1.

Utilizarea tehnologiilor
educaţionale

În noile orientări ale învăţământului

problema interacţiunii pedagogului cu elevul
este una fundamentală. În acest context
apare evidentă necesitatea unui sistem
educaţional centrat pe elev, axându-se pe nivelul de dezvoltare a potenţialului acestuia, aplicând
tehnologii adecvate. Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi metode, structuri şi forme
diferite care coreleaza diferite concepte operaţionale: proiectul pedagogic, mesajele educaţionale,
conexiunea inversă etc. Integrarea tehnologiilor educaţionale în cadrul învăţământului formativ
presupune ca şcoala să se centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin aceasta conţinutul,
metodele, formele şi criteriile de formare şi evaluare, adică să elaboreze acea tehnologie
educaţională care dezvoltă un anumit stil de învăţare cu efect durabil. Elaborarea unor tehnologii
educaţionale moderne permite nu numai îmbunătăţirea calităţii procesului educaţional, ci şi
rezolvarea problemei însuşirii unui volum imens de informaţii într-un timp relativ scurt fără a
afecta starea psihică a instruiţilor. Resursele informaţionale au devenit la fel de importante ca
resursele materiale şi cele energetice. În condiţiile societăţii informaţionale bazate pe utilizarea
tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (T.I.C.), în sistemul de învăţământ devine un
imperativ necesitatea centrării procesului de învăţământ pe elev, el devenind subiectul procesului
de învăţământ şi care presupune individualizarea (cel puţin relativă) a acestui proces. Folosirea
tehnologiei informaţionale reprezintă o posibilitate reală de individualizare a procesului de
învăţământ bazat pe clase şi lecţii. În contextul noilor tehnologii informaţionale se creează noi
posibilităţi în instruirea elevilor. În baza tehnologiilor multimedia apare posibilitatea realizării
materialelor didactice computerizate, care pot fi grupate, în funcţie de tipurile tehnologiilor
utilizate şi de scopurile pe care le realizează, astfel: manuale electronice, care reprezintă o
expunere textuală a materiei cu un număr mare de ilustraţii, care pot fi instalate pe server şi
transmise prin reţea, manuale electronice cu o dinamică înaltă a materialului ilustrativ, executate
pe CD-uri, sisteme moderne pentru efectuarea lucrului de cercetare ştiinţifică, sisteme virtuale, în
care elevul devine element al modelului computaţional, care reflectă lumea reală şi sisteme de

1
instruire la distanţă. Tehnologiile educaţionale moderne sunt eficiente în activitatea didactică în
etapele proiectării, implementării şi evaluării, una dintre condiţiile esenţiale în reuşita acestora
fiind cunoaşterea şi dorinţa de utilizare a celor mai potrivite mijloace, chiar dacă aceasta
presupune renunţarea la anumite obiceiuri care se dovedesc, uneori, mai costisitoare la capitolul
resurse (timp, energie, financiar). În ceea ce priveşte implementarea activităţii proiectate,
utilizarea tehnologiilor educaţionale moderne reprezintă un mijloc de facilitare a lecţiei prin
creşterea atractivităţii şi prin realizarea unei comunicări mai fidele între cadrul didactic şi elev
(elevii pot recepta mai clar ceea ce li se transmite, avându-se în vedere receptarea pe mai multe
canale ale cunoaşterii).

Pot fi utilizate, în acest sens materiale PPT, care, pe lângă designul atractiv, facilitează o mai
bună coerenţă în prezentare, precum şi contactul permanent a elevului cu varianta vizual-auditivă
a învăţării. În spaţiul lecţiei pot fi inserate materiale create anterior sau pot fi create astfel de
materiale împreună cu elevii, în cazul în care există conexiune la

Internet în sala de clasă. Aceste materiale dezvoltă creativitatea elevilor şi asigură o învăţare de
plăcere. Tehnologiile moderne sunt eficiente nu numai în transmiterea noilor unoştinţe, ci şi în
consolidare deprinderilor formate şi în realizare transferului de informaţii între diferitele domenii
ale cunoşterii. Astfel, se pot realiza lecţii recapitulative cu ajutorul materialelor PPT, exerciţiile
propuse având la dispoziţie posibilitatea autocorectării răspunsului eronat, solicitării sprijinului
în identificare răspunsului corect, aprecierii în situaţia unui răspuns just.

Tehnologiile educaţionale moderne urmăresc facilitarea procesului didactic ajutând cadrele

didactice să creeze contexte favorabile învăţării, formării deprinderilor, constituirii unui complex
de atitudini care să stimuleze curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte mai mult, spiritul competiţional
cu sine, plăcerea de a progresa şi de a-şi dezvolta posibilităţi de autoinstruire, dar şi o raportare
corectă la evaluare, aspect absolut necesar în poziţionarea noastră, a fiecăruia, în spaţiul
cunoaşterii. Învăţământul are nevoie de tehnologii educaţionale moderne însuşite de cadrele
didactice şi aplicate inteligent şi constructiv în derularea procesului instructiv-educativ.

2
2.Problematica Softului Educaţional

Soft-urile educaţionale au menirea de a ajuta

celelalte discipline care se predau în şcoala.
Calculatoarele îi atrag pe elevi, nu numai
prin faptul că reprezintă un domeniu nou, din
acest punct de vedere, munca profesorului
este uşurată. În acelaşi timp,
responsabilitatea este mult mai crescută, pentru că a nu reuşi să atragi elevul spre disciplina pe
care o predai este mai puţin grav decât a-l “pierde” undeva pe drum. Rolul profesorului este,
aşadar, acela de a-i face pe elevi să nu îşi piardă interesul pentru disciplina pe care o preda si,
mai mult, să îi motiveze, să îşi lărgească sfera de cunoaştere în acest domeniu. In momentul de
faţă e greu de găsit un domeniu în care activităţile să nu poată fi preluate de computer - începând
cu cele mai simple lucrări de birotică şi de menţinere la zi a băncilor de date privind fluxurile
şcolare şi terminând cu consilierea profesională asistată - peste tot vom întâlni softuri
specializate care îşi propun să ne amplifice puterea de a acumula, stoca şi prelucra informaţia,
precum şi de a lua decizii pe baza procesării rapide a acestei informaţii.

In multe dintre activităţi, softurile utilizate nu au fost proiectate special ci pentru a rezolva o
problema specifică, indiferent de domeniul social în care se utilizează. Acestea sunt aşa/numitele
softuri utilitare (de ex., editoarele de texte, bazele de date, tabelele matematice). Deoarece zona
instruirii/învăţării este variată, şi softurile educaţionale vor fi foarte diferite, reprezentând o
“paletă” extrem de largă. Desigur că ponderea cea mai mare este cea a softului proiectat pentru
instruire, dar implicarea noilor tehnologii informatice şi comunicaţionale a permis o multitudine
de abordări, încât astăzi chiar instruirea asistată de computer capătă o coloratură de concept
"clasic" atunci când apare împreună cu alte concepte ale zonei de intersecţie "învăţământ -
computer". Una din problemele importante pe care le are de rezolvat un profesor este cea a
controlului şi planificării instruirii: aici computerul (de fapt, softul proiectat în acest scop) poate

prelua o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii, şi anume: ¾ îi prezintă elevului

oricând lista detaliată sau sintetică a obiectivelor pe care acesta trebuie să le atingă ca urmare a
parcurgerii cursului respectiv, structura parţilor componente ale cursului, precum şi alte categorii
de informaţii; ¾ administrează teste pentru a determina progresul elevului, înregistrează datele

3
obţinute şi oferă un feedback atât elevului, cât şi profesorului; ¾ în raport cu informaţiile
disponibile recomandă o continuare adecvată a demersului instructiv; ¾ la nivel de
clasă/grup/şcoala oferă informaţiile relevante (indicatorii statistici)

3.Proiectarea Softului Educaţional

Proiectarea reprezintă esenţa, „fiola” în care se concretizează de o maniera proprie întreaga

competenţă profesională a specialiştilor angrenaţi în acest proces. Dar, dincolo de inefabilul
intuiţiei, dincolo de artă, sau subordonat acesteia, există o serie întreagă de elemente, cunoaşterea
şi utilizarea cărora poate facilita proiectarea, poate asigura coerenţa demersului şi a spori
eficienţa produsului. Aceste elemente "tehnologice" se referă la definirea obiectivelor urmărite,
analiza populaţiei-ţintă, opţiunea pentru strategia pedagogică, organizarea interacţiunii. Ele sunt
necesare pentru a conduce la înţelegerea demersului proiectării.

3.1 Definirea obiectivelor

Prima operaţie pe care o întreprindem în proiectarea unui soft educaţional, este aceea de a ne
clarifica ce anume dorim să apară la elev ca rezultat al învăţării. Rezultatul învăţării îl reprezintă
o schimbare, o modificare a comportamentului, apariţia unei noi reacţii; acest comportament
trebuie să fie observabil, deşi nu toţi specialiştii sunt de acord: exista consecinţe (rezultate,
urmări) ale învăţării care scapă observaţiei, dar aceasta nu impietează asupra metodologiei
propuse.

Obiectivul astfel definit ne serveşte:

• pentru a evalua eficacitatea învăţării;

• pentru motivarea elevului;

• pentru raţionalizarea conţinutului. In cazul în care avem de a face cu o structură complexă a

conţinutului, obiectivul principal poate fi descompus în operaţii (comportamente) intermediare.

4
 4.BIBLIOTECA DIGITALĂ – PROIECT DE ANVERGURĂ
În epoca informatizării globale, bibliotecile au posibilităţi enorme de a pune la dispoziţia
publicului larg şi a-şi deschide colecţiile, datorită noilor tehnologii informaţionale. Graţie
implementării şi folosirii pe scară larga a noilor tehnologii informaţionale, bibliotecile au creat
cataloage electronice, biblioteci digitale, care permit nu numai găsirea informaţiei, dar şi
conservarea şi prezervarea pentru generaţiile următoare a patrimoniului informaţional. Digitizarea
si conversia documentelor originale in format electronic au fost evitate mult timp, fiind văzute ca
procedee complicate tehnic si foarte scumpe. Bugetele si/sau resursele insuficiente au constituit
un obstacol in formarea şi dezvoltarea bibliotecilor digitale, dar cu tehnologia existenta se pot
depăşi toate aceste obstacole. Transformarea materialului original, istoric, in informaţii disponibile
prin bibliotecile digitale presupune procese de digitizare in masă, realizate la o calitate superioară
a rezultatelor şi in corespundere cu standarde internaţionale, care să faciliteze schimbul de
informaţii.

4.1Biblioteca U.S.E.F.S.
Biblioteca U.S.E.F.S. este un centru stiinţifico-didactic şi informaţional, care îşi desfăşoară
activitatea în direcţiile prioritare de dezvoltare a învăţămîntului universitar de cultură fizică din
Republica Modova, fiind orientată spre formarea unui mediu informaţional unic, în contextul
sistemului educaţional european. Ea deţine rolul central în pregătirea viitorilor specialişti în
domeniu şi contribuie la formarea continuă a cadrelor didactice de profil, oferind beneficiarilor
săi servicii de calitate şi asigurîndu-le accesul la multiplele surse de informare şi de cunoaştere.

Colectivul bibliotecii îşi axează activitatea pe următoarele obiective:

-dezvoltarea şi actualizarea surselor informaţionale şi de documentare în sprijinul curriculum-

ului universitar;
-intensificarea activităţii de cercetare ştiinţifică de specialitate;
-eficientizarea activităţilor ştiinţifico-metodice şi culturale;
-implementarea noilor tehnologii;
-accesul deschis al beneficiarilor şi racordarea activităţiii la standardele internaţionale;
-includerea colecţiilor pe suport tradiţional şi electronic;

5
-crearea paginii Web a bibliotecii;
-realizarea cataloagelor electronice conform standardelor internaţionale;
-editarea bibliografiilor şi biobibliografiilor;
-organizarea lansărilor de carte;
-perfecţionarea profesională continuă.

Colecţiile bibliotecii includ: monografii, manuale, elaborări metodice, broşuri, seriale, publicaţii
periodice, cursuri, literatură în diverse domenii: educaţie fizică şi sport, medicină sportivă şi
kinetoterapie, pedagogie, psihologie, istorie, politică, economie, filozofie, literatură artistică etc.
Actualmente, fondul general al bibliotecii constituie circa 100000 exemplare, colecţia de bază
inserînd: literatură ştiinţifică - 37000 exemplare, literatură didactică - 54000, beletristică 9000.
Literatura în limba română constituie 48000 exemplare, cea în limba rusă 47000, în limbile
moderne - 5000. Patrimoniul bibliotecii include multiple documente electronice şi audiovizuale
(CD-uri, casete, microfilme, diapozitive etc.), precum şi calculatoare conectate la Internet.
Fondul de carte se îmbogăţeşte sistematic prin numeroase achiziţii, donaţii, schimb internaţional
cu instituţiile din România, Marea Britanie, Ucraina, Belarusi, Federaţia Rusă ş.a.
Biblioteca are peste 2200 de cititori, studenţi şi colaboratori ai U.S.E.F.S., care împrumută la
domiciliu şi consultă în sala de lectură peste 25000 de documente, numărul vizitelor depăşind
cifra de 19000.

6
 Concluzie
În concluzie, menţionăm că în domeniul educaţional, necesitatea de informare şi comunicare este
frecvent conştientizată prin progresele înregistrate care creează noi oportunităţi şi avantaje în
procesul de instruire.

Metoda didactică impusă de societatea informaţională este instruirea asistată de calculator care
valorifică principiile instruirii programate în contextul noilor tehnologii informatice şi de
comunicaţii.

7
 Bibliografie:
 https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/utilizarea-
tehnologiilor-educationale-modern-aplica-ii
 http://www.usefs.md/PDF/Implementarea%20tehnologiilor%2
0informationale%20si%20sistemelor%20de%20comunicare%
20in%20educatie.pdf
 http://fmi.unibuc.ro/cniv/2006/disc/cniv/documente/pdf/sectiun
eaD/7_50_burlacu.pdf
 http://ulim.md/digilib/assets/files/Biblioteconomie/DIB/Tehnici
_2.pdf