Elaborarea planurilor de activităţi pe perioade determinate

Funcţia de planificare presupune decizii referitor la obiectivele organizaţiei şi acţiunile ce trebuie

de întrep
Planificarea pe termen lung se referă la aspectele competiţionale, tehnologice şi strategice ale
conducerii unei organizaţii şi implică în general un orizont temporal de cel puţin cinci ani.
Planificarea strategică reprezintă un tip specializat de planificare pe termen lung care se referă la
aspecte cum ar fi misiunea organizaţiei sau stabilirea de obiective organizaţionale finale. Planurile
strategice pe termen lung sunt realizate de managerii de pe nivelele ierarhice de vârf dintr-o
organizaţie, toate celelalte planuri derivând din ele.

Planificarea pe termen mediu se referă de obicei la arii funcţionale ale managementului

(finanţe, marketing şi producţie) şi are un orizont de planificare de 1-5 ani. Reprezintă încercarea
transpunerii planurilor strategice în paşi şi obiective concrete şi sunt întocmite de managerii de pe
nivele ierarhice medii care au şi responsabilitatea aplicării lor.

Planurile pe termen scurt implică urmarea unor etape prin care se asigură atingerea obiectivelor
de zi cu zi ale organizaţiei şi sunt create şi puse în aplicare de managerii de pe nivele ierarhice
inferioare.

Planurile strategice determină acţiunile sau paşii pe care compania intenţionează să-i întreprindă
pentru realizarea obiectivelor strategice, care descriu situaţia (intenţiile) organizaţiei în viitor.Ca
regulă planurile strategice presupun perioade îndelungate de la 2pînă la 5 ani înainte.
Planurile tactice sunt chemate pentru a contribui la realizarea în practică a planurilor strategice.
De regulă presupun acţiuni pe o perioada scurtă – de obicei un an. În organizaţie planurile tactice
prevăd acţiunile concrete ale subdiviziunilor îndreptate spre atingerea scopurilor strategice.
Elaborarea activităţilor tactice în concordanţă cu strategia corporativă ca regulă este în
competenţa managerilor de nivel mijlociu.
Planurile operaţionale sunt nişte rezultate concrete care trebuie realizate de grupurile de lucru,
lucrători individuali. Ele sunt elaborate la nivelurile inferioare şi indică consecutivitatea acţiunilor
necesare pentru atingerea obiectivelor operaţionale ce contribuie la realizarea planurilor tactice.
Planificarea operaţională presupune elaborarea planurilor-grafic care determină limitele
temporale pentru rezolvarea fiecărei sarcini operaţionale de lucru

Necesitatea planurilor şi obiectivelor reies din funcţiile pe care acestea le îndeplinesc :

• Argumentare. Misiunea conţine informaţia referitor la sensul existenţei firmei.

• Sursă de motivare şi ghid de acţiune – colaboratorii înţeleg la care rezultat tinde

compania şi ce acţiuni trebuie ei să întreprindă.

• Bază de adoptare a deciziilor - cunoscând rezultatele finale( limitele în care se poate de

acţionat) este mai uşor de adoptat decizii operaţionale şi tactice.

• Stabilesc standardele - obiectivele determină rezultatele scontate şi servesc ca etaloane la

evaluare.

Indiferent de nivel obiectivele trebuie să corespundă anumitor caracteristici:

• concrete şi măsurabile.
 • orientate în timp.

• dificile dar accesibile – reale de realizat.

• să cuprindă toarte aspectele majore ale activităţii.

• legătura directă cu nivelul de recompensă.

Principiile planificării:

• Număr maxim de colaborator implicaţi în elaborare.

• Flexibilitate şi decentralizare.

• Continuitate.

• Coordonarea pe orizontală şi pe verticală

• Economicitatea

• Metode de elaborare a planurilor:

• Metode de balanţă

• Metode normative

• Metode matematice
Schema procesului de management strategic este următoarea: