Sunteți pe pagina 1din 2

Magnetismul Pamantului

Magnetismul este unul dintre fenomenele care se manifestă


prin forțe de atracție sau respingere între corpuri; forțele magnetice își au
originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică.
Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu
în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric,
fenomenul se numește electromagnetism. Și electronii aflați în mișcare
orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat
în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale
precum magnetitul (un oxid de fier, Fe3O4) sau în fier și unele aliaje ale sale
(inclusiv o parte din oțeluri) care pot fi magnetizate. Magneții permanenți
(materiale care pot fi magnetizate de un câmp magnetic extern și care au
proprietatea de a rămâne magnetizate și a emite câmp magnetic chiar și
după înlăturarea câmpului extern ) au câmpuri magnetice
persistente cauzate de efectul numit feromagnetism. Magnetismul se
manifestă și sub formă de lichide magnetice.
Gravitația

Gravitația este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc,
cu o forță a cărei intensitate depinde de masele acestora și de distanța dintre ele.
Este una din cele patru interacțiuni fundamentale din natură cunoscute, alături
de interacțiunea electromagnetică, interacțiunea nucleară tare și interacțiunea
nucleară slabă.

În fizica modernă gravitația este descrisă de teoria relativității generalizate,


dar în cele mai multe situații practice (la scara macroscopică) se poate aplica cu
mare exactitate și legea atracției universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica
clasică. Aceasta spune că oricare două corpuri acționează unul asupra celuilalt
cu o forță de atracție, numită forța gravitațională, direct proporțională cu masele
celor două corpuri și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele.
Natura și motivul existenței forței gravitaționale nu sunt teoretic încă deplin
elucidate.
În viața de zi cu zi fenomenul este observat pretutindeni ca forță de atracție
exercitată de Pământ asupra tuturor corpurilor terestre, forță numită greutate.
Valoarea greutății unui corp este direct proporțională cu masa lui și este orientată
spre centrul Pământului. Coeficientul de proporționalitate se numește accelerație
gravitațională și este egal cu accelerația unui corp care cade liber în cîmpul
gravitațional al Pământului.
La nivel astronomic gravitația este responsabilă de faptul că Luna se rotește
în jurul Pământului și că sistemul Pământ-Lună se rotește în jurul Soarelui. De
asemenea gravitația este forța care a dus la apariția
tuturor planetelor și sateliților naturali ai acestora, prin atracția reciprocă dintre
particulele de materie care se roteau în jurul Soarelui. În cadrul unei galaxii,
diferitele stele și sisteme stelare sunt menținute împreună tot prin fenomenul
gravitației, iar evoluția întregului univers (de exemplu modul în care acesta se
dilată în timp) este la rândul ei dictată de forțele de gravitație dintre toate
particulele de materie existente.
Interacțiunea gravitațională est produsă (generată) de întâlnirea
(interferența) câmpurilor gravitaționale ale corpurilor (maselor) cosmice. Câmpul
gravitațional (gravific) este generat de anumite particule din substanța corpului și
se manifestă prin câmpul de accelerație normală (perpendiculară) la suprafața
corpului. Poate fi măsurat de exemplu direct la suprafața Pământului sau a Lunii.