Noţiuni generale

Programele de calcul tabelar sunt cunoscute în literatura informatică şi sub denumirea de

“editoare de texte” sau programe “spreadsheet”. La baza concepţiei şi realizării programelor de
calcul tabelar au stat două deziderate majore şi anume: • Necesitatea unor programe care să
răspundă unor lucrări specifice domeniului economic care impun organizarea, prelucrarea şi
afişarea datelor în structuri tabelare, iar de multe ori reprezentarea grafică a datelor din tabele; •
Necesitatea existenţei unor programe accesibile tuturor lucrătorilor din diverse birouri
economice, care, odată cu răspândirea calculatoarelor au devenit potenţiali utilizatori ai
acestora.

Pornind de la aceste cerinţe, au fost concepute programe care pun la dispoziţia utilizatorilor mai
multe facilităţi importante şi anume:

• înregistrarea şi prelucrarea datelor sub formă tabelară;

• construirea şi afişarea sub formă grafică a datelor conţinute în tabele;

• lucrul cu bazele de date;

• calcule performante utilizând facilităţile funcţiilor matematice, financiare, statistice, logice,

pentru administrarea listelor, pentru căutări şi referinţe, de tip text etc;

• interfaţa cu alte pachete de programe cum ar fi LOTUS 1-2-3;

• securitatea modelelor (ascundere şi partajare celule);

• posibilităţi de lucru cu macro-uri;

• posibilităţi de actualizare;

• posibilităţi de calcul interactiv;

• limbaj de comandă;

• crearea dinamică a unor tabele pivot.

Punctul forte al limbajelor de calcul tabelar îl constituie faptul că la orice schimbare a unei date
din oricare celulă a unui tabel creat pe foaia de calcul, se refac simultan toate calculele, din
1
 întregul tabel, care intră în relaţie cu celula respectivă. O astfel de facilitate este deosebit de
folositoare în situaţiile decizionale, când se doreşte să se afle răspunsuri la întrebări

Orice variantă poate fi încercată operând modificările dorite şi pe ecran obţinându-se instantaneu
rezultatele finale. Dacă aceste variante nu sunt satisfăcătoare, se poate reveni la varianta iniţială.
Generaţia programelor de calcul tabelar a fost inaugurată de apariţia produsului VISICALL
elaborat de firma APPLE începând cu a doua jumătate a anilor 1970.

La finele anului 1982 firma LOTUS DEVELOPMENT CORPORATION a creat versiunea 1A a

pachetului de programe LOTUS 1-2-3 care s-a impus pe piaţa comercială. Competiţia în lumea
programelor de calcul tabelar a fost dură. Firma BORLAND a pus pe piaţă produsul QUATTRO
PRO care a fost apreciat, dar ulterior firma MICROSOFT intră în forţă pe piaţă cu produsul
EXCEL for Windows relansând din nou competiţia în domeniu. Ca răspuns la această provocare,
firma Lotus a lansat şi ea versiunea LOTUS 3.1 for Windows cu o foaie de calcul
tridimensională. QUATTRO a apărut şi el în versiunea for Windows integrat în pachetul COREL
WORDPERFECT SUITE, un concurent redutabil al produsului MICROSOFT OFFICE.

Microsoft Excel

Procesorul tabelar Microsoft Excel 2003 este destinat prelucrării informaţiei, organizate în formă
de tabele electronice, în scopul introducerii şi modificării datelor, efectuării diferitor calcule, obţinerii
unor reprezentări grafice a datelor etc. Întrucât Excel este parte componentă a sistemului integral MS
Office, multe tehnologii şi procedee de lucru, descrise în partea a III-a a lucrării de faţă, sunt valabile
şi pentru procesorul tabelar MS Excel.

Lansarea MS Excel
Lansarea procesorului tabelar MS Excel este analogică cu lansarea procesorului de texte MS
Word şi poate fi făcută în mai multe moduri:
1. Activând consecutiv Пуск/Все Программы (sau Программы)/ Microsoft
Office/Microsoft Office Excel
2. Acţionând butonul din bara de lansare rapidă (dacă acest buton a fost inclus
anterior pe bară).
3. Executând dublu-clic pe orice fişier, creat anterior în Excel.
Încheierea sesiunii de lucru poate fi făcută în unul din modurile de mai jos:
1. Acţionând butonul de gestiune a ferestrei din colţul din stânga al barei de titlu şi
în meniul afişat activând opţiunea Close/Закрыть.
2. Selectând comanda Выход din meniul Файл.
3. Acţionând butonul din colţul dreapta-sus al ferestrei Excel.
4. Apăsând combinaţia de taste Alt+F4.

2
 Structura ferestrei Excel
După lansarea programului Excel pe ecran apare o fereastră, structura căreia este reprezentată în figura 1.
Fereastra Excel conţine multe elemente comune pentru aplicaţiile Windows, dar şi elemente specifice numai
aplicaţiei MS Excel.

Bara de meniuri (Menu bar) conţine denumirile diferitor meniuri în care sunt incluse liste de comenzi,
destinate gestionării aplicaţiei Excel şi a informaţilor create cu ajutorul acestei aplicaţii. Deschiderea unui meniu
se face prin executarea unui clic pe denumirea respectivă. Reamintim, că în Office 2003 meniurile au două
forme de afişare: redusă şi deplină.

Bara de meniuri Bare cu instrumente

Bara de titlu

Adresa celulei Bara formulelor Etichetele coloanelor

active

Etichetele liniilor Celula activă

(rândurilor)

Etichetele (denumirile)
foilor de calcul Bara de stare Bloc de celule
(informativă)

Figura 1. Fereastra procesorului tabelar MS Excel.

Barele cu instrumente (Toolbars) conţin butoane şi liste derulante care facilitează accesul rapid
la cele mai des utilizate comenzi şi atribute. În Excel, la fel ca şi în Word, există mai multe bare cu

3
instrumente, dar, implicit, sunt prezente doar două: bara cu instrumente Стандартная şi bara de
formatare Форматирование. Afişarea/ascunderea barelor cu instrumente se face la fel ca în toate
aplicaţiile Windows, adică prin selectarea/deselectarea denumirilor respective din submeniul Панели
инструментов/Toolbars al meniului Вид/View. Putem modifica atât conţinutul barelor cu
instrumente, cât şi locul lor de amplasare. Deoarece barele cu instrumente ocupă o parte a ecranului şi
a memoriei calculatorului, vom lăsa pe ecran doar seturile de butoane necesare. Denumirile butoanelor
din barele cu instrumente pot fi obţinute prin poziţionarea indicatorului mouse-ului pe butonul
respectiv; în câteva clipe apare o notiţă explicativă care specifică denumirea şi, implicit, destinaţia
(funcţia) butonului.
Bara formulelor (Formula bar) conţine două câmpuri:
1. Câmpul pentru afişarea adresei celulei active (în partea stângă).
2. Câmpul pentru afişarea/editarea conţinutului celulei active a tabelului (în
partea dreaptă).

În faţa câmpului al doilea este amplasat butonul , acţionarea căruia lansează un asistent de
introducere/editare a funcţiilor standard. În afară de aceasta, în procesul introducerii/editării datelor în

bara formulelor apar încă două butoane: şi , semnificaţia cărora va fi descrisă pe parcurs.
Bara de stare (Status bar) afişează informaţii despre starea curentă, inclusiv modurile de lucru
ale programului şi tastaturii.
Spaţiul de lucru reprezintă un tabel electronic compus din 256 de coloane (notate cu literele
alfabetului englez A,B...,Z, AA, AB..., AZ, BA, BB, ...BZ,...IA, IB...IV) şi 65536 linii (notate cu
numerele 1,2,3,....65536). Literele care marchează denumirile coloanelor se numesc etichete ale
coloanelor, iar numerele liniilor - etichete ale liniilor. La intersecţia coloanelor şi liniilor se formează
casete, numite celule (engl./rus. – cells/ ячейки), în care pot fi introduse date. Fiecare celulă are o
adresă unică, formată din eticheta coloanei şi eticheta liniei (ex.: B34, FQ21, W572 etc.). Tabelul care
formează câmpul de lucru se mai numeşte foaie de calcul (engl. - worksheet) sau tabel electronic. De
regulă, un document Excel conţine câteva foi de calcul, acestea formând un registru electronic (engl.
- workbook). Implicit registrul conţine 3 foi de calcul, însă numărul lor poate fi mărit/micşorat, în
funcţie de necesităţi. Atunci când deschidem un registru nou, sistemul îi atribuie denumirea
Книга1/Book1, denumirea fiind afişată în linia de titlu a ferestrei de document. Foile de calcul au
iniţial denumirile Лист1/Лист2/Лист3 (Sheetl/Sheet2/Sheet3); denumirile sunt afişate în partea de
jos a ferestrei. Ulterior aceste denumiri pot fi înlocuite cu altele sugestive. De exemplu, denumirea
registrului poate fi „Dare de seamă”, iar denumirile foilor de calcul – „Ianuarie”, „Februarie”,
„Martie”.

4
 Afişarea/ascunderea elementelor ferestrei procesorului tabelar Excel poate fi făcută prin
stabilirea opţiunilor respective în caseta de dialog care apare în urma selectării opţiunii
Параметры/Options din meniul Сервис/Tools. Utilizatorul poale schimba, de asemenea, amplasarea
unor elemente în fereastra de lucru. O examinare mai detaliată a acestor modalităţi va fi dată pe
parcurs.
Tipuri de indicatoare
Alături de indicatoare, comune pentru diferite aplicaţii ale sistemului Windows, în Excel se
utilizează şi indicatoare specifice doar acestei aplicaţii, în cele ce urmează sunt descrise câteva dintre
ele:

1. - Indicatorul celulei active (Indicatorul tabelar), care iniţial este plasat în

celula Al.
2. │- Indicatorul punctului de inserţie (cursorul de text) de forma unei bare verticale
clipitoare, care indică poziţia din care urmează a fi introduse datele.
3. Indicatorul mouse-ului, care poate avea mai multe forme:

- forma obişnuită;

- apare când este poziţionat cu vârful pe chenarul celulei active sau a unui bloc selectat;

- apare când este poziţionat în punctul din colţul dreapta-jos al unei celule
active sau al unui bloc selectat;
- apare când este poziţionat pe frontiera dintre etichetele a două coloane;
- apare când este poziţionat pe frontiera dintre etichetele a două linii.

Introducerea datelor în foile de calcul

Introducerea datelor de la tastatură

În celulele câmpului de lucru pot fi introduse date de mai multe tipuri:

1. Dale numerice, inclusiv date calendaristice, formule şi funcţii numerice;
2. Date textuale.
Datele în celulele foii de calcul se introduc de la tastatură sau se copie prin intermediul memoriei
Clipboard. În procesul introducerii datelor în celulă, acestea apar şi în câmpul respectiv din bara
formulelor.
Finalizarea introducerii datelor se face în unul din modurile următoare:
a) apăsând tasta ENTER;

b) acţionând butonul de confirmare din bara formulelor;

5
 c) deplasând indicatorul celulei active în altă celula.
Datele numerice şi de tip text se introduc în mod obişnuit. Implicit, datele numerice se aliniază
automat la marginea dreaptă a celulei respective, iar datele textuale - la marginea stângă. Dacă dorim
să introducem un număr care să aibă atributele unui text (de exemplu, un cod poştal), plasăm semnul
apostrof în faţa numărului (ex.: ‘2005).

Pentru a anula introducerea datelor în celulă, tastăm Esc sau acţionăm butonul , care apare în
bara formulelor în timpul introducerii datelor.
Dacă numărul introdus nu se încadrează în celulă, el este transformat în formă exponenţială sau
este înlocuit cu semnele ####. În asemenea situaţii trebuie să mărim lăţimea coloanei respective
Lungimea textului introdus în celulă nu trebuie să depăşească 255 de caractere. Dacă lungimea
textului depăşeşte lăţimea curentă a celulei, atunci textul se prelungeşte (vizibil) în celula din dreapta.
Dacă însă celula din dreapta conţine date, atunci textul se trunchiată (vizibil), dar rămâne intact în
memoria calculatorului.
Pentru a introduce un text în mai multe linii ale celulei trebuie să apăsam combinaţia de taste
Alt+Enter de fiecare dată când dorim să trecem la o linie nouă. Ca rezultat, înălţimea rândului, în care
este situată celula respectivă, se măreşte corespunzător.
Introducerea formulelor. Orice formulă introdusă în celulă trebuie să fie precedată de semnul
“=” (egal). De ex.: =SUM(b6:e6); =dI4+a3-d5/4 etc.
Introducerea datelor calendaristice. În celulele foii de calcul pot fi introduse date
calendaristice din intervalul 1 ianuarie 1900 - 31 decembrie 9999.

Formatul general al datelor calendaristice se stabileşte prin intermediul aplicaţiei Региональные

параметры/Regional Options, dar poate fi ajustat parţial la rigorile utilizatorului. În calitate de
delimitatoare la introducerea datelor calendaristice pot fi utilizate bara (/), punctul (.) şi semnul
minus (-).

6
 Ştergerea datelor

Pentru a şterge conţinutul unei celule, o selectăm, apoi apăsam tasta Delete. Pentru a şterge
conţinutul mai multor celule, le selectăm, apoi apăsam aceeaşi tastă (Delete). De asemenea, putem
executa comanda Очистить содержимое/Clear Contents din meniul contextual care apare la
executarea unui clic-dreapta pe una din celulele selectate
În cazul când conţinutul celulelor a fost şters accidental, putem executa comanda
Отменить/Undo din meniul Правка/Edit pentru a restabili conţinutul lor.

O altă metodă de ştergere a datelor constă în următoarele:

1. Selectăm blocul cu datele care urmează a fi şterse (dacă blocul nu este selectat, se va
şterge conţinutul celulei din poziţia indicatorului tabelar).
2. Executăm comanda Очистить/Clear din meniul Правка/Edit, apoi din submeniul care
apare selectăm una din opţiunile care urmează:
 Все/All – pentru a şterge formatul, conţinutul şi comentariile;
 Форматы/Format – pentru a readuce conţinutul celulei la o înfăţişare standard;
 Содержимое/Contents – pentru a şterge numai conţinutul celulelor;
 Примечания/Comments – pentru a şterge comentariile ataşate la celulele selectate.

Modificarea conţinutului celulei

Pentru modificarea conţinutului celulei curente (în care este poziţionat indicatorul tabelar),
putem aplica una din următoarele metode:
 tastăm F2, apoi, utilizând mouse-ul şi/sau tastele direcţionale, efectuăm modificările
necesare;
 executăm un dublu-click în celula, conţinutul căreia trebuie modificat, apoi efectuăm
modificările necesare;
 executăm un clic în bara formulelor (conţinutul celulei este afişat şi în câmpul respectiv
din această bară), apoi efectuăm modificările necesare.
Pentru validarea (confirmarea) schimbărilor efectuate, apăsam tasta Enter sau acţionăm butonul

din bara formulelor. Pentru renunţarea la modificări, apăsam tasta Esc sau acţionăm butonul
din bara formulelor.

7
 Bibliografie
 http://www.moodle.usm.md/moodle/pluginfile.php/17059/mod_resource/content/2/L

ectia5_Excel_Initiere.pdf

 http://www.moodle.usm.md/moodle/pluginfile.php/17063/mod_resource/content/1/E

xcel2007.pdf

 https://support.office.com/ro-ro/article/Prezentare-general%C4%83-a-tabelelor-

Excel-7ab0bb7d-3a9e-4b56-a3c9-6c94334e492c

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_Excel