EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI

NATALITATEA

Incepand cu anul 1990, rata natalitatii a inregistrat o tendinta descendenta, de la valoarea de 16‰ in 1989 ajungand la 9,7‰ in 2002. Factori precum liberalizarea
avorturilor si situatia economica precara a unui numar mare de familii a accentuat dezvoltarea modelului familial cu cel mult 2 copii. In ultimii ani insa, rata
natalitatii inregistreaza o usoara tendinta ascendenta ajungand la 10,2‰ in anul 2005. De asemenea, dupa unii specialisti, evolutiile recente ale natalitatii nu sunt
straine de o percepere diferita a existentei care ajunge sa fie caracterizata de individualism si de societatea de consum, reprezentand, in acelasi timp, o
componenta a unui proces mai larg de schimbare demografica si psiho-sociala care este cunoscut sub denumirea "de a doua tranzitie demografica".

Anii 1990 2000 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Născuti-vii
13,6 10,5 9,7 9,8 10,0 10,2 10,2 10,0
[‰]

MORTALITATEA

Deşi în scădere, mortalitatea a rămas la un nivel relativ ridicat în context european.

Scăderea continuă şi semnificativă a mortalităţii trebuie luată în considerare din perspectiva redresării evoluţiei demografice a
României. Ţara noastră are cea mai mare rata a mortalitatii copiilor sub cinci ani. Introdusa în categoria statelor mai dezvoltate,
România înregistreaza 19 decese la mia de nou-nascuti, arata un raport al organizatiei Salvatii Copiii.

Principalii indicatori ai mortalităţii generale, anii 1990, 2000 şi în perioada 2002 -2007:

Anii 1990 2000 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Număr
247,1 255,8 269,6 266,6 258,9 262,1 258,1 252,0
decese (mii)
Rata
mortalităţii
10,6 11,4 12,4 12,3 11,9 12,1 12,0 11,7
generale
[‰]
 • În perioada 2005-2007 speranţa de viaţă la naştere a ajuns la 72,61 ani, în creştere cu 0,39 ani faţă de perioada anterioară.
• Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii, durata medie de viaţă a populaţiei din mediul urban a fost superioară celei din rural
cu 1,81 ani.
• Durata medie a vieţii este mai mare în urban decât în rural; Programele susţinute de sensibilizare a populaţiei pentru
practicarea unui regim de viaţă sănătos, accesul şi abundenţa informaţiilor privind asigurarea unei alimentaţii raţionale au
determinat o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte durata medie a vieţii după 1989.
• Diferenţele sunt mai accentuate pentru populaţia masculină (1,95 ani), decât pentru cea feminină (1,29 ani).

În Romănia se observă un declin demografic bine conturat, caracterizat prin:

ritm scăzut de creştere al populaţiei (în ultimii 20 ani chiar de scădere);
nivel redus al fertilităţii;
îmbătrânire demografică;
nivel ridicat al migraţiei externe (mai ales după 1990);
nivel ridicat al mortalităţii generale;
nivel relativ ridicat al mortalităţii infantile.

După 1990 populaţia României a scăzut continuu: numai în intervalul 2002-2008 (1 ianuarie) numărul românilor s-a diminuat cu
304,9 mii persoane.

Începând din anul 1992, pe lângă scăderea determinată de emigrare, s-a înregistrat şi o scădere naturală a populaţiei:
 14.0
Sporul natural Sporul natural
pozitiv negativ
13.5

13.0

12.5
La 1000 locuitori

12.0

11.5

11.0

10.5

10.0

9.5
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Natalitate Mortalitate

Concluzie:
• rezervele de reducere a mortalităţii sunt importante;
• rata brută a mortalităţii nu va cunoaşte o evoluţie descendentă importantă;
• pe termen scurt, scăderea mortalităţii generale nu va putea să redreseze substanţial reducerea declinului demografic .
MIGRAŢIA

• Migraţia externă este un fenomen demografic a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor specifici mecanismului de
'atracţie/respingere' şi care sunt predominant economici.
• Atât timp cât va exista un decalaj economic între ţara noastră şi ţările dezvoltate, tendinţa spre emigrare nu se va diminua.

ANII 1992 2000 2002 2003 2004 2005 2006 2007

IMIGRANŢI 1.29 0.17 -0.07 -0.34 -0.47 -0.33 -0.30 0.03

[‰]

EMIGRANŢI 1.37 0.66 0.37 0.49 0.66 0.51 0.66 0.41

[‰]
BILANŢ
MIGRATOR -0.08 -0.49 -0.44 -0.89 -1.13 -0.84 -0.36 -0.38
[‰]

Propensiunea către emigrare a românilor se va menţine, dar va depinde tot mai mult de politicile de imigrare ale ţărilor dezvoltate
‘primitoare’.
Migraţia nu mai are modele clare.
Nu se întrevede o diminuare a contribuţiei migraţiei externe la scăderea demografică pe termen mediu.

EFECTE DIRECTE:
• scade continuu numărul şi ponderea populaţiei tinere;
• creşte numărul şi ponderea populaţiei vârstnice;
• se accentuează fenomenul de îmbătrânire demogra-fică;
• se diminuează populaţia aflată în vârstă de muncă;
• se accentuează fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în vârstă de muncă.
CONCLUZII:

Nu scăderea în sine a numărului populaţiei este evoluţia cea mai îngrijorătoare, ci faptul că acestei evoluţii i se asociază o degradare
continuă a structurii pe vârste
În definirea şi structurarea unei stra-tegii pentru o dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi de aceea o redresare a stării
demografice este necesară.
România are nevoie de o intervenţie energică pentru a diminua degradarea structurilor viitoare a demograficului.

Bibliografie: Institutul Naţional de Statistică