Mai e vreme de colinde, Cum şi astăzi ne întoarcem

Se mai poate, se mai poate, Şi pe prunci îi vom deprinde

Dacă sufletul rămâne Să nu uite niciodată
Cel mai mare dintre toate. Oameni, ţară şi colinde.

Dar colinda din colinde, Vin copiii să dezlege

N-are roluri, n-are mască, Din obraji fantasme roşii,
Şi pe ea tot omul lumii Hei, primiţi-i cu colindul,
E chemat să o rostească. Că tresar în ei strămoşii.

Steaua, Sorcova şi Capra, Şi-i colindul semn heraldic

Pluguşorul şi Ajunul, Şi-i cultură în mişcare,
Le vor învăţa copiii, Că prin el deschidem firea
Nu le va uita niciunul. Şi că spiritul nu moare.

În colindă, cel puternic Şi în sufletul prielnic

Şi cel sfînt este Cuvîntul, Pentru fapte osebite
Cum uneşte într-o noapte Clopoţeii pun ninsoare,
Omul, cerul cu pămîntul. Cerul, florile-şi trimite.

Noi prea multe ale noastre N-a murit colindul nostru,

Le-am pierdut la cotitură, Se mai poate, se mai poate,
Prin colindele acestea Leru-i ler, florile dalbe,
Revenim la starea pură. La mulţi ani cu sănătate.

N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,
Cît colindele colindă
Şi copiii sînt acasă.