Ecuația legăturii radar

Ecuația legăturii radar permite calcularea distanț ei maxime de la care este detectabilă o țintă
dată cu probabilitățile impuse. Această distanță reprezintă raza de acțiune a radarului.
Ecuația legăturii radar în funcție de sensibilitatea receptorului
Se va considera că propagarea are loc în spațiul liber iar radarul este caracterizat prin:
- puterea de la ieșirea emițătorului. În cazul radarului în impuls se consideră puterea de vârf Pv
, iar în cazul radarului cu emisie continuă puterea medie Pm ;
- câștigul antenei în direcția de radiație maximă G ;
- aria efectivă a antenei în direcția de radiație maximă Aef ;
- sensibilitatea receptorului
Ținta este caracterizată prin aria echivalentă  .
Se calculează succesiv:
- densitatea de putere la distanța r față de radarîn cazul unui radiator izotrop
Pv
po 
4 r 2 ;
- dens de putere la distanța rfață de radar în direcția de rad maxîn cazul antenei radarului
Pv G
pi  po
4 r 2 ;
- puterea re-radiată izotropde modelul țintei
Pv G
Pt  pi  ;
4 r 2
- dens de putere în apertura antenei de recepție a radarului produsă de ținta cu aria echiv 
Pv G
pr  ;
(4 r 2 ) 2
- puterea ecoului disponibilă la bornele anteneiradarului
fractiunea interceptata
de tinta

Pv G Aef  Aef
Pr  pr Aef   Pv G .
(4 r )
2 2  4 r 2 4 r 2
puterea echivalenta 
radiata izotrop fractiunea interceptata de
apertura antenei de receptie

Pentru detecția țintei cu probabilitățile impuse, puterea ecouluila intrarea în receptor trebuie sa
fie mai mare sau cel puțin egală cu sensibilitatea receptorului. Valoarea distanței pentru care avem
egalitate reprezintă raza de acțiune a radarului. Astfel
PvG Aef PvG Aef
Pr  S  S   rmax  4 .
(4 rmax
2
)2 (4 ) 2 S
În deducerea ecuației de mai sus nu s-au avut în vedere pierderile din sistem și din canalul
radio. Pierderile din sistem sunt datorită căii emițător-antenă și antenă-receptor, iar cele din
canalul radio datorită absorbția energiei electromagnetice în mediu și existenței interferențelor
cauzate de reflexiile de pe suprafața solului. Aceste elemente de sistem nu sunt ideale, prezintă
pierderi, motiv pentru care puterea de la intrarea în antenă este mai mică decât puterea de la ieșirea
emițătorului.
 Toate aceste pierderi se includ într-un coeficient de pierderi L  1 , care de obicei este
prezentat grafic pentru diverse distanțe, frecvențe și unghiuri de înălțare.
Dacă se au în vedere și pierderile din sistem și calal, ecuația legăturii radar are următoarea
formă
LPv G Aef
rmax  4 .
(4 ) 2 S
Între câștigul și aria efectivă a unei antene există relația
4 Aef
G
2
astfel încât, pentru cazul antenei unice, de recepție și emisie, expresia razei de acțiune a radarului
ia forma
LPv Aef2
rmax  4 .
4 2 S
 Ecuația legăturii radar în funcție de raportul semnal-zgomot de la intrarea circuitului de
detecție
În radarele moderne detecția se realizează automat prin compararea semnalului de la
ieșirea receptorului cu un prag. De obicei valoarea pragului se det ermină în funcție de
probabilitatea de alarmă falsă impusă și de puterea zgomotului de la intrarea circuitului de
detecție.
Factorul de zgomot al receptorului se definește ca raportul între raportul semnal-zgomot
de la intrarea și ieșire
( S Z )i
F .
( S Z )o
De aici rezultă că raportul semnal-zgomot de la intrarea în receptor este egal cu produsul
între factorul de zgomot al receptorului și raportul semnal-zgomot de la ieșirea receptorului.
Ieșirea receptorului este conectată la intrarea circuitului de detecție, astfel că raportul semnal-
zgomot de la ieșirea receptorului este identic cu raportul semnal-zgomot de la intrarea circuitului
de detecție. Dacă pentru detecția cu probabilitatea impusă ,la intrarea circuitului de detecție, este
S
necesar un raport semnal-zgomot minimde , atunci valoarea minimă a raportului semnal-
Z
zgomot la intrarea receptorului trebuie să fie
S S
   F .
 Z i ,min Z
De aici rezultă că sensibilitatea receptorului (puterea minimă la intrarea in receptor a ecoului
detectabil cu probabilitatea impusă) este
S
S  Z in F   .
Z
Cum puterea zgomotului la intrarea receptorului este Z in  kT0 Bz , rezultă că sensibilitatea
receptorului ia forma
S
S  kT0 Bz F   .
Z
Înlocuind în ecuația legăturii radar sensibilitatea receptorului cu noua formă rezultă
ecuația legăturii radar funcție de raportul semnal -zgomot de la intrarea circuitului de detecție.
Astfel
LPv G Aef
rmax  .
4 S
(4 ) kT0 Bz F  
2

Z
În cazul radarului în impuls, energia impulsului emis este egală cu Ee  P v , unde  este

durata impulsului. Receptorul este construit astfel încât banda de zgomot a acestuia să fie
aproximativ egală cu inversul duratei impulsului emis. În aceste condiții energia impulsului emis
este egală și cu raportul între puterea de vârf emisă și banda de zgomot a receptorului. Pe baza
acestei observații rezultă că de fapt raza de acțiune a radarului nu este proporțională cu puterea
radiată ci cu energia radiată
LEeG Aef
rmax  .
4 S
(4 ) kT0 F  
2

Z
 Zgomot de confuzie (clutter)
Obstacole din teren - cladiri înalte, turnuri, munți - precum și unele formațiuni
atmosferice - nori, ploaie, ninsori, grindină – produc reflexii ale semnalului emis generând
ecouri nedorite care complică detecția țintelor utile. Astfel de ecouri formează așa numitul
zgomotul de confuzie (în limba engleză “clutter”).
Zgomot de confuzie atmosferic
Zgomotul de confuzie atmosferic este generat în principalprin reflexie pe formațiuni
noroase și se caracterizează printr-o repartiție volumică, care poate fi mai mult sa u mai puțin
uniformă și o viteză/deviație doppler imprimată de vânt.
Pentru evaluare se definește un parametru  0 , reprezentând aria echivalentă raportată la
unitatea de volum. Zgomotului de confuzie atmosferic i se asociază o arie echivalentăcare ia
forma    0V unde Vreprezintă volumul aferent deschiderii caracteristicii de directivitate a
antenei cu o profunzime  r corespunzătoare puterii de separare în distanță (figura nr.1).
În cazul radarului în impuls fără compresia impulsului celula de rezoluție în distanță este
c
r  , unde c este viteza de propagare în atmosferă iar  durata impulsului emis de radar.
2
Cumulând aceste rezultate rezultă că aria echivalentă asociată zgomotului de confuzie
c
atmosferic este egală cu    0  H V r 2 .
2
Ariile echivalente ale țintelor uzuale sunt mai mari decât aria echivalentă a zgomotului de
confuzie atmosferic.

Zgomot de confuzie de sol

Ecourile reflectate de sol sunt mult mai puternice decât cele reflectate de formațiuni
atmosferice. Spectrul frecvențelor Doppler al acestor ecouri este în general întins. Existența
acestor ecouri este deosebit de supărătoare în special pentru radarele care operează la bordul
avioanelor.
Să admitem un radar montat la bordul unui avion care zboară cu viteza v paralel cu
suprafața solului. Fie Mun punct fix pe sol. Viteza radială relativă față de radar a punctului M
de pe suprafața solului este vr  v cos  . Toate punctele din spațiu care au aceeași viteză radială
relativă – deci aceeași deviație Doppler – se află pe suprafața laterală a unui con circular drept.
Intersecția între suprafața laterală a conului circular drept și suprafața solului este o
conică .Această conică se numește izodoppler de vr iar toate punctele de pe curba izodoppler
sunt vazute de radar ca având aceeași viteză radială relativă. De fapt, din cauza rezoluției finite
a radarului în măsurarea vitezei, punctele de pe suprafața solului care sunt văzute de radar ca
având aceeași viteză radială relativă se află pe suprafața cuprinsă între curbele izodoppler
v v
v cos   și v cos   , unde  v este celula de rezoluție în viteză a radarului.
2 2
Se definesc curbele de izodistanță ca fiind punctele de pe suprafața solului care sunt
văzute de radar ca fiind la aceeași distanță. Curba de izodistanță r este un cerc care se obține
intersectând sfere de rază r cu suprafața solului. Dacă se are în vedere rezoluția finită a
radarului în măsurarea distanței, p unctele de pe suprafața solului care sunt văzute de radar ca
fiind la aceeași distan ță formeazăo coroană circulară delimitată de cercurile izodistanță de
r r
r și r  unde  r este celula de rezoluție în distanță a radarului.
2 2
Puterea corespunzătoare recepționată de radar este
LPvG (i , i ) 0i Si Aef
Pi 
(4 r 2 ) 2
iar de la toate zonele este P   Pi .

Zgomot de confuzie de mare

Zgomotul de confuzie de mare este datorat reflexiilor care apar pe suprafața mării.
Puterea acestor ecouri este intermediară puterii ecourilor reflectate de formațiuni noroase și a
celor reflectate de sol.
În cazul unei mări calme caracteristicile zgomotului de confuzie de mare se apropie de
cele ale zgomotului de confuzie atmosferic însă este mai intens.
În cazul unei mări agitate zgomotul de confuzie de mare este asimilabil zgomotului de
confuzie de sol.