fi efectuate prin intermediul comenzilor
Macro;
9 Crearea şi rularea comenzilor Macro în Microsoft Access 2000;
9 Exportul şi importul datelor;
9 Publicarea datele pe Internet prin intermediul obiectelor Pages;
9 Editarea modulelor în Microsoft Access 2000;
9 Prezentarea principalelor elemente ale limbajului Visual Basic;
9 Utilizarea instrucţiunilor pentru introducerea şi afişarea datelor,
9 Utilizarea instrucţiunilor IF, While, Select, Do, For în cadrul modulelor.

Concepte de bază: comenzi Macro,Module, import, export, Pagini web,

Visual Basic, variabile, funcţii, instrucţiuni secvenţiale.

95
 UNITATEA 9
Macrouri
Sinteză

Până în prezent s-a ilustrat modul de construcţie a principalelor obiecte care

compun o aplicaţie Access. Se poate observa cu uşurinţă că o aplicaţie
complexă presupune un număr mare de obiecte (formulare, interogări, rapoarte,
etc.). Toate aceste obiecte trebuiesc legate într-un flux continuu de operaţii,
trecerea de la un obiect la altul realizându-se automat. Cu alte cuvinte, în
cadrul unei aplicaţii Access o importanţă deosebită o prezintă automatizarea
acesteia. Prin automatizare înţelegem că pe baza unei acţiuni a utilizatorului (o
apăsare pe buton de pe ecran sau de la tastatură, un dublu click) determină
realizarea uneia sau a mai multor operaţii (deschiderea unuia sau mai multor
obiecte, rularea unor interogări, etc.).

Această automatizare a aplicaţiilor realizate în Access se poate face în două

moduri:
- prin utilizarea limbajului Visual Basic for Applications – VBA;
- prin utilizarea comenzilor MACRO, care reprezintă o formă
simplificată a limbajului de programare VBA.

Comenzile MACRO sunt deosebite prin caracteristica lor unică şi anume că

permit automatizarea diverselor evenimente fără ca realizatorul aplicaţiei să fie
nevoit să cunoască un anumit limbaj de programare. Prin evenimente
înţelegem:
- modificări ale datelor;
- deschiderea sau închiderea unui formular sau raport;
- sau chiar diferite selecţii asupra obiectelor de control în cadrul unor
formulare.

În cadrul comenzilor MACRO pot fi incluse un număr mare de acţiuni a căror

derulare poate fi condiţionată de anumite valori afişate în formulare sau
rapoarte. Microsoft Access oferă un număr mare de acţiuni ce pot fi executate
în cadrul unor comenzi macro:
- deschiderea sau închiderea de tabele, interogări, formulare sau
rapoarte
- vizualizarea şi tipărirea rapoartelor
- rularea interogărilor
- apelarea altor comenzi macro
- efectuarea condiţionată a anumitor acţiuni
- căutarea anumitor date în tabele
- deschiderea sau includerea diferitelor meniuri din Access

96
 - afişarea de mesaje de atenţionare sau chiar sunete de atenţionare
- ştergerea, redenumirea, copierea sau salvarea diferitelor obiecte ale
aplicaţiei
- comunicarea cu alte produse software (WORD, EXCEL,…)

1. Crearea unei comenzi MACRO

Comenzile macro se creează în cadrul ferestrei de proiectare :

Fereastra de proiectare are două părţi:

- Lista de acţiuni cu comentarii
- Descrierea fiecărei acţiuni din cadrul listei

2. Comunicarea între aplicaţiile Office 2000

Pachetul Office 2000 produs de Microsoft s-a dorit a fi un instrument util şi
foarte performant cu ajutorul căruia să se poată realiza un număr mare de
sarcini în cadrul biroului unei firme sau chiar acasă. Creşterea popularităţii
produsului Office se datorează, pe lângă gradul sporit de complexitate,
facilităţii sale deosebite de a permite diferitelor aplicaţii ce-l compun să
comunice între ele. Astfel, date ce se găsesc într-o aplicaţie Access pot fi
transferate (exportate) într-un document Word în vederea realizării unui
document de sinteză. Odată cu lansarea sistemului de operare Windows ‘95 a
fost introdusă o nouă facilitate Object Linking and Embedding (introducerea şi
legarea obiectului) sau pe scurt OLE. OLE este o metodă de transfer a
informaţiei între diferite aplicaţii Windows sub formă de obiecte. Metoda OLE
oferă un mare avantaj aplicaţiilor realizate în ACCESS, putând fi create baze
de date de tip multimedia în care pot fi stocate fişiere audio (WAV, MID),
fotografii şi desene (BMP, TIF), animaţie şi filme (AVI).

97
Access introduce 3 facilităţi:
1. DDE - Dynamic Data Exchange - schimbul dinamic de date
2. ActiveX Objects - obiecte ActiveX
3. ActiveX Custom Controls - controale personalizate ActiveX

1) DDE - permite executarea unor funcţii, precum şi transmiterea de date între

Access şi orice altă aplicaţie Windows care suportă facilitatea DDE.

2) ActiveX - permite crearea unor anumite legături între obiecte, precum şi

includerea lor în cadrul bazelor de date Access (fotografii, grafice, foi de
calcul…). Access poate lucra cu acele sisteme de gestiune a bazelor de date
care sunt compatibile cu standardul Open Database Conectivity (ODBC),
incluzând următoarele sisteme:
1. Microsoft SQL Server
2. Oracle
3. DB2
4. Ingres

3. Exportul datelor
Pentru a efectua un export de date dintr-o tabelă vom folosi comanda File,
Export: şi se va alege apoi tipul de fişier către care se efectuează exportul de
date din tabelă (.rtf, .xls, .htm).

98
4. Publicarea datelor pe INTERNET
Este binecunoscută în ultima vreme dezvoltarea explozivă a mediului Internet,
el devenind cea mai avansată formă de comunicare din zilele noastre. Prin
conectarea la Internet firmele pot spera la un avantaj concurenţial, deoarece pot
fi realizate cele 5 elemente de bază ale marketing-ului unui produs sau serviciu
şi anume:
- să ajungă primul pe piaţă
- noul produs să fie anunţat, înainte de lansarea efectivă
- produsului să i se aducă permanente îmbunătăţiri
- să ocupe o piaţă cât mai largă, dacă e posibil la nivel mondial
- să urmărească pătrunderea pe noi pieţe

SERVERUL WEB - reprezintă sistemul pe care rulează un program, numit

demon httpd, ce are ca scop distribuţia informaţiei stocate sub forma unor
documente. Accesul la informaţia de pe un server Web se obţine prin
intermediul unui program-client numit navigator sau browser. Navigatorul şi
serverul Web cooperează după modelul client-server. Secţiunea Pages din
cadrul SGBD Access permite realizarea de pagini html:

Acest lucru poate fi realizat în trei moduri :

1) Prin intrumentul wizard
2) Prin modul de lucru Design View
3) Prin editarea (modificarea) unei pagini web existente

99
Verificarea cunoştinţelor
1. Ce înţelegeţi prin MACRO:
a. un obiect care conţine o definiţie structurată a uneia sau mai
multor acţiuni;
b. un obiect care include un fişier HTML;
c. un obiect care conţine proceduri definite de utilizator;
d. un obiect proiectat pentru a fi tipărit pe plicuri cu corespondentă.

2. Să se creeze macro-uri pentru:

a) deschiderea unei tabele - MACRO-1
b) deschiderea unui raport - MACRO-2
c) ieşirea dintr-o aplicaţie Access- MACRO-3
d) rularea unei interogări- MACRO-4
e) redenumirea unei tabele - MACRO-5
f) ştergerea unui obiect- MACRO-6
g) deschiderea unui formular - MACRO-7
OBS: Ca şi structură de lucru se va utiliza tabelul STUDENT creată în
laboratoarele precedente
3. Se va utiliza exportul de date din mediul Access în:
1) Microsoft Word 2000
2) Microsoft Excel 2000
3) HTML - document internet

4. Utilizând baza de date ANGAJAT, creaţi un document Internet care

prezintă conţinutul acesteia. Să se deschidă documentul astfel creat cu
ajutorul browser-ului Microsoft Internet Explorer. Observaţi denumirea
fişierului nou creat şi mai ales extensia acestuia.

100
 UNITATEA 10

MODULE
Sinteză

Limbajul Visual Basic pentru Access 2000 (VBA) este un limbaj orientat pe
obiecte şi pe evenimente. Obiectele Access 2000 sunt caracterizate prin
metode şi proprietăţi. Prin intermediul metodelor se acţionează asupra
stării unui obiect, în timp ce proprietăţile indică starea acestuia.
Editarea modulelor în Access: Limbajul Visual Basic constituie instrumentul
de programare pentru aplicaţiile informatice dezvoltate cu ajutorul
pachetului Office 2000. Modulele din Access sunt obiecte ale bazei de
date, care permit scrierea de rutine în Visual Basic pentru Access.
Aceste rutine pot fi alcătuite din:
- declaraţii de variabile
- tipuri de date utilizator
- proceduri şi/sau funcţii
- declaraţii API
Pentru a scrie o procedură sau o funcţie Access se alege din fereastra unei baze
de date ultima secţiune denumita simbolic Modules.

101
Procedurile şi funcţiile pot fi asamblate în module, în funcţie de cerinţele
programatorului. O procedură sau o funcţie este creată pentru a fi apelată dintr-
un obiect al bazei de date.

Pentru lucrul cu un modul se procedează astfel :

- se activează butonul NEW
- în cazul în care avem de făcut modificări se selectează modulul
dorit urmat de activarea butonului DESIGN (sau dublu-click pe
modulul dorit)
- pentru ştergere se selectează modulul şi se utilizează apoi tasta DEL
sau butonul marcat cu X

Scrierea rutinelor VBA se poate face cu litere mici sau cu majuscule. Cuvintele
cheie şi cele utilizator sunt transcrise automat în forma în care au fost declarate,
dacă sunt scrise corect. Editorul VBA are facilităţi de colorare a unor cuvinte,
declaraţii sau fraze scrise eronat.

1. Instrucţiuni de afişare şi introducere a datelor

Formularele şi rapoartele reprezintă o formă elegantă de introducere şi afişare a
datelor. În VBA există instrucţiuni pentru introducerea unor date şi afişarea de
mesaje.

InputBox (<mesaj>, [<titlu>], [<val_implicită>], [<x>], [<y>], [<fişier_help>,

[<context>])
- permite introducerea datelor sub forma unei secvenţe de caractere de
la tastatură

102
MsgBox (<mesaj>, [<butoane>], [<titlu>] [<fişier_help>], [<context>])
- permite afişarea unui mesaj şi opţional poate returna o constantă în
funcţie de butonul ales de utilizator.
Declararea variabilelor în VBA
VBA are două categorii de tipuri de date :
a) standard (predefinite)
b) utilizator

Tip de dată Caracteristici

DOUBLE Număr memorat pe 64 de biţi, virgulă mobilă. Valori de la –
1,797*10308 pâna la +1,797*10308
SINGLE Număr memorat pe 32 de biţi, virgulă mobilă. Valori de la –
3,4*1038 pâna la +3,4*1038
CURENCY Număr memorat pe 64 de biţi. Valori posibile : -
922337203685477,5808 până la 922337203685477,5808
BYTE Număr întreg pe 8 biţi. Valori posibile 0-255.
INTEGER Număr întreg pe 16 biţi. Valori posibile : -32768 pâna la
32767.
LONG Număr întreg pe 32 de biţi. Valori posibile : -2147483648
până la 217483647.
BOOLEAN Conţine 2 valori logice : TRUE (adevărat –1) sau FALSE (
fals 0)
DATE Conţine date calendaristice şi timp. Se utilizează între diez(#)
STRING Şir de caractere. Poate conţine maxim 2 la puterea 31
caractere. Se utilizează între ghilimele.
VARIANT Tip de date generic.
OBJECT Tip de date care referă un obiect.

2. Declararea şi utilizarea variabilelor

Variabilele pot fi active :
- într-o procedură sau funcţie
- într-un modul
- în toate modulele (publice)
Variabilele active se specifică cu ajutorul declaraţiei DIM
Dim nume_variabila AS tip_de_dată
Exemplu : Dim nr_mat as Integer
Exemplu de procedură (subrutină) pentru declararea de variabile, un calcul
simplu şi afişarea rezultatului :

103
Execuţia unui modul VBA se face alegând opţiunea RUN SUB/USERFORM din
meniul principal.

3. Variabile locale şi variabile global

- Variabilele care se doresc a fi vizibile numai într-un modul se declară cu
Dim sau Private.
- Variabilele care se doresc a fi vizibile şi în cadrul altor module se declară
cu Public.

104
- procedură se apelează cu CALL nume_procedură. Procedurile pot fi definite
în module diferite. Exemplu de apel pentru o procedură în cazul nostru
pentru împărţire.

MODULUL 1
Option Compare Database
Sub Exemplu_Declarare_de_variabile()
Dim x As Double, y As Double, z As Double
x=4
y=5
z=x*y
MsgBox z
Call impartire
End Sub
Option Compare Database
MODULUL 2
Sub impartire()
Dim x As Double, y As Double, z As Double
x=4
y=5
z=y/x
MsgBox z
End Sub

105
În urma execuţiei modulului 1 se vor afişa cele două rezultate, înmulţirea
urmată apoi de împărţire.

Declararea tablourilor: Un tablou este o mulţime de elemente de acelaşi tip

care pot fi referite prin intermediul indicilor. Numărul de indici
constituie dimensiunea tabloului. Numărarea elementelor pentru un
indice începe de la 0 şi se termină cu numărul maxim pentru care este
definit. Numărul de elemente dintr-un tablou se pot specifica în
momentul declarării (tablouri alocate static), acest număr rămânând
neschimbat pe toată durata de existenţă a variabilei tablou sau în
momentul redimensionării acestuia pe parcursul duratei de viaţă a
variabilei tablou (tablouri alocate dinamic).

a) Dim var_tablou (nr_el1, nr_el2,…) as tip_de_date

dimensiunile tabloului
În acest caz tabloul are număr de elemente fix pe toată durata de
existenţă a variabilei.
b) Dim var_tablou () as tip_de_date
În acest caz nu se precizează dimensiunile tabloului. Acestea vor fi
stabilite pe parcurs cu ajutorul instrucţiunii ReDim.
ReDim var_tablou(nr_el1, nr_el2,…) as tip_de_date
ReDim Preserve var_tablou(nr_el1, nr_el2, …) as tip_de_date
În prima variantă, toate valorile conţinute de elementele tabloului se
pierd prin acest apel, iar în a doua variantă se păstrează valorile
elementelor până în momentul apelului.
Exemplu:
Dim A( ) as Double // tablou dinamic
Dim B(10, 10) as Integer

4. Programarea structurată
Programarea structurată în VBA implică o serie de instrucţiuni :
1. instrucţiunea IF
2. instrucţiunea SELECT… CASE
3. instrucţiunea WHILE….WEND
4. instrucţiunea DO…LOOP
5. instrucţiunea FOR…NEXT

106
 1. Instrucţiunea IF

IF condiţie THEN secvenţa_de_instrucţiuni_1

ELSE secvenţa_de_instrucţiuni_2
ENDIF

Efect: se evaluează condiţia, dacă este adevarată se execută secvenţa de

instrucţiuni 1, iar dacă e falsă se execută secvenţa de instrucţiuni 2.

2. Instrucţiunea SELECT CASE

SELECT CASE expresie_selectoare

CASE lista_expresii_case_1
secvenţa_de_instrucţiuni_1
CASE lista_expresii_case_2
secvenţa_de_instrucţiuni_2
CASE lista_expresii_case_3
secvenţa_de_instrucţiuni_3
…
CASE ELSE
secvenţa_de_instrucţiuni_n
END SELECT

Efect: se evaluează expresia_selector şi daca e egală cu una din listă de

expresii se execută secvenţa de instrucţiuni corespunzătoare. Dacă nici una nu
corespunde, se execută secvenţa de instrucţiuni n.

3. Instrucţiunea WHILE…WEND

WHILE condiţie
secvenţa_de_instrucţiuni
WEND

Efect: se evaluează condiţie şi atât timp cât e adevărată se execută secvenţa de

instrucţiuni. Dacă nu e adevărată, se va trece la următoarea instrucţiune de
dupa WEND.

4. Instrucţiunea DO…LOOP

Varianta a)
DO WHILE|UNTIL condiţie
secvenţa_de_instrucţiuni
107
 EXIT DO
secvenţa_de_instrucţiuni
LOOP

Efect: în varianta DO WHILE…LOOP se repetă secvenţa de instrucţiuni atâta

timp cât condiţia este adevărată. Cu EXIT DO se face ieşirea forţată din
structură. În varianta DO UNTIL… LOOP se repetă secvenţa de instrucţiuni
până când condiţia devine adevărată.

Varianta b)

DO
secvenţa_de_instrucţiuni

EXIT DO

LOOP WHILE|UNTIL condiţie

În varianta DO…LOOP WHILE se repetă secvenţa de instrucţiuni atâta timp

cât condiţia este adevărată. În varianta DO…LOOP UNTIL se repetă secvenţa
de instrucţiuni până când condiţia este adevărată.

5. Instrucţiunea FOR…NEXT

FOR var_contor=val_iniţială TO val_finala STEP val_pas

secvenţa_de instrucţiuni
EXIT FOR
secvenţa_de_instrucţiuni
NEXT var_contor

Cu exit for se face ieşirea forţată dintr-o structură FOR. Valoarea pasului cea
implicită este 1.

Verificarea cunoştinţelor
I. Să se scrie o subrutină pentru adunarea, scăderea, înmulţirea şi
împărţirea a două numere reale.
II. Să se scrie o subrutină de afişare a rezultatelor.
III. Să se scrie o subrutină pentru calculul radicalului.
Rezolvare :
Option Compare Database

108
 Sub radical()
Dim a As Double
Dim b As Double
Dim c As Double
MsgBox ("Introduceţi valoarea din care se va extrage radicalul :")
b = InputBox(a)
MsgBox ("Rezultatul corect dupa ce apeşi OK este:")
MsgBox (Sqr(b))
End Sub
IV. Să se scrie o subrutină pentru calculul funcţiei factorial.
V. Să creeze formulare şi module pentru afişarea unui meniu principal care să
conţină următoarele butoane :
1. INTRODUCERE DATE STUDENT – se apelează forma cu datele
studentului
2. RAPOARTE – se apelează un anumit raport
3. INTEROGĂRI – se apelează o anumită interogare
Se va folosi la fiecare buton Event Builder cu care se vor construi apoi
modulele care apelează formele corespunzătoare pentru a), b), c).
Pentru module se va folosi un cod de genul următor :

Option Compare Database

Option Explicit
Private Sub command1_click ()
DoCmd.Close
DoCmd.OpenForm ("nume_formă")
End
VI. Ce înţelegeţi prin modul (în contextul programării obiectuale în
aplicaţiile pentru bazele de date)?
a) Un set de instrucţiuni scrise în limbaj de asamblare;
b) O colecţie de una sau mai multe proceduri;
c) O listă de acţiuni conţinută într-un macro;
d) Toate variantele de mai sus.

Sumar
Automatizare a aplicaţiilor realizate în Access: prin utilizarea limbajului Visual
Basic for Applications – VBA sau prin utilizarea comenzilor MACRO.
Comanda Macro (MACRO): un obiect care conţine o definiţie structurată a
uneia sau mai multor acţiuni pe care Access le realizează ca răspuns la un
anumit eveniment.
Modulul (MODULE): un obiect care conţine proceduri definite de utilizator şi
scrise în Visual Basic.

109
 Visual Basic for Applications (VBA) este un limbaj de programare orientat pe
obiecte şi pe evenimente.
Obiectele Access 2000 sunt caracterizate prin metode şi proprietăţi.

Sarcini şi teme ce vor fi notate

9 Studierea de către studenţi a materialului teoretic aferent modulului,
cuprins în suportul curs şi în bibliografia suplimentară indicată.
9 Participarea la aplicaţiile practice, teme de laborator;
9 Lucrarea practică nr. 4.

Lucrarea practică 4 (LP4)

I. Să se construiască baza de date ASIGURARI. Sa se creeze tabelul
CONTRACTE cu următoarele câmpuri:

NR_CONTRACT – numeric, intreg

NUME_PREN – text, 30
TIP_ASIGURARE – text, 1
DATA_CONTRACT - data calendaristica
PERIOADA – numeric, intreg – perioada de asigurare (exprimată in ani)
OBIECT – text, 30 – obiectul asigurării
VALOARE_A - numeric, long integer – valoare asigurată (exprimată in USD)
PRIMA_L - numeric, long integer – prima lunară

a) Sa se stabilească cheia primara.

b) Să se introducă următoarea regulă de validare: în câmpul
TIP_ASIGURARE pot fi introduse doar valorile V (asigurare de
viaţă), L (locuinţă), B(bunuri).
c) Introduceţi 7 înregistrări.
II. Să se creeze o interogare cu ajutorul căreia să se afişeze numărul contractului,
numele clientului, tipul şi valoarea asigurată pentru toate asigurările de
locuinţe încheiate între 1 februarie 2007 şi 20 ianuarie 2008.
III. Să se majoreze cu 2% primele lunare pentru asigurările de locuinţă.
IV. Să se elaboreze un raport cu numele Lista_contracte care să conţină
următoarele câmpuri: nume_pren, data_contract, valoare_a şi prima_l. Sa se
calculeze numărul total de contracte, prima lunară medie, totalul valorilor
asigurate si valoarea totala a primelor lunare de asigurare.
V. Să se realizeze o machetă (ecran, formular) care să permită introducerea
datelor in tabelul ASIGURĂRI. Sa se adauge doua butoane de comanda cu
următoarele etichete: LISTA CONTRACTE si IESIRE. Acţionarea primului

110
 buton va avea ca efect afişarea raportul creat la punctul IV iar acţionarea
butonului IESIRE va avea ca efect închiderea formularului.
VI. Comprimaţi baza de date cu utilitarul WinRAR (puteţi să îl descărcaţi gratuit
de pe Internet) şi trimiteţi arhiva la adresa veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro sau pe
portalul ID la adresa veronica.rus@portalid.ubbcluj.ro. Arhiva va avea numele
format din numele şi prenumele dumneavoastră urmat de textul LP3 (ex:
pop_ana_lp3). În subiectul mesajului introduceţi numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea
„Organizarea temelor în cadrul cursului”, partea 1 a materialului.

Bibliografia modulului
1. Avram-Niţchi, R., Ghişoiu, N., et al., Elemente de baze de date şi
programare aplicate în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
2. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca,
1994.
3. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000,
Teora, Bucureşti, 1999.
4. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2003.
5. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig,
L., Baze de date în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
6. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2002.
7. Mediul Internet.

111
3. Anexe

Glosar de termeni

O baza de date reprezintă o modalitate de stocare a unor date pe un suport extern (mediu de
stocare), cu posibilitatea regăsirii rapide a acestora.
Un obiect este o parte componentă a unei baze de date.
Un tabel este o colecţie de date specifice unui anumit subiect, stocate pe linii şi coloane.
Relaţia este corespondenţa dintre câmpurile cheie a două tabele.
Câmpul – reprezintă o coloană în cadrul tabelului. Fiecare câmp are asociat un tip de date.
O înregistrare – reprezintă un rând în cadrul tabelului.
Design View pune la dispoziţie instrumente pentru crearea (proiectarea) obiectelor.
Datasheet View permite actualizarea, editarea, ştergerea înregistrărilor din tabel.

Bibliografia cursului:
1. Connolly, Thomas, Baze de date: proiectare, implementare, gestionare, Editura Teora,
Bucureşti, 2001.
2. Date, C. J. (2005), Baze de date, Editura Plus, Bucureşti.
3. Date, C.J. (1985), An introduction to database systems, Vol.II, Edison Wessley
Publishing Co., USA (disponibil la sala de lectura)
4. Date, C.J. (1990), An introduction to database systems, Vol.I, Edison Wessley Publishing
Co., USA (disponibil la sala de lectura)
5. Dollinger, Robert, Andron, Luciana - Baze de date şi gestiunea tranzacţiilor, Editura
Albastră, Cluj-Napoca, 2004.
6. Groh, R. M., Stockman C. J. et. all (2007), Access 2007 Bible, Wiley Publishing, Inc.,
USA.
7. Harkins, S. S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000, Teora,
Bucureşti, 1999. (disponibil la sala de lectura)
8. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig, L., Baze de date
în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999. (disponibil la sala de lectura)
9. Powell, G. (2006), Beginning Database Design, Wiley Publishing, Inc., USA.
10. Sándor, Kovács, Access 2000 – Implementarea bazelor de date, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2003.
11. Waine, H. (1992), Databases for Businees Users, Pitman Publishing London. (biblioteca
Facultăţii de Business)
12. Access 2000 tutorial, disponibil online la
http://www.fgcu.edu/SUPPORT/OFFICE2000/ACCESS/
13. Microsoft, http://www.microsoft.com/romania/office/access/default.mspx.

112