CEFALEEA COPILULUI

 DE CE O DISCUŢIE DESPRE CEFALEE?

 Cefaleea reprezintă un motiv frecvent de consultaţie neurologică şi pediatrică în general

 Când se repetă ea poate afecta QoL (calitatea vieţii) – dependent şi de etiologie

 CE DOARE ?

 Structuri sensibile la durere intracraniene

 Arterele cerebrale şi durale

 Sinusurile venoase intracerebrale şi vv tributare

 Nervii cranieni (II, III, V, IX, X)

 Dura mater de la baza craniului

 Structuri sensibile la durere extracraniene

 Arterele extracraniene

 Rădăcinile cervicale

 Structurile delicate ale ochilor, urechilor, cavităţilor nazale, sinusurilor

 Pielea, ţesutul subcutanat, muşchii, periostul cranian

 DE CE DOARE ?

 Vasodilataţia

 Inflamaţia

 Tracţiunea

 Contracţia musculară prelungită

Structurile supratentoriale durere resimţită în cele 2/3 anterioare ale craniului (NC V)

Structurile infratentoriale durere resimţită la nivel cervical şi occipital (rr cervicale superioare)

 CE NU DOARE ?

 Parechimul cerebral
  Ependimul şi plexurile coroide

 Cea mai mare parte a leptomeningelui de la nivelul convexităţii cerebrale

 CLASIFICARE

 Criteriul etiologic

 Criteriul temporal

 CRITERIUL ETIOLOGIC

 CEFALEE PRIMARĂ

Migrena

Cefalee paroxistică unilaterală

Cefaleea în ciorchine

Cefaleea de tip tensional

 CEFALEE SECUNDARĂ

Infecţiile SNC

Hemoragiile intracraniene

HIC – variate etiologii

 CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

 CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 ABORDAREA COPILULUI CU CEFALEE

 ISTORICUL

 EXAMINAREA CLINICĂ

 EVALUĂRILE COMPLEMENTARE
DIAGNOSTIC

TRATAMENT

 ABORDAREA COPILULUI CU CEFALEE – ISTORICUL

 Cheia unui diagnostic corect

 Întrebări pentru copil + părinte

 Debutul (abrupt, lent sau mai rapid progresiv..)

 Localizarea

 Tipul

 Intensitatea

 Durata

 Frecvenţa

 Factorii care ameliorează

 Factorii precipitanţi / agravanţi

 Semne asociate (vegetative, neurologice, altele ...)

 ISTORICUL FAMILIAL

 ABORDAREA COPILULUI CU CEFALEE – EXAMENUL CLINIC

 Foarte important

 Starea generală, febră da/nu, semne meningeale !

 TA!

 Palparea sinusurilor feţei

 Neurologic

 Starea de conştienţă, funcţiile cerebrale cpxe

 NC – edemul papilar

 Mersul, mişcările fine / Coordonarea

 Reflexele (ROT, r patologice)

  Testarea senzitivă

 ABORDAREA COPILULUI CU CEFALEE – EVALUĂRILE COMPLEMENTARE

Întotdeauna ghidate de istoric şi ex clinic!

 Imagistica

 EEG

 PL – inclusiv cu testarea presiunii LCR

 HLG, biochimie

 Alte evaluări – oftalmologie, ORL, psihiatrie...

 ATENŢIONĂRI

 “Thunder-clap headache” (cefalee extrem de severă, debut brusc)

 Cefalee cu următoarele particularităţi:

 cu examen neurologic anormal (inclusiv FO)

 cu febră şi semne meningeale!

 fără febră, cu semne meningeale

 cu crize nou debutate

 Istoric scurt de cefalee

 Cefalee lateralizată persistentă

 Evoluţie progresivă a cefaleei

 Cefalee occipitală la un copil <10a

 Cefalee care trezeşte copilul noaptea din somn

 Creştere anormală a perimetrului cranian

 Vârstă mică

 Scăderea performanţelor şcolare, modificări ale comportamentului

 CLASIFICARE - CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ
  CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

 CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 CEFALEE ACUTĂ = debut recent al cefaleei, fără istoric anterior durere

POSIBILITĂŢI ETIOLOGICE

 Boală febrilă

 Infecţii ale SNC

 Traumatism cranian

 Hemoragie intracraniană

 Cefalee post-puncţională

 Cefalee de efort

 Cefalee după o primă criză epileptică

 Primul atac de migrenă

 Localizată

 CLASIFICARE - CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

 CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ= atacuri repetate de cefalee, fără semne/simptome între atacuri

 Migrena – cea mai frecventă cauză de cefalee acută recurentă

 Condiţie ereditară

 Cefalee recurentă
  Frecvent unilaterală şi pulsatilă

 Asociată cu semne vegetative

 Uneori cu semne neurologice

 La copil în mod tipic ameliorată de somn

 CLASIFICAREA MIGRENEI

 Migrena fără aură (migrena comună)

 Migrena cu aură (migrena clasică)

 Variantele de migrenă

 EPIDEMIOLOGIA MIGRENEI

 Migrena este una dintre condiţiile neurologice cele mai frecvente

 Aproximativ 7% dintre copiii 5-15 ani au migrenă

 Cei mai mulţi adulţi cu migrenă vor avea primul atac migrenos < v de 20 ani (20% înainte de 5
ani!)

 Istoricul familial este + in aproximativ 60-80% din cazuri

 PATOGENIA MIGRENEI

 Mecanisme propuse:

 Neurovascular

 Vascular

 Neuronal

 Neurotransmiţători

 Canalopatie

 Disfuncţie mitocondrială

 MIGRENA FĂRĂ AURĂ LA COPIL

(60-85% din cazuri)

 5 sau mai multe atacuri de cefalee

 Durată de 1-48 h
 Cefaleea (cel puţin 2 din caracteristicile următoare):

 Localizare bilateral ă (frontal sau temporal)/ unilaterală

 Caracter pulsatil

 Intensitate moderată sau severă

 Agravată de activitatea fizică de rutină

 Fenomene vegetative asociate (cel puţin 1 din următoarele):

 Greaţă sau vărsături

 Hiperestezie (fotofobie, fonofobie)

 MIGRENA CU AURĂ
(15% din cazuri)

 Cel puţin 2 atacuri care îndeplinesc următoarele criterii:

 Aura - cel puţin 3 din caracteristicile următoare:

 Unul sau mai multe simptome neurologice complet reversibile (= aură), legate de o
disfuncţie focală corticală sau a trunchiului cerebral

 Cel puţin o aură se dezvoltă progresiv, > 4 min sau >=2 simptome apar în succesiune

 Nici o aură nu durează > 60 min

 Cefaleea urmează la cel mult 60 minute după aură

 Cefaleea şi fenomenele vegetative vor avea caracteristicile descrise anterior

 VARIANTELE DE MIGRENĂ -
- copii mici, evenimente episodice,
fără cefalee

 Vertijul paroxistic benign

 Migrena abdominală

 Vărsăturile ciclice

 CLASIFICARE - CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

  CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 CEFALEEA CRONICĂ NEPROGRESIVĂ= cefalee de tip tensional

 Cefalee persistentă, fără simptome vegetative asociate, fără semne neurologice

 Intensitate redusă, difuză, nu interacţionează cu activităţile de rutină

 Cel mai frecvent legată de factori psihologici (“tensiune”)

 Cu excepţia evaluărilor psihologice,

restul investigaţiilor

nu sunt necesare

(există unele excepţii)

 CLASIFICARE - CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

 CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 CEFALEEA CRONICĂ PROGRESIVĂ

ATENŢIE! – de obicei simptomatică

 Cefalee iniţial episodică, în scurt timp devine

persistentă şi progresivă

 Poate trezi copilul din somn (spre dimineaţă) / este severă imediat după trezire

 Asociază frecvent vărsături, care pot ameliora cefaleea

 Agravată de tuse, strănut, întindere ( PIC)

 Mecanime: tracţiune, infiltrare

 Ex clinic: de obicei (?) anormal dacă este riguros efectuat (inclusiv FO pentru edem papilar);
laterocolis; PC

 CLASIFICARE - CRITERIUL TEMPORAL

 CEFALEE ACUTĂ

 CEFALEE ACUTĂ RECURENTĂ

 CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ

 CEFALEE CRONICĂ PROGRESIVĂ

 CEFALEE MIXTĂ

 CEFALEEA MIXTĂ

 Cel mai frecvent un model de cefalee episodică transformată într-o cefalee cronică nepogresivă

 Factorii psihologici pot contribui

 Abuzul de analgezice

 Migrena transformată (migrenă cronică)

 TRATAMENT

 Simptomatic – analgezice (Ibuprofen, acetaminofen)

 Etiopatogenic:

 ATB dc este meningită bacteriană, abces cerebral (NCh)

 Antivirale dacă este encefalită virală (herpetică)

 Lichide, sare, cofeină dacă este postpuncţională

 Nch dacă este hematom extradural / subdural acut (TCC)

 Nch dacă este PEIC / hidrocefalie

 Tratamente specifice antimigrenoase

 Antidepresive uneori – în cefaleea de tip tensional

 TRATAMENTUL MIGRENEI

 Tratamentul acut:

 Analgezice doze suficiente

  Antiemetice

 Triptani

 Derivaţii de ergot

 Tratamentul cronic – atacuri frecvente sau complicate

 Propranolol

 Acid valproic, topiramat termen lung (luni)

 Amitriptilină, ciproheptadină

 TRATAMENTUL MIGRENEI

 Măsuri generale:

 Evitarea abuzului de analgezice

 Somn ordonat (nici prea mult, nici prea puţin)

 Mese regulate, micul dejun fiind foarte important pentru copii

 În cursul episodului cefalalgic

 Evitarea stimulilor excesivi

 Încurajarea somnului – cel mai bun tratament al migrenei copilului

 CONCLUZII

 Cefaleea este un simptom frecvent în copilărie

 Cefaleea episodică este frecvent migrenă

 Cefaleea simptomatică a copilului are caracteristici ale istoricului care trebuie recunoscute, şi
de obicei un examen neurologic anormal (există însă excepţii!)

 Tratamentul şi prognosticul depind de etiologie şi de mecanismul de producere (dgn precis) –

istoricul şi examenul neurologic fiind cele mai importante etape necesare unui diagnostic
corect